EDENTAŢIA PARŢIALĂ ÎNTINSĂ

EXAMENUL PACIENŢILOR Agapi Doru

ARGUMENTAREA S1707
DIAGNOSTICULUI
 ETIOPATOGENIE
Caria şi complicaţiile ei – episoadele infecţioase acute determină bolnavii să ceară
îndepărtarea dintelui cauzal. Alteori distrucţiile coronare întinse în suprafaţă şi
profunzime transformă dinţii în resturi radiculare irecuperabile.
Boala paradontala- este o cauza majora in dezvoltarea edentatiei partiale mai ales
pentru persoanele in varsta. In tarile dezvoltate este mai des cauza EP decat caria.
Traumatisme
Procesele inflamatorii extinse – tratamentul lor presupune extracţia dinţilor cauzali cât
şi a celor din focarul supurativ, pe suprafeţe întinse;
Procesele tumorale – de multe ori se impune îndepărtarea unor dinţi ce vin în relaţie
cu tumora. Până nu demult şi radioterapia regiunilor cevico-faciale era o sursă frecventă
de pierderi dentare;
ETIOPATOGENIE
Uzura dentară - constă în pierderea de substanţă sau structură în cursul unor procese
neuzuale sau anormale, în afara actului masticator. Multe uzuri se datorează
parafuncţiilor, dintre care bruxismul deţine un rol principal;
Nevralgiile de trigemen (simptomatice sau esenţiale) – prin amploarea durerilor
determină bolnavii să ceară îndepărtarea dinţilor pe care îi acuză de declanşarea durerilor.
Iatrogeniile – absenţa sau insuficienţa prevenţiei oro-dentare, slaba pregătire
profesională, superficialitatea şi neglijenţa unor medici dentişti, îndeplinirea doleanţelor
pacientului când nu sunt justificate din punct de vedere clinic, tratamentul incorect al
cariei dentare, aparate ortodontice care dezvoltă forţe prea mari, iată tot atâtea cauze de
edentaţie;
Cauze social-economice
ETIOPATOGENIE
Factori care pot contribui indirect la etiologia edentatiei mai pot fi bolile asociate
precum:
Diabetul
Osteoporoza generalizata
Rahitism
Osteomalacia
CLASIFICARE CUMMER (1921)
Clasa I – linia croşetelor intersectează linia mediană, dar nu este perpendiculară pe aceasta;
Clasa a II-a – linia croşetelor e perpendiculară pe linia mediană;
Clasa a III-a – linia croşetelor nu intersectează linia mediană, edentaţia fiind pe o
hemiarcadă;
Clasa a IV-a – linia croşetelor este un poligon
CLASIFICARE KENNEDY (1923)
Clasa I – edentaţia este distribuită bilateral şi
distal faţă de dinţii restanţi;
Clasa II – edentaţia este situată unilateral,
posterior faţă de dinţii restanţi;
Clasa III – spaţiul edentat este situat în zona
laterală şi este limitat anterior şi posterior de
dinţi restanţi;
Clasa IV – edentaţia este în zona anterioară, de
o parte şi de alta a liniei mediane, mărginită de
dinţi restanţi.
Zonele edentate, altele decât cele care
determină clasele principale au fost
denumite. modificări sau subclase.
CLASIFICARE KENNEDY-
APPLEGATE (1958)
Clasa I-a – edentaţie distală, bilateral,
terminoterminală, echivalentă clasei I Kennedy;
Clasa a II-a – edentaţie distală unilaterală,
terminală unilaterală, echivalentă clasei a II-a
Kennedy;
Clasa a III-a – edentaţie laterală mărginită mezial
şi distal de dinţi care nu pot suporta o proteză
parţială fixă şi necesită un tratament cu proteză
parţială mobilizabilă;
Clasa a IV-a – edentaţie frontală, echivalentă
clasei a IV-a Kennedy;
Clasa a V-a – breşă edentată frontolaterală
mărginită mezial şi distal de dinţi, dintele situat
mezial de breşă nefiind indicat a fi folosit ca stâlp
protetic;
Clasa a VI-a – breşă edentată în cazul căreia dinţii
vecini pot suporta o proteză fixă.
CLASIFICARE COSTA (1967)
Frontală;
Laterală;
Terminală;
Mixtă cu trei variante: Laterală/Frontală/Terminală
Extinsă – interesează zona laterală şi frontală;
Subtotală – când există doi - trei dinţi pe arcadă.
EXAMENUL
SUBIECTIV/OBIECTIV
1. Anamneza(date personale, motivul prezentarii)
2. Istoricul maladiei(antecedente stomatologice si generale)
3. Istoricul vietii(locul de munca, conditii de viata

