Chisturi odontogene de origine

inflamatorie
Chisturile inflamatorii, cum ar fi chistul radicular, par a avea la
prima vedere un caracter inflamator, dar aceasta incadrare este
de fapt artificiala. In aceste cazuri, reactia inflamatorie produce
citokine si factori de crestere, care stimuleaza de fapt resturile
epiteliale remanente din dezvoltarea dintelui (resturile lui
Malassez), acestea proliferind chistic. Membrana epiteliala a
chisturilor odontogene deriva in principal din 3 tipuri de structure
reziduale ale formarii dintelui:

1. Resturile Serres, care persista dupa dezintegrarea laminei

dentare si care dau nastere keratokistului odontogen,
precum si altor leziuni, cum ar fi chistul parodontal lateral
sau chistul gingival.
2. Epiteliul adamantin redus, derivate din organul smaltului si
care acopera coroana unui dinte complet format, dar
neerupt; din aceasta deriva chistul follicular (dentiger),
chistul de eruptive si chistul paradentar.
3. Resturile Malassez, formate dupa dezintegrarea tecii
epiteliale radiculare Hertwig; din acestea deriva chisturile
radiculare.

Chistul radicular
Patogenie

Chistul radicular este un chist care inconjoara apexul unui dinte

devital, ca o complicatie a patologiei dentare (carie dentara,
pulpita, gangrena pulpara, granulom periapical si ulterior chist
radicular).In evolutie , caria dentara ajunge sa deschida camera
pulpara, iar germenii patrund si produc inflamatia continutului
acesteia (pulpita), ajungind in final sa produca necroza septic a
pulpei dentare. Procesul infectios se extinde de la nivelul pulpei
dentare, prin foramenul apical, in spatial parodontiului apical si
se produce parodontita apicala. Aceasta poate evolua acut,
spre abces, sau poate avea caracter cronic, formindu-se un
tesut de granulatie cu caracter inflamator, numit granulom
periapical. Granulomul periapical poate dezvolta o
pseudomembrana conjunctiva. In evolutie, inflamatia cronica
periapicala stimuleaza transformarea chistica a resturilor
epiteliale Malassez, care duce la transformarea granulomului
periapical in chist radicular.

Clasificare:

1)Chistul radicular

-radicular periapical

-radicular lateral

2)Chistul rezidual

Chistul radicular periapical

Chistul periapical este localizat la nivelul apexului unui dinte cu
gangrena pulpara (netratat, neobturat pe canal).

Frecventa

Chistul radicular reprezinta cea mai frecventa neoformatiune

de origine dentara, peste 90 % dupa majoritatea autorilor. Se
intilneste la orice virsta, dar indeosebi la adultul tinar intre 20-
40 ani, foarte rar pina la virsta de 10 ani. Are aceeasi frecventa
la ambele sexe. Este de 3-4 ori mai frecvent la maxilla decit la
mandibula.

Clinic

-initial este asimptomatic, fiinnd prezente uneori semne

indirect, cum ar fi: sensibilitatea la percutia in ax a dintelui
causal, sau jena dureroasa la palparea vestibulului bucal in
dreptul apexului acestui dinte.

-testele de vitalitate sunt intotdeauna negative.

-la palpare in vestibulul bucal se percepe consistent de minge

de celuloid sau coaja de ou spart (semnul Dupuytren),
datarata lizei corticalei osoase
-in final, chistul ajunge sa perforeze corticala osoasa si sa se
exteriorizeze in partile moi, submucos. Deformeaza fundul de
sac vestibular

-palparea e dureroasa si se percepe fluctuenta

Radiologic

Se prezinta sub forma unei radiotransparente periapicale in

jurul dintelui cauzal, care continua, deformeaza si sterge
conturul laminei dura in portiunea apicala a dintelui.
Radiotransparenta este bine delimitate, prezentind uneori un
contur radioopac care se datoreaza fenomenelor de scleroza
perichistica. Are forma rotunda sau ovala, alteori neregulata in
contextul in care este de dimensiuni mari si intereseaza mai
multi dinti. Apexurile dintilor implicate sunt incluse in cavitatea
chistica, prezentind uneori resorbtie radiculara.

