TRAUMATISMELE DENTO-PARODONTALE

Generalități
- Frecvență - reprezintă a II a patologie pedodontică după carie. Zona cea mai frecvent traumatizată este
cea a incisivilor superiori mai ales la băieți. Trebuie să se examineze şi incisivii inferiori pt că de multe ei
suferă traumatisme minore dar care pe termen lung dau complicații grave.
- Evoluția lor în timp este imprevizibilă putând apărea la distanță în timp complicații de gravități diferite.
(ex. pot să apară parodontite apicale cronice sau resorbții radiculare după luxații) De aceea orice traumatism
dento-parodontal trebuie dispensarizat pe termen lung
- Leziunile traumatice pot afecta DT sau DP aflați în diferite stadii de dezvoltare (dinți imaturi cu rădăcini
scurte şi apex incomplet format sau dinți maturi). Pot apărea modificări ale germenului dentar de înlocuire
vizibile la erupție (ex dilacerări sau anomalii dentare de dezvoltare de structură);
- Factori favorizanți: proalveolodențiile superioare, defectele de structură, crize comițiale, carii.
- Reprezintă urgențe stomatologice pentru care trebuie să se aplice la prima prezentare un tratament de
urgență.

Clasificare
Traumatismele dento-parodontale sunt:
 Traumatisme dentare
- După zona dentară afectată: coronare, corono-radiculare, radiculare
- După structura dură interesată: fisuri ale smalțului, fracturi ale smalțului, fracturi ale smalțului şi ale
dentinei
- După afectarea camerei pulpare: fracturi penetrante şi nepenetrante
- La fracturile coronare: după direcția liniei de fractură (oblică, orizontală cu interesarea unghiurilor
incizale sau a muchiei incizale, fractura unui cuspid la molari sau premolari),
- La fracturile corono-radiculare: după direcția liniei de fractură (oblică, verticală), după interesarea
camerei pulpare (penetrante şi nepenetrante)
- La fracturile radiculare: după numărul liniilor de fractură (1-sau mai multe linii de fractură, cu fragment
interpus sau fracturi cominutive); după direcția liniei de fractură (orizontală, oblică, verticală); după existența
sau nu a deplasării fragmentelor

 Traumatisme ale sistemului de susținere a dintelui (parodontale)

 Contuzia (comoția)=strivirea pachetului vasculo-nervos
Ex. clinic: durere la atingere in masticatie şi la percuție, fără mobilitate sau deplasare dentară

 Subluxația
Ex. clinic: durere şi mobilitate, uneori sângerare gingivală, fără deplasare

 Luxații
 Luxația parțială
Ex. clinic: durere, mobilitate, deplasare în plan vertical (intruzie-extruzie) sau lateral (vestibulară sau orală).
Intruzia
- deplasarea spre os parțiala sau totala a dintelui
- pachetul vasculo-nervos apical este strivit și cel cervical este elongat (întins) în funcție de gradul de
brutalitate a loviturii.
Extruzia
- pachetul vasculo-nervos apical este întins
- ligamentele din treimea gingivală vor fi întinse.

 Luxații laterale
- deplasarea v,o,m,d a dintelui
- strivirea pachetului vasculo-nervos spre partea deplasată
- întinderea pachetului vasculo-nervos de partea opusă deplasării cu ruperea de fibre din ligamentul
periodontal (LP) → sângerare gingivală
- posibilă fixare în osul alveolar a apexului radăcinii → dintele nu prezintă mobilitate
- pot exista modificări de ocluzie, fractura peretelui alveolar, dureri la percuție si spontane.
 Luxația totală (avulsia)
- toate fibrele parodontale sunt rupte
- plagă recentă cu sângerare sau cheag aspecte asemănătoare cu cele întâlnite în plaga postextrtacțională.

Clasificarea Ellis:
I. fracturi coronare Smalț / limitat dentină
II. fracturi coronare S+D
III. fracturi coronare S+D+Pulpă
IV. fracturi coronare + necroză pulpară
V. avulsie dentară
VI. fracturi radiculare (cu/fără fracturi coronare)
VII. luxații parțiale (cu/fără fracturi coronare sau radiculare)
VIII. fractura coronară totală.