1.Examen extraoral (inspectie si palpatie)

2.Examen intraoral(inspectie,percutie,sondare)

Instrumente utilizate:pensa dentara, sonda , oglinda stomatologica

EXTRAORAL
Inspectia va urmari prezenta sau lipsa simteriei faciale din fata si profil atragind
atentie la culoarea tegumentelor si simetriei etajelor fetei.
Palparea ne da informatii in legatura cu consistenta partilor moi (eventuale induratii,
noduli) precum si tonicitatea musculara (normala, hipoton, hiperton - cel mai
nefavorabil), integritatea osoasa.
- este obligatorie palparea ganglionilor (submandibulari, submentonieri, pre- si
retroauriculari, laterocervicali), intrucat face parte din examenul oncologic preventiv.
- examenul articulatiei temporo-mandibulare trebuie sa constituie un punct aparte.
Articulatia se examineaza static si dinamic, prin inspectie, palpatie si auscultatie
EXAMINAREA ATM
Inspectia statica: deformari
culoare
asimetrii
integritate
Inspectia dinamica: excursiile condiliene
excursiile mentoniere
amplitudinea deschiderii
Palparea: sensibilitatea
pozitia condililor
excursiile condiliene
denivelari pretragiene
INTRAORAL
Raportul dintre buze și gradul de deschidere a gurii, mobilitatea m. Orbicular al
buzelor;
Dinții(mobilitate , pungi paradontale,sangerare papilara, recesiune gingivala,leziuni
interradiculare)
Arcadele dentare
Raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie), Dimensiunea verticala de ocluzie
Mucoasa cav. Bucale
Apofizele alveolae și maxilare
Textura labiala , fanta labiala, treapta labiala, culoarea
Mucoasa labiojugala, Interliniul Ocluzal, Orificiul canalului Stenon
Frenul si plicile alveo-jugale
EXAMINARI
COMPLEMENTARE
analize medicale – rezultatul lor ar putea temporiza
tratamentul;
radiografii dentare pentru stabilirea unui diagnostic
precis şi pentru efectuarea corectă a tratamentului pre- şi
proprotetic (OPG , TC, Periapical)
Fotografia
Amprentarea
Condilografia
 TABLOU CLINIC
Durerea:
Acută – este asociată cu o afectare tisulară;
Cronică – implică prelungirea durerii. Este durerea care persistă sau se repetă după mai mult
de trei luni.

Insuficienţa funcţională care poate fi:

Masticatorie – depinde de topografia edentaţiei şi numărul unităţilor lipsă. Edentaţiile
frontale afectează incizia alimentelor, pe când edentaţiile laterale creează disfuncţii în
triturarea şi zdrobirea alimentelor;
Fizionomică – perceperea de către pacient a deficitului estetic este în deplin acord cu gradul
de cultură al pacientului, cu vârsta şi exigenţele profesiei sau ale mediului în care îşi
desfăşoară activitatea. Decisivă este şi amplitudinea şi topografia edentaţiei. Astfel:
 Edentaţiile terminale atrag înfundarea obrajilor;
 Edentaţiile frontale determină inegalitatea etajelor feţei.
TABLOU CLINIC
Fonetică – edentaţia frontală induce modificări ale fonaţiei prin afectarea fonemelor
dentale şi sibilante. Edentaţiile laterale reduse induc rareori modificări de fonaţie, dar
cele întinse modifică rezonatorul bucal.
De deglutiţie – edentaţia frontală generează o deglutiţie asemănătoare celei
infantile (cu limba interpusă între arcadele dentare). Edentaţia intercalată întinsă
induce o instabilitate a mandibulei faţă de craniu, determinând eforturi suplimentare
în realizarea deglutiţiei.
Tulburari morfologice faciale
Modificari tisulare faciale
CARACTERISTICA SUPORTULUI
DENTO-PARADONTAL
Suportul dento-parodontal este compus din totalitatea dinţilor restanţi pe arcadă
împreună cu ţesuturile paradontale. Unitatea morfofuncţionala dentoparodontala are
capacitatea de adaptare de amortizare şi reducere pe cale reflexă a presiunilor
exagerate.Această unitate morfofuncţională reprezintă pentru protezele parţiale un
element valoros de sprijin şi de ancorare, asigurându-se stabilitatea şi eficienţa
funcţională. Pe acest element morfofuncţional se ancoreaza proteza şi se stabilizeaza
în contact intim cu tot câmpul protetic.
Suportul dentoparodontal este analizat în baza examenului clinic, al radiografiilor şi
al modelului de studiu.În urma acestei analize se efectuează evaluarea suportului
dentoparodontal după care se elaboreaza planul de tratament şi prognosticul
tratamentului.Concluziile sunt aduse la cunoştiinţa pacientului şi a tehnicianului
dentar care participă la realizarea protezei.
CLASIFICAREA
FIBROMUCOASEI DUPA
SUPPLE
Clasa l. Fibromucoasa sanatoasa cu grosime si rezilienta moderata, amortizeaza
socurile care rezulta in timpul masticatiei si reduce tendintele de deplasare a
protezelor.
Clasa a ll-a. Fibromucoasa atrofiata, subtire, cu un grad de rezilienta redus, inapta
sa suporte presiuni ce influenteaza nefavorabil realizarea actului de masticatie.
Clasa a lIl a. Fibromucoasa groasa friabila, cu un grad mare de rezilienta care va
favoriza deplasarea protezelor.
Clasa a IV-a. Fibromucoasa hipertrofiata, mobila; din aceasta clasa face parte si
fibromucoasa flotanta sau in creasta de cocos, care trebuie indepartata chirurgical
pentru a putea asigura stabili¬tatea si eficienta protezelor.
CLASIFICAREA
FIBROMUCOASEI DUPA LIUND
zona fibroasa periferica situata pe coama apofizelor alveolare cu un grad de rezilienta
scazut;
zona fibroasa mediana, la nivelul suturii intermaxilare unde mucoasa este subtire si
aderenta, sensibila la presiuni;
zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara a toltii palatinale, acoperita de o
mucoasa cu un grad de rezilienta medie, datorita stratului de tesut adipos subiacent;
zona glandulara situata in treimea posterioara a boltii palatinale, din ambele parti a
liniei mediane cu un grad mare de re-zilienta (zonele Schroder).
CLASIFICAREA SUPORTULUI OSOS
DUPĂ LEJOYEUX LA MAXILĂ
apofize inalte, retentive, cu versante vestibulare si linguale extinse, paralele intre ele, fara exostoze;
apofize medii, cu versante vestibulare usor oblice, prin pierderea de substanta osoasa si resorbtie centripeta;
apofize cu valoare protetica slaba, afectate prin resorbtie accentuata, determinata in special de proteze necorespunzatoare;
apofize cu valoare protetica negativa, denivelate, disparute partial sau total prin purtarea unor proteze vechi, cu suprafata
mucozala redusa si incongruente.

