L.L. Nr.11 Tema: metoda serologica de diagostic. Reactii le antigen-anticorp.

1. Metoda selorogica de diagnostic. Esenta. Seroindentificarea si serodiagnosticul.

Mecanismele reactiilor antigen-anticorp in vitro.
REACIILE ANTIGEN-ANTICORP in vitro (REACIILE SEROLOGICE)
Reacia Ag-Ac este determinat de interaciunea specific dintre epitopii Antigenului i paratopii
Anticorpilor. n acest proces intervin patru tipuri de legturi: legturi de hidrogen, legturi
electrostatice, forele Van der Waals i legturi hidrofobe.
Legtura Ag-Ac are trei caracteristici: este exotermic, specific i reversibil.
Afinitatea unui Ac pentru un Ag specific caracterizeaz intensitatea forelor de legtur a
complexului Ag-Ac. Ea depinde de complementaritatea steric dintre paratop i epitop.
Aviditatea unui Ac pentru un Ag specific reprezint rapiditatea apariiei manifestrii reaciei
Ag-Ac (precipitare, aglutinare, etc.). Ea depinde de constanta de asociere, de valena Ac,
de numrul de epitopi, de temperatur, de pH, de fora ionic a mediului.
Un paratop se poate combina cu un singur epitop, numit specific. Astfel, dac este cunoscut
unul din elementele reaciei - Ag sau Ac, poate fi identificat cellalt

Reaciile Ac-Ac (reaciile serologice) au dou direcii de aplicare practic:

I.
Seroidentificare: Detectarea i dozarea Ag (element necunoscut - tulpini microbiene
izolate din diferite prelevate) cu ajutorul Ac specifici cunoscui.
Pot fi utilizate dou surse de Ac: Ac monoclonali, absolut omogeni, dar care recunosc doar un
singur epitop i Ac policlonali, ce se conin n seruri imune (antiseruri), care permit legturi
de aviditate nalt cu Ag.
Serurile imune se obin prin injectarea la un animal de laborator a antigenelor cunoscute. Dup
o perioad de timp, serul animalului va conine anticorpi contra acestor antigene. Dar
natura exact a Ac din acest ser nu poate fi cunoscut cu exactitate (Ac policlonali).
Specificitatea serului trebuie s fie permanent controlat i Ac nedorii trebuie s fie
eliminai prin adsorbie.
II. Serodiagnostic: Detectarea i titrarea Ac din serul bolnavilor (component necunoscut) fa
de un Ag specific cunoscut (coninut n diagnosticuri).
Unele reacii Ag-Ac se manifest direct i pot fi observate de experimentator: de exemplu
precipitarea sau aglutinarea complexelor Ag-Ac, liza unor celule purttoare de Ag pe
membrana lor (hemoliz, bacterioliz, etc).
Alte reacii Ag-Ac nu se vizualizeaz spontan in vitro. n acest caz se va recurge la nite
artificii experimentale, cum ar fi utilizarea Ac marcai:
Ac marcai cu un fluorocrom: imunofluorescena.
Ac marcai cu un izotop radioactiv: analiza radio-imun.
Ac marcai cu o enzim: analiza imunoenzimatic.
INTERACIUNEA ANTIGEN-ANTICORP
Faza specific: are loc interaciunea dintre Ag i Ac specific corespunztor. Este un fenomen
rapid, invizibil, comun pentru toate reaciile Ag-Ac. Decurge la temperatura de 37 C,
n prezena unui electrolit (sol. fiziologic).
Faza nespecific, vizibil a uniunii Ag-Ac, se manifest prin precipitare, aglutinare, liz, etc fenomene determinate de anumite condiii (valena Ac, dimensiunile Ag, etc).

2. Reactia de aglutinare (RA). Principiul, mecanismul i componentele reactiei.

Modificrile reactiei de aglutinare. Tehnica de efectuare. Analiza
rezultatelor.
REACIA DE AGLUTINARE
Din latin agglutinatio - ncleiere
Reacia Ag-Ac se poate manifesta prin aglutinare atunci cnd determinantele antigenice sunt
purtate de particule figurate (Ag insolubile, corpusculare), iar Ac specifici sunt
complei (cel puin bivaleni).
Aglutinarea este determinat de formarea unei reele ntre Ag i Ac, ce permite apropierea unui
numr suficient de particule figurate pentru a constitui aglutinate vizibile cu ochiul liber.
Ac IgM cu 10 epitopi poteniali aglutineaz mai activ dect Ac IgG.