Traumatismele dinților temporari

Anatomie
1. Craniul și fruntea sunt relativ mai mari la copil în comparație cu oasele faciale ceea ce oferă protecție
mandibulei
2. Țesut adipos facial mai gros la copil poate atenua socul traumatic
3. Oasele maxilare sunt mai elastice la copil
4. Oasele faciale au un cortex subțire și o spongioasă mai mare.

Diferențe față de adult

1. Tratamentul de urgență trebuie privit cu mai mare responsabilitate la copil
2. Examinarea clinică și radiografică sunt mai dificile la copil având un rol ceva mai redus în diagnostic
3. Tratamentul trebuie să țină cont de lipsa dezvoltării faciale și dentare, dentiția mixtă
4. Vindecarea este mai rapidă la copil și de aceea tratamentul trebuie să fie instituit precoce, timpul de
imobilizare trebuie să fie mai redus,
5. Complicațiile pulpare sunt mai frecvente și apar mai repede la DT
6. Traumatismele intracraniene și ale măduvei sunt mai frecvente la copil
7. Intervențiile terapeutice prezintă un risc mai mare de lezare a structurilor în creștere.

Frecvență
- interesează ambele sexe
- mai frecvent la maxilar (ICS)
- vârsta (1,5-2,5 ani când copilul începe să meargă

Cauze
- căderi, loviri, contactul cu obiectele din casă la momentul la care copilul deprinde mersul
- accidente de joacă în casă sau afară
- bătaie
- accidente de maşină.

Factori favorizanți
- proalveolodonția
- anomalii de dezvoltare (hipoplazia / hipomineralizare smalțului) apar mai rar la DT
- carii
- crize comițiale (epilepsia).

Forme clinice
- pot apărea toate formele clinice de traumatisme dentare şi parodontale
- mai frecvente sunt luxațiile din cauza: axului de implantare mai vertical, osului alveolar cu o structură
mai moale, elastică, buzei care oferă o protecția mai slabă decât la DP
- dintre luxații intruziile sunt mai frecvente.

Diagnosticul
Examinarea copilului cu traumatism: anamneză, examen clinic, examen radiologic
○ Anamneza
1. antecedente medicale generale
2. istoricul traumatismului dentar → 3 întrebări → când, unde și cum s-a produs accidentul
○ Examenul clinic
○ Examene radiologice
Rolul Rx
• pentru diagnostic și evaluarea tratamentului
• importante ca documente care atestă situația inițială
• depistarea FR, RR, gradul dezv. rad., dim. camerei pulpare
• radiotrasparențe periapicale
• grd. deplasării dinților, poziția dinților neerupți
• depistarea fracturilor osului alveolar sau ale fracturilor maxilarelor
• prezența de corpi străini părțile moi (ex. dinți).

Tehnici radiologice
 nu există o serie standard de radiografii pt DT;
 toate tipurile de radiografii în care se vede bine zona apicală a dintelui traumatizat sunt indicate;
 în cazul suspectării unei fracturi radiculare, trebuie efectuate mai multe Rx periapicale retroalveolare din
unghiuri ușor diferite atât în plan vertical cât și în plan ușor orizontal, pentru a verifica localizarea și
extinderea fracturii;
 o radiografie foarte folositoare pentru stabilirea planului de tratament în intruziile IC temporari este cea în
incidență latero-anterioară;
 Rx ocluzală este utilă în luxații laterale, FR în 1/3 apicală și medie
 se obține o imagine f bună dacă se aplică un film pt Rx intraorală în contact cu buzele copilului și
perpendicular pe conul de raze X; pt această radiografie timpul de expunere este dublu față de cel pt o
radiografie periapicală;
 pt a depista prezența corpilor străini ca fragmente de dinți în grosimea buzelor sau limbii se utilizează un
timp de expunere de un sfert din timpul normal; filmul este plasat sub țesutul ce trebuie să fie examinat și
apoi se face expunerea;
Urmărirea radiologică în timp:
 multe modificări patologice nu sunt aparente radiologic imediat posttraumatic;
 după aproximativ 3 săptămâni pot fi observate radiologic:
- radiotransparențele provocate de necroza/gangrena pulpei;
- resorbția radiculară externă produsă de inflamație
 după aproximativ 6-7 săpămâni se poate observa anchiloza dento-alveolară (fuziunea osului alveolar cu
rădăcina dintelui) asociată cu resorbția radiculară de înlocuire (dintele este înlocuit cu os)
 de aceea este bine ca următoarele radiografii după cele inițiale să se efectueze la 1 - 2 luni după
traumatism;
 în absența altor semne clinice cum ar fi apariția fistulei, a mobilității anormale, a modificărilor de culoare
sau a durerii nu se indică efectuarea unor radiografii suplimentare mai devreme de 6 luni;

