Tema 3

Leziuni traumatice ale dinţilor şi parodonţiului. Etiopatogenie, clasificare,

tabloul clinic, tratament.

1.Morfologia funcţională a dinţilor şi a parodonţiului.

• Dintele este o formațiune anatomică alcătuită din țesuturi în fond dure
(dentină, smalţ, ciment), situat în alveolele maxilarelor.
• Functia dinților, în afară de cea estetică, este de a decupa și mesteca
alimentele.
• Dintele este alcătuit din coroană, regiunea cervicală şi rădăcină. O
particularitate anatomică este că coroana dentară este unicul os, care nu
este acoperit cu alte țesuturi ale organismului.
• Dezvoltarea dinților este un proces complicat și îndelungat, care se
finisează la 20–25 de ani de viață.
• Altă particularitate anatomică este că în dezvoltarea lor distingem dinți
deciduali şi dinți permanenți, ceea ce are importanță în cazul traumatizării
lor. 

• Parodonțiul se prezintă ca o formațiune anatomică situată între alveolă şi

cimentul dintelui. În componența parodonțiului intră: cimentul dintelui,
alveola maxilarelor, gingia, periostul maxilarelor.
• Grosimea parodonțiului este variabilă: 0,20–0,25 mm. O particularitate
anatomică este că grosimea parodonțiului se modifică în funcție de
maxilar, dinte, vârstă, edentație, traumă, proces infecțios.
• Funcțiile parodonțiului sunt multiple: trofică, amortizare, plastică, fixare,
repartizare și reglare a presiunii exercitate pe dinte, în periodontiu există
o rețea deasă de mecanoreceptori, senzorială și de protecție etc.

2.Date generale privind TDP

• Traumatismele dentoparodontale (TDP) TDP au o frecvență mare,
aproximativ 3% (Rob., 1996), dar, de obicei, nu sunt luate la o evidență
strictă, fiind în creştere, mai frecvent, la copiii în vârstă de 1-2 ani şi 7–-8
ani.
• Anatomia patologică: dinții afectați frecvent – 51, 61; 52, 62; 71, 81; 54,
55, 64, 65; 74, 75, 84, 85; caninii şi molarii sunt traumatizați, mai des, în
cazul unei leziuni a maxilarelor. 
• TDP sunt însoțite de contuzii sau plăgi ale gingiei, mucoasei obrazului,
buzelor, limbii sau de fracturi ale procesului alveolar. Leziunile
 dentoparodontale sunt variabile și aspectul clinic depinde de intensitatea
si de directia agentului traumatic, de vârsta pacientului etc. 
• Contuziile parodontale sunt leziuni traumatice cu ruperea unor fibre ale
periodontului, ale capilarelor ligamentare și ale altor vase mici.
• Luxațiile sunt ruperea ligamentului alveolodentar parțial sau total.
• Fractura desemnează dereglarea integrității osoase.
• Leziunile dentoparodontale se întâlnesc atât izolat, cât și în asociere cu
fracturi ale maxilarelor.

3.Traumatismele dento-parodontale, date generale, etiologie.

*Date generale:au o frecenta de 3 %, este in crestere la copii de 1-2 si 7-8 ani.
Sunt insotite de consutzii sau plagi ale gingiei, mucoasei obrajilor, buzelor ,
limbii, fracturi ale proceselor alveolare. Leziunile dentoparodontale sunt
variabile si aspectul clinic dpinde de intesitatea si de directia agentului
traumatic, de virsta pacientului.
*Etiologie:
-factori favorizanti:
 malpozitii dentare,
 prognatism,
 tulburari a ATM,
 fragilitatea dintilor prin hipo si hipercalcifiere.
 Fragilitatea dintelui e favorizata de depulpare, obturatii, dispozitive
coronoradiculare(atele,arcurul angle,crosete de protze), paradontopatii
marginale cronice.

-factori determinanti:
 Accident de circulatie, sportive si de munca
 caderi,
 agresiuni.

