1.

examenul clinic al pacientului (endo si

exobucal). Fisa clinica – completarea fisei clinice.
Anamneza in stomatologie
În primul rând se stabilesc identitatea bolnavului, vârsta si ocupaţia. Vârsta poate da indicaţii
importante asupra prognosticului bolii (tumori maligne la tineri), asupra unor perioade critice
(menopauză, pubertate) sau momentului unor intervenţii chirurgicale (anomalii dento-maxilare,
despicături labio-maxilo-palatine, defecte estetice).

Condiţiile de viaţă şi muncă precizează activitatea în mediul toxic sau necesitând efort fizic
intens, existenţa unor factori de stress, felul alimentaţiei, abuzul de condimente, alcool, tutun, etc.
A.H.C. ne interesează în special sifilis, tuberculoză, coagulopatii, boli genetice, despicături labio-
maxilo-palatine legate de tulburări în primele 3 luni de sarcină.
A.P.P. se cercetează în ordine cronologică pe perioade de vârstă. În mod special ne interesează
obiceiuri vicioase din copilărie (supt deget, deglutiţie infantilă).

După acest prim contact cu bolnavul, se stabileşte motivul sau motivele ce l-au determinat să se
prezinte la medic, de obicei principalele cauze sunt: durerea, tumefacţia, sau tumori, tulburări
funcţionale loco-regionale şi tulburări generale.

Istoricul se face în privinţa debutului şi evoluţiei bolii, ordinea de apariţie a diferitelor simptome,
succesiunea şi evoluţia lor, tratamentele urmate şi rezultatele obţinute. În general bolnavul se
prezintă pentru următoarele cauze: durere, tumefacţie sau tumoră, tulburări funcţionale asociate
locale sau generale.

Durerea o analizăm d.p.d.v. al împrejurărilor de apariţie, sediului, caracterului (spontană sau

provocată), intensităţii, iradierilor, durata continuă sau în crize, diurnă sau nocturnă, tulburările
asociate, modul de reacţie la analgezicele uzuale, etc.
Despre tumefacţie sau tumoră, anamneza trebuie condusă în sensul depistării evoluţiei (rapidă
sau lentă) progresivă sau în pusee. Ulceraţiilor şi fistulelor li se precizează debutul, evoluţia, etc.
Tulburările funcţionale locale mai des incriminate de bolnav se pot referi la mişcările de
deschidere şi închidere a gurii, masticaţiei, deglutiţiei, fonaţiei sau mimică. Tulburările subiective,
obiective sau funcţionale se însoţesc adesea de simptome sau semne generale ce uneori constituie
motivul principal ce determină bolnavul să se prezinte la consultaţii. Astfel de manifestări pot fi:
cefaleea, insomnia, febra, alterarea stării generale, etc.

Examenul obiectiv loco-regional cuprinde examenul exobucal şi examenul endobucal.

Examenul exobucal – se va examina faţa şi regiunile cervicale antero-laterale prin inspecţie şi

palpare.
Prin inspecţie se observă expresia feţei, eventual exoftalmie sau anoftalmie, inegalitatea pupilară,
faciesul adenoid, existenţa unor ticuri, modificările reliefurilor normale ale feţei şi gâtului. Se
verifică simetria feţei în repaus şi în timpul mişcărilor mimicii. Inspecţia feţei se face atât din faţă
cât şi din profil. Se apreciează coloraţia tegumentelor, prezenţa de erupţii, escoriaţii, plăgi cicatrici
vicioase, hipertrofice, retractile.
Se apreciează asimetria determinată de o pierdere de substanţă, de prezenţa unei tumefacţii sau
tumori căreia i se descrie mărimea, forme, limitele. Palparea dă elemente importante în legătură cu
procesele tumorale, traumatice, inflamatorii. În traumatisme se cercetează dacă există mobilitate
anormală sau deformaţii osoase la nivelul marginilor orbitei, ale conturului mandibular ale piramidei
nazale, etc. În procesele inflamatorii prin palpare se obţin date asupra consistenţei (fluctuenţă,
depresibilitate, infiltraţie).

În cazul formaţiunilor tumorale se cercetează forma, întinderea, localizarea, mărimea, suprafaţa

(regulată, neregulată, boselată) conturul şi consistenţa : dură, depresibilă, renitentă, fluctuentă,
moale, elastică, etc. Precum şi gradul de mobilitate faţă de planurile profunde şi superficiale. Se
vor examina tulburările de sensibilitate în teritoriul ramurilor trigemenului prin înţepare cu sonda,
comparativ cu partea sănătoasă.

Examenul ganglionilor regionali (submentonieri, submandibulari, pretragieni, genieni,

subangulo-submandibulari, latero-cervicali, superficiali şi profunzi) se face tot prin palpare,
bilateral. Se cercetează mărimea lor, gradul de aderenţă faţă de planurile adiacente, consistenţa,
prezenţa fenomenelor de periadenită cu sau fără fluctuenţă, modul de dispunere, izolaţi sau în
bloc,unici sau multiplii.
Articulaţia temporo-mandibulară este examinată prin palpare în conductul auditiv extern bilateral,
concomitant.
Examenul endobucal – pentru examenul endobucal este necesară o bună expunere a cavităţii
bucale, ce se realizează cu bolnavul aşezat în poziţie corectă pe fotoliul dentar, în condiţii de
vizibilitate şi iluminare bună. Pentru examinarea cavităţii bucale sunt indispensabile: oglindă, pensă
şi sondă dentară. Prin inspecţie se examinează succesiv orificiul bucal, buzele şi vestibulul,
deschiderea gurii şi cavitatea bucală propriu-zisă.
Inspecţia orificiului bucal şi buzele poate remarca microstomie sau macrostomie, macrocheilie,
palparea sau cianoza buzelor, despicături sau fistule labiale, pierderi de substanţă sau cicatrici,
manifestări patologice diverse. Examenul deschiderii gurii poate pune în evidenţă situaţii diferite:
deschiderea normală, limitarea deschiderii (trismus sau constricţie) sau imposibilitatea deschiderii
(ankiloză). Se percep eventual formaţiuni patologice în grosimea părţilor moi, apreciindu-se
mărimea, consistenţa, mobilitatea şi sensibilitatea leziunilor, raporturile lor cu ţesuturile din jur.