FRACTURILE CORONARE
- Fracturile nepenetrante sunt rare în special cele în smalț
- Fracturile penetrante sunt mai frecvente din cauza grosimii mici a structurilor dure la DT

- Tratamentul:
 F. de smalț - netezire a marginilor anfractuoase cu discuri abrazive+aplicări de preparate fluorurate
 F. smalț+dentină nepenetrantă - protecție dentinară și pulpară cu lineri cu hidroxid de calciu (HC) +
refacerea defectului cu compozite sau coroane prefabricate de înveliş
 F. Penetrantă
- tratament conservator cu tratament endodontic (pulpotomie sau pulpectomie) în funcție de mărimea
orificiului de deschidere, starea pulpei, vechimea traumatismului + refacere cu compozit, glasionomeri sau
coroane prefabricate.
- Uneori lipsa de cooperare a copilului face ca tratamentul conservator să fie înlocuit de extracție.
 dacă pierderea survine după erupția caninului temporar nu este necesar menținătorul de spațiu pentru
menținerea spațiului.
 totuşi menținătorul de spațiu rezolvă problema prevenirii obiceiurilor de interpoziție (buza, limba) şi
problemele de fonație.

FRACTURILE RADICULARE
- sunt destul de rare
- apar în stadiul II de evoluție a DT
- dintele poate fi mobil și deplasat
- impun de regulă extracția fragmentului coronar cu menținerea fragmentului apical care se va elimina prin
RR.
- alte ori se poate face tratament endodontic pe fragmentul coronar.

LUXAȚII
Intruzia la dinții temporari
- de gravitate diferită: de la o uşoară înfundare la înfundarea totală
- se asociază leziuni ale părților moi (echimoze, plăgi)
Examen clinic relevă: leziunile părților moi şi micşorarea coroanei clinice sau absența dintelui (aspect de
plaga postextractionala).
Tratamentul:
 Regim igieno-dietetic: toaleta cu apă oxigenată a părților moi, igiena dentară corectă, igiena alimentației
(alimente moi, nu acre sau piperate)
 Tratamentul propriu zis: de la extracție la expectativă
 Criterii de alegere a metodei de tratament:
- gravitatea intruziei este cel mai important factor deoarece stabilește relația DT intrudat cu DP de
înlocuire (Rx în incidență antero-laterală).
- vârsta copilului
- gradul sau de cooperare la tratament.
 Metode de tratament
- Expectativa dacă coroana este intrudată < de ½ din înălțimea coroanei pt că coroana DT intrudat nu
interferă cu DP de înlocuire. Expectativa se justifică prin posibilitatea ca DT intrudat să reerupă într-o
perioadă de timp variabilă de la câteva săptămâni (2-3) până la câteva luni (6) în funcție de gradul de
înfundare inițial. Unii autori recomandă expectativa deoarece consideră că DP a fost lezat doar în momentul
traumatismului şi că ulterior nu mai survin leziuni suplimentare.
- Extractia se impune dacă coroana este intrudată > de ½ din înălțimea coroanei deci rădăcina DT intrudat
interferă cu dintele permanent de înlocuire). Alti autori atrag atenția că există riscul traumatizării
suplimentare a DP în timpul extracției
- Monitorizarea dintelui este indicată pe toată perioada de expectativă (modificarea culorii dintelui în gri-
cenușiu ca urmare a mortificări pulpare impune inițierea tratamentului endodontic
- Tratament endodontic se recomandă la copilul cooperant: pulpectomie non-vitală, tratament de canal,
obturație de canal cu pastă resorbabilă și obturație coronară iar la copilul necooperant se indică extracție.
- Prognosticul cel mai bun o au intruziile de la DT imaturi.