-Factori iatrogeni:
 deschizator de gura,
 extractii dentare,
 anetezie,
 fibrogastroscopie,
 in timpul aportului alimentar(os,piatra,sticla,lemn)
Patogenia.
Leziunile TDP sunt produse cel mai frecvent printr-un soc unic, direct, de
intensitate variabilă. Pot fi cauzate si de un soc indirect transmis de la dintii
antagonisti cu ocaziua unii lovituri violente pe menton.

Din punct de vedere topographic dintii cel mai frecvent iimplicati sunt dintii de
pe arcada superioara frontalii si caninii, urmati de premolari.

TDP sunt insotite adesea de contuzii sau plagi ale buzelor,limbii sau de fracture
a rebordului alveolar

4.Clasificarea traumatismelor dento-parodontale.

*Clasificarea fracturii coroanei dentare dupa Ellis:
-clasa I: fisura smaltului
-clasa II: fractura smaltului si dentinei
-clasa III: fractura smaltului, dentinei cu deschiderea camerei pulpare
-clasa IV:fractura coroanei in intregime

*Clasificarea dupa OMS:

-fracturi coronare:
a.fisura smaltului sau smaltului si dentinei
b.fractura coronara fara deschiderea camerei pulpare-necomplicata
c.fractura coroanei cu deschiderea camerei pulpare-complicata

-fracturi radiculare:
a.fracturi in regiunea cervicala
b.fracturi in regiunea mediana
3.fracturi in regiunea apicala

-luxatii:
a.contuzia d.luxatia cu extruze
b.subluxatia e.luxatia cu intruziune
c.luxtia laterala f.avulsiunea.

din Burlibașa
 5.Leziuni dentare: (fisuri, fracturi coronareneepnetrante şi penetrante în
camera pulpară, fracturi radiculare, fracturi corona-radiculare) :
- -studiu clinic: anamneza, examen obiectiv, examen radiologic,
- -evoluţie,
- -tratament.

Fisura este o crăpătură, plesnitură (parțială ori totală), situata pe suprafața

unui corp dur.Fisuri ale smalțului sau ale smalțului si dentinei sunt soluții de
continuitate parțiale ale țesuturilor dentare, fara pierderi de substanță. 
• Clinic pot reacționa la excitanți termici. Este dificil de stabilit
diagnosticul clinic. 
• Examinarea se face cu lupa, prin transiluminare, cu sonda dentară,
substante colorante și electroodontodiagnosticul în dinamică. 
• Tratamentul este indicat prin badijonarea cu soluții coagulante (acid
tricloracetic, florura de sodiua) si controlul vitalitatii dupa 6-8
saptamini, 6 si 12 luni

Fracturile coronare simple, nepenetrante
• Nu afectează camera pulpară. Mai des, fractura unui incisiv sau a unui
canin este oblică.
• Pacientul poate invoca acuze de sensibilitate sau dureri tranzitorii la
contact, la excitanți termici și chimici. Marginea ascuțită a coroanei
traumatizează buza sau limba. 
• La aspectul clinic se mai adaugă și contuzia parodontală. 
 • Tratamentul este in raport cu cantitatea de dentina care separa
suprafata de fractura de pulpa dentara.
• Situații clinice cu pierdere minimă de substanță localizată în smalt
Se va realiza netezirea, regularizarea şi, eventual remodelarea
marginilor de smalt fracturate, pentru a evita leziunile de mucoasă ale
părților moi (limbă, buze, obraji). Dacă acest lucru nu este posibil fără
afectarea morfologiei funcționale a dintelui, atunci se va restaura lipsa
de substanță prin tehnici adezive, cu material compozit adecvat, în
funcție de situație.
• Situații clinice cu pierdere de substanță interesând smalțul şi
dentina
Această situație necesită protecția pulpodentinară corespunzătoare,
înainte de alegerea unei soluții de restaurare coronară.
Suprafața dentinară denudată este acoperită cu un ,liner" pe bază de
hidroxid de calciu (şi/sau, eventual, pe bază de ciment cu ionomeri de
sticlă), apoi se reface morfologia coronară prin tehnici adezive, cu
materiale compozite.
Dacă fragmentul fracturat poate fi recuperat (regăsit) şi este intact, se
indică reataşarea sa în poziția inițială, folosind tehnici adezive amelo-
dentinare, fără a mai implica obligatoriu alte materiale, în raport cu
situația clinică.
Dacă lipsa de substanță este profundă, unii autori recomandă coafajul
indirect cu hidroxid de calciu şi preparate din categoria oxid de zinc-
eugenol, menținute în poziție cu ajutorul unei coroane provizorii
anatoforme prefabricate, care are şi rol restaurator temporar
morfofuncțional.
Restaurarea de durată va fi făcută ulterior, în funcție de rezultatul
coafajului indirect.