Clasificarea reaciilor de aglutinare

Aglutinare activ sau direct, n care particula figurat (Ag corpuscular) este el nsui
purttor de determinante antigenice specifice (hematii, leucocite, trombocite,
spermatozoizi, bacterii)
Aglutinare pasiv sau indirect, n care particula servete doar de suport pentru un
determinant antigenic solubil fixat artificial pe suprafaa sa. Frecvent sunt utilizate ca
suport hematii formolate, particule de latex sau microcristale de colesterol.
Reactii de aglutinare activa (directa)
Aspect calitativ
Reactia poate fi efectuata pe lama de sticla sau in tuburi.
Reactia pe lama
Se amesteca o picatura de ser si o picatura de suspensie bacteriana (Ag). Lectura se face la
microscop sau cu ochiul liber. In caz de reactie pozitiva apar conglomerate, iar lichidul se
clarifica;
in caz de reactie negativa,
lichidul ramane tulbure.

Reactia in tuburi
In eprubeta se amesteca serul si Ag figurate (hematii, bacterii).
Reactia pozitiva se manifesta prin formarea unui sediment cu aspect de umbrela inversata la
fundul tuburilor (peste 20-24 ore) i clarificarea lichidului. Aprecierea intensitaii reaciei
se efectueaza dupa sistema de 4 plusuri (++++).
Celulele neaglutinate se sedimenteaza la fundul tuburilor sub forma de buton sau inel (reactie
negativa). Lectura se face cu ochiul liber sau folosind oglinda concava a microscopului.
Aspect cantitativ
Metoda dilutiilor succesive
Initial se efectueaza dilutii succesive ale serului (1/50, 1/100, 1/200, etc) in care se introduc
ulterior cantitati egale de Ag. Termostat 2 ore, apoi la t camerei 18-20 ore.
Aprecierea: cea mai mare dilutie a serului in care se manifesta aglutinare de cel putin 3 + (+
++) se numeste titrul anticorpilor aglutinanti (titrul serului aglutinant).
Aglutinarea directa este utilizata pentru determinarea grupelor sangvine sau in diagnosticul
unor maladii infectioase (seroidentificarea Ag sau depistarea i titrarea Ac din serul
bolnavilor) .
Reactile de aglutinare pasiva (indirecta)
Aglutinarea pasiva consta in fixarea unui Ag solubil (sau al unui Ac) pe un suport corpuscular
inert, care nu intervine in reactia Ag-Ac. In calitate de suport inert pot servi hematiile,
particule de latex, cristale de colesterol. Suspensia de particule sensibilizate cu Ag sau Ac
este pusa in contact cu serul imun (respectiv cu Ag), ca si in cazul aglutinarii directe.

Avantajele reactiilor indirecte: facilitatea lecturii si sensibilitatea inalta.

Reactia de hemaglutinare indirecta (pasiva) RHAI / RHAP
Unele antigene de origine polizaharidica se fixeaza practic spontan, dupa o scurta incubatie, pe
suprafata hematiilor. Antigenele proteice se fixeaza doar dupa o pregatire prealabila a
hematiilor (de ex.: tratarea cu tanina, formol).
RHAI se efectueaz in godeurile unei placi din polistiren. Reactia pozitiva se manifesta prin
aglutinarea eritrocitelor sensibilizate (umbrela inversata de culoare bruna la fundul
godeurilor).
n reacia de latex-aglutinare Ac sau Ag sunt fixai pe particule de latex. Reacia se efectueaz
pe lama de sticl.

Reacia de latex-aglutinare este utilizata in identificarea factorului reumatoid la bolnavi suspecti

de poliartrita reumatoida, in bacteriologie pentru identificarea rapid a mi/o sau Ag lor n
prelevate, sau identificarea tulpinilor izolate, de asemenea pentru serodiagnosticul unor
infecii.

Reacia de Co-aglutinare.
La baza acestei reacii se afl proprietatea unei bacterii Staphylococcus aureus (tulpina
Cowan) - ce are n componena peretelui celular proteina A - s fixeze Ig G prin
intermediul fragmentului Fc. Astfel se formeaz diagnosticuri cu Ac, cu ajutorul carora pot
fi identificare Ag respective necunoscute. Reacia se efectueaz pe lam.

