EDENTAȚIA PARTIALĂ

Laborator 9
Estetică dentară
 Introducere

• Edentația reprezintă pierderea integritații morfologice și

funcționale a arcadelor dentare prin lipsa unuia sau a mai multor dinți.
- în arcada apare un loc liber: spatiu edentat sau bresa
- spatii edentate: reduse sau intinse, in functie de numarul dintilor
absenti.
 Factori incriminați în etiopatogenia edentației:
1. Extracția de urgență - dureri pulpitice
• - dureri in parodontita apicala acuta
2. Extracția terapeutică a dinților nerecuperabili:
• - distructii coronare masive
• - implantare deficitara
• - dintii din focare de fractura si tumori
• - extractia dintilor in scop ortodontic
3. Avulsie traumatica: - copii
• - accidente sportive
• - agresiuni
4. Suprasolicitari ocluzale prin terapie necorespunzatoare: “iatrogenii”
 Complicații locale, loco-regionale și generale:
• = tulburari ale funției A.D.M. – în funție de localizarea și întinderea spatiilor
edentate:
- tulburări fizionomice
- tulburări fonetice în edentațiile frontale
- tulburări masticatorii – edentațiile în zona laterală
- migrări dentare
- pierderea DVO – în edentațiile biterminale (PM,M)
- abrazia patologică
- disfuncții ocluzale
- disfuncții alt ATM-ului
 Forme clinice ale edentației parțiale:
• Numeroase clasificari in functie de:
1. localizarea bresei edentate: la maxilar si mandibula, pe o hemiarcada sau pe
ambele, in zona frontala, laterala sau terminala
2. numar dintilor lipsa: - edentatie redusa: 1-3 dinti lipsa
- edentatie intinsa: 4- 5 dinti lipsa
- edentatie subtotala: mai sunt prezenti 1 pana la 3-4 dinti
3. spatiile edentate pot fi marginite la:
- ambele capete de dinti restanti= edentatii intercalate
- numai la o extremitate= edentatie terminale
- cand coexista ambele situatii= mixte
 Clasificarea edentatiei partile:
• - cela mai utilizate clasificari sunt: Kennedy si Costa
• Kennedy – in funct de regiunea topografica a breselor edentate:
- clasa I: arcade edentate termino-terminal (lipsesc molarii si/sau unii
premolari-bilateral)
- clasa II: edentatia unei singure zone laterale de pe o arcada
- clasa III: edenatii laterale, pe ambele arcade, cu existenta ultimului M
- clasa IV: edentatii frontale marginite distal cu afectarea liniei mediene
Clasificarea Kennedy
Clasa 1 Kennedy : edentatia biterminala
• Este o varianta greu de tratat prin punti dentare.
• Tipuri de lucrari protetice ce se pot executa
• lucrari fixe sau mobilizabile pe implanturi
• proteze mobilizabile scheletate
 Clasa 2 Kennedy : edentatia uniterminala
• Este clasa cele mai dificil de tratat. Se pot incerca punti cu extensie
distala desi nu au un prognostic prea bun. Protezele mobilizabile sunt
dificil de conceput. Implanturile dentare sunt varianta de electie.
• Tipuri de lucrari protetice ce se pot executa
• lucrari fixe sau mobilizabile pe implanturi
• proteze mobilizabile scheletate desi sunt mai dificil de conceput
• punti cu extensii distale doar in situatii exceptionale
 Clasa 3 Kennedy : edentatia intercalata
posterioara
• Este clasa cu cea mai potrivită indicatie pentru puntile dentare fixe
daca bresa nu este exagerat de lungă. Implanturile dentare se pot
folosi cu succes și in această situație.