Examenul dinţilor şi parodonţiului – se apreciează forma arcadelor dentare, modul de

implantare a dinţilor şi raporturile interdentare, se studiază arcadele în raporturile lor reciproce.
După examenul arcadelor dentare, se face apelul dinţilor, notările făcându-se după sistemul celor
două cifre.
Se examinează fiecare arcadă în parte, întotdeauna în aceeaşi ordine începând cu semiarcada
superioară dreaptă, în sensul mişcării acelor de ceasornic. Prin inspecţie directă sau indirectă, cu
ajutorul oglinzii se cercetează anomaliile de număr, formă, structură şi poziţie ale dinţilor prezenţi,
malformaţiile dentare, deviaţii, înclinări, etc.
Palparea dinţilor se realizează cu mânerul sondei (percuţie dentară) orizontal sau în ax, durerile
provocate dând indicaţii asupra stării inflamatorii a parodonţiului. Examenul parodonţiului
menţionează prezenţa sau absenţa tartrului dentar, coloraţia şi aspectul gingiei (hiperplazică,
retractată, cianotică, existenţa de pungi gingivale, etc.).
Examenul general – se apreciează tipul constituţional, dezvoltarea generală, starea de nutriţie,
dezvoltarea musculaturii şi a scheletului, starea psihică, etc. Se înregistrează temperatura, pulsul,
tensiunea arterială şi ritmul respirator completat pentru un examen minuţios al tuturor aparatelor
şi sistemelor.
EXAMENUL CLINIC AL PACIENTULUI

Fiind vorba de prima etapa a diagnosticului si de primul contact cu pacientul insusi si cu cavitatea sa orala, acest
examen constituie cheia de bolta a diagnosticului care va decurge de aici. Este necesara o corectitudine exemplara,
cea mai mica neglijenta, putand induce un diagnostic eronat.

Toate datele obtinute in cursul examenului clinic al pacientului se consemneaza in foaia de observatie care
constituie document necesar pentru stabilirea diagnosticului, a planului de tratament, pentru evaluarea evolutiei,
avand valoare clinico-stiintifica si medico-legala.

datele personale

Includ numele si prenumele pacientului, varsta, sexul, adresa si eventual numarul de telefon, ocupatia, situatia
familiala. Acestea permit evaluarea generala a mediului din care provine si in care isi desfasoara activitatea
pacientul, statutul social, gradul de instruire si posibilitatea de cooperare.

anamneza
1. Motivele prezentarii
-sangerare gingivala,

-probleme estetice legate de recesiuni sau migrari dentare,

-tulburari masticatorii legate de mobilitate dentara

-halitoza, gust neplacut in cavitatea orala,

-senzatie tensiune sau prurit (mancarimi) la nivelul gingiei,

-simptomatologie legata de complicatiile bolii parodontale (abcese parodontale, parestezii- furnicatura,amorteala,

sindrom endo-parodontal).

-probleme odontale (carii simple si complicate).

Multe dintre problemele legate de sanatatea parodontala nu constituie in mod obligatoriu un motiv de solicitare a
ingrijirilor dentare, ele fiind descoperite in timpul anamnezei si examenului clinic efectuate pentru cauze extra-
parodontale.

Abordarea psihologica a pacientului este primordiala in parodontologie din cauza stringentelor (care nu sufera
amanare, trebuie luat in seama) ce se impun in cursul tratamentului.

Pacientul poate releva in cursul examenului o stare de anxietate, nervozitate, roaderea unghiilor, degetele
ingalbenite de tigara etc.

2. Tratamentele anterioare
Acest istoric are importanta pentru practician in ceea ce priveste diagnosticul si investigatiile. Trebuie insistat asupra
urmatoarelor aspecte:

-frecventa vizitelor la specialist;

-eventualele sedinte de motivare / tratamente parodontale, neurmate de mentinere / sedinte de mentinere;

-extractiile efectuate (cauza);

-iatrogenii (obturatii debordante care se revarsa, tratamente endodontice incorecte, tratamente ortodontice prost
conduse, aparatele gnato-protetice necorespunzatoare, etc.).

3. Antecedente familiale
Similitudinea unei simptomatologii in sanul unei familii nu este inca, in stadiul actual al cercetarilor, un element fiabil
in parodontologie cu exceptia parodontitei juvenile care pare a avea un caracter familial si care ar fi transmisa in
mod recesiv.

4. Antecedente personale. Tratamentele medicale in curs.

Trebuie inregistrata starea de sanatate parodontala a pacientului ca si eventualele afectiuni generale care au
rasunet la nivelul parodontiului, sau pot interfera cu manoperele parodontale.

Pentru operativitate se pot utiliza chestionare tip.

Se va interoga pacientul asupra tratamentelor antiepileptice, antiaritmice si imunosupresoare (Fenitoina, Nifedipin,

Ciclosporina etc.) care dau manifestari parodontale recunoscute. Pe langa aceasta, medicatia in curs a pacientului
pentru o anumita afectiune generala permite adaptarea planului de tratament la situatia respectiva in colaborare cu
medicul specialist.

Chestionarul medical general

Acest chestionar permite punerea in lumina a anumitor afectiuni care pot influenta starea locala si generala a
pacientului, ca si orice alt element care ar putea contraveni bunei desfasurari a sedintelor de tratament.

O buna conduita de diagnostic necesita luarea in considerare a manifestarilor parodontale din cadrul afectiunilor
generale (dermatologice, hematologice, virale sau de alta natura).

Propunerea de chestionar ilustrata in continuare poate constitui un indrumar pentru practician.

Examenul clinic
1. Examenul exobucal

Acesta se efectueaza rapid si simultan cu etapele precedente urmarindu-se: tipul de respiratie bucala, simetria
faciala, dimensiunea verticala, aspectul tegumentelor, sensibilitati faciale particulare, tumefactii, adenopatii.

2. Examenul functional

-tonus muscular;deschiderea cavitatii orale;examen ATM.

3. Examenul endobucal
3.1. Igiena orala.
Evaluarea igienei se realizeaza initial printr-o rapida observare a cantitatii de placa bacteriana, de tartru, pigmentari,
aspectul tesuturilor, faetor ex ore, etc.

Cuantificarea starii de igiena orala ca si necesarul de tratament se fac prin inregistrarea urmatorilor indici:

 Indicele de placa PLI

Apreciaza prezenta sau absenta placii vizibile cu ochiul liber.

 Indicele gingival sau GI

Cuantifica prezenta inflamatiei gingivale.

O gingivita moderata corespunde indicelui 1, ea devine severa plecand de la 1,5.

 Indicele CPI: Community Periodontal Index

Se noteaza cinci stadii de gravitate de la 4 la 0, scorul cel mai mare necesitand un tratament complex, existand
pungi mai mari de 6 mm, si merge pana la 0 – absenta bolii – nu necesita tratamente.

3.2. Halitoza
Este un ghid pretios pentru diagnostic si poate avea origini numeroase precum: retentia alimentara, depozitele
tartrice, deshidratarea, cariile, protezele neingrijite, alcoolismul, fumatul.