REACIA COOMBS
Unii Ac (monovaleni) nu sunt aglutinani n condiii normale, fiind monovalenti (ex.: anticorpii
anti-Rh, responsabili de incompatibilitatea materno-fetal n sistemul Rh). Ei pot fi
depistai graie testelor Coombs.
Sunt posibile 2 tehnici, n funcie de prelevat: snge de la nou-nscut sau de la femeia gravid.

Tehnica Coombs direct. La un nou-nscut se caut prezena Ac materni anti-Rh fixai pe

hematii, dac mama este Rh-. La aceste hematii suspecte se adaug un ser anti-Ig uman.
Acest ser nu aglutineaz hematiile normale, din contra, el provoac aglutinarea hematiilor
pe care sunt fixai Ac anti-Rh.
Tehnica Coombs indirect. La o femeie gravid Rh- Ac anti-Rh sunt prezeni n ser. Iniial la
acest ser se agaug hematii Rh+ (pentru formarea complexului Ag-Ac), apoi se aplic
serul anti-Ig.

3. Reactia de precipitare (RP). Principiul, mecanismul si componentele reaciei .

Tehnica de efectuare. Analiza i interpretarea rezultatelor.
REACTIILE DE PRECIPITARE
Imunoprecipitarea se manifesta doar atunci cand Ag solubil este amestecat cu Ac
corespunzator. Ea poate fi observata sau in mediu lichid, sau solid, fiind sau calitativa,
sau cantitativa. Acestea sunt reactii specifice dar putin sensibile, ce necesita cantitati
importante de anticorpi.
Precipitarea complexelor moleculare rezultate din uniunea Ag-Ac este determinata de formarea
unei retele tridimensionale de Ag reunite prin Ac.

Condiiile de formare a reelei de precipitare:

Ac sa fie cel putin bivalent (Ac completi)
Ag sa fie multivalent (haptenele nu pot fi precipitate)
Precipitarea maxima corespunde cu zona de echivalen, unde Ac si Ag sunt in raport optimal
de concentraie, ce permite precipitarea tuturor moleculelor de Ac cu Ag corespunzator.
n exces de Ag sau de Ac precipitatul nu se formeaz.
Utilizare: n medicina legala (determinarea apartenenei de specie a diferitor proteine: snge,
sperm, etc), n igiena alimentar (depistarea falsificrii alimentelor), n diagnosticul
maladiilor infectioase, etc
PRECIPITAREA IN MEDIU LICHID
Reactia de precipitare inelara
Intr-un tub cu diametrul de cinci millimetri se introduce serul imun; pipeta se inclina si pe
peretii ei se lasa sa se prelinga incet solutia de Ag, ca sa nu se amestece cu serul. Daca
Ac din ser corespund cu Ag, in zona de separare a celor doua lichide
se formeaza un inel alb, ceea ce
semnifica precipitarea
complexului Ag-Ac.
Avantajul metodei rapiditatea
si simplicitatea.
Utilizarea practica: identificarea
petelor de sange, depistarea falsificarilor
produselor alimentare, depistarea
antigenului polizaharidic al agentului
antraxului in omogenat de organe (reactia Ascoli).
Reacia de floculare (tehnica Ramon)
Se efectueaz diluia succesiv a serului imun (Ac) la care se adauga cantiti egale de Ag. Se
ntroduc probele n termostat i periodic se examineaz pentru depistarea tubului n care
apare precipitatul iniial (zona de echivalen).
Utilizare: pentru determinarea cantitii de toxin, antitoxin sau anatoxin.
PRECIPITAREA N MEDIU SOLID (N GEL)
n aceste reacii Ag i Ac difuzeaz unul spre altul prin geloz i n zona de concentraie optim a
acestor dou reactive se produce precipitarea sub form de linii albe-cenuii. Dac exist
mai multe sisteme Ag-Ac, se vor forma linii de precipitare distincte. Poate fi utilizat n
analiza calitativ a unui amestec de Ag ntr-o soluie.
Imunodifuzia simpl radial (tehnica Mancini)
Se efectueaz pe o plac acoperit cu geloz, n care sunt ncorporai Ac specifici. Ag este
depus n godeurile din stratul de geloz. Ag difuzeaz radial n geloz pe parcursul a 48
ore. Dac Ag corespunde Ac, atunci are loc formarea de discuri de precipitare, cu
suprafaa proporional concentraiei Ag din godeu. Se utilizez pentru depistarea i
cuantificarea Ig, hormonilor, enzimelor, etc.

