Tema:

Parodontiul
marginal
Studenta;Paladi Mariana

Conducator: Buta Vladimir

 Parodonţiul cuprinde totalitatea ţesuturilor care
contribuie la fixarea dintelui în alveolă, lucru
pentru care a fost numit "aparatul de susţinere"
a dintelui.
 Parodonțiul marginal PM:
• țesuturile care asigură susținerea şi
menținerea dinților în alveole
 Functia parodontiului este de a amortiza,
de a echilibra fortele ocluzale de impact.
Reprezentarea schematică a unei secţiuni
printr-un dinte şi prin aparatul de susţinere
Dentina si tubii
dentinali
Smalt,subst adamantina
Coroana Spatiu integlobular
Spatiul odontoblastic
Pulpa cu vase si nervi
Colul Epiteliu gingival(statificat)
Epiteliu de sustinere
 R Strat subtire propriu gingiei
a
d Periodontiu
a Cementul
c
i Canalul radicular(contine
n vaase si nervi)
a Osul alveolar
Structura parodonțiului marginal
Parodonțiul superficial(de înveliş) → Gingia
• Epiteliu
• Corion
• Ligamentele supraalveolare
 Parodonțiul profund (de susținere) →
Parodonțiu funcțional
• Cementul radicular
• Desmodonțiul
• Osul alveolar
Parodonțiul marginal superficial
 Epiteliul gingival:
• Extern
• Intern
• Joncțional‐ joncțiunea epitelială
 Inserția epitelială:
• celulele epiteliului joncțional situate mai apical de
baza şanțului gingival,care vin în contact direct cu
suprafața dintelui.
 Şanțul gingival:
• 1‐3mm adâncime clinică/ histologic mai mare
Structura parodonțiului

 ŞANŢUL GINGIVAL
 MARGINEA GINGIVALĂ
LIBERĂ
 ŞANŢUL MARGINAL
LIBER
 GINGIA FIXĂ

 JONCŢIUNEA
MUCOGINGIVALĂ

 MUCOASA ALVEOLARĂ
Gingia
 Gingia sau mucoasa
gingivala face parte din tesutul
care inconjoara dintii si ii
sustine,numit si parodontiu de
invelis.
 Gingia este atasata pe o parte
de cimentul dintelui(invelisul
radacinii),iar pe cealalta
de osul alveolar.
 Gingia are o culoare putin mai
intensa decat mucoasa cavitatii
bucale, insa este mai palida
decat mucoasa alveolara.
Gingia este dispusa in trei zone:
 - partea de la baza dintelui,care se
desprinde de acesta - margine gingivala
libera;santul format intre dinte si gingie se
numeste sulcus
 - portiunea dintre dinti, de forma
triunghiulara - papila interdentara;
 - portiunea atasata de cimentul radicular -
gingia fixa(înãltimea intre 1–9 mm);
Aspecte clinice
 Gingia sanatoasa are o culoare roz -
palida,iar papilele interdentale au capatul
ascutit.In momentul in care se
imbolnaveste,gingia sangereaza cu
usurinta,are o culoare mai rosie si este
inflamata (gingivita).

 In stadiile avansate ale bolii (parodontita)

gingia se retrage de pe dinti si sunt posibile
pierderi din masa osului
maxilarului,precum si pierderea dintilor.
Parodontita juvenila
(desmodontaza)
 Gingia
 Consistenţa: este fermă şi elastică, gingia fiind
bine ataşată pe dinte şi os. La aceasta
contribuie în mare măsură fibrele gingivale.
 Textura : prezintă aspectul granitat care e
vizibil pe faţa vestibulară şi numai uneori
palatinal sau lingual. Acest aspect dispare în
jurul unor gingivopatii şi poate reapare după
tratament.
 Etapele
principale
ale unei
afectiuni
paradontale
 Gingia liberă(marginala)
 Gingia marginală înconjoară coletul dintelui ca
o linie festonată şi e cuprinsă între marginea
liberă a gingiei şi fundul şanţului gingival, care
corespunde în stare normală joncţiunii smalţ-
cement.