Halitoza poate fi consecinta numeroaselor pungi parodontale, a unei gingivite ulcero-necrotice. Charon atribuie bolii
parodontale un miros caracteristic “gudron uscat”.(Substanță rășinoasă, de culoare brună sau neagră, cu
miros specific, obținută prin distilarea uscată a unor materii organice:petrol, cărbune, lemn etc.)

3.3. Mucoasele si buzele

Se urmareste: forma, culoarea, prezenta de plagi, iritatiile datorate obiceiurilor vicioase, variatiile anatomice
normale (interliniul articular, leucoedemul si granulatiile Fordyce) si patologice (lichenul plan, leucoplazii, aftele,
neoplasmele, hipertrofiile etc).

3.4. Saliva
Este un element a carei cantitate si calitate pot fi modificate. La examenul clinic, calitatea este dificil de controlat,
in afara aspectului filant sau eventual vascos, si de altfel dificil de corelat cu o patologie parodontala.

Cantitatea de saliva este mai usor de controlat si este adeseori modificata in caz de: leziuni ale glandelor salivare,
tulburari nervoase, anumite medicatii, diabet zaharat etc.

3.5. Examenul dentar urmareste:

-existenta cariilor simple (localizare, tip, extindere) si complicate ca si a
restaurarilor odontale
-Integritatea arcadelor dentare: dinti absenti, existenta migrarilor,
incongruentelor, a malpozitiilor dentare si in general orice situatie susceptibila de a
contraveni bunei desfasurari a igienei cotidiene ca si calitatea aparatelor gnato-
protetice.

Problema dintilor absenti este primordiala. Care sunt motivele care au dus la extractie?

3.6. Examenul parodontal

Se apreciaza mobilitatea dentara, aspectul gingiei, existenta sangerarii la sondaj, importanta pierderii de
atasament.

a. Mobilitatea dentara

In cursul examenului clinic, mobilitatea dentara se inregistreaza prin mai multe proceduri: inspectarea mobilitatii
patologice, testul palpatoriu, testul de percutie, testul de solicitatre dentara prin presiune.
Pentru evitarea unor false aprecieri, ca urmare a contentiei naturale, data de blocurile mari de tartru, inainte de
evaluarea mobilitatii dentare se face detartraj.

Un grad redus de mobilitate, resimtit numai de medic prin testul palpatoriu, nu si de catre pacient, caracterizeaza
mobilitatea fiziologica a dintilor.

Mobiltatea dentara vizibila si resimtita atat de catre bolnav cat si de medic se apreciaza in diferite grade, in functie
de directia si amploarea deplasarii dintelui.

Gradele de mobilitate dentara se apreciaza dupa cum urmeaza:

0 = mobilitate fiziologica (fremitus)

1 = mobilitate perceptibila cu degetul (0,2 – 1 mm in
directie orizontala)
2 = mobilitate a coroanei mai mare de 1 mm, in orice
directie in plan orizontal
3 = mobilitate a coroanei mai mare de 1 mm in orice
directie orizontala, in plus miscari de intruzie/rotatie

Trebuie diferentiata o mobilitate “reversibila” de una care creste ca urmare a evolutiei bolii parodontale.

Pe baza valorilor inregistrate se calculeaza indicele clinic al gradului de mobilitate patologica.

Indicele de mobilitate este un criteriu important ce serveste la stabilirea evolutiei clinice a starii parodontale dupa
tratament, putandu-se aprecia ameliorarea, agravarea sau stationarea/vindecarea starii clinice.

Mobilograma clinica se realizeaza prin inregistrarea in dento-parodontograma, in casete speciale, fie prin cifre, fie
printr-un sistem scalar.

Inregistrarea mobilitatii dentare prin metode clinice este supusa subiectivismului operatorului. De aceea, pentru
inregistrarea cat mai exacta a mobilitatii dentare sau elaborat proceduri instrumentale etalonate riguros.

Dintre dispozitivele aflate in practica citam: Mobilometrul, Periotest® - Siemens.

b. Examenul gingival

Permite decelarea eventuala in anumite sectoare a unui aspect gingival diferit fata de starea de sanatate
parodontala.

Aspectul gingival variaza destul de putin in functie de tipul de patologie parodontala, cu exceptia GUN unde are
aspect caracteristic.

Se va urmari aspectul gingiei – culoarea, consistenta, forma, textura, volum, pozitia, cat si existenta sangerarii la
sondaj si cantitatea de fluid gingival.

Pentru evaluarea starii parodontiului de invelis se utilizeaza indicii pentru inflamatia gingivala, indicii de sangerare
la sondaj, indicii de hipercrestere gingivala.

c. Evaluarea parodontiului de sustinere

Urmareste gradul de afectare al componentelor parodontiului de sustinere si se face prin evaluarea pierderii de
atasament si a nivelului osos.

Elemente de apreciere a gravitatii afectarii parodontale sunt: indicii parodontali, existenta recesiunilor, pungilor,
leziunilor de furcatie.

Se realizeaza cu ajutorul sondei parodontale si permite o estimare pentru fiecare fata a dintelui care va fi inregistrat
in ceea ce priveste forma pungii, nivelul osos, nivelul atasamentului.
Aceste masuratori nu dau nivelul exact al osului, dar permit situarea si urmarirea evolutiei leziunilor. Examenul
profunzimii pungilor parodontale prin sondaj ramane metoda cea mai utila pentru diagnosticul maladiei
parodontale.

3.7. Examenul ocluzal

Examenul ocluzal necesita o analiza riguroasa si precisa pentru a observa modificarile traumatizante ale “ocluziei
fiziologice a pacientului” deoarece poate exista o malocluzie care sa fie compatibila cu sanatatea parodontala.

Examenul ocluzal se realizeaza in mod clasic incepand cu pozitia de intercuspidare maxima, apoi in retruzie,
protruzie(proeminență anterioară pronunțată a unei formații anatomice) si lateralitate in scopul de a
detecta orice interferenta nefiziologica.

Ocluzia patologica se poate exprima in trei elemente ale aparatului stomatognat:

 la nivelul articulatiei temporo-mandibulare,

 la nivelul dintilor prin fatetele de abraziune

 la nivelul osului alveolar prin alveoliza.

In evaluarea afectarii parodontale sunt necesare mai multe categorii generale de teste:

Categoria 1 = Evaluare microbiologica Identificarea infectiei cu bacterii patogene

Categoria 2 = Evaluarea distructiei tisulare

Indici de distructie tisulara si de inflamatie

Categoria 3 = Evaluarea gazdei

Identificarea caracteristicilor situsurilor gazdei/factorilor de risc

Categoria 4 = Evaluarea fizica

Evaluarea structurilor de suport dentar la nivelul situsului

SONDAJUL PARODONTAL

Reprezinta un procedura importanta in diagnosticul, prognosticul si evaluarea rezultatelor in managemenul bolilor

parodontale.

