3. Metodele de baza a examinarii stomatologice a copiilor.Depunerile dentare.

Clasificare

Metodele de bază a examinării stomatologice a copiilor. Examenul clinic are drept scop obţinerea
unor date cât mai bogate şi complete în vederea stabilirii diagnosticului unei afecţiuni odontale,
parodontale, a aparatului dento-maxilar, a evoluţiei acestora şi posibilităţilor de tratament şi profilaxie.

Atenţia medicului trebuie să cuprindă toate elementele componente ale aparatului dento-maxilar,
care pot fi înregistrate în fişa clinică pedodontică.

Prima parte a fişei cuprinde: 1. Datele personale (numele şi prenumele; data, luna şi anul naşterii, locul
naşterii; adresa, telefonul; ocupaţia părinţilor, numărul copiilor în familie etc.).

Datele anamnezice continue cu: 2. Motivul prezentării, acuzele. Copiii sau părinţii de obicei pot
prezenta următoarele acuze: dureri, tulburări fizionomice, fonetice, a masticaţiei, procese inflamatorii,
formaţiuni anormale, dereglări ale erupţiei dentare ş.a. Dacă simptomul dominant la copil este durerea
se va preciza: localizarea, caracterul (spontană sau provocata), factorii declanşatori sau agravanţi,
intensitatea ei (jenă dureroasă, durere puternică, moderată), forma (înţepătura, tensiune, lancinantă);
iradiere, durata (interminentă, crize intercalate cu perioade de acalmie, continuă), tulburări asociate
(lăcrimare, hipersalivaţie, congestia feţei, tumefieri etc.); factorii fizici, termici (rece, cald, fierbinte) sau
medicamentoşi, care calmează durerea.

Interogatoriul continuă cu: 3. Istoricul afecţiunii. Datele culese se vor referi la momentul apariţiei
maladiei, manifestată prin unele din simptoamele mai importante: durere, tumefiere, disfuncţie;
caracterul debutului: brusc, lent; tratamentul anterior şi efectul acestuia. În cazul unor formaţiuni
anormale, elemente morfologice, ne vom interesa despre condiţiile în care au apărut, durata, modul de
dezvoltare; tulburările funcţionale provocate (fizionomice, masticatorii, fonetice), tulburările generale
asociate (inapetită, subfebrilităţi, febră, astenie ş.a.

4. Antecedente heredo-colaterale.

Vom preciza factorii generali (genetici, neuro-endocrini, metabolici, a mediului ambiant, infecţii cronice)
prezenţi în familie, cât şi afecţiunile suferite de mamă în timpul sarcinii:

- infecţii acute: viroze ş.a.;

- maladii cronice: a) endocrinopatii: diabetul zaharat, tireotoxicoza ş.a.; b) nefropatiile: nefritele,

glomerulonefritele cronice etc.; c) tractului digestiv: gastrită, ulcer stomacal şi duodenal, colită etc.; d)
ficatului şi vezicii biliare: hepatită, holecistită etc.; e) sângelui: anemie etc.);

- patologia gravidităţii şi naşterii copilului: toxicozele I jumătăţi a gravidităţii; toxicozele II jumătăţi a

gravidităţii; anemia; complicaţiile naşterii etc.);

- preparatele medicamentoase administrate gravidei (antibiotici, hormoni, sulfanilamide, barbiturate

etc.);

- condiţiile de lucru a gravidei: intoxicaţii chimice etc.

- deprinderile vicioase ale părinţilor (fumatul, alcoolul etc.) care ar fi putut influenţa dezvoltarea
copilului şi în particular a aparatului dento-maxilar.

5. Antecedente personale.

A. Fiziologice: ne vom informa asupra momentului naşterii (la termen sau prematur), eutopică sau
distopică; lungimea, greutatea la momentul naşterii; modul de alimentare (naturală, mixtă, artificială) în
primul an de viaţă;

- vârsta de erupere a dinţilor;

- instalarea pubertăţii.

