Matrice stomatologie 1

CURS ?

Radiodiagnosticul chisturilor maxilarelor

şi ale părţilor moi cerivco-faciale

Noţiuni introductive
Radiologic - chisturile sunt formaţiuni transparente, net conturate, marea majoritate
având un lizereu calcar –limitant periferic.
Teritorial pot fi : - chist intraosos
- parţial intraosos şi în părţile moi ( mixte )
- numai în părţile moi
I. - Chisturile intraosoase
Sunt cele mai numeroase, cu importanţă privind diagnosticul radiologic şi clinico-
terapeutic.
II. - Chisturi cu localizare mixtă – au frecvenţă redusă .
Acestea sunt : - nazo-alveolar
- gingivo-alveolar
- chistul papilei incisive
III. - Chisturile părţilor moi : - chistul ductului tireo-glos
- chisturile branhiale

I. CHISTURILE INTRAOSOASE

În funcţie de implicarea sau nu a dintelui în constituirea leziunii chistice –aceste

chisturi intraosoase se împart în : - odontogene şi
- neodontogene
În general – chisturile intraosoase – sunt cavităţi care se dezvoltă în oasele maxilare,
cu conţinut – lichidian sau vâscos-cazeos .

Aceste cavităţi au pe peretele intern un ţesut epitelial şi o capsulă conjunctivă iar

între această capsulă şi spongioasa perichistică se interpune un strat subţire de os dens-
lizereu calcar periferic.
Majoritatea autorilor consideră chisturile tumori benigne.
În teritoriul O.M.F.frecvenţa chisturilor este mare, şi se ştie că viscerocraniul este
regiunea cu cele mai multe localizări dintre toate regiunile organismului ( aici există o
abundenţă de ţesut epitelial, unele celule fiind cu caracter vestigial ).
Radio-imagistic - chisturile intraosoase sunt radiotransparenţe intraspongioase,
frecvent unice, care devin vizibile datorită înlocuirii ţesutului osos – intens atenuant
pentru Rx - cu o zonă cavitară care realizează o minimă atenuare .
Forma : rotund-ovalară, policiclică, iar cele de dimensiuni foarte mari, iau forma peisei
sheletice în care se dezvoltă realizând imaginea de ,,os suflat’’.
Acest aspect apare în cazul proceselor patologice cu evoluţie lentă, care ating
dimensiuni mari, care nu au tendinţa de infiltrare ( a corticalelor osoase pe care le
subţiază şi le deformează ).
2 Autori

Lizereul calcar- este un important element de semiologie imagistică, în cazul chisturilor

( ar fi o modificare reacţională, condensantă-neoosteogeneză faţă de un corp străin-
chistul; ar fi o tasare, o compactare datorită sporirii presiunii intrachistice ).
Acesta este un inel opac periferic, este o bandă subţire opacă ( os dens, omogen,
asemănător cu o corticală, care limitează transparenţa chistică ; se interpune între chist şi
spongioasa limitrofă ).
Dimensiuni : 2-3 mm până la câţiva centimetri şi pot produce deplasări dentare,
rizaliză şi osteoliză la nivelul marginii bazilare, al planşeului foselor nazale, la nivelul
pereţilor sinusului maxilar etc.
Se pot constata septuri intrachistice sau calcificări.
Conturul nu mai este foarte net în chisturile infectate, şi se pot produce fracturi pe os
patologic.

1. CHISTURILE ODONTOGENE

Reprezentare schematică a chistului radicular apical, lateral şi rezidual

Reprezintă 90% dintre chisturile scheletului facial.( unele sunt descrise la ,, carii şi
complicaţiile acestora ’’)
A. Chistul radicular ( periapical ) : - în 60% dintre cazuri sunt situate la maxilar
- cele mai frecvente, la incisivi şi canini

Incidenţă retro-dento-alveolară :
chist radicular 25
 Matrice stomatologie 3

Ortopantomografie :
chist radicular 34

B. Chistul latero-radicular ( inflamator )

Se formează la extremitatea parodontală a unui canal radicular accesoriu, în contextul
pulpitelor cronice inflamatorii.
C. Chisturi radiculare- restante

Ortopantomografie :
chist radicular rezidual 46

D. Chistul dentiger - pericoronar, folicular

Se formează în jurul unor dinţi rămaşi în incluzie ; sunt chisturi de dezvoltare a
dintelui.
Sediu de predilecţie - M3 mandibular şi caninii maxilari
Aceste chisturi dentigere, în dezvoltare, pot include tot dintele, dinţii din vecinătate în
curs de erupţie, şi pot evolua către zonele spongioasei limitrofe.
Rx.-caracteristic :
- o radiotransparenţă rotundă /ovalară, care cuprinde în interiorul ei un dinte
inclus, şi este mărginită de un lizereu calcar. Acest lizereu pare că se inseră la nivelul
coletului, rădăcina fiind extrachistică.
În dezvoltare, chistul dentiger deplasează dintele respectiv şi dinţii vecini, chiar
departe de sediile lor, normale.
4 Autori