Imunodifuzie dubl
(tehnicile Ouchterlony i Elek)
Se acoper cu geloz o plac de sticl sau se toarn geloza n cutia Petri.
n tehnica Ouchterlony Ag i Ac difuzeaz din godeurile situate la o distan de 15 mm unul de
altul.
n tehnica Elek cele 2 reactive difuzeaz din benzile de hrtie plasate pe suprafaa gelozei.

Moleculele difuzeaz n gel n funcie de greutatea lor i formeaz linii de precipitare pentru
fiecare sistem Ag-Ac ce corespund n zona lor de echivalen. Dac dou Ag sunt identice,
liniile lor se unesc, dac sunt diferite se intersecteaz. Utilizarea determinarea
toxinelor (toxigeneza), antitoxinelor, Ag proteice

Contraimunoelectroforeza (CIEF)
Este util la examinarea amestecurilor antigenice complexe. Lectura este posibila peste 90
minute.
Geloza este turnat pe o plac de sticl, Ag i Ac sunt dispui n rezervoare circulare de 2 mm
diametru, la o distan de 10 mm. n timpul electroforezei Ag, ncrcat negativ, migreaz
spre polul pozitiv, ntlnind Ac care migreaz spre catod. La interaciunea Ag i Ac omologi
are loc formarea liniei de precipitare. CIEF servete la examinarea componentelor Ag din
lichide biologice: LCR, urin, lichid pleural, ascit, etc.

4. Reaciile de liz. Reactia de fixare a complementului (RFC). Principiul, mecanismul

i componentle reaciei. Tehnica de efectuare. Analiza i interpretarea
rezultatelor.
REACII DE CITOLIZ IMUN (cu participarea complementului)
Activarea fraciilor complementului (C) duce la liza particulei purttoare de Ag (hematii,
bacterii, diverse celule...)
Activarea complementului
Calea clasic
Calea alternativ
Calea lectinic

Activarea C pe cale clasic

Activatorul l constituie complexe Ag-Ac (IgG, IgM)
Consecutivitatea activrii C: Ag-Ac fixeaz fracia C1qrs, care capt ulterior activitate
esterazic (n prezena obligatorie a Ca++)
C1 activeaz C4, cu formarea complexului AgAcC1C4b. Este apoi activat C2 (AgAcC1C4bC2a),
complexul C4bC2a devenind convertaz ce acioneaz asupra C3
Urmeaz clivarea C3 n C3a (anafilotoxin) i C3b, care se unete de complex
(AgAcC1C4bC2aC3b), formnd C5-convertaza, care cliveaz C5 n C5a i C5b

C5b se leag de membrana celulei-int. Urmeaz fixarea simultan a C,6,7. La final se fixeaz
C8, apoi C9, formnd complexul de atac membranar. Fixarea lor produce leziuni
ireversibile liza celulei.
Calea alternativ de activare a C
Activatori: endotoxine, celule infectate cu virus, levuri, parazii, venin de cobr, agregate de
IgA sau IgE. C1,4 i 2 nu intervin i reacia ncepe cu C3. Properdina, factorul B i ionii de
Mg++ sunt obligatorii n procesul de activare pe cale alternativ.