• Tipuri de lucrări protetice ce se pot executa

• punti dentare fixe pe dinti naturali
• lucrari fixe sau mobilizabile pe implanturi
• proteze mobilizabile scheletate daca bresa este foarte intinsa
 Clasa 4 Kennedy : edentația intercalată
anterioară
• Este o situatie clinică în care punțile dentare se pot folosi cu succes.
Datorita pretențiilor estetice ridicate, se indică folosirea lucrarilor
ceramice sau din zirconiu. Punțile dentare pe implanturi sunt, de
asemenea, o soluție excelentă.
• Tipuri de lucrari protetice ce se pot executa
• punti dentare fixe pe dinti naturali
• punti dentare pe implanturi
• proteze mobilizabile scheletate in anumite situatii
Clase combinate
• Zonele edentate, altele decât cele care determină clasele principale au fost
denumite modificări sau subclase.
• Dezavantajele acestei clasificări au fost ameliorate de către Applegate care a
introdus opt reguli de aplicare a clasificării, care înlătură confuziile de
interpretare.
• Aceste reguli sunt:
• Includerea stării de edentaţie într-o clasă sau alta urmează de regulă şi nu
precede o extracţie ulterioară;
• Când molarul al treilea lipseşte şi nu trebuie înlocuit, spaţiul edentat nu este
luat în considerare;
• Când molarul al treilea este prezent şi urmează să fie folosit ca element de
suport, este luat în consideraţie;
REGULILE LU APPLEGATE
• Spaţiul edentat prin lipsa molarilor doi şi trei nu este luat în considerare dacă
dinţii nu vor fi înlocuiţi şi dacă la nivelul arcadei antagoniste lipsesc aceiaşi
dinţi şi nu se preconizează înlocuirea lor;
• Spaţiul edentat cel mai posterior, indiferent de întinderea lui, determină
clasa;
• Spaţiile edentate, altele decât cele care determină clasa, sunt considerate
modificări sau subclase şi se consemnează prin numărul lor;
• Întinderea spaţiilor edentate aparţinând modificărilor sau subclaselor nu se ia
în considerare. Se consideră doar numărul lor;
• Clasa a IV-a nu are modificări sau subclase. Alte spaţii edentate, situate
posterior faţă de spaţiul edentat frontal, situat de o parte şi de alta a liniei
mediane, vor determina clasa.
CLASIFICAREA APPLEGATE-
KENNEDY:

• În anul 1958 Applegate a elaborat o clasificare a edentaţiilor cu

şase clase:
• Clasa I-a – edentaţie distală, bilateral, termino-terminală, echivalentă
clasei I Kennedy;
• Clasa a II-a – edentaţie distală unilaterală, terminală unilaterală,
echivalentă clasei a II-a Kennedy;
• Clasa a III-a – edentaţie laterală mărginită mezial şi distal de dinţi care
nu pot suporta o proteză parţială fixă şi necesită un tratament cu
proteză parţială mobilizabilă;
CLASIFICAREA APPLEGATE-KENNEDY:
• Clasa a IV-a – edentaţie frontală, echivalentă clasei a IV-a Kennedy;
• Clasa a V-a – breşă edentată fronto-laterală mărginită mezial şi distal
de dinţi, dintele situat mezial de breşă nefiind indicat a fi folosit ca
stâlp protetic;
• Clasa a VI-a – breşă edentată în cazul căreia dinţii vecini pot suporta
o proteză fixă.
CLASIFICAREA LUI COSTA
A fost elaborată în 1967 şi cuprinde 6 clase după criterii topografice, autorul
recomandând a se face citirea fiecărei breşe edentate în sensul acelor de
ceasornic. Se disting următoarele tipuri de edentaţii:
• Frontală;
• Laterală;
• Terminală;
• Mixtă cu trei variante:
• Laterală
• Frontală
• Terminală
• Extinsă – interesează zona laterală şi frontală;
• Subtotală – când există doi - trei dinţi pe arcadă.
CLASIFICAREA LUI COSTA
CLASIFICAREA LUI COSTA
• Citirea fiecărei breşe edentate se face în sensul acelor de ceasornic,
începând de la maxilarul din partea dreaptă.
• Precizarea în scris a breşelor de pe aceiaşi hemiarcadă se face
despărţind denumirea lor prin virgulă, iar precizarea poziţiilor
breşelor din dreapta de cele din stânga se face printr-o linie
orizontală (-) sau litera M (median).
CLASIFICĂRI:
• Nici una dintre clasificările prezentate nu este ideală, oricare dintre
ele are avantaje şi dezavantaje, totuşi în practică s-a impus clasificarea
lui Kennedy, fiind utilizată de un număr mare de specialişti, datorită
simplităţii acesteia.
• La noi în facultate utilizăm clasificarea lui Kennedy şi a lui Costa.
MODIFICAREA ASPECTULUI ESTETIC
MODIFICAREA ASPECTULUI ESTETIC
• Starea de edentaţie favorizează migrările orizontale ale dinţilor
limitanţi ai edentaţiilor şi pe cele verticale ale dinţilor antagonişti.
Ambele forme de migrări influenţează starea de sănătate a ţesuturilor
parodontale şi generează dizarmonii ocluzale;
• Pacienţii pot avea şi modificări de comportament – devin rezervaţi,
jenaţi, uneori cu tulburări psihice, datorită stării de edentaţie.
 ALEGEREA SOLUŢIEI TERAPEUTICE
Orice decizie în alegerea unei soluţii în terapia edentaţiei parţiale trebuie să cuprindă,
după Korber, pe lângă aprecierea şi influenţele stării generale, un set de 12 întrebări:
• Care este întinderea şi topografia breşelor edentate?
• Este sau nu integru relieful ocluzal?
• Care este starea de sănătate parodontală a dinţilor stâlpi?
• Necesită dinţii restanţi să fie imobilizaţi?
• Relaţiile intermaxilare sunt normale sau patologice?
• Rapoartele ocluzale sunt fiziologice sau nu?
• Stopurile ocluzale sunt multiple, simetrice şi uniforme?
• Dinamica mandibulară este perturbată sau nu?
• Funcţia neuro-musculară este normală sau perturbată?
• Care este starea igienei buco-dentare?
• Se impune luarea unor măsuri profilactice?
• Necesită (şi se doreşte) sau nu a fi îmbunătăţită estetica individuală?
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI EDENTATULUI
PARŢIAL
Există două motivaţii principale care aduc pacientul într-un cabinet de
medicină dentară:
• deficitul masticator;
• deficitul estetic.
• Din acest moment medicul este responsabil dacă pacientul rămâne pentru a-i fi
protezată edentaţia sau pleacă.
Obiectivele unui tratament protetic, urmărite prin planul de tratament sunt:
• Ameliorarea funcţiei masticatorii;
• Realizarea celui mai bun aspect estetic;
• Păstrarea în stare funcţională a dinţilor restanţi şi a ţesuturilor de suport.
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI EDENTATULUI
PARŢIAL
Obiectivele terapiei de restaurare a unui edentat parţial sunt:
• Obiective profilactice, care la rândul lor pot fi:
• Obiective profilactice generale – se referă la depistarea unor
maladii generale ce pot debuta sau avea semne în cavitatea
bucală. De asemenea medicul răspunde de prevenirea şi/sau
transmiterea unor maladii infecto-contagioase;
• Obiective profilactice locale – depistarea sau oprirea în evoluţie a
afecţiunilor buco-dentare.
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI EDENTATULUI
PARŢIAL
• Obiective curative (de restaurare) – urmăresc pe de o parte refacerea
integrităţii arcadelor şi a segmentelor lipsă din crestele alveolare
resorbite şi atrofiate, iar pe de altă parte refacerea funcţiei afectate şi
menţinerea celor păstrate.
 Proteza partiala fixa (puntea dentara) - PPF
• Def: Este o proteza fixa care reface morfologia si functia arcadelor dentare pe
dintii restanti in edentatii partiale intercalate reduse
• Tipurile de edentatie care beneficeaza de tratament prin punte se incadreaza in
calsele III si IV Kennedy.
Caracteristicile PPF:
- sunt lucrari protetice fixate pe dintii restanti prin cimentare cu ajutorul unor
proteze unitare
- transmiterea fortelor masticatorii se face dento-parodontal
- volumul pe care il ocupa este mic, nu il depaseste pe cel al dintilor naturali
- respectarea morfologiei si pozitia dintilor naturali
- sunt constructii rigide, nedeformabile, rezistente la rupere si abrazie
 Campul protetic:
• Reprezinta totalitatea elem anatomice cu care puntea vine in contact
1. dintii stalpi = cei care delim bresa edentata si vor fi pregatiti in vedea
aplicarii elem de agregare
2. creasta alveolara edentata= rezulta in urma rezorbtiei procesului
alveolar dupa pierderea dintilor
3. dintii omologi = cu importanta deosebita in edentatiile frontale, pentru
incadrarea puntii in armonia dento-dentara si dento-faciala
4. dintii antagonisti= cei situati la nivelul maxilarului opus bresei edentate
 Componentele PPF
• A. elem de agregare (RETENTORI) = ele realizeaza fixarea prin cimentare
a puntii pe dintii stalpi
• B. corpul de punte (INTERMEDIARII) = care inlocuiesc dintii absenti de
pe arcada
• A. elemente de agregare:
• Alegerea unei anumite PFU ca elem de agregare se face in functie de:
• - topografia dintelui stalp
• - valoarea protetica a dintelui stalp
• - cerintele fizionomice
• - conditii tehnice materiale
 A. elem de agregare:
• coroane de invelis: cele mai simple si mai vechi elem de agregare, sunt utilizate
pe dintii din zona laterala la pacientii la cre nu primeaza principiul estetic
• inlay-urile: indicate pt punti de intindere mica (1 dinte lipsa) din zona laterala, pe
dintele stalp mezial, din motive estetice
• onlay-urile: sunt frecvent utilizate in puntile stabilizatoare, sine de imobilizare
• coroanele mixte: au valoarea retentiva a coroanelor de invelis metalice, au
avantajul aspectului estetic, pot fi utilizate pe toti dintii (frontali sau laterali),
toate tipurile de coroane mixte pot fi utilizate ca elemente de agregare (matalo-
ceramica sau metalo-compozite)
• -coroanele fizionomice:
- coroana acrilica: numai IN PUNTI PROVIZORII!!
- coroana ceramica: majoritatea sistemelor integral ceramice se folosesc ca elem de
agregare in edentatii reduse, unele sisteme pot fi utilizate numai in zona frontala
(inceram Alumina, Inceram Spinell), pot fi aplicate si in zona laterala, ajungand azi
pana la punti totale ceramice (oxide de Zr in sistemele CAD/CAM)
B. corpul de punte
• in functie de raportul cu creasta edentata se clasifica in:
• - cu contact in sa
• - cu contact in semisa
• - cu contact punctiform
• - tangential linear
• - suspendat
 B. corpul de punte
1. corpul de punte in sa
• Vine in contact cu muchia crestei edentate pe ambii versanti (V si
O), fata mucosala fiind concava. Este fizionomica, dar nu este igienica
deoare det retentia de alim, fiind foarte dificil de igienizat de catre
pacient. Este folosit doar in zona frontala maxilara (din motive
fizionomice si fonetice)
2. corpul de punte in semisa
• Vine in contact cu muchia crestei edentate doar pe versantul
vestibular, fata mucozala nu mai este concava, deci se igienizeaza mai
usor decat corpul in sa, este fizionomic. Indicat tot pt zona frontala
maxilara
 B. corpul de punte
3. corpul de punte cu contact tangential linear
• Contactul se face pe versantul vestibular al crestei, doar sub forma uneii linii ce
corespunde cu coletul dintilor lipsa. Fata mucosala este neteda/convexa, deci mai usor
de igienizat. Este si fizionomic datorita inaltimii fetei vestibulare a intermediarilor,
inaltimi apox egale. Indicat in zona laterala maxialra