Tratament endodontic când pulpa e necrotizată.

Toate situațiile prezentate mai sus necesită reevaluarea periodică, timp

de 6 până la 12 luni, a vitalității pulpare la dintele în cauză.

Fracturile coronare  complicate, penetrante
• Fracturile coronare complicate, penetrante, la care are lọc deschiderea
camerei pulpare, lezează smalțul, dentina şi pulpa.
• Se atestă clinica de pulpită traumatică, în cazul în care pulpa nu a fost
afectată până la accident.
• Se acuză dureri intense, spontane, cu iradieri, exacerbate. La variații
termice, chimice sau mecanice durerile se intensifică.
• Pulpa hemoragiază în primele ore.
 • Coroana dintelui este distrusă, cu margini ascuțite care traumatizează
țesuturile moi. 
• Tratamentul este orientat spre păstrarea pulpei prin coafaj cu
pansament cu pastă de hidroxid de calciu sau oxid de zinc. Se
recomandă pulpectomia sau amputația vitală, tratamentul endodontic,
restaurarea coroanei în cazul necrozei pulpei. Reducerea luxației și
imobilizarea. Extracția dentară în cazul rezorbției radiculare. În unele
cazuri se pot efectua obturarea calitativă a canalului și repoziția lui cu
imobilizarea ulterioară.
• Dinte cu pulpă vitală Această situație răspunde integral necesității de
instituire imediată a unei terapii de urgență medicală adecvate.
Abordarea sa poate fi realizată prin:
• coafaj direct - dacă sunt îndeplinite condițiile locale şi generale
necesare; tehnica de elecție este cea în doi timpi, iar menținerea
preparatelor, protecția şi restaurarea morfofuncțională cu ajutorul unei
coroane provizorii anatoforme prefabricate;

• amputație vitală - la dinții cu rădăcina în curs de mineralizare şi apex

încă neformat, până la închiderea acestuia;

• extirpare vitală - în toate celelalte cazuri, inclusiv eşecul celor

anterioare.

Dinte cu necroză sau gangrenă pulpară

Se procedează la instituirea imediată a tratamentului endodontic
corespunzător situației clinice în cauză.

Dinte devital, cu tratament endodontic şi refacere coronară preexistentă

în cazul corectitudinii tratamentului existent, verificată clinic şi
radiologic, tratamentul imediat urmăreşte restaurarea morfofunctională.

Fracturi radiculare în treimea cervicală, medie și apicală

• Linia de fractură poate fi

o oblică sau transversală,

o cu sau fără deplasarea fragmentelor,
o deschise sau închise.
 Dureri uşoare și mobilitate neînsemnată. Aspectul clinic este sărac.
Vitalitatea pulpei în fracturile închise este menținută.
 • În fracturile radiculare în regiunea medie pronosticul este puțin favorabil
pe când în fracturile cervicale și apicale este favorabil. Coroana dintelui
este mobilă în funcție de locul fracturii rădăcinii.

• Examenul radiologic pune în evidență linia de fractură, direcția ei,

gradul de deplasare, prezența mugurelui dentar, formarea rădăcinilor,
starea pereților alveolei. 

• Tratament: reducerea deplasării şi imobilizarea dintelui. În cazul

fracturii radiculare în treimea cervicală se recomandă tratamentul
endodontic, ştift intraradicular, coroană artificială, scoaterea dintelui din
ocluzie. În alte cazuri se tratează endodontic și coroana se imobilizează
pe dinții vecini cu un dispozitiv ortodontic – sârmă, coroana se
modelează. Ambele metode sunt binevenite și au rezultate bune.

