Incluzia dentara constituie retenţia submucosă sau
intraosoasă a unui dinte complet dezvoltat, peste perioada sa normală de erupţie, acesta neavând tendinţa sau posibilitatea de a erupe. Există două variante de incluzie dentară
Totală, atunci când un Parţială, situaţie în care
dintele a perforat mucoasa dinte este complet doar cu o parte din coroană neerupt şi s-a oprit în această stare. Din ce cauze apare incluzia dentara? Cauze Locale
densitatea osului înconjurător
inflamaţii cronice care au ca rezultat creşterea densităţii mucoasei acoperitoare lipsa spaţiului pe arcadă, atunci când maxilarul sau mandibula sunt mai scurte, sau nu s-au dezvoltat complet persistenţa de lungă durată a dintilor temporari sau malpoziţii ale acestora necroza datorată proceselor infecţioase locale malformaţii coronare, radiculare: de exemplu dinţi fuzionaţi, dinţi cu rădăcini recurbate traumatisme, fracturi ale oaselor maxilare care au afectat germenele dentar Cauze Generale
disfuncţii endocrine: hipotiroidism, nanism
hipofizar avitaminoze: în special vitamina D factori ereditari cauze toxice( razele X) tulburări metabolice: rahitism, anemii anomalii cromozomiale: sindromul Down, Turner disostoza cleidocraniană osteoscleroză secundară hipocalcemiei şi hiperfluorozei oaselor maxilare Fenomenul incluziei dentare poate fi observat cel mai adesea în cazul dinţilor: molarii de minte inferiori, caninii superiori, molarii de minte superiori, premolarii doi superiori şi inferiori. De asemenea, cei mai afectaţi sunt dinţii permanenţi şi rar cei temporari. Semnele obiective ale incluziei dentare
lipsa de pe arcadă a dintelui definitiv, după un timp mai lung
scurs de la perioada sa normală de erupţie prezenţa dintelui temporar însoţită de lipsa dintelui definitiv existenţa unui spaţiu pe arcadă, care se ştie că nu reprezintă o edentaţie tremele şi diastemelor deplasări, migraţii ale dinţilor vecini procese inflamatorii ale mucoasei prezenţa unor fistule cronice, care nu răspund la tratament la inspecţie şi la palpare se poate constata o deformare de consistenţă dură, localizată vestibular sau oral, care ar putea reprezenta sediul dintelui inclus Pentru confirmarea diagnosticului de incluzie dentară examenul radiologic este indispensabil. Datorită complexităţii informaţiilor medicale pe care le oferă, ortopantomograma este indicată atunci când se cercetează prezenţa unui dinte inclus. Pe o radiografie panoramică se poate identifica: dintele inclus, indiferent de localizarea lui, poziţia intraosoasă şi raporturile acestuia cu dinţii vecini şi structurile anatomice de vecinătate, dinţii în erupţie, dinţii situaţi intraosos în perioada de formare şi eventuale obstacole în calea erupţiei dintelui inclus. Pe o radiografie panoramică se poate identifica:
dintele inclus, indiferent de localizarea lui
poziţia intraosoasă şi raporturile acestuia cu dinţii vecini şi structurile anatomice de vecinătate, dinţii în erupţie dinţii situaţi intraosos în perioada de formare şi eventuale obstacole în calea erupţiei dintelui inclus. Conduita terapeutică diferă în funcţie de cauza care a determinat incluzia dentara, posibilitatea de afectare a celorlalţi dinţi şi de prognosticul menţinerii pe arcadă.