Relativ simplu, sub aspect clinic, el se dovedeste complex in ceea ce priveste realizarea sa deoarece se opun
factori uneori defavorabili, anatomici, histologici, fiziologici, patologici sau legati de practician.

Sondajul parodontal masoara zona sau punctul unde sonda intampina o

rezistenta fizica data de atasamanetul parodontiului la dinte.
 Estimarea profunzimii santului gingivo-dentar

Estimarea profunzimii pungilor parodontale /gingivale,

Evaluarea defectelor muco-gingivale

Functia sondei Cuantificarea prin indici gingivali si parodontali a
parodontale
 starii de igiena,

 factorilor de iritatie marginala (placa si tartrul )

 starii gingiei marginale.

Urmareste :

 pierderea reala de atasament;

 inaltimea gingiei aderente/atasate;

 nivelul crestei osoase si topografia leziunii;

 gradul de atingere a furcatiilor;

Scopurilesondajului
 tendinta la sangerare;

 perioadele de activitate/inactivitate ale maladiei

 identificarea intinderii distrunctiei parodontale,

 topografia pungilor

 clasificarea pungilor

1. Scopurile sondajului
1.1. Pierderea de atasament
Pentru masurarea pierderii de atasament se alege un reper fix: jonctiunea smalt – cement la care se raporteaza
toate masuratorile.

Profunzimea pungii (manifestarea clinic masurabila a bolii) consta in distanta ce separa fundul pungii de gingia
marginala.

Deoarece nivelul gingiei marginale este supus fluctuatiilor (ca in cazul hipertrofiilor care dau pungi false fara
pierderea de atasament), reperul fix permite masurarea gradului de recesiune gingivala, in raport cu gingia
marginala, dar si pierderea reala de atasament, data de distanta de la fundul pungii la jonctiunea smalt – cement.

Repere:
Nivelul atasamentului = distanta dintre baza pungii si un reper dentar fix –
jonctiunea amelo-cementara.Aceasta distanta defineste gradul de recesiune
parodontala.
 Recesiune vizibila = distanta care separa marginea gingivala de jonctiunea
amelo-cementara.
Recesiunea invizibila = adancimea pungii, definita ca distanta dintre baza
pungii si marginea gingivala.
Recesiune vizibila + recesiune invizibila = totalul pierderii de atasament.

Determinarea nivelului de atasament.

POZITIA.MARGINII
DETERMINARE
GINGIVALE
Marginea gingivala localizata la Nivelul atasamentului = valoarea adancimii pungii
nivelul coroanei anatomice minus distanta de la marginea gingivala la JAC (
pungi false).

 Daca ambele sunt egale pierderea de atasament

este zero
Marginea gingivala coincide cu Pierderea de atasament coincide cu adancimea
JAC pungii.
Marginea gingivala localizata Pierderea de atasament este mai mare decat
apical de JAC profunzimea pungii. Se adauga la adancimea
pungii distanta dintre marginea gingiei si JAC
(recesiune totala)
1.2. Evaluarea inaltimii gingiei aderente restante.
Inaltimea gingiei atasate (aderente) este distanta dintre jonctiunea muco-gingivala si proiectia pe suprafata externa
gingiei a bazei sulcus-ului gingival sau fundului pungii parodontale. Nu trebuie confundata cu gingia keratinizata,
intrucat cea din urma include si marginea gingivala.

Inaltimea gingiei keratinizate este distanta care separa linia muco-gingivala de creasta gingivala.

Valoarea gingiei atasate se determina prin scaderea adancimii sulcus-ului sau pungii din inaltimea totala a gingiei
(margine gingivala – linie muco-gingivala). Aceasta se face prin tractionarea buzei sau obrazului pentru demarcarea
liniei muco-gingivale, concomitent cu sondarea pungii.

Pentru prognostic favorabil este necesara o inaltime de cel putin 2 mm. Inaltimea gingiei atasate este
considerata insuficienta atunci cand tractionarea periferiei mobile induce mobilizarea marginii gingivale libere.

Sonda parodontala se utilizeaza pentru evaluarea defectelor muco-gingivale, determinandu-se suficienta sau
insuficienta gingiei atasate.

 Defect muco-gingival de tip I (gingie atasata insuficienta) cand sonda parodontala patrunde in sulcus-ul gingival
la limita sau dincolo de jonctiunea muco-gingivala,

 Defect muco-gingival de tip II (gingie atasata insuficienta) cand, prin plasarea sondei parodontale in pozitie
orizontala de-a lungul jonctiunii muco-gingivale, gingia se deplaseaza in directie corono-apicala.

1.3. Evaluarea nivelului crestei osoase si a topografiei leziunii

Boala parodontala reduce inaltimea osului si-i modifica topografia. Deoarece numai examenul Rx nu permite
cunoasterea acestei topografii, sonda parodontala devine cu adevarat o prelungire a ochiului clinicianului.

Intinderea pierderii osoase este foarte precis determinata prin evaluarea cu sonda parodontala a distantei dintre
atasamentul gingivo-dentar si jonctiunea amelo-cementara.
 1.4. Evaluarea gradului de atingere a furcatiilor
La nivelul dintilor pluriradiculari, zonele interradiculare pot fi atinse de catre procesul patologic si sa devina vizibile
si accesibile clinic cu sonde parodontale speciale – sondele Nabers.

In acest caz un sondaj orizontal permite evaluarea deschiderii zonelor de furcatie radiculara.

1.5. Tendinte la sangerare

Calitatea sau sanatatea tesuturilor moi este apreciata, pe de o parte prin rezistenta la patrunderea sondei si pe de
alta parte prin prezenta sau absenta sangerarii provocate.

Actualmente, tendinta la sangerare se studiaza fie singura, fie in corelatie cu cantitatea de placa, fiind atat un criteriu
de diagnostic si prognostic al bolii parodontale, cat si un criteriu de activitate / inactivitate.

1.6. Perioadele de activitate ale bolii

Boala parodontala fiind un proces infectios cronic care evolueaza prin cicluri scurte si imprevizibile de activitate
distructiva, urmate de perioade de remisiune spontana, depistarea activitatii bolii depinde deci, de posibilitatea de
a arata prin intermediul masuratorilor o modificare a nivelului atasamentului intr-un situs specific.

2. Cand este necesar sondajul?

Raspunsul logic pare a fi: de fiecare data cand exista o suspiciune de boala parodontala sau cand acest lucru este
imperativ.

Trebuie sa reflectam bine inainte de a efectua aceasta manopera, deoarece un sondaj parodontal declanseaza o
bacteriemie chiar in absenta bolii parodontale. Aceasta bacteriemie fara consecinta la pacientul sanatos, este
periculoasa la pacientul “cu risc crescut” si impune anumite precautii.

