Traumatismele dento-parodontale

- Trauatismele dento-parodontale (TDP) sunt afecțiuni ce se pot întâlni atât în dentația

temporară cât și în cea permanentă (51% în dentația temp.).
- Sunt considerate la copii cele mai frecvente afecțiuni după leziunile carioase și
afectează în peste 95% din cazuri zona frontală și în special arcada superioară.

O sistematizare a acestor afecțiuni se poate face în funcție de:

- vârsta cronologică

- vârsta dentară

- tipul de dentație

- intensitatea și direcția de acțiune a agenului traumatic

- momentul producerii traumatismului (timpul scurs de la impact până se prezintă pacientul)

- stadiul evolutiv al dintelui temporar (cele 3 stadii) sau permanenți (2 stadii - tânăr sau matur)

- structurile interesate: smalț, dentină, cement, pulpă, structuri parodontale, os alveolar

- gravitatea leziunii traumatice

- leziuni asociate: locale, loco-regionale (faciale) sau la nivel general - traumatisme grave
cranio-cerebrale, afecțiuni oculare, grețuri, vărsături, pierderea cunoștintei, vertij etc.

Clasificare

- Propusă de către Ellis:

1. Clasa 1: fracturi ale smalțului cu interesarea limitată a dentinei

2. Clasa 2: fracturi care interesează smalțul și dentina mai spre profunzime dar fără interesarea
camerei pulpare (c.p.)

3. Clasa 3: fracturi ce interesează și c.p.

4. Clasa 4: pierderea vitalității dintelui cu sau fără pierderea de substanță dentară

5. Clasa 5: pierderea dintelui

6. Clasa 6: fractură radiculară

1
7. Clasa 7: deplasare laterală a dintelui

8. Clasa 8: pierderea totală coronara (“en mass”)

9. Clasa 9: fracturi la dinții temporari.

Clasificarea Garcia-Godoy

0: fisura în smalț

1: fractura în smalț

2: fractura smalț (s) + dentină (d), fără c.p.

3: s. + d. + c.p.

4: s. + d. + cement, fără c.p.

5: s. + d. + c. cu interesarea c.p.

6: fractura radiculară

7: subluxație

8: luxație

9: deplasare laterală

10: intruzie

11: extruzie

12: avulsie sau exarticularea dintelui

Clasificarea WHO

- Fractură a smalțului
- Fractură coronară necomplicată: s + d
- Fractura complicata: s + d și c.p.
- Fractura corono-radiculară fără interesarea pulpei: s + d + c
- Fractura corono-radiculara complicată: interesează toate țesuturile dentare inclusiv c.p.
- Fractura radiculară.

2
Clasificarea Andreasen

1. Leziuni traumatice dentare

• Leziuni coronare: fisuri ale smalțului sau s + d, fracturi coronare în smalt sau s + d,
fracturi coronare necomplicate s + d fără c.p., fracturi dentare complicate s+d+pulpă

• fracturi corono-radiculare: penetrante/nepenetrante

• fracturi radiculare.

2. Leziuni traumatice parodontale:

- Contuzia

- Subluxatia

- Luxatia: parțială (cu intruzie sau extruzie sau cu deplasare laterala) și totală = avulsie.

3. Leziuni ale părților moi:

Tipuri de leziuni

• Contuzia:

Prin actiunea unei forțe asupra dintelui se produc modificări la nivelul spațiului periodontal,
cu strivirea ligamentelor, spatiul periodontal (între cement și osul alveolar) devine insuficient.
In parodonțiul marginal apar fenomene inflamatorii de tip posttraumatic, cu vaso-dilatație,
micro-hematoame.

Simptomatologia este destul de și de multe ori pacientul nu se prezintă, astfel încât se

diagnostichează tardiv complicațiile. Nu apare mobilitate sau deplasare dentară.

Complicațiile pot fi:

- resorbtii limitate ale cementului

- abcese

- pierderea vitalității dintelui (necroza).

3
Tratament:

- igiena orală riguroasă

- lavaje cu clorhexidina (apa de gură)

- controale periodice.

• Subluxația:

Fenomenele sunt mai avansate decât în contuzie, strivirea ligamentelor dento-alveolare cu

rupturi, sângerari în sulcusul gingival, fenomene inflamatorii de tip post-traumatic, modificarea
rapoartelor dintre cementul radicular și osul alveolar și cu o ușoară mobilitate, dar fără
deplasare.

Apar complicații similare contuziei.