Calea lectinic de activare a C este determinat de legarea unor lectine pe unele grupri de
manoz, carbohidrat prezent n componena multor mi/o i absent la ma/o. Lectina este
echivalent fraciei C1q. Alte 2 molecule se asociaz, formnd o enzim similar C1, ceea
ce duce la formarea complexului C4bC2a (C3-convertaza)
Componentele reaciilor de liz:
Ag (celule bacteriene, hematii, etc)
Ac (lizine - IgG i IgM)
Complement ser proaspt de cobai sau ser de cobai liofilizat
Reacia de bacterioliz (RBL)
- Ag suspensie de bacterii vii (vibrioni, leptospire...)
- Ac serul imun sau serul bolnavului
- Complement
RBL in vitro
Se efectueaz diluia succesiv a serului
Se adaog suspensie microbian vie
Se adaog complement
(martor: Ag+ser fiziologic+C)
Incubare 2 h la 37C
Rensmnare pe cutii cu geloz cte 0,1 ml din fiecare diluie (24h 37 C)
Lectura se compar nr coloniilor crescute din martor i probele studiate
Titrul cea mai mare diluie a serului n care au fost lizate cel puin 50% din celule
RBL in vivo
Amestecul dintre Ag i Ac se inoculeaz intra-peritoneal la animale de laborator (ex.: oareci
albi)
Peste fiecare 10 min, timp de o or, se extrage lichidul peritoneal, se pregtete un preparat
nativ i se examineaz pe fond negru sau cu contrast de faz.
Rezultat pozitiv numrul bacteriilor scade treptat pn la dispariie.
Utilizarea RBL diagnosticul holerei (RVL), leptospirozelor (RALL)
Reacia de hemoliz (RHL)
Ag hematii de berbec, suspensie de 3%
Ac ser imun de iepure anti-hematii de berbec (serul hemolitic)
Complement
Principiul reaciei: complexele Ag-Ac formate fixeaz C i-l activeaz pe cale clasic, provocnd
hemoliza.
Intensitatea hemolizei se apreciaz vizual (++++) sau prin msurarea densitii optice a
hemoglobinei eliberate.
Utilizarea practic a RHL: pentru dozarea C, precum i n montarea reaciei de fixare a
complementului.
5. Reactiile de neutralizare (RN) a toxinelor si virusurilor (in vivo, in vitro).
Principiul, mecanismul i componentele reactiei. Tehnica de efectuare. Analiza
i interpretarea rezultatelor.
Antitoxinele sint niste anticorpi apti s interactioneze cu toxinele respective si sa le
neutralizeze. 60 de specii de m/o produc exotoxine.
Contiii pentru reactia de neutralizare: coraport cantitativ, timp necesar pentru interatiune si
temperatura optima. La baza neutralizarii - reactie f-ch, monosistemica, directa,
bicomponenta.

Manifestarea externa (in vitro) - fenomenul de floculatie - opalescenta aparuta in epurubeta ce

contine toxina si antitoxina.
RIHA (reactia de inhibare a hemaglutinrii) - pentru indentificare virusurilor hemaglutinante. In
conditii necesare (temp. pH) in dilutii de ser se adaug o doz determinata de
hematoglutinin i suspensia de hematii.
Reactia pozitiv - daca sunt prezenti anticorpii inhibitri omologi hematoglutininei,
hematiile sedimenteaza in butoane.
Reactie negativa - in absenta acestor anticorpi hematiile aglutineaza in pelicula pe fundul
godeuli sau al tubului. se noteaza cu 4,3,2,1 despectiv inhibarii.
(in vivo) - se incouleaza ser imun + toxina la un animal receptiv si se urmareste manifestarea,
6. Reactii cu elemnte marcate: teste imunoenzimatice, radioimunodozarea,
imunofluorescenta, electrochemluminiscenta. Componentele. Tehnica de
efectuare. Analiza i interpretarea rezultatelor.
Tehnici serologice cu utilizarea Ac marcai
n unele cazuri este imposibil de a detecta o reacie Ag-Ac: unii Ac nu precipiteaz, alii nici nu
precipiteaz, nici nu aglutineaz, exist complexe Ag-Ac care nu fixeaz C. n aceste cazuri
pot fi utilizai Ac marcai pentru a vizualiza Ag respectiv. Conjugarea Ac cu marcani nu
afecteaz proprietile lor imunologice.
Aceste reacii se monteaz pe suport solid (lam, plci din plastic)
Marcanii utilizai uzual:
Fluorocromi (rodamina, fluoresceina), care emit respectiv o lumin rou-oranj sau verdegalben la tratarea lor cu raze UV (Reacia de Imuno-Fluorescen)
Enzime (fosfataza alcalin, peroxidaza), capabile s modifice culoarea unui substrat (Reacia
Imuno-enzimatic)
Radio-izotopi (125J sau 3H), care emit respectiv raze gamma i beta (Analiza Radio-Imun)
Reacia de imunofluorescen (RIF, reacia COONS)
Metoda direct (numai n scop de seroidentificare). Din materialul ce conine Ag (material
nativ, cultur pur, biopsie tisular) se prepar un frotiu, peste care se aplic serul imun
specific cu Ac marcai cu fluorocrom. Peste 20 min de incubare ntr-o camer umed
preparatul este studiat la microscopul luminiscent. n caz de reacie pozitiv se observ
luminiscen local. Inconvenient necesitatea de a avea seruri imune marcate specifice
pentru fiecare Ag.
Metoda indirect. Poate fi utilizat pentru sero-identificare i sero-diagnostic.
Pe frotiul ce conine Ag se aplic Ac corespunztori nemarcai. Peste 20 min se spal minuios
preparatul, apoi se adaog anti-Ig fluorescent, care se va combina cu Ac din complex.
Acest reactiv poate fi utilizat n numeroase reacii.
Anti-Ig se obine prin imunizarea iepurilor (sau altor animale) cu Ig.
Tehnica fondat pe fixarea C: Markerul fluorescent este un ser anti-complement care se va
lega de complementul fixat pe complexul Ag-Ac.
RIF se utilizeaz pentru identificarea rapid a Ag din biosubstrate sau pentru serodiagnostic.
Reacia Imuno-Enzimatic (RIE, ELISA -Enzyme Linked Immunosorbent Assays).
- RIE direct (metoda sandwich). Utilizat doar n sero-identificarea Ag. n godeurile din
placa de polistiren n care sunt fixai Ac cunoscui se toarn soluia de Ag necunoscut. Se
incubeaz 1h. Dup o splare minuioas a godeurilor se adaug Ac marcai cu enzime,
care se fixeaz pe epitopii liberi ai Ag polivalent. Dup incubare de 30 min-1h se spal
iari godeurile. Prezena complexului Ac-Ag-Ac-marcat se depisteaz cu ajutorul

