MORFOLOGIA FUNCTIONALA

DINTILOR
SI PARODONTIULUI
Agapi Doru S1707
DATE GENERALE

• Totalitatea dinţilor implantaţi în procesele alveolare ale maxilarului şi mandibulei unul după altul,
sub formă de şir, alcătuiesc o arcadă dentară. în cadrul arcadelor dentare naturale integre, dinţii de
găsesc într-o stare de echilibru fiind dispuşi într-un spaţiu neutru în care forţele funcţionale
ocluzale, reacţionale, proximale, labiale, jugale şi linguale se anulează două câte două. Acest spaţiu
poartă numeie de culoar dentar . Dinţii sunt expuşi la mai multe categorii de forţe dintre care cele
ocluzale sunt cele mai importante.

• Armonia morfologică şi funcţională a arcadelor dentare este realizată de particularităţile

individuale ale reliefului coronar, completat de o anumită modalitate de implantare a fiecărui dinte
(care nu este întâmplătoare). Dezvoltarea ontogenetică a arcadelor dentare are la bază formarea
mugurilor dentari, apoi calcificarea şi erupţia dinţilor în cavitatea bucală. Nu putem vorbi despre
arcade dentare naturale şi integre decât după erupţia dinţilor. Arcadele dentare umane au
un caracter heterodont (grupuri dentare cu forme şi funcţii diferite).
 PARTICULARITATI
Arcadele permanente naturale, armonios dezvoltate, prezintă o serie de parametri:

•
forma armonioasă, de cele mai multe ori elipsă sau hiperbolă;

•
poziţii axiale corespunzătoare şi armonios corelate ale dinţilor antagonişti de pe cele două arcade dentare;

•
prezenţa ariilor de contact interproximale în jurul cărora apar ambrazuri cu o anumită simetrie;

•
situarea mai mezială a fiecărui dinte inferior faţă de omologul său

•
existenţa a doi antagonişti pentru fiecare unitate dentară cu excepţia iincisvului inferior şi a molarului trei superior;

•
prezenţa celor două curbe caracteristice de ocluzie (von Spee şi wilson ).

•
arcada superioară este mai lungă şi mai largă, ea circumscrie total arcada inferioară.
PARODONTIUL MARGINAL
• Parodontiul marginal cuprinde totalitatea tesuturilor care asigura mentinerea Si sustinerea
dintilor in oasele maxilare, in plan vertical, parodontiul marginal are o arie cuprinsa intre
nivelul marginii gingivale si o zona nedelimitata strict din apropierea apexului.

• Limita superioara, gingivala, a parodontiului marginal se situeaza. in conditii normale, in

jurul coletului anatomic al dintelui, dar poate fi Si deasupra acestuia, in cazul cresterilor
anormale de volum ale gingiei (hipertrofii, hiperplazii) sau sub colet in involutii precoce
constitutionale si de senescenta (atrofii ale osului alveolar) sau in cazul retractiilor gingivale
patologice (resorbtii osoase subiacente).
COMPONENTE

• Parodontiul marginal are doua componente principale : A. Parodontiul superficial sau de

invelis format din:
gingie cu: epiteliu gingival; corion gingival; ligamente supraalveolare
• Parodontiul profund, de sustinere sau "functional", format din:
• - cement radicular;
• - desmodontiu;
• - os alveolar.
FUNCTIONALITATE
• Functiile ligamentelor periodontale includ atasarea dintelui de osul alveolar, sustinerea dintelui, formarea si resorbtia de
tesut osos in timpul miscarilor dintelui in interiorul alveolei, perceperea sensibilitatii de atingere si eruptia.
Sistemul ligamentelor supraalveolare Este format dintr-o reţea de colagen sub formă de fibre, având diferite direcţii şi funcţii:
fibre circulare – menţin conturul şi poziţia marginii libere a gingiei;
fibre dento-gingivale – asigură susţinerea gingivală;
fibre alveolo-gingivale – fixează gingia pe os;
fibre periosteo-gingivale – fixează gingia la periost;
fibre trans-septale – menţin legăturile dinţilor alăturaţi, protejează osul interproximal;
fibre trans-gingivale – asigură aliniamentul dinţilor în arcade;
fibre interpapilare – sprijină gingia interdentară;
fibre intercirculare – stabilizează dinţii în arcade;
fibre intergingivale asigura suport şi contur pentru gingia fixă.
PERIODONTIU
Ligamentul periodontal
Este format din fibre de colagen orientate funcţional (principale), fibre cu orientare anarhică imprecisă (secundare) şi fibre elastice dispuse în jurul
vaselor cu rol incomplet elucidat, fibre de reticulină şi oxitalan.
Fibrele de colagen principale sunt formate din fibrile, grupate sub formă de benzi care realizează ligamentul periodontal a cărui suprafaţă
desfăşurată în secţiune, pentru un incisiv central maxilar este de aproape 3 cm2.
Orientarea fibrelor este oblică, între osul alveolar şi cement, spre vârful rădăcinii şi de la os la dinte.
Fibrele sunt ondulate, având un capăt prins în os şi al doilea capăt prins în cement prin mineralizarea celor două capete.
Fibrele principale sunt dispuse în următoarele grupuri:

fibre orizontale – la marginea alveolei, reţin dintele la efort lateral;

fibre oblice – se opun forţelor axiale (de masticaţie);
fibre transseptale – previn pierderea contactului cu dinţii vecini;
fibre apexiale – radiale, se opun smulgerii dintelui din alveolă;
fibre interradiculare – fixează mai bine dintele;
fibre de oxytalan şi reticulinice se găsesc în jurul vaselor sanguine şi în apropierea cementului.
OSUL ALVEOLAR
Este acea parte a maxilarului şi mandibulei, sub formă de prelungire osoasă apofizară în care sunt fixaţi dinţii.
Osul alveolar este format din:
• lamina dura sau lama cribriformă, deoarece este perforată de vase şi nervi, este alveola propriu-zisă a dintelui;
• lamina externă şi lamina internă – lamele de os compact care delimitează procesul alveolar - faţa externă şi internă;
• osul intermediar spongios format din lamele osoase care realizează o structură funcţională de dispersie a forţelor de masticaţie (FO).

Osul lamelar este realizat de osteoblaşti sub forma unor lame concentrice în jurul unui vas central, dispoziţie numită os haversian; în
spaţiu, apare ca un cilindru numit osteon. Între osteoane există osul interstiţial.
Mineralizarea osului se face prin depunere de hidroxiapatită.
Osul spongios sau trabecular, de susţinere, răspunde la tracţiunea şi presiunea ce se exercită de către dinte, prin apoziţie, respectiv,
resorbţie, modelându-se astfel funcţional prin acţiunea osteoblastelor şi osteoclastelor.
Forma alveolelor urmează pe cea a rădăcinii dinţilor, realizând septuri interalveolare care separă rădăcinile dinţilor alăturaţi sau
septurile interradiculare.
Există un sistem integrat periodontal capabil de autoreglare, iar modelarea osului alveolar se înscrie acestui sistem.