*La pacientii care prezinta depozite importante de tartru sau inflamatie gingivala severa este necesar in prealabil a
se efectua un detartraj serios si un control riguros al placii, deoarece obstacolele produse de tartru si hipertrofia
gingivala supra-adaugata modifica in mod artificial profunzimea pungii, existand riscul de insamantare a situs-urilor
inactive

*Efectul tesuturilor inflamate asupra adancimii de sondare poate duce la greseli de interpretare, deoarece s-a
constatat o diferenta notabila (0,6 mm) intre sondajul pungilor parodontale inflamate si sondajul tesuturilor
neinflamate. Problema penetrarii instrumentului intratisular in cazul inflamatiei este o sursa semnificativa de eroare.

3. Cum trebuie efectuat sondajul?

Pe langa problemele de ordin general legate de pozitionarea fotoliului, iluminarea campului, instrumentar, sondajul
va trebui efectuat in absenta oricarei urme de saliva.

Pentru fiecare sector sondat, zona va fi uscata cu spray-ul de aer. Pe de alta parte, sondarea situs-urilor active si
inactive, cu aceeasi sonda poate duce la insamantarea florei agresive in situs-urile inactive, fapt care impune fie
schimbarea sondei, fie sterilizarea sau decontaminarea sondei (sterilizator cu quart, solutii antiseptice) dupa fiecare
inserare.

Forta de sondare Forta de sondare reprezinta o variabila

importanta in masurarea pungilor parodontale si in reperarea
nivelului de atasament.
Factori de care depinde reproductibilitatea masuratorilor:
 Factori Consecinte
Designul extremitatii Varfurile sondelor cu design diferit conduc la presiuni de
sondei(diametrul portiunii sondare diferite, desi se aplica aceeasi forta.
active si forma varfului)
Parodontiu sanatos/ inflamat.

Starea tesuturilor parodontale *tesuturi inflamate, sonda poate traversa usor epiteliul de
jonctiune si primele fibre conjunctivale si atinge uneori
creasta alveolara.
Etalonarea sonde cu presiune constanta - manuale / electrice
fortei.de sonde clasice – evaluarea sensibilitatii dureroase la presiunea patului
sondare unghial al pacientului.

Oricare ar fi forta aplicata ea va trebui sa fie intotdeauna reproductibila pentru a elimina posibilitatile de utilizare
post-operator a unei presiuni mai reduse fata de cea folosita inainte de tratament.

4. Dificultatile intalnite in masurare si factorii care influenteaza lectura

4.1. Erorile sondajului traditional
Pe langa problemele legate de lipsa rigorii in tehnica de sondaj cat si cele legate de accesibilitatea dintilor,
morfologia corono-radiculara, zonele proximale si dificultatile de inserare a sondei in sens vertical, raman trei
parametri ce pot fi factori de eroare: dintele, sonda, examinatorul.

4.1.1. Dintele – este importanta o buna sensibilitate tactila pentru a decela prezenta de obstacole (carii, tartru) intre
sonda si fundul pungii.

4.1.2. Sonda – problema fiabilitatii gradatiilor este delicata, deoarece s-au constatat diferente, deloc neglijabile
(pana la 0,6 mm), intre diferite sonde. Aceasta, impune pe cat posibil, ca in cursul sondajului sa se pastreze
intotdeauna aceeasi marca si aceeasi sonda, la acelasi pacient.

4.1.3. Examinatorul – se gaseste expus erorilor de citire a gradatiilor din cauza unei slabe vizibilitati, a unui acces
dificil la un situs, a luarii gresite a reperelor, a oboselii oculare provocate de cele 192 de masuratori realizate de pe
cele doua arcade complete.

4.2. Factorii histologici si clinici care influenteaza adancimea de

sondare Sonda care plonjeaza in santul gingival se opreste in
taramuri necunoscute
Efectiv, exista o diferenta intre profunzimea masurata a pungii si adancimea sa reala. Adancimea clinica a santului
gingivo-dentar sau a unei pungi parodontale este reprezentata de masuratorile obtinute in cursul sondajului,
rezultand o masurare supraestimata.

Adancimea histologica corespunde distantei care separa marginea libera a gingiei marginale de limita coronara a
epiteliului de jonctiune. In cazul pungilor parodontale sonda parodontala traverseaza epiteliul de jonctiune si nu
este oprita decat de catre primele fibre conjunctivale intacte ale atasamentului.

4.2.1. Starea de sanatate a tesuturilor parodontale

Exista o relatie directa intre gradul de inflamatie gingivala si penetrarea sondei la o forta constanta, tesuturile
inflamate oferind mai putina rezistenta la patrunderea sondei decat tesuturile sanatoase.

4.2.2. Pozitia extremitatii sondei

Sonda parodontala tinde sa masoare mai mult o localizare apicala a epiteliului de jonctiune decat o localizare
coronara.

Sonda patrunde in tesuturi si este franata printr-un efect de hamac datorat condensarii si compresiunii fibrelor
ligamentului parodontal, calitatea tesuturilor parodontale constituind un element important in patrunderea sondei.

4.2.3. Sangerarea la sondare

Un situs inactiv sau un sulcus neinflamat nu sangereaza la sondaj asa cum se intampla in cazul cand epiteliul pungii
(sau sulcus-ului) este inflamat sau ulcerat.

Sangerarea ingreuneaza lectura datelor direct pe partea lucratoare a sondei. Pe de alta parte, controlul localizarii
varfului sondei se poate aprecia intr-o masura mai redusa in pungile care sangereaza fata de cele care nu
sangereaza. Gradul de inflamatie al pungii, evaluat prin sangerare la sondaj este unfactor critic in
masuratorile adancimii pungii

In ceea ce priveste influenta parametrilor - adancimea pungii si sangerarea la sondaj asupra reproductibilitatii
masuratorilor, s-a demonstrat ca:

numai masuratorile pungilor care nu sangereaza sunt reproductibile;

adancimea pungii singura nu afecteaza reproductibilitatea masuratorilor;

pungile care sangereaza la sondaj sunt mai adanci decat cele care nu sangereaza.

4.2.4. Influenta accesului anatomic

masuratori factori ce influenteaza lectura

zone cu acces direct
Lectura usoara
zone frontale
amplitudine redusa a deschiderii gurii pacientului

zone aproximale cu punct de contact strans

Lectura dificila
incongruente cu inghesuire

sectoare posterioare unde campul vizual este mult mai ingustat

- eroarea de paralaxa.

5. Limite ale sondajului parodontal.

Masurarea liniara de-a lungul radacinii dintelui are avantajul de a fi clar inteleasa si transpusa direct in context clinic.
Totusi, ea reprezinta o analiza uni-dimensionala a unui proces de boala tri-dimensional.