Tratament:

-dacă mobilitatea este ușoară se recurge la expectativă

!- dacă mobilitatea este mai accentuată se imobilizează dintele pentru 7 zile

- igiena riguroasă

- evitarea alimentelor dure, lipicioase

- controale periodice

- teste de vitalitate: sunt concludente după cca 3 săptămâni.

• Luxația parțială:

Impactul si forța este mai mare, apar modificări mai grave în spațiul periodontal, cu
!!!deplasarea celor 2 suprafețe articulare: cement și osul alveolar.

Apare deplasarea dintelui!

Tratament:

- igiena riguroasă

- lavaje cu clorhexidina

-evitarea alimentelor cu consistență crescută, lipicioase

4
- dacă este prezentă deplasarea se repozitionează dintele și pentru că este mobil se imobilizează

- controale periodice.

• Luxația totală

➢ Intruzia

Se pierde contantactul între cele 2 suprafețe ce delimitează spațiul periodontal: rădăcina

dintelui și osul alveolar; poate fi prezentă o intruzie totală (nu se mai vede nimic din coroana
dintelui).

Tratament:

- dacă dintele tempora este în stadiul 1 sau eventual la începutul stadiului 2 sunt șanse mari să
își reia erupția

- in funcție de directia forței impactului și de deplasarea dintelui temporar (spre palatinal sau
spre lingual) este mai bine să se recurga la extracție și analizarea situației în vederea aplicării
de menținătoare de spațiu. Conditii: să existe mugurele successional și să fie într-o stare
corespunzătoare.

- igiena riguroasă

- pe masura ce dintele își reia erupția este important să nu fie solicitat

➢ Avulsia

Pacientul se poate prezenta cu dintele avulsionat. Examenul radiologic este foarte important
pentru diagnosticul diferențial cu intruzia sau cu persistența în os a fragmentului radicular.

Tratament:

Reimplantare: dintele se păstrează în ser fiziologic și se poate practica doar la dinții permanenți.
In cazul dintilor temporari NU se recurge la reimplantare din cauza complicațiilor ce pot
surveni: necroza, resorbtii accelerate, resorbtii tardive.

Astfel, daca se asociază traumatisme de părți moi se recomanda lavaje cu clorhexidina 1-2
săptămâni (contraindicate imediat) și analizarea factorilor care pot să indice aplicarea unor
menținătoare de spațiu.

5
Rolurile mentinatoarelor în zona anterioară: nu de a menține spatiul (incisivii temporari sunt
mai mici decat cei permanenți, doar la nivelul molarilor temporari este important spatiul), ci
de a asigurara functiile ADM: estetica, fonatie, masticatia, împiedic interpoziția părților moi.

Factori etiologici:

• Factori determinanți: traumatismul în sine; acesta poate acționa direct sau indirect.

• Factori favorizanți generali:

- crize comițiale

- supraponderabilitate

- defecte de vedere

• Factori favorizanți loco-regionali:

- proalveolodenția superioară

- distrofii: defecte de mineralizare

Traumatismele dento-parodontale in dentatia temporara

- În 64% din cazuri sunt afectați băieții

- Varsta interesată cel mai frecvent 1-3 ani

Traumatisme -tipuri:

- Căderi în timpul învățării mersului.

- Accidente de joaca
- Accidente sportive
- Accidente grave rutiere
- Traumatisme din timpul agresiunilor produse de către părinți, chiar daca acest lucru nu
reiese din anamneza; prezența unor leziuni în diverse stadii de vindecare, secționarea
frenului.

-Este foarte important timpul scurs de la impact până la prezentarea în serviciul medical.

6
-Este important gradul de afectare al mugurelui dintelui succesional.

Alte obiective:

- ameliorarea durerii, a inflamației

- hemostaza

- îndepartarea unor eventuali corpi straini

- încercarea unei cooperari între copil si medic

Intrebări ogligatorii:

- când s-a produs?

- unde?

- cum?

- dacă s-a mai prezentat într-un alt serviciu de specialitate

- se încearcă o examinare a copilului: în pozitia genunchi-genunchi sau așezat pe unit și înfășat

într-un cearșaf sau în scaunul unitului dentar stă mama cu capul copilului pe umărul mamei.
Mama îi imobilizeaza cu o mână brațele și cu cealaltă mână fruntea.

Se solicita cat se poate de repede un ex radiologic.

Evaluam: stadiul de evoluție al dintelui temporar și a celui succesional. Eventuale fracturi ale
osului alveolar, aspectul spațiului periodontal, raportul dinte temporar - dinte permanent,
pozitia mugurelui succesional, sediul liniei de fractură.