B. Patologice: prezenţa unor malformaţii congenitale, traumatisme sau intervenţii chirurgicale în

regiunea cervico-facială; tulburări de nutriţie survenite în primul an de viaţă, rahitism, boli infecto-
contagioase, disendocrinii, afecţiuni cardiace, renale, hepatice, tulburări nervoase, epilepsie, discrazii
sanguine, astm bronhic, alergii, anemii, tuberculoza, reumatism etc.

Se precizează dacă copilul a urmat sau urmează un tratament medical, dacă a avut reacţii după
tratamentul medicamentos, dacă a urmat un curs de fluorizare locală etc. Se va atrage atenţia asupra:
afecţiunilor nazo-faringiene (vegetaţii, amigdalite recidivante, deviaţii de sept), notând dacă au fost
intervenţii chirurgicale şi rezultatele lor. Evidenţiem deprinderile vicioase: suptul degetului, a buzelor, a
limbii, interpunerea unor obiecte între arcadele dentare, dacă copilul a urmat un tratament
stomatologic şi modul de comportament. Datele privind dezvoltarea psihică vor fi relatate de părinţi,
care pot cunoaşte nivelul de dezvoltare intelectuală a copilului sau probleme de retardare mintală.

EXAMINAREA OBIECTIVĂ

Examinarea obiectivă include inspecţia, percuţia, palpaţia şi o serie de manopere şi investigaţii

suplimentare. Inspecţia organelor şi ţesuturilor bucale:

Schematic cuprinde examenul general al pacientului şi examenul cavităţii bucale la o iluminare suficientă
naturala sau artificială.

În examenul general se va aprecia dezvoltarea somatică a copilului în raport cu vârsta, sexul, tipul
constituţional. În dependenţă de aceste aprecieri, încadrăm copilul într-un tip: hiposom, normosom sau
hipersom.

Examemenul loco-regional a sistemului limfatic se va efectua cu atenţie, cunoscându-se reactivitatea lui

deosebită la afecţiunile stomatologice. Examenul facial se va efectua din partea frontală şi laterală. La
inspecţie se observă:
- forma feţei (ovală, rotundă, triunghiulară, patrată);

- faţă simetrică sau asimetrică, precizând zona şi eventual cauza (devierea mentonului, piramidei nazale,
prezenţa unor cicatrice, procese inflamatorii şi tumorale);

- şanţurile faciale (şterse, accentuate), aspectul tegumentelor (fine, aspre, uscate, umede), modificări de
coloraţie (congestie, paloare), integritatea; rosul buzelor şi porţiunea dermică (înaltă, medie, scurtă);
fanta labială (închisă, deschisă); raportul buzelor, raportul etajelor faciale.

Examennul articulaţiei temporo-mandibulare: deschiderea gurii (în limite normale, blocată sau limitată);
excursia mentonului şi a liniei interincisive inferioare la închiderea şi la deschiderea gurii. Traectoria
deschiderii gurii poate fi în arc (normal) sau sacadată (în disfuncţii a ATM). Mentonul poate devia spre
dreapta sau spre stânga exprimând afecţiuni ce limitează mişcarea în una din articulaţii. Excursia
condililor se apreciază întroducând indexele în conductele auditive externe şi aplicând policele pe
regiunea preauriculară. Solicitând pacientul să deschidă şi să închidă gura se urmareşte simetria şi
amplitudenea mişcărilor, prezenţa unor crepitaţii, cracmente, salturi articulare, dureri, deformaţii.

EXAMINAREA CAVITĂŢII BUCALE

Inspecţia cavităţii bucale începe cu vestibulul, arcadele dentare fiind angrenate şi buzele
întredeschise, prin ridicarea buzei superioare şi retragerea buzei inferioare sau a obrazului cu oglinda
stomatologică. În primul rând se inspectează marginea rosie a buzelor şi comisurile labiale. Se iau în
consideraţie culoarea, prezenţa scuamelor, crustelor. Pe suprafaţa internă a buzelor se observă o
rugozitate usoară, condiţionată de prezenţa glandelor salivare mici.

Aprecierea profunzimii vestibului cavităţii bucale se efectuiază cu ajutorul sondei gradate: distanţa
de la marginea gingiei până la nivelul orizontal al plicei tranzitorii. Dacă vestibulul bucal are profunzimea
până la 5 mm - este considerat superficial, de la 5 mm până la 10 mm - mediu, iar mai mare de 10 mm -
profund.