Extruzia
- este mai rară
- coroana clinică este mai lungă decât la dintele temporar omolog putând determina interferențe ocluzale
- dintele prezintă mobilitate şi uneori şi fracturi radiculare
- tratamentul este deobicei extractia dar poate fi și repoziționarea și imobilizarea.

Luxațiile laterale
- Apar frecvent fiind favorizate de osul alveolar moale (mai puțin dens)
- Ele afectează osul alveolar, ligamentele periodontale, gingia şi de cele mai multe ori pulpa.
- Dintele este deplasat față de poziția sa inițială
- Apar sângerări gingivale și leziuni ale părților moi care impun antibioterapia pe cale generală
- tratamentul constă în repoziționarea precoce a dintelui cu indexul şi policele medicului
- de cele mai multe ori nu este necesară contenția adică imobilizarea la DT (de ex. dacă luxația este
palatinală dinții antagonişti vor menține poziția dintelui iar dacă luxația este spre vestibular buza va realiza
contenția). Dacă totuşi trebuie imobilizare aceasta se face pentru o perioadă scurtă de 2 săpt.
- ritmul resorbția radiculară a dintelui luxat este de obicei accelerat
- la primul semn de mortificare se impune tratament endodontic finalizat prin obturație de canal cu
materiale resorbabile sau extracție în funcție de vârsta copilului și grd. lui de cooperare
- în cazul modificării de culoare spre galben maroniu ceea ce trădează o degenerescență calcară a pulpei nu
este obligatoriu tratamentul endodontic ci numai expectativă
- în luxațiile vestibulare rădăcina dintelui este deplasată spre oral putând interfera cu DP de înlocuie
situație în care este indicată extracția

Avulsia
- La copiii mai mari crește frecvența avulsiilor în timp ce numărul intruziilor scade
- nu se recomandă de regulă replantarea deoarece: dintele va fi înlocuit, RR este rapidă şi contenția este
greu de realizat la copiii mici.

COMPLICAȚIILE TRAUMATISMELOR DENTO-PARODONTALE ASUPRA DT/ DP AFECTAȚI

DE TRAUMATISM

1. Hiperemia pulpară (pulpită reversibilă)

 este răspunsul inițial al pulpei la traumatism
 capilarele pulpare se dilată
 reversibilă / tranzitorie
 modificări ale culorii dintelui într-o tentă rozalie
 vindecarea:
 restitutio ad integrum
 evoluție spre o pulpită cronică

2. Hemoragia pulpară
 reversibilă
 ca urmare a hemoragiei se depun pigmenți sanguini în canaliculele dentinare ceea ce conduce la
modificare de culoare închisă a dintelui spre brun

3. Pulpite ireversibile
 Este indicată pulpectomie vitală

4. Metamorfoza calcică (calcificări pulpare)

 depunerea de dentină de reacție până la închiderea completă a camerei pulpare și a canalelor radiculare
 pulpectomie vitală

5. Necroza pulpara / gangrena

 apexul este închis, nu a început resorbția radiculară și se rupe pachetul vascular
 modificarea culorii dintelui în gri spre negru
 pulpectomie nonvitală / extracție în funcție de tipul și gravitatea traumatismului

6. Infecția ligamentului periodontal

 apare în luxații în care ruperea fibrelor LP favorizează invazia microbiană din cavitatea bucală
 ca urmare apare pierderea osului alveolar (Rx)
 apare puroi din șanțul subgingival sau din alveolă după replantare, mobilitatea dentară crește și se
recomandă extracția