NU se fac teste de vitalitate pt ca nu sunt concludente, se vor face eventual peste 3-4 săptămâni.

Clinic, evaluăm:

- gradul de distructie coronara

- aspectul arcadei (daca e întreruptă sau nu)

- denivelari ale planului de ocluzie

- prezența unor anomalii dento-maxilare

- prezența unor obiceiuri vicioase, disfunctii, parafunctii.

Descrierea diferitelor fracturi și tratament

7
 • Fractura coronară în smalt

- Se recurge la netezirea marginilor și fluorizare;

- Igiena oro-dentara riguroasa.

In functie de varsta copilului se pot recomanda lavaje cu clorhexidina.

• Fractura coronară în smalț și dentină

- Se realizează restaurarea coronara cu CIS ori cu compomeri ori cu compozit; se indică

controale periodice, testarea vitalitatii, ex. radiologic.

• Fractura coronară complicată (penetrantă)

- Interesează s+d+pulpă. La dintii temporari, pe cât se poate se recurge la tratamentul

conservator: pulpotomie sau pulpectomie. Modalitatea terapeutică depinde si de stadiul
evolutiv al dintelui si se poate recurge și la extractie (se aplica la nevoie mentinator de
spatiu).

• Fractura corono-radiculară nepenetrantă mai rar, penetranta:

Investigăm traseul liniei de fractură și dacă dintele este mobil sau nu. Dacă dintele nu este
foarte mobil se lasă așa, se evită administrarea de alimente lipicioase, dure. În unele situații se
recurge la extractie.

• Fractura radiculară:

Atitudinea terapeutică depinde de sediul liniei de fractură și de mobilitatea și deplasarea

fragmentului coronar.

- Dacă nu e accentuată mobilitatea si dintele nu s-a deplasat lateral putem să-l lăsăm așa.

- Daca fractura este spre 1/3 apicală, decizia se ia similar, în functie de mobilitatea dintelui,
eventualele deplasări. Se poate extrage fragmentul coronar și in functie de mobilitatea
radiculară se pastrează sau nu fragmentul radicular, care, dacă rămâne pe loc se va obtura.

- Rar, se pot indica sistemele de imobilizare

- Igiena riguroasa.

De multe ori fragmentul corono-radicular poate sa nu fie mobil si atunci sa fie trecută cu
vederea acestă deplasare.

- Cca. 50% din aceste fracturi se pot vindeca și spontan; prognosticul este mai bun când
linia de fractură este poziționată mai spre apical.

8
 - Dacă există o mobilitate a fragmentului corono-radicular atunci ar necesita imobilizare
7-10 zile. Daca se asociază și deplasarea, atunci se repozitioneaza si apoi se
imobilizeaza.
- Controale periodice la 1 luna, la 2 luni si controale radiologice.

Pentru diagnostic avem nevoie de rx retroalveolara din mai multe incidențe. Se recomandă o
igiena riguroasa. Evitarea unei alimentații dure, lipicioase. Lavaje cu clorhexidina 0,1-0,2 %
(Corsodril/Eludril).

!!!Fracturile parodontale sunt mai frecvente decât cele dentare în cazul dinților temporari!!!
(Osul este mult mai lax).

Complicațiile traumatismelor dintilor temporari

Depind de:

• varsta la care apar,

• gradul de formare a mugurelui succesional,

• stadiul dintelui temporar,

• starea odontala a dintelui temporar dinaintea traumatismului (carii, obturații etc.),

• amploarea traumatismului,

• tesuturile interesate,

• posibilitatea de pastrare a vitalitatii dintelui,

• respectarea măsurilor de igiena oro-dentara,

• cooperarea pacientului.

In functie de raportul dintre rădăcina dintelui temporar si mugurele dintelui succesional

pot aparea 2 categorii de complicatii:

1. Complicatii asupra lor insusi (a dintilor temporari)

• Modificari de culoare (discromii):

9
Foarte frecvent pot fi tranzitorii, mai ales in stadiul 1 si eventual la inceputul stadiului 2 al
dintelui temporar.

Daca exista modificări de culoare poate sa semnifice faptul ca traumatismul a survenit pe un

dinte devital. Aparitia dupa o perioadă de timp a modificărilor de culoare certifica pierderea
vitalitatii prin traumatism.

