ODONTECTOMIA

Odontectomia reprezinta extractia dintilor care nu prezinta tendinta de eruptie si care raman inclusi
sau semi-inclusi. Incluzia dintilor de cele mai multe ori este asimptomatica, se depisteaza la un
control radiologic de rutina sau pentru alte probleme de proximitate. Alteori pacientul poate simti o
umflatura in locul unde este dintele in os.
Cele mai dese odontectomii sunt reprezentate de extractia molarilor de minte (masea de minte).
Molarul de minte este ultimul dinte care este programat sa erupa pe arcada, din aceasta cauza, de
cele mai multe ori el nu mai beneficiaza de suficient de mult spatiu si atunci ramane inclus sau
semi-inclus. Uneori se intampla ca directia de eruptie a molarului sa nu fie cu coroana catre planul
de ocluzie, ci el sa impinga in dintii vecini sau mai rau cu coroana invers si atunci el nu poata sa
erupa.
O alta situatie des intalnita este cea a caninului inclus. Acest lucru se poate suspecta atunci cand
caninul temporar este inca pe arcada dupa varsta specifica de exfoliere sau cand caninul permanent
lipsește de pe arcada. Uneori in aceasta situatie se gasesc si premolarii.

Complicatii în cazul odontoctomiei

In cazul in care nu se recurge la odontectomie pot aparea urmatoarele complicatii:

 Pericoronarita

Reprezinta inflamatia mucoasei de deasupra dintelui si infectarea ei ca urmare a formarii unui

“buzunarel” intre gingie si dinte in care se vor cantona bacterii saprofite. Acolo se gasesc toate
conditiile pentru dezvoltarea necontrolata a coloniilor bacteriene. Ca prim tratament se recurge la
decapusonare. Daca episoadele de pericoronarita se repeta sau dintele nu prezinta tendinta de
eruptie atunci se decide extractia lui.
Pericoronarita este extrem de dureroasa. Pacientul resimte durere la deschiderea gurii si inghitire,
durere care se poate intinde si catre gat, limitarea deschiderii gurii.

 Caria dentara

Din cauza pozitiei deficitare ale dintilor inclusi, poate apărea caria dentara atat a dintelui cauzal cat
si a celor vecini. Acest lucru se intampla mai des in cazul in care dintele este usor erupt, exista un
spatiu intre dinti, dar si intre dinte si gingie unde pot ramane resturi alimentare care vor determina
aparita cariei dentare.
Aparitia cariei dentara este favorizata si de pozitia in spate a molarului de minte; pacientului ii este
greu sa se igienizeze, si raman resturi alimentare.

 Resorbtie osoasa la nivelul dintilor vecini si/sau radiculare ale dintilor vecini

Tendinta de eruptie a dintilor inclusi pot determina resorbtia radiculara a dintilor vecini.
  Inghesuiri dentare

Din cauza lipsei spatiului si a tendintei de eruptie a dintelui se intampla extrem de des ca dintii, mai
ales a celor frontali, sa apara inghesuiri dentare.

 Aparitia unor tumori benigne sau chisturi odontogene

Indicații
Odontectomia este indicată atunci când un dinte este încă inclus la nivelul oaselor maxilare, iar
imposibilitatea de erupție a unui dinte poate determina sau a produs deja una sau mai multe
complicații:
pericoronarita (mai ales la nivelul molarului de minte);
caria dentară (la nivelul dintelui inclus sau parțial erupt, cât și la nivelul dinților vecini);
boala parodontală la nivelul dinților vecini;
înghesuiri dentare – fie dintele a rămas inclus din cauza nedezvoltării corespunzătoare a oaselor
maxilare, fie persistența lui la nivelul oaselor maxilare va interfera cu tratamentul ortodontic și
va determina recidiva problemelor ortodontice;
resorbții radiculare la nivelul dinților vecini;
prevenirea apariției anumitor tumori benigne sau a unor chisturi odontogene ;
în cazul unor rădăcini/dinți rămași în interiorul oaselor maxilare, peste care s-a realizat o
proteză

Contraindicații
Odontectomia nu este indicată:
în cazul unor pacienți cu vârste extreme – în cazul copiilor, dar și adulților trecuți de 40-50 de
ani și în cazul în care apariția complicațiilor (cauzate de persistența dintelui în interiorul osului
maxilar) este foarte puțin probabilă;
 când pacientul are anumite probleme generale de sănătate – se preferă tratamentul afecțiunii
generale sau avizul unui medic generalist, înainte ca intervenția chirurgicală să fie efectuată;
 atunci când există un risc crescut ca prin realizarea odontectomiei să fie lezate anumite
formațiuni anatomice vecine.

