Sunteți pe pagina 1din 6

TEMA 22: MICROBIOLOGIA I DIAGNOSTICUL E LABORATOR AL INFECIILOR

PROVOCATE DE MICROORGANISME CU PARAZITARE INTRACELULAR


1. RICKETTSIILE. HABITATUL NATURAL. CLASIFICAREA RICKETTSIILOR. ROLUL LOR N
PATOLOGIA UMAN.

- m/o polimorfe (betisoare, ovale, haltere, bacili cu capete retezate, etc), se multiplic exclusiv n
celule (citoplasm i nucleu)
- foarte mici
- la animale, om, vectori

asporogene, acapsulate, imobile


se coloreaz prin metoda Romanovski-giemsa, Ziehl-neelsen
GRAM Rickettsii patogene: Richettsia, Rochalimaea, Coxiella

Rickettsiaceae:
-Rickettsieae
-Rickettsia
-Grupul tifosului: R.prowazekii (provacica), R.typhi (mooseri) - febra, eruptii pe piele, iar la
r.typhi eruptii pe palme i tlpi (rozeole, apoi papule)
-Grupul febrelor ptate: R.rickettsii, R.conorii, R. Australis, R. sibirica, R. akari
-Grupul tifosului de lstri: R.tsutsugamushi
-Rochalimaea
-Coxiella
-Ehrlichieae
Habitatul natural
-la ectoparaziti hematofagi (pduchi) pduchile de corp
-r.typhi - purice de la obolani
-care cu febra patat - cpue
-trece la om

2. CARACTERELE MORFOBIOLOGICE. METODELE DE CULTIVARE. STRUCTURA


ANTIGENIC
Agentul patogen al tifosului exantimatic
R. prowazeka
-form de halter
-au o capsula foarte subire vzuta doar la microscopia electronica
- se inmulesc la temp 25 grade n embrionul oului de gain

- este posibil de folosit i culturi de celule pe care se cultiv virui


- au exotoxin

- 2 antigene:
1) termolabil specific pentu r.prowazeka
2) termostabil comun pentru r.prowazeka i r.typhi
3) asemntor cu al lui Proteus OX19 (se aglutineaza in prezenta serului bolnavului cu tifos
exantimatic)
- sensibili oarecii albi i cobaii

Agentul patogen al tifosului exantimatic murin (oareci)


R.typhi (moosi)
-mai putin polimorfe
-se cultiva pe ou de gaina embrionat
-la masculi cobai - fenomen scrotal
Agentul patogen al Febrei Q
R.burnetti
-forma lancelata (dar poate fi cocoid, bacilar, filamentar)
-imobile
-Gram colorare R-G
-cultivare in sacul vitelin la oul de gaina embrionat la 35 grade
-rezistent in mediul extern (la temp joase, radiatie UV, la temp de 90 grade 1 ora, la suc gastric, la
formalina 0.5% 4 zile)
-antigen corpuscular cu specificacitate de specie
-nu aglutineaza proteos ox19

3. DIAGNOSTICUL MICROBIOLOGIC AL RICKETTSIOZELOR.


Diagnosticul de laborator al tifosului exantimatic

- la baz st metoda serologic:


RA (reactia Weil - Felix) n eprubete (ntrun interval de timp, titrul creste cel putin de 4 ori
aglutininelor) - tot cu proteus ox19
microaglutinare pe sticl (cu proteus ox19) - pentru orientare mai mult folosit
RFC - cautam anticorpi - cu antigen rickettsian total, anticorpii dupa 6-7zile, C% max la saptama
3-4, importanta diagnostica este ca creste de 4 ori titrul
RIF - cutam antigen - rar utilizat
Diagnosticul de laborator al tifosului exantimatic murin (endemic)

proba biologica
-inoculare la cobai masculi, se urmareste fenomenul scrotal
metoda serologica
-RA, RFC cu Ag respectiv
cresterea titrului de 4 ori de anticorpi

Diagnosticul de laborator al Febrei Q


1) RA cu AG specific si serul bolnavului, titrul maximal de anticorpi in saptaman a 3-a numa mai
jos 1:8, 1:16 deja pozitiv
2) RFC cu Ag specific de R.burnetti
3) proba alergic cutanat
4. IMUNITATEA, PROFILAXIA SPECIFIC I TRATAMENTUL RICKETTSIOZELOR.
Tifos exantimatic
-imunitate celular, umoral
-repetarea bolii - recidiv din prima imbolnvire - Boala Brill (anume se formeaza IgG - spre
deosebire de IgM din boala primar)
-tratamentul - tetracicline, levomicetin - CONTRAINDICAT SULFAMIDELE
-profilaxia:
1) diagnosticul timpuriu, izolarea, spitalizarea
2) tratamentul sanitar n focar
3) evidenta, promovarea luptei cu pediculoza
4) vaccinarea cu vaccin chimic contra tifocului exantimatic (ag de la prowazekii purificat,
concentrat)
Tifosul murin
-imunitate celular, umoral
-tratamentul: levomicitin
-profilaxia: vaccin specific