Tratament:

- teste de vitalitate se fac dupa 2-3 saptamâni. Daca sunt negative se mai asteapta pana la 2
luni. Nu trebuie sa apara radiotransparențe periapicale la ex. radiologic si să nu apara modificari
ale rebordului alveolar: congestii gingivale, fistule. Daca apar aceste complicatii se recurge la
tratament conservativ endo.

- tratament conservativ endodontic: în stadiul 1 si 2 pulpectomie, la dinții cu rizaliza (apexul

deschis) - pulpotomie.

- în cazuri mai grave se recurge la extractie.

• Obliterari (calcifieri) ale camerei pulpare:

Dintele devine opac si se coloreaza ușor în gălbui.

Tratament:

- evolueaza corespunzator, rizaliza nu este afectata, dintele nu se trateaza, se urmareste

prin controale periodice.

• Resorbții radiculare accelerate:

In cateva luni se poate ajunge la rizaliză totală, se pierde dintele si se aplica un mentinator de
spatiu.

Preventiv: se face tratament endo, evidarea conținutului pulpar, trat cu Ca(OH)2, in functie de
stadiul dintelui temporar.

Consecințele asupra dintelui permanent:

- eruptia precoce a unui dinte incomplet format, mineralizat

- capac fibros gingival care e greu de strabatut si impiedica eruptia

10
 • Resorbtii tardive:

- Sunt consecutive anchilozelor dento-alveolare. Este o complicatie frecventa in

subluxatie, luxatie, care limiteaza cresterea osoasa in zona, resorbtia si are consecinte
asupra dintelui successional: devierea traiectului de eruptie sau rămânerea în incluzie.

2. Complicații asupra mugurilor dintilor succesionali

- tulburări de varsta de eruptie: precoce/intarziata

- tulburări de pozitie de eruptie: deviaza axul, incluzii.

- discromii (intrinseci): pete galben-maroniu în smalț

- hipoplazii de smalt, chiar până la aparitia unui dinte Turner (de obicei Pm2)

- odontoame

- cuduri coronare, cuduri radiculare

- dilacerari corono-radiculare

- tulburări în edificarea radacinii

Traumatismele dento-parodonale ale dintilor permanenți tineri

- Afectează 1/3 din copii si adolescenti, 80% în zona incisivilor.

Factori determinanti:

- traumatismul in sine: accidente sau iatrogenii

Factori favorizanti:

• Generali:

- crize comitiale

- obezitatea

- tulburări de vedere

• Locali:

11
- proalveolodentie: daca overjetul este intre 3 si 6,5 mm exista un risc de 2 ori mai mare de
traumatism; daca overjetul este intre 6,5 si 9 mm riscul este de 2,8 ori mai mare; daca overjetul
este peste 9 mm riscul este de 3,7 ori mai mare.

- incompetența labiala

-distrofii ale smaltului: hipoplazii, hipomineraliari

- dintii cariati, devitali

!Daca la dintii temporari predominau subluxatia, luxatia datorita laxității osului, la copii si
adolescenti predomina mai mult fractura sau fractura asociată cu luxatie.

Formele clinice sunt aceleași.

Anamneza

Cele 3 întrebări: când? unde? cum?

Daca exista traumatisme la alt nivel: faciale, craniene, generale.

La cele generale ne intereseaza:

- daca este alterata starea generala

- daca în urma traumatismului a apărut cefalee

- tulburări oculare

- dacă a existat pierderea cunoștintei

- contuzii, edeme, hematoame.

Examenul exooral

- contuzii ale părtilor moi

- fracturi ale oaselor faciale

- disfunctiile cranio-mandibulare (disfunctii ale ATM)

Examenul endooral

12
Se analizeaza atent, scrupulous, întreaga cavitate orala, sistematic, inspecția corecta, palpare
fara presiune în zona traumatizata.

În zona traumatismului ne interesează:

- soluția de continuitate

- pierderea de substanță dentara: cantitatea si calitatea țesuturilor restante

- mobilitate

- leziuni ale părților moi

- sângerări ale sulcusului gingival

- testele de vitalitate nu sunt concludente.

!!!Daca linia de fractura se extinde în dentina, dar la o oarecare distanță de c.p., testele de
vitalitate sunt concludente la cel putin 4-6 saptamâni.

Daca linia e aproape de c.p., testele de vitalitate sunt concludente la 6-8 sapt.

Pierderea vitalitatii poate să survină între 3 saptamâni si 2 ani.

