Compartimentul – “Parodontologie”

Anul universitar 2010 - 2011

Dr. conf. Sergiu CIOBANU

Curiozitate !!!

Ce ar însemna aceasta ???

Lipsa celor 7 ani de acasă

Lipsă de bun simț

sau

Echilibrarea pH –lu salivar

 Tipurile de gingie

 Gingia este porţiunea mucoasei orale amplasată în jurul zonei cervicale a dinţilor, extinzîndu-se
în porţiunea apicală acoperind osul alveolar şi terminîndu-se cu joncţiunea muco-gingivală;

 Prin poziţia sa şi datorită structurii sale joncţiunii dentocementare, mucoasa gingivală este
implicată în susţinerea şi stabilizarea dintelui, motiv pentru care este considerată un component al
parodonţiului;

 Structural este formată dintr-un epiteliu de suprafaţă şi un ţesut conjunctiv subiacent - lamina
propria;

 Epiteliul de suprafaţă este în parte keratinizat, existând şi zone nekeratinizate sau

parakeratinizate;

 Un element particular prezent este epiteliul de joncţiune adiacent smalţului având natură
epitelială;

 Tradiţional gingia a fost diferenţiată de trei porţiuni histoarhitectonice: Gingia liberă, gingia
ataşată şi zona interdentară.
 Coaja de portocală
Aspectul sănătos al gingiei
Colul gingival

Forma colului în dependenţă de grupa de dinţi şi

marcat cu roşu în caz de inflamaţie
 Epiteliul joncţional (CEJ)reprezintă o formă
unică de epiteliu, formând un guler în jurul regiunii
cervicale a dintelui şi fiind în contact cu suprafaţa
mineralizată a dintelui;

 Este adiacent suprafeţei smalţului, de la joncţiunea

amelocementară, extinzându-se coronar, pe o
distanţă de 2-3 mm, până la baza sulcusului gingival;
 Epiteliul joncţional este un epiteliu stratificat,
subţire;
Are o formă triunghiulară, sau în evantai: prezintă
o zonă mai largă la baza sulcusului gingival, unde
grosimea sa ajunge la 15-30 rânduri de celule
suprapuse şi o zonă îngustă apical, corespunzătoare
joncţiunii amelocementară, unde grosimea este de 3-
4 celule.
Sulcusul Gingival (GS);

 Epiteliul oral sulcular (OSE);

 Epiteliul joncţional (JE)

 AEFC - cement fibrilar extrinsec acelular;
 Dentina;CB - Smoc de colagen;
 PDL - ligamentul parodontal
 Clasificarea fibrelor are la bază
modalitatea de orientare, punctul de plecare
şi punctul de ancorare;

Fasciculele de fibre principale, care

conectează cementul şi osul alveolar, sunt
reunite în grupul dentoalveolar;

 Acestui grup i se adaugă, fără a aparţine

direct ligamentului parodontal, un grup
gingival;

 În raport cu localizarea, se descriu 5 Grupul crestei alveolare

grupuri diferite:
- grupul crestei alveolare;
- grupul orizontal;
- grupul oblic;
- grupul apical;
- grupul interadicular.
 Țesutul osos
 Procesele alveolare sunt formate din trei elemente (os
fascicular, spongioasa, placa corticală) care realizează,
din interior spre exterior, două structuri: osul alveolar
propriu-zis, osul alveolar de suport;

 Osul fascicular şi placa corticală joncţionează la nivelul

crestei alveolare, localizată la 1,5-2 mm sub nivelul
joncţiunii amelocementare;

 Creasta alveolară poate fi definită şi ca marginea

coronară a proceselor alveolare. Ea este rotunjită
anterior şi aproape plată în aria molarilor;

 Osul alveolar propriu-zis (lamina cribla, lamina dura)

formează maxilarul/mandibula, deci implicit şi procesele
alveolare;

 Osul alveolar propriu-zis corespunde zonei celei mai

interne a procesului alveolar, reprezintă partea osoasă a
ataşării fibrelor ligamentare şi coincide, de fapt, cu
elementul definit drept os fascicular.
 Vascularizarea parodonțiului
 Dinţii, parodonţiul superficial precum şi cel
profund sunt vascularizaţi de către vasele
sanguine supraperiostale care sunt ramuri
terminale a arterei sublinguale (a.s.), arterei
bucale (a.b.), arterei faciale (a.f.), arterei palatine
mari (a.p.), arterei infraorbitale (a.i.), arterei
dentale posterioare;

 În centrul ligamentului se organizează un plex

vascular longitudinal (cu numeroase ramificaţii
comunicante), care apoi se capilarizează; apar
şi capilare de tip fenestrat. în paralel, se
dezvoltă o distribuţie în plan circular.

Cele două plexuri realizează o reţea care

asigură nutriţia parodonţiului, precum şi
menţinerea în anumite limite a modificărilor
care au loc în ocluzie
 Vascularizarea gingiei libere şi ataşate
Vascularizarea periodonţiului

Fig.1
Fig.2
 Pincipala sursă de vascularizare a gingiei libere (fig. 1) o reprezintă vasle supraperiostale
(SV), care la nivelul gingiei anastomozează cu vasele sanguine din osul alveolar (ab), şi
ligamentul periodontal (pl);

Epiteliul oral (OE) este în strânsă legătură cu plexul de vase subepitelial (sp) de aici
primindu-şi vascularizare care deopotrivă şi generează morfologia histoarhitectonică;
 Mai sus de epiteliul juncţional putem observa plexul dento-gingival (dp);

 Pe de altă parte periodonţiul este vascularizat de către o reţea formată de către arterele
supraperiostale (1), arterele periodonţiului propriu zis (2), şi arterele osului alveolar (3).