6. Mod de evitare a aproximarilor la sondaj.

inainte de orice etapa de sondare sa se realizeze un tratament initial eficace la nivelul
parodontiului si dintilor.

indepartarea factorilor generatori ai inflamatiei si a depozitelor exogene ce constituie obstacole la penetrarea

sondei

 standardizarea:

- punctului precis de sondare

 - axului de insertie al sondei

- punctului de referinta pentru evaluarea nivelului atasamentului

Pe langa rolul sau traditional de masurare, sonda parodontala, prin deplasare in diferite directii, se mai foloseste la:

 identificarea intinderii distrunctiei parodontale

 topografia pungilor

 clasificarea pungilor

Pungi gingivale Sonda nu patrunde apical fata de jonctiunea amelo-

cementara
Pungi Sonda patrunde dincolo de jonctiunea amelo-
parodontale cementara, dar nu depaseste, apical, creasta osului
supraosoase alveolar
Pungi Sonda parodontala patrunde dincolo de jonctiunea
parodontale amelo-cementara si depaseste apical, creasta osului
infrasoase adiacent

Oricare ar fi metoda si instrumentul de sondare, practicianul trebuie sa evite presiunile excesive si miscarile brutale
care provoaca perforatii ale epiteliului sulcular si de jonctiune, determinarile improprii ale profunzimii pungilor cat si
o suferinta inutila a pacientului.

Date fiind numeroasele probleme care persista, sondajul parodontal nu poate sustine, el singur, diagnosticul si
prognosticul maladiilor parodontale, desi actualmente este mijlocul cel mai practic de care dispunem pentru a pune
in evidenta diferentele existente intre masuratorile nivelului atasamentului unui situs individual.

EXAMENUL PACIENTULUI/ FOAIA DE OBSERVATIE/ PREZENTARE CAZ CLINIC

I. ANAMNEZA
1.1.DATE PERSONALE
Pacient(a) X.Y....., vârsta, domiciliul, profesia, ocupaţia
1.2.MOTIVELE PREZENTARII
-consultaţie
-durere parodontalã
-durere pulparã
-descimentare sau fractura piesei protetice
-fractura protezei
-tulburãri masticatorii, fizionomice, fonatorii
 Intereseazã ceea ce pacientul considerã cel mai important

1.3. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE (A.H.C)

-pãrinţi, rude grad I
-suferinţe grave, intervenţii chirurgicale la nivelul A.D.M.
-parodontopatici da/nu
-protezaţi parţial sau total
-boli genetice
-anomalii dento-maxilare (compresiune de maxilar, ocluzie deschisã, ocluzie adâncã acoperitã, prognaţie,
ocluzie inversã; înghesuiri)

1.4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE (A.P.F.)

-locale: cronologia erupţiei dentare normalã
-generale: sarcini, naşteri multe=>decalcifieri=>tendinţã la carii

1.5. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE (A.P.P.)

-generale: -afecţiuni cardio-vasculare, cerebrale, pulmonare, TBC, digestive, hepatice, renale,
glandulare (diabet), hipertiroidism, etc., neoplasm, SIDA, bolile copilãriei, meningite, oreion, alergii.
-tratamente efectuate, intervenţii chirurgicale
-locale: -echivalente cu „istoricul stomatologic”
-cronologia (ordinea) erupţiei dentare modificatã, erupţii dentare în poziţii anormale
-primele leziuni odontale (carii)
-primele extracţii (intereseaza şi extracţiile precoce din dentiţia temporarã).
-tratamente stomatologice: odontale, protetice, ortodontice
-tratamente stomatologice de necesitate sau urmate cu convalescenţã
-obiceiuri vicioase: respiraţia oralã, sugere deget, capul în extensie/flexie în somn, pumn sub
obraz.

II. EXAMEN CLINIC

2.1. EXAMEN CLINIC GENERAL
-pacient normosom, hiposom, hipersom din punct de vedere al dezvoltãrii somatice
-psihic labil, echilibrat
-dorinţa de colaborare.

2.2. EXAMEN CLINIC AL EXTREMITATII CEFALICE

2.2.1. EXAMEN EXOBUCAL (FACIAL)
A. INSPECTIE
A.1. NORMA FRONTALA
-aspect tegument: normale, cianotice, congestiv, palide, nevi pigmentari (aluniţe), efelide (pistrui),
cicatrici posttraumatice sau post-intervenţii chirurgicale (incizii, abcese, adenite, etc.) -simetria fetei
(hipertrofii musculare, pareze, înfundare obraz unilateral= edentatie lateralã intinsã, înfundare buza
superioară= edentaţie frontală mediană, deviaţie de sept (atenţie la determinarea liniei mediene pentru
lucrări protetice frontale), respiratie orală, compresiune de maxilar etc.
-proporţionalitatea etajelor feţei (proporţie estetică, nu este obligatoriu etaje egale)
-sanţuri nazo-geniene si labio-geniene: şterse/ accentuate
-ragade accentuate + etaj inferior micşorat= D.V.O. micşorată
 -fanta bucală: întredeschisă/ deschisă obişnuit (la pacienţii cu respiraţie predominent orală, în
tendinţa de închidere fantei bucale se constată contracţia moţului bărbiei)
-roşul buzelor /aspect /herpes recidivant = amprentare dificilă
-alte elemente caracteristice afecţiunilor generale sau locale

A.2. NORMA LATERALA

-profil: -uşor convex (normal)
-drept
-accentuat convex
-concav (prognaţie mandibulară, edentat total, etc.)
-treapta buzelor: -buza superioara depăşeşte uşor buza inferioară (normal)
-inversată (buza inferioară depăşeşte buza superioară)
-şanţul labio-mentonier: şters/accentuat
-tangenta la planul bazal al mandibulei/îndreptată spre scoama occipitală
-unghiul mandibular (125)

B. PALPARE:
-contur osos: integru/ cu deformări, depresiuni, proeminente dureroase sau nu
-puncte sinusale: -frontale
-etmoidale
-maxilare
-nedureroase
-sensibile uşor
-dureroase
-unilateral/bilateral
-puncte de emergentă ale nervului trigemen (V): -supraorbitale
-infraorbitale
-mentoniere
-nedureroase/uşor sensibile/dureroase
-dureri iradiate
-mastoida
-ganglioni: (în special cei submandibulari)
-volum, consistenţă normală
-nedureroşi
-mobili, neaderenţi la planurile profunde
-musculatura: -durere localizată sau iradiată
-declanşarea spasmelor musculare
Se poate concluziona: palparea conturului osos, punctelor sinusale etc… este in limite normale.