• Pentru fractura radiculară în treimea mijlocie-extracția radiculară sau

implant endodontic,care imobilizează ambele fragmente

• Pentru fractura apexului radicular-tratament endodontic, înlăturarea

apexului,imobilizarea a dintelui, scoaterea din ocluzie. Ar fi bine de
combinat cu o imobilizare a fragmentelor fracturate cu un pivot.

Fracturi coronoradiculare nepenetrante

Conform clasificarii OMS fracture coronoradicuklare lipseste. Dupa G. Timoșca

se intilnesc: a.nepenetrante

b.penetrante

c.comunitive

•  Linia de fractură poate fi oblică sau longitudinală, cu sau fără deplasarea

fragmentelor, nepenetrantă în camera pulpară.

• Fragmentul mic se menține fixat de fibromucoasă, provoacă dureri la

presiunea mecanică – masticație, fonație. 

• Tratament: fragmentul mic se înlătură, mai des sunt efectuate extracțiile

dentare. O metodă alternativă este sistemul bont-bracket, utilizat în
tratamentul traumatismului dentoparodontal, care duce la recuperarea
precoce a accidentatului. Sistemul de bracket-uri în tratamentul
 traumatismului facial se utilizează pe larg începând cu fracturi de
maxilare, fracturi ale procesului alveolar şi coroanelor dentare, luxații și
contuzii parodontale. Metoda este eficientă, ușor de păstrat igiena
dentară, nu jenează pacientul, dar e costisitoare.

Fracturi coronoradiculare penetrante

• Linia de fractură poate fi oblică sau longitudinală, cu sau fără deplasarea

fragmentelor, penetrantă în camera pulpară. Fragmentul mic se menține
fixat de fibromucoasă, provoacă dureri la presiune mecanică – masticație,
fonație. 

• Clinica este aceeași ca la pulpită. 

• Tratament: extracțiile dentare. 

Fracturile coronoradiculare cominutive

 cuprind mai multe fragmente, cu mobilitate, dureri şi cu traumatizarea

țesuturilor moi vecine.
 Tratament: extracția dintelui cu revizie minuțioasă. 

6.Leziuni parodontale (contuzii, luxaţii dentare parţiale, luxaţii totale).

a) aspecte clinice în raport cu varietatea leziunii,
b) evoluţie,
c) tratament.

Contuziile parodontale
 este un traumatism la nivelul straucturilor de sprijin fără deplasari sau
mobilitate anormală a dinților, dar cu prezența unei rescții marcate la
percuție.
 reprezintă ruperea unor fibre ale parodontiului si ale vaselor. În spațiul
periradicular se produc mici hemoragii, microhematoame, edem,
fenomene de inflamație. Pulpa este hiperemiată, edemul și hematomul
periapical dereglează circulația sangvină, ca rezultat poate avea loc
necroza pulpei. 
 • Clinica: dureri spontane, surde, care se intensifică la contactul cu
antagoniştii. Echimoze gingivale, sângerare în jurul marginii gingivale.
Dintele este ușor mobil deplasat, pacientul prezintă senzație de „dinte
crescut".La probele termice reacționează diferit cu hiper- sau
hiposensibilitate. Nu sunt probe paraclinice pentru a stabili soarta
pulpei dentare, din această cauză se apreciază periodic vitalitatea pulpei
dentare. 
• Tratament: se scoate dintele din ocluzie, se imobilizează dinți, elec-
troodontodiagnostic. Tratamentul endodontic este contraindicat ime-
diat, dar nu mai târziude 8-10 săptămâni, dacă apar modificări pulpare.
Se recomandă pacientului să nu muşte pe el. 

