Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Studenti:
Bores Paul
Fischer Caroline
Grupa 31
An 5
Aproximativ o treime din copii sufera la un moment dat diverse traumatisme orodentare. Traumatismele orale reprezinta, ca frecventa, a doua patologie intalnita
in practica pedodontica, dupa patologia cauzata de procesul carios.
Traumatismele pot interesa ambele dentitii si pot produce afectarea dintilor,
fracturi osoase si lezarea partilor moi.
Perioada de varf in care apar aceste traumatisme ce implica dintii temporari este
intre 18 si 40 de luni si ea reprezinta perioada unei mobilitati din ce in ce mai
rapide si necoordonate a copilului.Traumatismele dintilor temporari apar in
urma cazaturilor din perioada in care copii invata sa mearga si sa alerge sau
datorita cazaturilor din pat, carucior , frecvent in timp ce sug biberonul sau vreo
jucarie, acestea avand rolul corpului contondent.
In jurul varstei de sase ani, odata cu inceputul scolii, baietii sunt de doua -trei ori
mai predispusi la accidente in comparatie cu fetele. Accidentele sportive si
altercatiile dintre baieti sunt cele mai dese cauze care produc fracturi dentare in
timpul adolescentei. Luxatiile sunt cele mai frecvente la dentitia temporara
deoarece osul alveolar este foarte rezilient.
Regiunea incisiva, in special cea superioara, este cea mai expusa. Cei mai afectati
sunt incisivii centrali superiori atat datorita pozitiei lor anterioare pe arcada, cat
mai ales in cazurile in care sunt protrudati.
In general tratamentul traumatismelor dento-parodontale trebuie instituit de
urgenta si necesita controale periodice regulate pentru a preveni posibilele
complicatii sau pentru a interveni in timp util daca acestea s-au produs.
II.
III.
Contuzii
Subluxatii
Luxatii partiale
intruzii
extruzii
luxatii laterale
Luxatii totale
Optiuni de tratament:
- antialgice
- evitarea masticatiei pe dinte
- niciun tratament curativ ci doar regim igieno-dietetic daca fragmentul
coronar nu este mobil si nici deplasat
- extractia fragmentului coronar mobil si deplasat si mentinerea
fragmentului apical care se va elimina prin resorbrie radiculara
- tratament endodontic, doar pe fragmentul coronar daca pulpa radiculara
este vitala, cu pasta resorbabila
- control clinic dupa 1 saptamana si conrol radiologic la 2-3 saptamani, 6-8
luni si 1 an.
Optiuni de tratament:
- Repozitionarea spontana a dintelui atunci cand nu sunt interferente
ocluzale si nu este interesat dintele de inlocuire
- Repozitionare manuala prin miscari blande in interferente ocluzale mai
mari
- Slefuiri selective pentru interferente ocluzale minime
- Imobilizare pentru o perioada de 1-2 saptamani cand raportul ocluzal nu
este psalidodont
- Extractia in cazul dintilor aproape de perioada de exfoliere
*prognosticul este mai favorabil la dintii a caror repozitionare este realizata
spontan decat la cei repozitionati manual.
Bibliografie:
Rodica Luca, Pedodontie Vol. 3, Editura Cermaprint, Bucuresti, 2013
Anca Maria Raducanu, PEDODONTIE INDRUMAR PRACTIC, Editura
BREN, Bucuresti, 2013
Anca Maria Raducanu, Pedodontie Curs pentru studentii Colegiului de
Profilaxie Stomatologica, Editura Cerma, Bucuresti, 2002
http://www.dentaltraumaguide.org/