 Are o grosime de aproape 1 mm şi formează

peretele mucozal(mucozal) al şanţului
gingivo-dentar (sulcusul gingival).
 Gingia ataşată(fixa)
 este prelungirea gingiei
marginale libere spre mucoasa
alveolară, intim ataşată de os sau
cementul radicular, între şanţul
gingivo-dentar şi limita muco-
gingivală.
 Aceasta limita muco-gingivală
apare ca o linie orizontala ce nu
totdeauna este vizibila şi cu atât
mai puţin lingual şi palatinal.
 Constituie o zona de rezistenta
impotriva tendintelor de retractie
si deplasare ale marginii
gingivale libere,rezultate prin
periaj sau prin tractiunile
exercitate de mucoasa alveolara si
formatiunile subdiacente
acestuia.
 Gingia interdentară

 ocupă spaţiul de sub punctul de contact între doi dinţi.

 Papilele interdentare au formă piramidală mai ascuţită în
zona frontală şi mai aplatizată în zonele molare. În
realitate, există două papile – una vestibulară şi una
orală unite printr-un col. Ele determină aspectul mai
accentuat festonat al gingiei libere.
 Parodonțiul profund
 • Osul alveolar
 • Lamina dura: formațiune lineară cu radioopacitate
crescută radiologic ce înconjoară rădăcina dintelui
 • Funcții:
– Remodelare permanentă: apoziție/resorbție→contribuie
la menținerea stabilității dintelui în alveolă, asigură
erupția continuă, mezializarea fiziologică
– Fixarea ligamentelor periodontale
– Preluarea solicitărilor ocluzale
 Parodonțiul profund
 • Desmodonțiul:
 • Celulele desmodontale:
– mezenchimale, nediferențiate, cu potențial înalt de
transformare
– Fibroblaşti, majoritatea celulară, sinteza colagenului
 • Fibrele desmodontale:
 – Colagen‐53‐74%→grupate →ligamente periodontale:
 Crestale oblice
 Orizontale apicale
 – Oxytalan‐puține
 – Elastice‐ rare
 Osul alveolar
 Este acea parte a maxilarului si
mandibulei, sub formã de prelungire
osoasã apofizarã în care sunt fixati
dintii.
Osul alveolar este format din:
lamina dura sau lama cribriformã,
deoarece este perforatã de vase si
nervi, este alveola propriu-zisã a
dintelui;
lamina externã si lamina internã –
lamele de os compact care delimiteazã
procesul alveolar - fata externã si
internã;
osul intermediar spongios format
din lamele osoase care realizeazã o
structurã functionalã de dispersie a
fortelor de masticatie (FO).
 Osul lamelar
 este realizat de osteoblasti
sub forma unor lame
concentrice în jurul unui vas
central, dispozitie numitã os
haversian; în spatiu, apare ca
un cilindru numit osteon.
Între osteoane existã osul
interstitial.
Mineralizarea osului se face
prin depunere de
hidroxiapatitã.
 Osul spongios sau
trabecular
 ( de sustinere)
 rãspunde la tractiunea si
presiunea ce se exercitã de cãtre
dinte, prin apozitie, respectiv,
rezsorbtie, modelându-se astfel
functional prin actiunea
osteoblastelor si osteoclastelor.
 Forma alveolelor urmeazã pe
cea a rãdãcinii dintilor,
realizând septuri interalveolare
care separã rãdãcinile dintilor
alãturati sau septurile
interradiculare.
Vascularizaţia parodonţiului
 Vascularizaţia provine din artera
dentară inferioară şi ramuri din artera
maxilară internă care dau ramificaţii
spre dinte
 Ele se ramifică la rândul lor dând
arteriole care intră prin orificiul apical
în dinte şi ramuri către osul septal
(arteriole intraseptale) care,cu
ramificaţiile terminale pătrund prin
orificiile laminei dura şi ajung în
spaţiul desmodontal (ramuri
perforante).
 Aici, în desmodonţiu ele se
anastomozează cu vasele din zona
apicală a desmodonţiului, derivate
înainte ca arteriola să intre în canalul
radicular prin orificiul apical.
Bibliografie:
 Amar S, Chung KM, Influence of hormonal variation
on the periodontium in women, Periodontology 2000,
1994:6: 78-87.
 Dumitriu HT, Dumitriu Silvia, Paradontologie,
Ed.”Viaţa medicalã Româneascã”, Bucureşti, Ed.I: 1997;
Ed.II: 1998; Ed.III: 1999.
 V. SEVERINEANU.- Odontologie si Parodontologie.
Ed. Didactica si Pedagogica., Bucuresti-1977.
 MONICA TOADER-RADU - DINTELE SI
PARODONTIUL {1997}
Va multumesc
pentru atentie!