Luxația dentară partial
• Luxația dentară parțială reprezintă ruperea incompletă a ligamentului
alveolodentar, dintele este deplasat parțial din alveolă, mai rar cu
pereții osoşi ai alveolei, fibromucoasa gingivală este traumatizată.
Pachetul neurovascular este mai frecvent rupt în regiunea apexului.
• Deplasarea dintelui se poate face:
a) în sens vestibular, oral, cu sau fără peretele alveolar fracturat;
b) în sens meziodistal cu deplasare laterală, când lipsește un dinte;
c) în ax, cu intruziune - dintele se adânceşte în procesul alveolar, sau
cu extruziune – dintele iese puțin din alveolă. 
• Coroana dintelui are poziții diferite: deplasată anterior, posterior, rotită
parțial în jurul axei sale, cu sau fără dereglarea integrității.
• Mobilitatea dintelui este diferită și depinde de mai mulți factori ca:
forța agentului traumatic, suprafața lui, vârsta accidentatului și altele. 
• Extruziunea este procesul de deplasare forțată dintr-o poziție
normală. 
• Intruziunea este procesul de pătrundere forțată într-o formațiune
anatomică normală. 
• Se acuză: dureri, dintele este deplasat, supraocluzie, mobilitate la
masticație, vorbire, percuție, gingia este puțin decolată, traumatizată,
sângerândă, salivație abundentă, tulburări de fonație, de masticație, de
ocluzie.  
• Diagnosticul se stabileşte pe baza anamnezei, datelor clinice,
examenului radiologic, elecroodontodiagnosticului. 
Acuză durere accentuate de mobilizare,percuție sau masticație.
Gingia este mai mult sau mai puțin decolată, singerinda,salivatie
abundenta, dintele mobil,deplasat,dereglari de ocluzie,masticatie si
fonatie.
• Tratament:
Repoziționarea dintelui luxat, suturarea fibromucoasei, imobilizarea 
 pentru 4 săptămâni, prin metode ortopedice. Elecroodontodiagnostic în 
dinamică, în necroza pulpei tratament endodontic. 
• În cazul extruziunii, părinții, copiii, educatorii ar fi
bine să știe cum trebuie păstrat dintele până a ajunge la medic.
Se recomandă de a păstra dintele în lapte sau în gura pacientului. 
• Replantarea imediata a dintelui extruzat timp de 45 de min.
se consideră foarte eficientă,deoarece în acest răstimp periodontiul este
vital. De asemenea, se consideră replantare imediată timp de 24 ore.
Prelucrarea cavității bucale, alveolei și dintelui expulzat se efectuează
cu solutie hipertonică şi raze ultrasunet pentru a minimaliza infecția. La
necesitate un chiuretaj foarte atent. După repoziționare și fixarea
dintelui prin metode ortopedice plaga gingivală se suturează.
• Privitor la tratamentul endodontic părerile sunt împărțite. Unii autori
pledează pentru tratament endodontic la maturi până la replantare, alții
– după două săptămâni. Noi suntem pentru tratamentul endodontic
imediat. Majoritatea autorilor sunt pentru temporarizarea tratamentului
endodontic la copii. Imobilizarea pe 3-4 săptămâni. O altă metodă de
imobilizare a dintelui extruzat este prin anchilozarea lui de alveolă cu
materiale compozite. Se face o incizie a mucoasei pe plica de tranziție,
se decolează lamboul. Se forează un orificiu în alveolă și dinte. Se
obturează orificiul format şi se suturează mucoasa.

 Tratamentul luxatiei cu intruzie

Se pot adopta următoarele atitudini terapeutice:
 favorizarea erupției dentare, dacă dintele este imatur;
 repoziționarea imediată, chirurgicală, a dintelui în poziție corectă, cu
fixarea lui la dinții vecini;
 aplicarea de forțe ortodontice mici, pentru repoziționarea dintelui intruzat
(fie matur, fie imatur), pe o perioadă de 3-4 săptămâni; la 2- 3 săptămâni
de la repoziționarea dintelui se realizează tratamentul endodontic în
servicii de stomatologie, pentru a evita resorbția radiculară externă.
 în cazul dinților temporari intruzați, se poate alege una dintre următoarele
variante de tratament, în funcție de situația clinică:
•dacă dintele temporar împiedică erupția dintelui permanent, el va fi
extras imediat evitând lezarea mugurelui dintelui permanent;
• dacă dintele intruzat este deplasat vestibular şi pare să nu intereseze
dintele permanent, el va fi lăsat să reerupă spontan;
 • dacă în timpul reerupției se produce infecția gingivo-mucoasei, dintele
va fi extras şi i se va prescrie pacientului un tratament antibiotic, pentru a
evita infectarea germenului dintelui permanent.