Cel mai frecvent, odontectomia este indicată în cazul molarilor de minte, de obicei cei inferiori
(mandibulari) și cei superiori (maxilari). Uneori, atunci când tratamentul ortodontic nu este este
indicat, și caninii maxilari incluși la nivelul palatului pot fi extrași prin odontectomie.

Tehnica
Odontectomia este o intervenție chirurgicală întâlnită frecvent în medicina dentară, dar care este
realizată, de obicei, de către un medic specialist în chirurgie dento-alveolară sau în chirurgie
maxilo-facială.

În funcție de tipul dintelui extras (inferior sau superior), dar și de poziția în care dintele se găsește la
nivelul osului maxilar, intervenția chirurgicală poate fi mai mult sau mai puțin complicată. Cu toate
acestea, înainte de intervenție este indicată o ședință destinată examinării pacientului, în care se va
decide daca este sau nu indicată odontectomia unuia sau a mai multor dinți, în care pacientului i se
vor explica atât procedura, cât și posibilele complicații care pot apărea, dar și indicațiile de respectat
de către acesta după ce s-a realizat extracția chirurgicală a dintelui.

În general, etapele de realizare a unei odontectomii (după efectuarea anesteziei locale) sunt:
 incizia și crearea unui lambou muco-periostal;
 expunerea osului maxilar situat deasupra dintelui inclus sau expunerea dintelui (în cazul în
care dintele este parțial inclus în osul maxilar);
 îndepărtarea unei porțiuni din osul alveolar;
 luxarea dintelui și extracția acestuia;
 verificarea zonei osoase și eliminarea tuturor resturilor
 sutura plăgii cu fire speciale

Patologia erupției molarului de minte

Erupția molarului 3 poate avea multiple particularități în funcție de morfologia coronară sau
radiculară, dar și de caracteristici anatomice locale. Astfel, există mai multe situații clinice posibile:
Molar de minte inclus fără tulburări locale asociate
Molarul de minte inferior poate rămâne inclus fără să producă nicio tulburare, el fiind descoperit
numai întâmplător, la un examen clinic sau radiologic de rutină. În aceste cazuri abordarea clinică
variază: unii medici recomandă extracţia profilactică a molarului de minte, iar alţii, mai ales dacă nu
există durere dentară, expectativă şi dispensarizare.
Molar de minte inclus cu tulburări inflamatorii uşoare ale structurilor înconjuratoare
Prin accidente uşoare de erupție se consideră pericoronarită congestivă şi pericoronarită supurată, la
care se pot asocia şi manifestări de gingivo-stomatită, angină sau adenopatia regională nesupurată,
însoțite de durere dentară de intensitate variabilă. În aceste cazuri, atitudinea este diferită în funcție
de poziţia molarului:
 molar de minte normal poziționat, vertical, cu posibilitatea de a-şi putea definitiva erupţia. În
această situație molarul de minte nu prezintă şi incluzie osoasă, ci este acoperit numai de un
capuşon mucos subţire. Se aplică un tratament antiseptic local (spălături antiseptice,
badijonări), tratament antialgic dacă există durere dentară şi se aşteaptă erupția completă sau
se face decapuşonarea.
 molar anormal poziționat, ectopic, înclinat oblic sau orizontalizat, aflat în imposibilitatea de
a-şi finaliza erupţia spontană. În această situație, molarul de minte se află în incluzie osoasă
profundă. Se recomandă tratament antiinfecţios local şi general, tratament antialgic dacă
există durere dentară şi apoi, după reducerea fenomenelor inflamatorii, se practică
odontectomia.
Molar inclus cu complicaţii inflamatorii severe
În cazul în care pacienții prezintă complicaţii supurative perimandibulare sau la distanţă (abcese,
flegmoane, osteomielită) și durere dentară este indicat să se procedeze astfel:
 se face întâi incizarea colecţiilor şi drenajul supuraţiilor
 se aplică apoi un tratament local şi general antiinfecţios până la dispariţia fenomenelor
acute: spălături şi badijonări antiseptice locale, antibiotice, etc.
 ulterior, după remiterea fenomenelor infecțioase se face extracţia molaruluide minte

Complicaţii diverse ne-inflamatorii ale erupției molarului de minte

În această categorie sunt incluse complicaţiile tumorale (chisturi foliculare, chisturi marginale,
adamantioame), tulburări nervoase (nevralgii, sinalgii), ulceraţii mecanice ale obrazului sau ale
limbii, înmuguriri hipertrofice ale mucoasei. În general, în aceste situaţii, mai ale dacă sunt însoțite
de durere dentară se recomandă extracţia.