7. Modificări de culoare ale coroanei dintelui

 colorație roz după hemoragie pulpară prin ruperea vaselor sanguine. Ea poate dispărea cu timpul sau
poate determina o colorație întunecată provocată de invadarea canaliculelor dentinare cu derivați ai
hemoglobinei. Este indicată expectativa.
 colorație roșietică ca urmare a unei resorbții interne în camera pulpară. Ea nu dispare pt că procesul
resobtiv progresează determinând pierderea coroanei. Este indicată extracția DT cu menajarea DP succesor
 colorație galbenă apare în calcificările pulpare coronare vizibile Rx. Este indicat tratmentul endodontic
(pulpectomie) dacă apar și alte manifestări clinice sau expectativă daca nu apar
 colorație închisă (gri, maro, negru) apare când pulpa se necrozează și infectează sau pe termen lung după
o hemoragie pulpară. Este indicată pulpectomia non vitală

8. Exfolierea prematura a DT
9. Deplasarea permanentă a dintelui temporar / permanent după luxații

10. Resorbții radiculare patologice a DT/DP

Etiologie
 cauze locale (traumatisme de diverse intensități, patologia ligamentului periodontal, malocluzia, chisturi,
tumori, forțe ortodontice supradozate, obiceiuri vicioase, dinții incluși prin presiunile exercitate pe rădăcini,
albirea intracoronară, tratament cucu HC, erupție întârziată a DP, iatrogenia-leziuni termice ale pulpei,
tratament periodontal incorect, materiale dentare – nitrat de Ag., cimenturile silicat).
 cauze generale (hipofosfatemia, dezechilibrul hormonal cu hiperparatiroidism, hipo sau hiperpituitarism,
hipotiroidism, boala Paget, infecția herpes zoster, sindr. Papillon Lefevre, sindr. Turner, deficiența vitaminiei
A, boli renale sau hepatice grave, radioterapia etc)
 idiopatice.

Clasificare
 fiziologică doar la DT
 patologică care poate apărea atât la DT cât și la DP:
 cu tipar patologic: externă și internă care pot apărea simultan sau de sine stătător
 cu viteză (accelerare / încetinire).

RESORBȚIA RADICULARĂ EXTERNĂ poate fi:

a) RR de suprafață de obicei este tranzitorie (reversibilă) fiind asociată cu leziuni posttraumatice ale
cementului și cementoblaștilor
b) RR inflamatorie (RRI) de origine pulpară (necroza, infecție) sau parodontală (ruperi ale LP de ex după
luxații). RRI poate continua unei RR de suprafață când se produce descoperirea dentinei iar procesul
resorbtiv nu mai este reversibil. Cu cât canaliculii dentinari expuși sunt mai largi cu atât RR avansează mai
rapid
Diagnosticul se face pe baza:
- depisării unui traumatism dento-parodontal în antecedente
- examinării clinice (inspecție, palpare, percuție) evidențiază necroza, gangrena pulpară sau parodontitele
apicale
- Rx radiotransparență ce marchează pierderea structurii dentare externe, geode cu contur neregulat
cervical, lateral, apical și
- pierderea osului alveolar din jur
Tratament
- îndepărtarea țesutului necrozat și infectat pulpar
- obturarea canalului cu hidroxid de calciu pt 6-24 luni
- apoi se face obturația definitivă de canal

c) RR de înlocuire care succede unei anchiloze dento-alveolare. Anchiloza reprezintă fuziunea osului
alveolar cu rădăcina dintelui și LP dispare. Anchiloza favorizează procesul de înlocuire a țesuturilor
radiculare (cement la inceput și apoi și dentina) cu os. Apare frecvent după luxații și în special după avulsii.
RR de înlocuire este cel mai frecvent progresivă.
Clinic
 infraocluzia
 migrări ale dinților vecini și antagoniști
 sunet ascuțit metalic la percuție
 lipsa mobilității dentare
 modificări de culoare
Rx lipsa spațiului periodontal prin dispariția LP, contur radicular neregulat

d) RR externă asociată cu boli sistemice

Tratament
Prevenirea lezarii LP este singura modalitate de tratament
Reducerea ritmului RR
- tratarea cu solutie cu F / solutie de tetraciclina a suprafetei radiculare inaintea replantarii
- imobilizare elastică pt 7-10 zile
- tratament endodontic