 Tratamentul luxației cu extruzie

Dinți permanenți

 Dintele va fi repoziționat manual în alveolă, în relație ocluzală corectă,

cât mai repede posibil.
 Fixarea dintelui se va face cu sârmă subțire de 0,25 mm, pentru a permite
deplasarea fiziologică și pentru a reduce riscul de apariție a anchilozei
dento-alveolare.
 Sunt necesare evaluări periodice ale vitalității dentare în servicii de
stomatologie.

Dinți temporari

 Aceştia vor fi extraşi pentru a evita lezarea dinților permanenți.

 Tratamentul luxației laterale

 De obicei, dintele şi procesul alveolar pot fi reduşi manual în poziție
corectă.
 Dintele va fi fixat rigid, pentru 2-8 săptămâni, la dinții vecini.
 Plăgile gingivale care însoțesc de obicei acest tip de luxații, vor fi
suturate.
 Se va examina periodic vitalitatea dentară în servicii de stomatologie.

Luxații dentare totale
• Luxații dentare totale ruperea ligamentului alveolodentar este
completă. Dintele este deplasat total din alveolă. Pachetul
neurovascular este rupt. Dintele poate fi intruzionat într-o cavitate a
feței, în țesuturile moi, expulzat din alveolă, în cavitatea bucală, dar
fixat de fibromucoasă. Trauma poate contuziona și mugurele dentar, cu
consecințe diferite.
• Luxațiile dentare totale sunt frecvent însoțite de fractura alveolei şi
fibromucoasei gingivale. Alveola poate fi goală, acoperită cu cheag sau
sângerândă, acoperită cu țesut necrotic. Fibromucoasa sângerează,
buza, limba și obrajii pot fi traumatizați, saliva este sangvinolentă. 
 • Tratament: replantarea dintelui timp de 2 ore după traumatism, ex-
tracții dentare pentru dinții temporari cu rezorbția rădăcinilor avansate,
extracția dintelui temporar intruzat, care a lezat mugurele dentar
permanent. In cazul avulsiei dintelui se tratează endodontic, se
replantează și coroana se imobilizază pe dinții vecini cu un dispozitiv
ortodontic sârma, plaga se suturează, mai apoi se restaurează coroana

7.Tehnica replantării unui dinte luxat total.

• Dintele este ținut de coroană cu o compresă îmbibată cu ser fiziologic,
cu un dispozitiv special sau cu un clește; este spălat și curățat de resturi
şi de corpi străini, cu ser fiziologic,nu se practica sterilizarea cu sol.
Ansiseptice deorece determină lezarea tesuturilor parodontale vitale si
a cementului
• Cật priveşte canalul radicular, opiniile sunt împărțite:
1) nu se tratează endodontic;
2) după 3 săptămâni se aplică un tratament endodontic, când dintele e
fixat în alveola lui;
3) se face un tratament endodontic înainte de replantare;
4) se recurge la un implant endodontic, care trece prin rădăcina dintelui
și alveolă. 
• Alveola: cu chiureta se înlătură cheagurile de sânge, se spală cu ser
fiziologic cald, intraalveolar se aplică o meșă cu antibiotice. 
• Replantarea: dintele se aplică în alveolă, se imobilizează 7-10 zile, la
necesitate fibromucoasa se suturează, se cere păstrată ocluzia dintelui
implantat cu antagoniștii şi vecinii. (In Bucur dintele se scoate din
ocluzie pe 2-3 saptamini)
• Se recomanda o dieta moale 2-3 sapt.
• La indeprtarea imobilizarii va mai persista n grad de mobilitate.dintele
nu se va mai imobiliza pentru o perioada mai lunga, deoarece
imobilizarea indelungata stimuleaza resobtia radiculara.