substratului cromogen (substan iniial incolor, dar care se coloreaz sub aciunea
enzimei, ex. apa oxigenata si orthofenilendiamina).
RIE indirect. Utilizat n serodiagnostic. Ag cunoscut este fixat la fundul godeurilor. Ac (serul
testat) se ntroduce n godeu, dup 1h se spal totul i se adaog ligandul marcat cu
enzim (anti-Ig sau proteina A cuplate cu enzim). Acest ligand se fixeaz pe Ac testai. Se
adaog apoi substratul cromogen. Cantitatea de Ac se msoar dup densitatea optic a
lichidului din godeuri.

Tehnica imunoblot (western blot) permite identificarea Ag dintr-un amestec.

I etap electroforeza n gel a probei de Ag
II etap transferul electric al Ag pe membrana de nitroceluloz
III etap pe membran sunt aplicai succesiv Ac dirijai contra Ag, apoi conjugatul marcat cu
enzim, care permite depistarea Ac fixai. Dup o splare se adaog substratul cromogen.
Fiecare complex Ag-Ac formeaz zone colorate distincte. Utilizare: depistarea Ac anti-HIV,
caracterizarea Ac monoclonali...
Proteinele sunt separate electroforetic n gel poliacrilamid. Sub aciunea cmpului electric are
loc difuzia proteinelor conform greutii moleculare, aranjndu-se n zone liniare subiri
diferite: mai aproape de start se aranjeaz proteinele cu mas molecular mare (120-150
kDa), la final se aranjeaz proteinele cu mas molecular mic (5-10kDa).
Apoi lamela de gel este transferat pe o foaie de nitroceluloz amplasat ntre electrozii unei
surse de curent continuu. Sub aciunea cmpului electric are loc trecerea proteinelor din
gel pe nitroceluloz, unde se fixeaz foarte bine pe hrtie.
Proteinele fixate sunt marcate cu o enzim (e.g. alkaline phosphatase sau peroxidase) incolor.
Procedura ulterioar de montare a reaciei este similar tehnicii ELISA.
Analiza radioimun (ARI)
Principiul este identic cu cel al RIE
Ag se fixeaz la fundul godeurilor din placa de plastic. Se adaog Ac testai care se vor combina
cu Ag omolog. Dup splarea godeurilor, se adaug un ligand radiomarcat (anti-Ig). Dup
eliminarea excesului de izotopi prin splare, se msoar radio-activitatea: ea este
proporional cu concentraia Ac dozai.
7. Metode de tipizare moleculara. Reactia de polimerizare in lant (PCR - polimerase
chain reaction), MUltiplex PCR, REal TIme PCR, masspectrometria. Principille,
mecanismele. Analiza i interpretarea rezultatelor.