RESORBȚIA RADICULARĂ INTERNĂ (alte denumiri granulom intern, resorbție internă progresivă,
pulpom sau dintele roz)
Frecvență
Este mai rară în general și în special la DP. Mai frecvent afectează DP imaturi. Poate afecta dinții anteriori și
uneori se observă simultan la mai mulți dinți.
Patogenie
Este produsă de traumatisme care conduc la inflamația cronică ireversibilă a pulpei și apoi la necroza pulpei.
RR internă începe întotdeauna din dentină și progresează spre cement. Stimulul pt începerea RR este pulpa
necrotică aflată coronar de focarul de resorbție. În focarul de resorbție mai există resturi de pulpă vie care
sunt o condiție estențială pt apariția resorbției. RR internă se oprește când necroza cuprinde toată pulpa vie și
astfel se întrerupe vascularizarea pulpei

Clasificare după localizare și gravitate:

 RRI tip A intracoronară
 RRI tip B intraradiculară
 RRI tip C cu perforarea peretelui canalului radicular
 RRI tip D cu perforarea peretelui camerei pulpare

Clasificare după evoluție:

- tranzitorie care implică pierderea doar a odontoblastului și a predentinei
- progresivă care continuă după pierderea predentinei cu pierderea dentinei.
Clasificarea după patogeneză:
a) RR internă inflamatorie
Diagnostic clinic și Rx
- este depistată de obicei radiologic în RRI fara perforatie și clinic si Rx în cele perforate
- cavitatea de resorbție este vizibilă în porțiunea incipientă a canalului și extinsă spre coroană dintelui
(tipul A,D)
- cavitatea de resorbție este vizibilă în rădăcina dintelui (în canalr) (tipul B, C)
- resorbția evoluează de obicei asimptomatic; rareori când se produce acutizarea inflamației pulpare apare
durerea
- testele de vitalitate sunt de obicei normal (+); testele de vitalitate devin (-) când resorbția a perforat
peretele coronar (tipul D și pulpa s-a necrozat
- coroana dintelui apare roz (în tipul A) → țesutul de granulație transpare prin dentina subțire →. pe Rx:
contur coronar net radiotransparent,
- în tipul B cavitatea de resorbție poate fi văzută pe Rx ca o lărgire rotundă sau ovală radiculară cu o
suprafață netedă, regulată, bine delimitată.
- în tipul C se produce perforarea peretelui canalului și se poate produce fractura rădăcinii. În plus se poate
produce subțierea osului alveolar în vecinătatea perforației

Tratament
- tratament individualizat în funcție de pacient, forma clinică și aspectul Rx, tipul dintelui și grd dezvoltării
sale
- dacă d. nu este restaurabil este indicată extracția și tratament protetic
- dacă dintele are prognostic favorabil se poate face tratament conservator / chirurgical sau conservator-
chirugical.
- dacă RR a fost provocată de o inflamație ireversibilă cronică (țesut de granulație) este indicat tratament
endodontic. Îndepărtarea pulpei se va face cu instrumentar manual (nu rotativ) rapid pentru a stopa procesul
de resorbție. Irigații endodontice cu apă oxigenată 3%. Obturație de canal provizorie cu HC timp de câteva
săptămâni pt dizolvarea țesutului de granulație restant ți apoi se obturează utilizând metode termice ex
Thermafil
b) RR internă de înlocuire este provocată fie de traumatisme ușoare fie de inflamația cronică ireversibilă și
este caracterizată de resorbția dentinei cu depunerea simultană de țesut dur asemănător osului sau cementului
în cavitatea de resorbție. Pe Rx se observă lărgirea cavității dintelui și obliterarea parțială/totală a canalului
sau camerei pulpare

CONSECINȚELE TRAUMATISMELOR DENTO-PARODONTALE ALE DT ASUPRA DP

SUCCESORI

Factorii care influențează apariția lor:

- direcția forței traumatice
- gravitatea traumatismului
- vârsta copilului la momentul traumatismului
- gradul dezvoltării DP. De ex: mineralizarea Ics începe la 3-4 luni postnatal şi se încheie la 4-5 ani. Apar
defecte de structură dacă DP nu a trecut de jumătatea perioadei de mineralizare.