4.corpul de punte punctiform

• Contactul se relizeaza pe muchia crestei intr-un singur punct, fata mucosala este
accentuat convexa, deci foarte usor de igienizat, se indica in zonele laterale
mandibulare, cand spatiul intre planul de ocluzie si creasta este insuficient pt a realiza
un raport suspendat

5. corpul de punte suspendat

• Este cel mai igienic. Exista un spatiu intre corp si creasta de aprox 2-5 mm. indicat
in edentatiile laterale mandibulare cand distanta plan de ocluzie-creasta este mai mare
de 7-8 mm.
Clasificarea PPF
criteriul fizionomic: fizionomice
• Nefizionomice
• Partial fizionomice
in functie de raportul cu corpului de punte cu creasta edentata:
• In sa sau semisa
• Cu contact punctiform
• Tangential
• dupa intinderea puntii: Suspendat
• Reduse
• Intinse
• totale
Clasificarea PPF
dupa modul de atasare: atasate permanent
• Mobilizabile
• Demontabile
dupa procedeul de realizare tehnica: Prin turnare dintr-o bucata
• Din mai multe elem componente
realizate separat,
• ambalate prin sudura
 Corpurile de pucte indicate in functie de
topografia edentatiei:
• 1. maxilar- zona frontala: primordiale sunt functiile fizionomice si de
fonatie, raportul cu creasta alveolara va fi in sa sau semisa. Se utilizeaza
corpuri de punte fizionomice
• 2. maxialr, zona laterala: corp de punte total metalic sau mixt(cu casete si
fatete din acrilat sau compozit sau corp de punte metalo-ceramic). Raport
cu creasta: tangential/punctiform/semisa
• 3. mandibula, zona frontala: se respecta fizionomia si raportul cu creasta
alveolara, contact: punctiform, semisa, tangential
• 4. mandibula, zona laterala: corp de punte total metalic sau mixt (cu casete
si fatete compozite, cp metalo-ceramic), raport cu creasta: suspendat sau
punctiform, in functie de spatiul disponibil.
•Vă mulțumesc!