Particularitățile erupției molarului de minte și opțiunile terapeutice

Atitudinea terapeutică în cazul molarului de minte, în funcţie de tulburările şi complicaţiile care
apar în timpul perioadei sale de erupţie, poate fi una conservatoare, fie una radicală.
Tratamentul conservator are drept scop înlăturarea tulburărilor care apar, cum ar fi cele funcționale
sau durerea dentară şi crearea condiţiilor favorabile erupţiei normale. Acest tratament poate fi
aplicat numai când în urma examenului clinic şi radiologic apreciem că, folosind, metode medicale
sau chirurgicale putem asigura erupţia molarului respectiv şi integrarea lui pe arcadă.
Tratamentul conservator medical va urmări combaterea infecţiei locale şi generale, ameliorarea
simptomatologiei subiective, în special durerea dentară şi mărirea rezistenţei organismului.
Tratamentul conservator chirurgical constă în mai multe tehnici chirurgicale care pot fi recomandate
în funcție de situația clinică și radiologică.
Drenajul sacului pericoronar se practică de urgenţă în cazul pericoronarite supurate însoțită de
durerea dentară, prin următoarele procedee:
 evacuarea colecţiei purulente de sub capuşonul de mucoasă cu vârful unei pense dentare,
urmată de spălături cu antiseptice, fără presiune, ale sacului pericoronar şi drenajul cu o
meşă iodoformată subţire
 dacă colecţia locală este mai mare este indicată incizia. Aceasta se realizează sub anestezie
de contact sau prin infiltraţie. Apoi se spală sacul coronar cu un jet slab de soluţie antiseptică
şi se asigură drenajul cu o meşă iodoformată sau cu lamă de cauciuc.
Decapușonarea este metoda chirurgicală prin care se face excizia căpăcelului de fibromucoasă ce
acoperă coroana molarului de minte pentru a crea posibilitatea continuării şi desăvârşirii erupţiei.
Decapuşonarea este indicată când:
 molarul este în poziţie verticală cu rădăcinile drepte sau foarte uşor recurbate;
 incluzia este numai submucoasă, fără să existe nici o porţiune din suprafaţă ocluzală a
dintelui acoperită de os;
 căpăcelul de fibromucoasă este subţire şi întins peste suprafaţa ocluzală a dintelui.
Decapușșonarea se realizează prin excizia fibromucoasei care acoperă molarul de minte inclus după
anestezia locală. Incizia mucoasei se realizează cu bisturiul obișnuit sau cu cel electric,
îndepărtându-se totodată și resturile din sacul pericoronar rămase atașate de coletul molarului de
minte.

După această intervenție se recomandă menținerea unei igiene orale foarte bună, antiseptice orale și
antialgice pentru a combate durerea dentară. În cazul unei evoluții favorabile durerea dentară
dispare, iar dintele își continuă erupția, ajungând la nivelul planului de ocluzie.
Tratamentul chirurgical radical
Odontectomia se realizează atunci când nu există posibilitatea erupţiei normale, chiar prin
decapuşonare şi anume:
 în incluzii osoase parţiale şi totale
 poziţie oblică sau orizontală a molarului de minte
 când nu există spaţiu pentru erupţie şi când molarul inclus a provocat complicaţii importante
loco-regionale
Tehnica odontectomiei variază în funcție de poziţia şi înclinaţia molarului de minte și după raportul
pe care acesta îl are cu rădăcinile molarului de minte. De asemenea, în cazul molarului de minte
mandibular este foarte important și raportul acestuia cu canalul mandibular. Intervenția se realizează
sub anestezie, deoarece poate fi laborioasă și dificilă.