Tipuri
1. defecte de structură ca hipoplazia / hipomineralizarea (sindrom dentar Turner produs de traumatisme /
infecții ale DT)
2. oprirea în evoluție a DP (sechestrarea germenului),
3. odontoame (tumori)
4. perturbări ale erupției dintelui permanent
 eruptie întârziată. Când un incisiv de lapte se pierde prematur cu peste 1-2 ani datorită traumatismului,
erupția succesorului permanent este întârziată prin organizarea unui capac osteo-fibros pe locul edentat.
 erupție accelerată când pierderea prematură a DT traumatizat se produce cu mai putin timp înaintea
momentului de exfoliere fiziologică și dintele succesor se găsește superficial în os
 erupția ectopică a DP după devierea traseului lui eruptiv de catre un DT intrudat.
5. depunerea de dentină de reacție (calcificare pulpară)
6. dilacerarea care este o modificare gravă a axului lung al dintelui. Angularea este situată de obicei la
joncțiunea dintre coroană şi rădăcină dar și la nivel coronar sau radicular. Angularea maximă este de 90 o.
Dilacerarea apare de obicei ca urmare a unei traume asupra unui dinte în dezvoltare.
 Diagnosticul și tratamentul traumatismelor dento-parodontale la DT
Forma Simptome Semne Tratament
clinică
- nedureroase -fără lipsă de substanță - monitorizare
Fisură de
-1-mm trasee - fluorizare
smalț
- să evite rece, fierbinte
- nedureroase -cu lipsă mică de - netezire
Fractură substanță - fluorizare
smalț -muchii tăioase - monitorizare
leziuni ale părților moi
- dureri la atingere, -dentina descoperită de - coafaj cu Ca(OH)2 + compozit
Fractură
la agenți termici, la culoare mai galbenă - monitorizare 4-6 săpt.
S+D
masticație
1) dinte vital 1) dinte vital 1) dinte vital
-dureri provocate de - orificiu de deschidere a. Cooperare bună- pulpotomie/
ag. fizici sau chimici, cu pulpa roşie înconjurat pulpectomie
de masticație de dentină şi apoi smalț b. Lipsă de cooperare-extracție
-dureri spontane dureros la palpare
dacă există
Fractură
inflamație pulpară
S+D+P
2) dinte nonvital 2) dinte non vital 2) dinte nonvital
- lipsa durerii la - orificiu de deschidere a. Cooperare bună- tratament conservator
N/GS cu pulpa gri nedureroasă de G şi obt.canal cu pastă W iodof.
- dureri de diferite la palpare b. Lipsă de cooperare-extracție
grade la GC
- linia de fractură: oriz., 1) Dinte fix sau uşor mobil –
vert., oblică, monitorizare
- cu localizare în 1/3 2) Dinte mobil /interferență ocluzală –
apicală, medie sau extracția fragmentului coronar
Fractură cervicală),
radiculară -cu deplasare / fără
deplasare
- mobilitate de grade
diferite ale fragm.
coronar
Contuzie Jenă Monitorizare
Subluxație Jenă Monitorizare
1) Fără interferență ocluzală –
Luxație monitorizare
palatinală 2) Cu interferență ocluzală sau mobilitate
mare – extracție
Repoz, şi expectativă
Luxație 1) dacă nu apare interferența cu germenul
vestibular permanent - monitorizare
ă 2) dacă apare interferența cu germenul
permanent – extracție
1) Cu interferența germenului permanent
-extracție
Intruzie
2) Fără interferența germenului
permanent- expectativă.
1) Cu interferență ocluzală mare-
Extruzie extracție
2) Fără interferență ocluzală- expectativă
Avulsie Nu se replanteză