Diagnostic diferential

-granulom periapical

-chisturi osoase

-chist median mandibular

Tratament

Atitudinea terapeutica fata de chistul radicular este influentata

de o serie de factori, cum ar fi dimensiunea chistului si
posibilitatea tratamentului conservator endodontic al dintelui
cauzal sau respectiv necesitatea extractiei acestuia.

Principalul tratament vizeaza indepartarea chistului si

tratamentul factorului cauzal dentar.

1.In cazul granuloamelor periapicale, ca prima intentie se poate

incerca tratamentul endodontic al dintelui cauzal. In caz de
esec- se va practica tratament chirurgical conservator al
dintelui cauzal (chiuretaj periapical cu rezectie apicala si
sigilarea suprafetei de sectiune a radacinii.)

2.Pentru chisturile de dimensiuni mici si medii, exista 2

posibilitati terapeutice, in functie de starea dintelui cauzal.
Daca dintele cauzal este recuperabil, cu implantare buna, si
daca mai putin de 1/3 din radacina este inclusa in formatiunea
chistica, se va practica chistectomia cu rezectia apicala a
dintelui si tratamentul endodontic intraoperator, cu sigilarea
suprafetei de sectiune a radacinii.

Daca dintele cauzal prezinta o distructie coronara masiva, fiind

irecuperabil din punct de vedere protetic, sau daca mai mult
de 1/3 din apex este inclusa in formatiunea chistica, se va
practica extractia dentara si chistectomia prin alveola
postextractionala. Daca accesul este insufficient pentru
indepartarea chistului, se va practica chistectomia prin abord
vestibular.

3.Pentru chisturile de dimensiuni mari- chistectomie prin abord

vestibular (mai rar palatinal) si extractia sau tratament
chirurgical conservator.

Chistul radicular lateral

Este similar chistului radicular periapical, cu diferenta ca se
dezvolta la nivelul suprafetei laterale a radacinii dintelui, pe
seama unor canale pulpare aberante. Se prezinta sub forma
unei formatiuni chistice, cu aceleasi caractere clinice si
evolutive, aspectul radiologic relevind insa o radiotransparenta
de mai mici dimensiuni localizata radicular lateral, de cele mai
multe ori in limbusul osos interdentar sau mai rar interradicular.

Diagnostic diferential

-chist parodontal lateral

-keratochistul odontogen primordial

-parodontopatia marginala cronica profunda

Teatament

Principiile de tratament sunt similar cu cele pentru chistul

periapical. Avind in vedere evolutia lateral a chistului, cu
erodarea limbusului alveolar interdentar, in cele mai multe
cazuri implantarea dintelui e afectata, impunind extractia
dentara si chistectomia prin alveola.

Chistul rezidual
Chistul rezidual este un chist radicular care persista dupa
tratamentul endodontic sau extractia dentara.

Clasic se considera chist rezidual acel chist restant dupa

extractia dentara fara chiuretarea alveolei. In present, termenul
de chist residual a fost extins si pentru chistul periapical
persistent dupa un tratament endodontic care nu areusit sa
eradicheze focarul infectios de la nivelul apexului.

Chistul residual dupa tratament endodontic are aspectul

radiologic al unui chist periapical localizat la un dinte cu
obturatie de canal. Chistul residual dupa extractia dentara se
prezinta radiologic ca un chist radicular persistent la nivelul
unei creste alveolare edentate, dupa vindecarea osoasa a
alveolei postextractionale.

Diagnostic diferential

Diagnostic diferential al chistului rezidual dupa tratament

endodontic se face cu chistul periapical.

Diagnostic diferential al chistului dupa extractia dentara se

poate face cu leziunile chistice sau tumorale ale oaselor
maxilare care din punct de vedere clinic si radiologic nu sunt in
legatura cu un dinte: keratochistul odontogen primordial,
chistul osos traumatic, chistul osos anevrismal.

Tratamentul

Tratamentul chistului residual dupa tratamentul endodontic-

chistectomie cu rezectie apicala si sigilarea suprafetei de
sectiune a radacinii.

Tratamentul chistului residual dupa extractia dentara consta in

chistectomie prin abord oral.