C. PERCUTIA
-hipocalcemie/tetanie/semn Chvostek pozitiv
D. A.T.M.
-inspecţie: -deschidera cavitaţii bucale
-în limite normale ca amplitudine (grosime index+medius+inelar/falanga 2)
-limitare antalgică (dureroasă)
-continuă, în arc (în plan sagital)
-în treapta
-sacadată
-în baionetă/ cu laterodeviere dr./stg.
-palpare: (index in conductul auditiv extern si policele aplicat pretraian).
 -excursia condililor: simetrică/ asimetrică
-cracmente, crepitaţii (explică posibila dizarmonie ocluzală, vechimea edentaţiei,
migrari
-sensibilitate la palparea pretragianţ în timpul excursiei condiliene

2.2.2. EXAMENUL CLINIC ENDOBUCAL

A. MUCOASE
-mucoasa labială:
-inspecţie (I): -aspect, culoare, formaţiuni patologice, ulceraţii, ragade, fisuri
-palpare (P): -noduli in grosimea buzei
-vestibul bucal:
-inspecţie: -formaţiuni patologice/abcese/fistule/cicatrici/tumori (prezintă/nu)
-culoare rosie mai vie decât gingia fixa (normal)
-frenurile buzei superioare/inferioare/frenul lateral (bucal)
-insertie medie/pe vârful crestei, aproape
-insertie pe o zonăde lăţime aprox… (mm)
-direcţie oblica (mezio-distală)
-un singur fascicul bine reprezentat sau unul principal si fascicule sec.
-mobilitate
-mucoasa jugala
-inspecţie: aspect, culoare, formaţiuni patologice
-cordon de mucoasa jugală muşcată
-contacte premature, interferenţe (evită senzaţiile neplăcute)
-rest raducular = eroziuni părţi moi
-ocluzie cap la cap în zona laterală (lucrări protetice incorect realizate)
-palpare: -noduli patologici în grosimea obrazului
-calculi salivari în canalul Stenon
-la presiune asupra glandei parotide dinspre posterior spre anterior
elimina salivă aspect normal/patologic
-limba:
-inspectie: aspect normal, formaţiuni patologice (prezintă/nu)
-saburală (afecţiune digestivă/hepatică/alcoolism)
-pozitie de repaus (limbă anterioară/posterioară)
-volum normal/mărit (ocupa spatiile edentate)
-amprenta dinţilor pe fetele laterale ale limbii
-palpare: -noduli patologici în grosimea limbii
-planşeul bucal
-inspecţie: aspect, formaţiuni patologice
-inserţie/joasa/medie a planşeului
-frenul lingual: -inserţie medie/aproape vârful crestei, mobilitate
-leziuni proteze vechi
-la ridicarea limbii/hernierea glandei sublinguale
-palpare: -planşeu suplu(normal)
-calculi salivari în canal Wharton/glande salivare
-mucoasa faringiană: -aspect normal, congestie, etc.
-alte leziuni: intoleranţa la acrilat, gingivo-stomatite, etc.

EXAMENUL DINTILOR
B.1. APELUL DINTILOR
EX – toţi dinţii maxilari/mandibulari prezenţi cu excepţia (Ionita)
 -apelul dinţilor succesivi, precizand si starea lor
B.2. STAREA DINTILOR
-leziuni odontale (carii);
EX. –mai mult de 2 carii = policarii…..(Ionita)
-distrucţie mare= rest radicular la …..
-enumerare succesivă
- obturaţii: -material/corect-nu/adaptate marginal, ocluzal/carie secundară….
-distrofii congenitale/de vârstă (fisuri, striaţii)
-abraziune- localizată(faţete de abraziune) la …..
-generalizată, grad.
-defecte cuneiforme de colet (traumă ocluzală în antecedente sau actuale)
-fracturi coronare
-anomalii de formă/culoare/volum/numar (supranumerări, anodonţii)
B.3.POZITIA DINTILOR
-rotaţii
-inclinări (mezializări, distalizări)
-basculare (translaţie)
-ectopie/entopie (oropoziţie)
-egresiune/extruzie
-infraocluzie/supraocluzie
-diastema/treme
-laterodenţie (în funcţie de fren)
-supraalveolodenţie
-protruzie/retruzie