Odontectomia caninului inclus

Este interventia radicala care se aplica in cazurile in care reducerea chirurgical-ortodontica nu este
posibila (dinte situat profund, deformat, in pozitie orizontala). Interventia chirurgicala se executa in
sala de operatie, dupa pregatirea corespunzatoare a bolnavului (asanarea cavitatii bucale,
premedicatie). Anestezia locoregionala, tronculara periferica. Tehnica este diferita, in raport cu
pozitia dintelui:
Odontectomia pe cale vestibulara. Indicata in incluzia caninului de partea vestibulara.
Incizia in vestibulul superior de la incisivul central la premolarul 2, curba, cu concavitatea
inferioara, intereseaza toate planurile, inclusiv periostul. Decolarea lamboului mucoperiostic.
Trepanarea tablei osoase vestibulare si largirea ferestrei osoase pana se descopera si se expune
suficient coroana caninului. Luxarea dintelui cu elevatorul drept si extractia cu clestele in baioneta,
in caz de necesitate se sectioneaza caninul la nivelul coletului si se extrag separat coroana si
radacina, indepartarea sacului pericoronar, controlul plagii si regularizarea marginilor, introducerea
in cavitatea postoperatorie de pulbere de iodoform sau antibiotice si sutura completa cu fire
nerezorbabile.
Odontectomia pe cale palatina. Indicata in incluzia caninului, de partea boltii palatine.
Bolnavul este asezat cu capul dat mult pe spate, cu gura larg deschisa. Incizia este variabila:
in incluzia unilaterala se face o incizie dubla, cu un ram de-a lungul coletelor dentare, de la nivelul
molarului 1 pana la linia mediana, trecand la 1 —2 mm de marginea gingivala, si cu un alt ram pe
linia mediana a boltii, ocolind papila palatina. In incluzia bilaterala, incizia se face de-a lungul
coletelor dentare de la molarul 1, de o parte, pana la molarul 1, de partea opusa, de asemenea la 1—
2 mm de marginea gingivala. Decolarea lamboului palatin fibromucos, cu baza posterioara.
Trepanarea osului si expunerea coroanei, prin largirea ferestrei osoase.
Extractia caninului cu elevatorul sau clestele prin manevre blande, pentru a nu traumatiza apexurile
dintilor vecini. Uneori, pentru a evita un sacrificiu osos prea mare, este necesara sectionarea dintelui
cu o freza cilindrica la nivelul coletului si extractia fiecarei jumatati separat. Enuclearea sacului
pericoronar si controlul plagii osoase, iodoform sau antibiotice in plaga. Pentru a mentine lamboul
in raport intim cu planul osos, se aplica peste el o mesa iodoformata, mentinuta printr-o placa
palatina confectionata preoperator si fixata prin ligaturi dentare. in lipsa placii palatine, mesele sunt
mentinute printr-o plasa de sarma fixata pe dinti.
Odontectomie pe cale mixta vestibulopalatina. Este indicata in incluzia transversala a caninului
situat cu coroana in vestibul si radacina in bolta, sau invers.
Consta intr-o interventie dubla pe cele doua cai: vestibulara si palatina; caninul pus in evidenta si
degajat este luxat si extras de partea unde se afla coroana sa. Uneori, extractia nu este posibila decat
dupa sectionarea dintelui. In cursul odontectomiei se respecta la maximum pachetele
vasculonervoase ale dintilor vecini.

Accidentele intraoperatorii
Descoperirea sau fractura apexului unui dinte vecin. Se inlatura fragmentul fracturat, se
regularizeaza suprafata radiculara, se trepaneaza dintele la locul de electie, se face extirparea si
obturatia radiculara.
L u x a t i a unui dinte vecin. Imobilizare si controlul ulterior al vitalitatii, replantarea sau
indepartarea dintelui in raport cu gradul luxatiei si importanta leziunilor osoase alveolare.
Deschiderea sinusului maxilar. Daca plaga operatorie si sinusul nu sunt infectate se sutureaza plaga;
in caz de infectie este necesar drenajul nazal al sinusului.
Perforarea planseului fosei nazale. Lamboul mucoperiostic se infunda in plaga, acoperind orificiul
de perforare, si este mentinut in aceasta pozitie printr-o mesa iodoformata 6 — 8 zile.
Evolutie si tratament postoperator. Se aplica tratamentul obisnuit postoperator al interventiilor
chirurgicale stomatologice. Antibiotice preventiv 4—5 zile. Suprimarea pansamentului si a firelor
dupa 7—8 zile.

Indicații post-odontectomie
După intervenția chirurgicală, pacientului îi vor fi prescrise medicamente care să îl ajute pe perioada
de convalescență. Astfel, medicul îi va recomanda administrarea de analgezice - vor reduce durerea
post-chirurgicală, dar și edemul („umflătura”) local; de asemenea, pot fi indicate și antibiotice, de
obicei cu spectru larg, pentru a preveni infecția la nivelul zonei operate. (1)

Pacientului îi sunt prezentate măsurile de igienă orală (care sunt foarte important de respectat pentru
a preveni eventuale infecții), dar și legate de alimentație (care ar trebui să fie mai lichidă și
preferabil la temperatura camerei – pentru 2-3 zile). Este recomandat ca efortul fizic susținut să fie
evitat pentru 5-7 zile. De asemenea, edemul local poate fi redus prin aplicarea locală (la nivelul
obrazului) a unor comprese reci.

Pacientului i se prezintă și posibilele compicații care pot apărea, în afara edemului, și anume –
trismus– imposibilitatea deschiderii în totalitate a cavității bucale, sângerare, durere, și chiar
infecție. De cele mai multe ori, edemul, durerea și infecția sunt prevenite prin administrarea
medicației menționate mai sus.
Uneori, infecția apare chiar și sub administrarea de antibiotice, în acest caz fiind indicat ca pacientul
să se prezinte la medicul dentist, pentru examinare și tratament corespunzător.
În urma odontectomiei, în situații foarte rare, pot apărea complicații mai grave cum ar fi fractura
osului maxilar sau mandibular sau chiar lezarea nervului alveolar inferior. De obicei aceste
complicații beneficiază de tratament de specialitate, administrat de către medicul curant.