Este obligatoriu ex. radiologic: Rx retroalveolara din diferite incidențe. Se analizeaza:

- traseul liniei de fractura

- structurile dentare interesate de linia de fractura

- gradul afectarii parodontale

- gradul de dezvoltare a radacinii (aspectul apexului)

- fracturi ale osului alveolar.

Factori care influențează decizia terapeutică

- timpul scurs de la traumatism pana la prezentarea in serviciul de specialitate

- amploarea traumatismului, gravitatea leziunilor

- posibilitatea de păstrare a vitalității dintelui

- gradul de afectare a structurilor parodontale

13
- fracturi asociate ale osului alveolar și ale părților moi

- gradul de edificare a rădăcinii ăi aspectul apexului

- respectarea recomandărilor legate de igiena alimentară

- cooperarea cu pacientii si părinții/aparținătorii/tutorii legali

- respectarea controalelor periodice.

Asistarea terapeutică în funcție de tipul de leziune

• Fracturi coronare superficiale în smalt

Se realizează doar o netezire a smalțului și se fac fluorizari locale.

• Fracturi coronare profunde in smalt

Este necesara reconstituirea coronara.

• Fracturi coronare care intereseaza smalțul și dentina

Se face coafajul indirect daca e cazul, acoperirea cu un material histofil (CIS); se respect
principiul de economie de substanță dură dentară.

Teste de vitalitate se fac după o perioada de timp si se efectuează obligatoriu control

radiologic.

• Fractura coronară penetrantă/ complicate - interesează și pulpa.

Atitudinea terapeutica este in functie de:

- mărimea deschiderii de comunicare cu exteriorul

- timpul scurs de la traumatism.

Există 3 posibilități de tratament:

1. Daca orificiul de deschidere este foarte mic si se prezinta in 1-2 ore, cel mult până
la 6 ore. Se poate realiza si coafaj direct cu conditia sa fie dinti indemni, să se poată
asigura hemostaza doar cu ser fiziologic, izolare. Dupa hemostaza cu ser și uscare cu

14
 bulete sterile în conditii de izolare strictă se aplica Ca(OH)2, fără accelerator de priza.
Peste acesta se aplică CaOH2 cu priză rapidă si apoi obturația etansa. Se fac teste de
vitalitate si ex. radilogic dupa minim 6 saptamâni. Daca dintele nu a prezentat
sensibilitate se recurge la reconstituirea coronară.

2. Daca orificiul e mai mare de 1 mm (maximum 1-2 mm) si se prezinta in intervalul 6

ore-1/2zile, sau dacă în cazul prezentat anterior nu se poate asigra hemostaza, se
recurge la pulpotomia partiala a lui Cvek. Poate sa prezinte in aceste situatii si un
polip pulpar. Se indeparteaza cu o linguriță Black o parte din tesutul pulpar în conditii
de izolare stricta. Bontul pulpar trebuie sa fie neted. Se incearcă hemostaza cu bulete
sterile si se aplica, ca la coafaj direct: Ca(OH)2 fără accelerator de priză, apoi cu priză
rapidă și obturatia coronară cu închidere etansa. Investigațiile se fac după 4-7 sapt,
control radilogic la 6 luni. Ar trebui sa constatăm următoarele: că s-a format o punte
dentinara sub obturație, radacina continua să se formeze. Se acceptă această pulpotomie
parțiala doar la dintii permanenți tineri, în perioada cu radăcina în formare.

3. Pulpotomia clasica (amputatia vitala): cand se prezinta după 2 zile, când dintele a
prezentat înainte de traumatism carii/obturații.

• Fracturile corono-radiculare

Abordarea este in functie de sediul liniei de fractură, cât de profund coboară subgingival,
daca e penetrantă sau nu, în funcție de momentul prezentării, se poate asocia sau nu cu
mobilitate/deplasare.

Se pot asocia cu afectari ale parodonțiului marginal.

Ne interesează anatomia radiculară, raportul coroană-radacină, dimensiunea canalului

radicular, starea de igienă a pacientului, colaborarea cu acesta si momentul prezentarii.

Metoda de tratament:

- daca este nepenetranta, se poate reatașa fragmentul coronar

- daca este prezentă o mobilitate accentuata, se recurge la imobilizare cu toate regulile ei

- dacă este penetrantă și există mobilitate accentuată și dacă linia de fractură intereseaza doar
1/3 cervicala si trebuie sa indepartam fragmentul coronar: se recurge la pulpectomie cu tehnica
apexifierii sau dispozitiv corono-radicular cu coroana de substitutie.

15
- daca depășește 1/3 cervicala se face extractia.