B.4. LUCRARI PROTETICE

-mobile: partiale/totale
-fixe: unidentare(microproteze), pluridentare (punţi)
-materiale: fizionomice/nefizionomice/mixte
-tipul protezei
-corecte/incorecte (toate defecţiunile)
C. EXAMENUL PARODONTIULUI
-aspect/culoare a marginii gingivale şi a papilelor(patologic=congestiv, violaceu, palid)
-hipertrofii/hiperplazii
-retracţii: -în mm. localizate pe fete, de natura iritativă sau inflamatorie
-pungi parodontale: -false(edem gingival= gingivita, parodontita)
-adevarate
-secreţie
-papile: -congestive, edem(gingivite)
-turgescente (parod.superf.)
-desprinse de pe dinte, violaceu (parodontita profunda)
-mobilitate dentară: -grad I/II (parodontita S) VO
-grad II/III (parod. P ) VO+MD
-abcese parodontale
-fistule parodontale/polifistule pe gingia fixă în cazul pivotului radicular fracturat
-fisură Stileman/ ghirlandele Mc. Ca el
-atrofie osoasă a crestelor edentate (creste ascuţite, înguste constatate mai bine Rx)
-factori iritativi: -tartru supra/subgingival, placa bacteriană, depozite moi (igiena deficitară),
margini anfractuoase ale cavităţilor carioase şi de colet şi ale resturilor radiculare
D. EXAMENUL ARCADELOR
 -forma: - …………. hiperbola (maxilar), semielipsă (mandibulă) „V”, „M”, „U”, trapez,
omega.
- bolta :- adâncă/medie/plată/ogivală/cripte palatine
-rezilienţa (apreciată în mm, mai ales in zonele Schroder)
-rugi palatine/pot fi foarte bine reprezentate- foliere
-papila bunoidă (incisivă)
-torus palatin – situat 1/3 anterior, 1/3 post., 2/3 post.
-forma- alungit, etc.
-mărime: -mare= foliere, chirurgical
-tuberozitaţi maxilare –retentive distal/vestibular
-procidente
-volum, mari/mici/medii
-zona Ah: -întindere (linie/zona-mm)
-inserţia vălului palatin (oblică/orizontală), intermediară,ultimele 2 favorabile
-tubercul piriform -poziţie oblică/verticală/orizontală
-inserţia lig. Pterigomandibular (1/3 post)
-aspect (gelatinos)/rezilienţa/mobilitate (sems)
Concluzie: utilizabil (frecvent)
-L.O.I., LOE: -ascuţite, dureroase/nu
-torus mandibular –bine reprezentat= foliere/chirurgical
-creste edentate:
-laţime:- bine reprezentate= late
-ascuţite
-foarte atrofiate
-înalţime
-direcţie: -ascendente/descendente mezial/distal
-cresta concava rezulta posttraumatic sau în parodontopatii
-aspect: -hiperplazii, regulată/neregulată, lipsă ţesut osos, bride inserate pe
vârful crestei (extracţie + sutura incorectă)
-fistule, bombari (chist intraosos)
-spaţiul protetic vertical/orizontal redus/nu
-rezilienţa
-situaţia dinţilor vecini, antagonişti, a mucoasei, osului
-dureroase la palpare/nu
E. EXAMENUL FUNCTIONAL AL OCLUZIEI
E.1. EXAMENUL OCLUZAL STATIC: - curbele de ocluzie
-ocluzia în plan S, T, V
-masuratori+ calcule ortodontice
E.2. EXAMENUL OCLUZAL DIMANIC: -I.M.
-R.C.
-Propulsie
-Lateralitate
-Dacă in R.C. există contacte premature, intâi se elimină acestea apoi se va analiza propulsia
şi lateralitatea
-Tipul ocluziei: -ocluzia stabilă
-ocluzia instabilă ( se stabilizeaza ocluzia apoi se analizează)
-fără contacte dento-dentare (se folosesc şabloane de ocluzie pentru
determinarea şi inregistrarea R.C.)
F EXAMENUL FUNCTIILOR ADM
Masticaţie: -eficienţă redusă ( câmp masticator redus prin edentaţii)
 -prehensiune redusă (ocluzie deschisă)
- predominat unilaterală dr./stg.
-ritm lent/rapid
-consistenţa alimentelor
Deglutiţie- normală
-orală
-mixtă în diferite circumstanţe
Fizionomie -afectată în anomalii dento-maxilare, edentaţie totală, parţială întinsă etc.
Fonaţie –
Tonusul muscular :-orbicular, buccinator, limba, milohioidian
Igiena –bună/deficitară
III EXAMENE COMPLEMENTARE
Rx.: -retroalveolară
-panoramică
-speciale
Modele de studiu
DIAGNOSTIC
1. DIAGNOSTICUL AFECTIUNILOR ACUTE
2. DIAGNOSTICUL ODONTAL
-multiple leziuni carioase: - simple/complicate
-situate în special ……(pe ce feţe dentare)
-de etiologie: igienă deficitară, structuri dentare slab mineralizate (explozie de carii atipic
localizate)
-netratate
-parţial/complet tratate
-obturaţii: -din material fizionomic/nefizionomic
-corecte/incorecte (neadaptate ocluzal) margini cu carii secundare
cu recidivă de carie)
3. DIAGNOSTICUL PARODONTAL
Posibilităţi:
-gingivita cr.
-parodontopatie marginală cronică superficială
-parodontopatie marginală cronică profundă
Afecţiune consecutiva
-suprasolicitărilor ocluzo-articulare asociate anomaliei dento-maxilare prezente
-factorilor de iritaţie:- tartru supra/subgingival- placă bacteriană, edentaţii, migrari post
extracţionale, pierderea punctului de contact, margini anfractuoase ale cavitaţilor carioase proximale si
de colet si ale resturilor radiculare, obturaţii debordante, coroane de acoperire neadaptate cervical,
ocluzal, proximal (nu refac punctul de contact), proteze mobile incorecte actual.
4. DIAGNOSTICUL DE EDENTATIE
-diagnostic topografic Costa- Ioniţa şi Kennedy
-diagnostic etiologic:
-prin complicaţii ale cariei: -multiple obturaţii la dinţii rămaşi
-creste edentate cu atrofie redusă
-consecutiv afectarii parodontale:
-retracţii, mobilitate, pungi, tartru la dinţii rămaşi
-creste edentate foarte atrofiate
-etiologie mixtă
-etiologie traumatică (frontal frecvent)
-diagnostic evolutiv:
 -spaţieri interdentare
-migrari verticale/orizontale
-tulburari funcţionale (masticatorii, fizionomice, fonatorii)
-tratament:
-protezată da/nu
-adjunct/conjunct
-corect/incorect
Ex. –edentaţie laterală redusa maxilară dr. aparută consecutiv extracţiilor impuse de
distrucţia masiv carioasa (complicaţiile carioase), cu prezenţa migrarii prin înclinarea mezială a dintelui
distal vecin edentaţiei, edentaţie neprotezată
5.DIAGNOSTICUL OCLUZAL
Dizarmonie ocluzo-articulară:
-primară prin anomalia dento-maxilară prezentă
-secundară prin edentaţie, migrari, abraziuni inegal repartizate sau generalizate, resturi radiculare,
oburaţii coronare neadaptate ocluzal, lucrari protetice incorecte
-ocluzie stabilă/instabilă/fără contacte dento-dentare
-DVO păstrată/nu
-plan de ocluzie denivelat/nu
-câmp articular redus cu contacte premature in RC sau in propulsie sau lateralitate
6.DIAGNOSTICUL ORTODONTIC
7. DIAGNOSTICUL ATM
8 DIAGNOSTICUL CHIRURGICAL
9. DIAGNOSTICUL FUNCTIONAL
Disfuncţie masticatorie, respiratorie, fizionomică, fonatorie, deglutiţie infantilă
10.DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC
Se consemnează în special ca factor primar terenul deficitar al pacientului prin:
-prezenţa anomaliei dento-maxilare
-existenţa factorilor genetici vizând o pedispoziţie spre parodontopatie
-mineralizarea slaba a ţesuturilor dentare
-tratamente stomatologice de necesitate inconsecvent urmate
-igiena deficitară
11. DIAGNOSTICUL EVOLUTIV
-neefectuarea tratamentului complex, complet va duce la agravarea starii prezente, cu
distrucţie masivă a ţesuturilor dentare până la resturi radiculare şi extracţii
-suprasolicitările ocluzo-articulare şi factorii de iritaţie vor duce la afectarea progresiva
a parodonţiului de susţinere
-efectuarea tratamentului corect va conduce spre un echilibru morfo-functional ADM
PLAN DE TRATAMENT
PREGATIREA PREPROTETICA
1. PREGATIREA PSIHICA
2. REABILITARE ORALA:
-asanarea cavităţii bucale: -durere, abcese, extracţii, lucrari protetice fracturate sau descimentate
-tratament odontal
-tratament parodontal
-tratament chirugical (extracţia dinţilor irecuperabili)
-echilibrare ocluzala
-tratament ortodontic
3. PREGATIRE PREPROTETICA A DINTILOR STALPI
-carii, devitalizări, ortodontic, armarea dinţilor preparaţi cu prag,
transfixaţia
4.PREGATIREA PREPROTETICA A PARODONTIULUI DINTILOR STALPI
5. PREGATIREA PREPROTETICA A MUCOASEI CRESTEI EDENTATE
6. PREGATIREA PREPROTETICA A OSULUI CRESTEI EDENTATE