FEBRA Q
imunitate durabila i tenace
profilaxie: fierberea se ferbe, spitalizarea bolnavilor, imunizarea cu vaccin din R.burnetti
tratamentul: tetraciclina, levomicitina. remedii patogenetice (glicozide cardiace, transfuzii de singe)

5. CHLAMIDIILE. REPERE TAXONOMICE. HABITAT. CARACTERE MORFOBIOLOGICE.


INFECII DETERMINATE DE CHLAMIDII.
Genul Chlamydia
Familia Chlamydiaceae
speciile patogene: C. Trachomatis, C. Psittaci, C. Pneumonie
Habitat
-om (trachomatis, pneumonie), mamimere i psri (Psittaci)

-cocoide
-nu cultiv pe medii artificiale
-crete inoculat n ou de gain embrionat
-coloratie R-G in albastru/violet
C. Trachomatis
-paraziteaza in citoplasma cel epiteliale ale conjunctivei (la maimu) - TRAHOM
-unele tulpini se cultiv pe oareci i cobai
C. Psittaci
-boala la pasari (papagali, porumbei, puide gaina) - ORNITOZA apoi se transmite la om
-coloratie R-G
-se dezolva in sacul vitelin embrionului de gaina sau in organismul soarecilor albi i n culturil de
esuturi
- 2 antigene - termo la bil si stabil

- rezistent la mediul exterior


- la om:
bronhomneumonie (fara tusa i durere i dispnee)

6. MICOPLASMELE. REPERE TOXONOMICE. HABITAT. CARACTERE MORFOBIOLOGICE.


INFECII DETERMINATE DE MICOPLASME.
-bacterii
-lipsite de perete celular
-foarte mici si polimorfe
-pe medii acelulare, cultura este inhibata de anticorpii specifici
-rezistente la penicilina (nu au perete celular)
Familia Micoplasmataceae
Genul Micoplasma
Ureaplasma (utilizeazaz ureea ca sursa de energie)
Habitat
-la om (gura, faringe, tractul urogenital, caile respiratorii)

-colonii in forma ochi de ou


-anaerobe
-fermenteaza glucoa - pneumonie, ginitalis
-scindeaza uree - urealiticum

7. DIAGNOSTICUL MICROBIOLOGIC AL CHLAMIDIOZELOR I MICOPLASMOZELOR.


Trahomatis
prelevat - epiteliul conjunctivei
-bacterioscopia cu coloratia R-G
RIF
RFC (titrul 4 ori)
RMicroIF
Psittaci
prelevate: sputa, singe
bacterioscopia
RFC
proba biologica

m. pneumonie

Diagnosticul bacteriologic este rareori practicat datorit necesitilor deosebite


de cretere ale acestor microorganisme (mediile de cultur selective, cretere lent,
condiii de anaerobioz, identificare laborioas).
Diagnosticul serologic este cel mai des folosit. Depistarea anticorpilor circulani (IgM i
IgG) se face prin metodele:
RFC
ELISA
hemaglutinare indirect
imunofluorescen direct
O nou perspectiv n diagnosticul direct o reprezint PCR-ul (metod foarte specific,
dar inaccesibil nc majoritii laboratoarelor).
8. IMUNITATEA, PROFILAXIA SPECIFICP I TRATAMENTUL CHLAMIDIOZELOR I
MICOPLASMOZELOR.

Trahomatis

tramament - ab (tertraciclina, eritromicina, sulfanilamidele)


profilaxia
Psittaci
tratament - tetracicline
profilaxia - dezinfeectia in focar, pasarile se oamoara
nu-i vaccina
imunitate - efemera
m. pneumonie

Tratament
Toate tulpinile sunt sensibile la tetraciclina, fluorochinolone i macrolide. Rezistena
la eritromicin este exceptional. Datorit efectelor sale adverse, tetraciclina este
utilizat doar la aduli.
Nu au fost nc introduse n practic metode standard de testare a sensibilitii la
chimioterapice, n prezent fiind folosit metoda diluiilor.
Profilaxie
Profilaxia este nespecific, vaccinurile inactivate sau vii atenuate nu i-au dovedit
eficiena pn n prezent.
micoplasme genitale
Tratament
Antibioticele de elecie sunt ciclinele i macrolidele. S-au depistat 5% tulpini
rezistente la tetraciclin. Rezistena la eritromicin este excepional.
n cazul tulpinilor rezistente, o alternativ terapeutic ar putea fi reprezentat de
fluoroquinolone.

S-ar putea să vă placă și