Tuberozitatile maxilare:
a)favorabile, retentive cu versante paralele intre ele;
b)de valoare medie, acceptabile, cu un relief perceptibil, utilizabile in favoarea
stabilitatii protezelor;
c)tuberozitati cu valoare negativa, caracterizate prin absenta oricarui relief,
inapte sa asigure stabilitatea protezelor;
d)tuberozitati care impun o modelare plastica chirurgicala, pentru a inlatura
retentivitatile exagerate, care impiedica protezarea sau creeaza interferenta cu arcada antogonista
CLASIFICAREA SUPORTULUI
OSOS DUPĂ LEJOYEUX LA
MANDIBULĂ
-tuberculi periformi favorabili stabilizarii si mentinerii protezelor,fermi,aderenti la
planul profund,convecsi si acoperiti cu o mucoasa sanatoasa.
-tuberculi periformi mai putin favorabili stabilizarii si mentinerii protezelor,dar inca
apti de a fi utilizati protetic;mai putin convecsi,mai mobili,mai depresibili.
-tuberculi periformi cu valoare protetica foarte scazuta,fie datorita existentei unui
legament pterigo-mandibular accentuat,cu o insertie nefavorabila,fie calitati deficitare
a tesut submucos sau unei deformari consecutive purtarii prelungite a unei proteze
neechilibrate.
-tuberculii piriformi cu o valoare negativa,ei fiind inutilizabili pentru sprijinul si
stabilirea protezelo
INDICAŢII LA CONFECŢIONAREA
PROTEZELOR PARŢIALE MOBILIZABILE
ACRILICE
edentatiile subtotale
edentatiile biterminale extinse
edentatiile mixte
edentatiile dehemiarcada
MUSCHII RIDICATORI AI
MANDIBULEI
Muschiul temporal,este alcatuit din trei fascicule: anterior, mijlociu si posterior.Insertie pe intreaga fosa
temporala. Actiunea: Fasciculul anterior deplaseaza mandibula in sus,fasciculul mijlociu deplaseaza
mandibula in sus si inapoi, fasciculul posterior deplaseaza mandibula inapoi.
Muschiul maseter,este alcatuit din trei fascicule:superficial,mijlociu,profund. Actiunea: maseterul este un
muschi foarte puternic, dar nu atingeforta temporalului. Contractia bilaterala determina ridicarea si
usoarapropulsie a mandibulei. Fasciculul profund Winslow mobilizeaza mandibula in sus si inapoi.
Contractia unilaterala mobilizeaza mandibulain sus, inainte si inafara. Amplitudinea acestei miscari
depinde de gradul de dezvoltare a fasciculului superficial, fiind mai mare la indivizii custereotip de
masticatie tip frecator. Cand se folosesc in masticatiefragmente mari, muschiul se
hipertrofiaza. Muschiul prezinta suprasuficienta ca si temporalul. Datorita fibrelor sale mai scurte, el
produce in primul rand presiune masticatorie.
Muschiul pterigoidian medial,cu fascicol anterior si posterior. Actiunea pterigoidianului medial este
asemanatoare cu a maseterului. Contractiabilaterala determina deplasarea mandibulei in sens superior
si anterior. Contractia unilateralaimprima mandibulei o miscare spre superior, anterior si medial, de partea
opusa contractiei.
MUSCHII COBORITORI AI
MANDIBULEI
MUSCHII COBORATORI DIRECTI:Actiunea comuna a acestor muschi este cea de coborare a mandibulei cand
punctul fix este osul hioid sau de ridicare a osului hioid cand punctul fix este mandibula. Voi prezenta doar muschiul
milohioidian si digastric.
Muschiul milohioidian este un muschi lat, pereche care, impreuna cu cel de partea opusa, formeaza diafragma gurii.
Muschiul digastric este un muschi situat imediat sub milohioidian, sub pielea paroasa a capului. Este format din doua
portiuni musculare unite printr-un tendon.
MUSCHII COBORATORI INDIRECTI: muschiul digastric, pantecele posterior;
muschiul stilohioidian, ridica osul hioid iar odata cu el si scheletul laringelui, miscare deosebit de importanta pentru
deglutitie;
muschii subhioidieni: m. sternohioidian (conecteaza sternul, cartilajul
tiroid si osul hioid), m. omohioidian (se insera posterior pe omoplat), m. sterno-
tiroidian, m. tirohioidian.
Contractia acestor muschi coboara si stabilizeaza osul hioid, favorizand actiunea de deschidere a gurii, a muschilor
suprahioidieni.