8.Tehnica de imobilizare.
• Tehnica imobilizării: imobilizarea trebuie executată imediat,
ca să fie eficientă.
E necesar ca aceasta să nu traumatizeze tesuturile moi, să permită o 
igienă suficientă, să nu deregleze ocluzia, să fie uşor tolerată. 
• Ligaturile cu sârmă în formă de ,8" dau o imobilizare indirectă, gutierel
e se efectuează în laborator și nu pot fi confecționate de urgență. 
• Imobilizarea se realizează prin următoarele metode: 
o atelă vestibulară din sârmă semirotundă,modelată și aplicată în 
treimea medie a fețelor vestibulare, fixată prin ligaturi dentare şi
întărită cu material autopolimerizabil; poziția în ax a dintelui
 lezat e menținută printr-o ligatură în hamac, trecând marginea
incizală (dificil de efectuat).
o Gutieră executată ex-tempore din acrilat autopolimerizabil,
modelată în ocluzie, cuprinzând câte 2 dinți laterali de dintele
lezat
Atelă confecționată din compozite, pentru dinții superiori,
include dintele traumatizat şi câte 2 dinți laterali.
o Bracket-uri unite cu un arc vestibular.
o Inel ortodontic fixat pe coroana dintelui traumatizat, fixat de o
atelă vestibulară.
Imobilizarea după Iadrova
• Se scot pe părțile aproximate ale dintelui și de asupra atelei se
încrucișează, astfel încât un fir să treacă pe atelă, iar alt fir de
imobilizare pe sub atelă. Firul de sub atelă trece prin capetele de pe
partea inferioară a suprafeței ocluzale. Ambele fire se răsucesc, se
îndoaie, se scurtează. Metoda este simplă, nu necesită aparataj şi
mijloace speciale, este uşor de efectuat în cabinetul stomatologic, unde
sunt toale mijloacele necesare. Evolutia si pronosticul bolnavului
unumaticm dentar

Diagnosticul traumatismelor dento-parodontale

• Anamneza stabileşte vârsta, starea generală a sănătății, locul impactului,

timpul scurs după traumatism, tratamentul acordat, prezența leziunilor
maxilofaciale și ale corpului asociate, pierderea sau nu a cunostinței. Se
stabileşte tipul durerii: spontană sau provocată de excitanți. Preventiv
prelucrăm cavitatea bucală cu soluții de antiseptice, înlăturăm cheagurile
de sânge, depunerile dentare şi corpii străini. 
• Examenul obiectiv: se examinează dinții - mobili, dureroşi, cu fisuri ori
lipsă de substanță, deplasați, ocluzia, numărul lor, culoarea lor, reacția lor
la excitanți, direcția deplasării, examinarea dinților vecini –
elecroodontodiagnosticul; mucoasa – prezența leziunii traumatice
(contuzie, excoriații, echimoze, hematom, plagă, hemoragie). Fractura
crestei alveolare. Palparea, percuția, sondarea, excitanții termici ne permit
să stabilim un diagnostic preventiv.
• Elecroodontodiagnosticul este obligatoriu la dinții afectați și vecini, la
spitalizare și în dinamică. 
• Examenul radiologic panoramic pentru o concluzie de ansamblu.
Radiografia retroalveolară și ocluzală stabileşte locul, numărul și
direcțiile liniilor de fractură, deplasarea lor, starea camerei pulpare și a
rădăcinilor dentare, gradul de formare a rădăcinilor dentare, leziunile
osului alveolar. 
• Examinarea cu lupa, prin transiluminare, sonda dentară în fisuri dentare.
Tratamentul include igiena cavității bucale, antialgezice,
antibioticoterapia, ser antitetanic. Clinica și explorările paraclinice
determina tactica tratamentului, care se cere a fi aplicat urgent, precoce.
Tratamentul conservator, imobilizarea, reconstituirea temporară.