• Fractura radiculară

Cu linie unică/multiple de fractură, orizontale/oblice/verticale. Cele cu linia de fractura cat

mai aproape de apex au prognostic mai bun (pot trece neobservate pentru că nu prezinta
mobilitate).

- dacă este aproape de colet se poate renunța la fragmentul coronar, pulpectomie cu tehnica
apexifierii si cu tractionarea lenta ortodontica pentru reconstituirea coronară.

- dacă este in 1/3 apicala si apar si complicatii ale parodontiului (fracturi ale osului alveolar) se
recurge la extractie

- daca are o usoara mobilitate se recomanda doar igiena si alimente moi, clatiri cu clorhexidina

- dacă mobilitatea e mai accentuata se folosesc sisteme de imobilizare.

Traumatismele parodontale

• Contuzia

Se recomanda igiena riguroasa, alimente de consistență moale, lavaje cu clorhexidina.

• Subluxatie

Se modifică raportul dintre radăcină și spatiul parodontal, apărând o ușoara mobilitate, nu

si deplasare.

Igiena riguroasă, alimentație moale, clatiri cu clorhexidina, sisteme de imobilizare.

• Luxația parțiala

Modificarea raportului dintre radăcină si spatiul alveolar, cu mobilitate + deplasare dentara.

De regula, sub anestezie, se realizează repoziționarea dentară, aplicarea sistemului de
imobilizare cu toate recomandările amintite.

Testele de vit se fac după minim 3 saptămâni.

16
 • Luxația totală

Poate fi cu extruzie, cu avulsie sau cu intruzie (partiala/totala).

-Extruzie cu avulsie

Se poate reimplata dintele daca este păstrat in mediu umed (ser) si se prezinta in primele
2 ore. Se poate reimplanta fără tratament endodontic dacă radacina este în curs de formare, cu
apexul deschis.

Daca dintele e cu apexul inchis se recomanda tratament endo inainte de

reimplantare. Se recomandă antiinflamatoare nesteroidiene si antibiotice si sistemele de
imobilizare (minim 10 zile), până la 2-8 săptămâni.

- Luxație cu intruzie

Intr-o intruzie partiala putem astepta reluarea spontana a eruptiei (daca intruzia e maxim
pana la 7 mm si dintele are radacina in formare!).

La dintii permanenți cu apexul închis dacă intruzia e pana la 3 mm se poate repozitiona

manual dintele, iar la dintii cu radacina in formare se poate repoziționa manual dintele într-o
intruzie de până la 7 mm.

Redresarea lor ortodontica lenta: se face la 2 saptamâni dupa tratament, mai ales daca
nu se reia eruptia dentară spontan.

Daca e intruzie totala (la fel) si are apexul deschis isi poate relua eruptia spontan.

Complicatii ale traumatismelor dintilor permanenți tineri

- discromii

- calcifieri intrapulpare

- mortificare: necroza pulpara

- complicatii infectioase dentare si parodontale: pulpite

- anchiloza dento-alveolara

- afectarea suportului osos

- resorbtii radiculare: externe/interne. Aici se poate interveni terapeutic.

17
Sistemele de contenție

Cerinte pe care trebuie sa le îndeplinească:

- să fie imediat aplicabil si relativ usor de aplicat si de îndepărtat

- să nu producă afectari parodontale, traume ocluzale (interferențe)

- să permită igienizarea corecta a zonei

- sa permită accesul pentru un tratament endodonic la nevoie

- sa fie acceptabile dpdv estetic.

Clasificare:

- ligaturi de imobilizare

- șine de imobilizare: fir metalic

- TTS: din titan, are un anumit grad de elasticitate

- atele de imobilizare

- gutiere acrilice sau termoformate

- elemente ale aparatelor ortodontice mobile/fixe dacă pacientul este purtător de aparat.

Firele, atele se colează, se fixează pe dinți cu compozit, după izolare corectă,

hemostază. Se începe de la dinții vecini și ultimul dinte colat este cel lezat. Șinele se aplica
vestibular.

Daca vrem sa fie elastic, sistemul cuprinde doar câte un dinte vecin zonei, neafectat de
traumatism.

Gutierele necesită amprentare, care uneori nu se poate realiza în ședinta inițială. Se ia

a doua zi. Gutiera nu se lasa mult timp, pentru că modifică ocluzia si pot surveni egresiuni.
Gutierele acrilice/termoformate se cimentează cu glassionomer.

!Un tratament condus incorect poate creea prejudicii mai mari decât traumatismul în
sine.

18