Apoi se examinează frenulii labiali (lungimea şi nivelul de fixare) şi frenurile plasate în stroma plicii de
tranziţie. Pakalns deosebeşte 3 tipuri de frenili: slabi - care în timpul extenziilor nu influenţiază poziţia
papilelor şi marginii gingivale; medii - se fixează la 1-5 mm de la vârful papilei gingivale; puternice - se
fixează de papilele gingivale şi le deplasează în timpul mişcării.

În continuare cu ajutorul oglinzii se inspectează mucoasa jugală, luând în consideraţie culoarea ei şi

gradul de umectare. Pe linia de angrenare a dinţilor în porţiunea ei posterioară sunt situate glandele
sebacee (Fordyce), care uneori se fac vizibile doar după tensionarea tunicii mucoase. La nivelul molarilor
II se determină papilele, unde se deschid orificiile glandelor salivare parotide.

După inspecţia cavităţii bucale se examinează mucoasa gingivală: culoarea, starea papilelor gingivale,
profunzimea şanţului dento-gingival, prezenţa tartrului dentar, folosind sonda butonată (unghiulară,
gradată şi cu vârful sub formă de bulă).
 Pentru aprecierea stării ţesuturilor parodontale şi necesităţii tratamentului se foloseşte indicele
CPITN (indicele stării parodonţiului şi necesităţii tratamentului). Examinarea ţesuturilor parodonţiului se
efectuează cu ajutorul sondei butonate gradate. Forţa aplicată pe sonda parodontală în timpul
examenului nu trebuie să depăşească 25 g. Sondarea poate fi divizată în componentul operator (pentru
determinarea profunzimii pungii) şi componentul senzitiv (pentru depistarea tartrului subgingival). Se
examinează sextantele în regiunea următoarelor grupe de dinţi: 16/17; 11; 26/27; 36/37; 31; 46/47.
Examinând dinţii se înregistrează codurile care corespund stării gravisime. Dacă unul din dinţii
menţionaţi lipseşte, se examinează dintele învecinat în sextantul corespunzător.

Profunzimea pungilor parodontale se apreciază conform gradaţiilor pe partea activă a sondei de 3,5 -
5,5 mm. Tartrul dentar subgingival se determină nu numai atunci când este mult, ci şi când se simte
rugozitatea în timpul mişcării sondei de-a lungul rădăcinii dintelui respectând configuraţia anatomică.
Dacă după examinarea şi sondarea dinţilor nu s-au depistat schimbări, aceiaşi dinţi se examinează cu
ajutorul oglinzii pentru depistarea hemoragiei gingivale, care poate apărea după 30-40 secunde.

Clasificarea depozitelor dentare dupa G.Pahomov si S.Ulitovskii

Pahomov:
Nemineralizarea
-Placa dentara sau bacteriana
-pelicula dobandita
-materia alba
-resturi alimentare

Mineralizate:
-Tartru dentar:supra.sub

Ulichovski:
Depozitele se divizeaza in urmatoarele:

I)Dupa gradul de consistenta

-moi
-mixte
-dure
-semidure

II)dupa gradul de demineralizare

1)placa-faza 0
2)depozite nemineralizate-faza 1
3)dep mineralizate-faza 2
4)dep mineralizate-faza 3 finala cu tartru formare
III)Dupa localizare:
1)supragingival
2)mixt
3)hibride
4)subgingival

IV)Dupa gradul de manifestare:

1)placa bacteriana
2)depozite moi
3)depozite moi cu o cant neinsemnata de tartru
4)tartru supragingival fara distructia santului dento-gingival
5)tartru supragingival neinsemnat cu distrugerea santului dento gingival
6)tartru supragingival pronuntat cu distrugerea santului dento gingival
7)tartru gingival subgingival pronuntat

V)Dupa locul de depunere:

1)dinti
2)obturatii
3)coroane
4)lucrari ortoped fixe
5)lucrati mobilizate
6)lucrari dentare

VI)Dupa etapele de creste:

1)crestere din exterior
2)din interior
3)crestere mixta
4)crestere stabila