M3 mandibular poate fi proiectat spre gonion sau marginea bazilară, sau chiar în
ramul ascendent, sau poate fi proiectat spre mezial.
Pentru diagnostic se recomandă : incidenţa ,,mandibulă defilată’’, O.P.T., incidenţa
retro-dento- alveolară ( adaptată ).
Caninul superior poate fi proiectat către cavitatea nazală, sinusul maxilar, sau chiar în
grosimea palatului dur.
Diagnostic : - incidenţe ocluzale – cu film muşcat – Belot şi Simpson.
Se evidenţiază creşterea diametrului vestibulo-oral al regiunii respective ;
- O.P.T. ( examen de orientare )
Privind deplasările dinţilor de pe arcada respectivă, expansiunea chistului dentiger
determină : îngrămădiri dentare, expulzii, divergenţe radiculare, rizaliză ; dinţii în erupţie
sunt împiedicaţi să apară,dezvoltându-se şi în spongioasă, deformează regiunile anatomice
vecine ( aspect de “os suflat’’- dezvoltarea lentă, laminează spongioasa şi deplasează
corticalele ).
În cazul M3 mandibular al cărui chist se extinde către ramul ascendent al mandibulei
se constată o transparenţă cavitară întinsă, care face să bombeze limitele anatomice,
(chiar incluzând şi apofiza coronoidă ), rotunjeşte unghiul mandibular, subţiază
corticalele.
 Matrice stomatologie 5

Reprezentare schematică a chisturilor dentigere

Ortopantomografie :
chist folicular 18 şi 48 (în curs de erupţie)

Ortopantomografie :
chist dentiger lateral la 38 - inclus

E. Keratochistul odontogenic - chistul primordial

Are originea în reticulul organului adamantin şi rezultă din degenerarea ţesuturilor
germenului dentar.
Conţinutul este cazeos-vâscos ( diferit de celelalte chisturi ).
Cavitatea are către interior un epiteliu keratinizat, la periferia sa având un strat subţire
de ţesut conjunctiv.
În afara cavităţii principale, în contact cu peretele extern al acesteia există numeroşi
microchişti, care în timpul intervenţiei chirurgicale nu pot fi chiuretaţi şi ...determină
recidivele ( în 10-60% dintre cazuri ).
Creşterea este agresivă cu dezorientări şi manifeste dislocări dentare-expulzii de pe
arcadă.
Rx –mai frecvent la mandibulă, în regiunea gonionului sau în regiunea caninilor.
- radiotransparenţă chistică, uneori cu septuri subţiri,lizereul calcar este mai puţin
evident ( mai subţire, pe alocuri întrerupt ) ;
6 Autori

- se localizează, de preferinţă, interproximal

- frecvent se produc ,, fracturi pe os patologic’’
Diagnosticul diferenţial - chistul parodontal latero-radicular
- tumora cu mieloplaxe
- cementom în faza osteolitică
- pungi parodontale
- ameloblastom incipient

Schemă a chisturilor primordiale şi keratochisturilor

Ortopantomografie :
chist primordial la nivel 38
 Matrice stomatologie 7

Ortopantomografie :
keratochist multicavitar maxilar (mezial de 13)

Sindrom Gorlin – Goltz : este o entitate anatomo- clinică care asociază :

keratochist,nevi bazo-celulari, malformaţii scheletice ( blocuri vertebrale, polidactilie,
sindactilie,coaste bifide etc).

Ortopantomografie :
nevomatoză bazo-celulară Gorlin

C.T. – secţiune coronală :

chist maxilar – nevomatoză bazo-celulară Gorlin

F.Chistul parodontal latero- radicular ( interproximal )

Este localizat interproximal, între colet şi apex.
Rx.- transparenţă ovalară / rotundă, situată centro-septal sau în contact cu rădăcina
dintelui; lizereu periferic prezent.
Nu determină fenomene mecanice : deplasări, rizaliză, os suflat.
Aceste chisturi pot evolua şi spre gingie, sub care bombează şi trebuie diferenţiat de
chistul gingival al adultului .
8 Autori

G. Chist odontogenic calcifiant ( chist Gorlin )

Rx.- transparenţă cu calcificări ( singurul chist cu calcificări ) granulare discrete, uneori
confluente; acestea pot fi şi sub formă de septuri calcare ( intrachistice ).
Întrerupe lamina dura din vecinătate.
Nu are lizereu calcar.
Nu are o localizare preferenţială în raport cu rădăcina dintelui.

2. CHISTURI NEODONTOGENE

Sunt chisturi fisurare de linie mediană.

Nu sunt legate de patologia dintelui - nu sunt în relaţie cu dezvoltarea sau erupţia, şi
nici cu patologia dintelui aflat pe arcadă.
Cele embrionare sunt dependente de etapele de dezvoltare ale viscerocraniului iar
altele sunt chisturi osoase dezvoltate întâmplător în teritoriul facial.

Chist alveolar median-superior

Rx- transparenţă ovalară, cu axul vertical, cu lizereu, situată interincisiv superior.
Se evidenţiază prin : - O.P.T.,incidenţă Belot, incidenţe periapicale – incisivi superiori.

Chist median palatin posterior

Este situat în ⅓ posterioară a suturii interpalatine, la limita dintre palatul dur şi septul
nazal.
Rx-diagnosticul se stabileşte prin radiografii şi tomografii ( medio-sagitale şi frontale )
când se constată o transparenţă omogenă cu lizereu calcar, cu marele ax orizontal.

Ortopantomografie :
chist fisurar median maxilar
 Matrice stomatologie 9

Clişeu ocluzal :
chist median fisurar

Chist median mandibular

Rx-transparenţă mărginită de lizereu calcar, situată pe linia mediană, sub apex-urile
incisivilor ( inferiori ), realizând deplasări divergente ale rădăcinilor.
Incidenţe folosite pentru diagnostic : – retroalveolare, Belot, radiografii mentoniere,
(cu film submentonier ), O.P.T.

Reprezentare schematică
a chistului mandibular median
10 Autori

Ortopantomografie :
chist median mandibular – localizat simfizar
cu efect de masă asupra incisivilor centrali

Incidenţă orto-ocluzală inferioară :

chist median mandibular

Chistul fisural globulo- maxilar

Este situat la unirea mugurelui nazal intern ( globular ) cu al maxilarului.
Este situat între apex-urile incisivului lateral superior şi canin
Rx- radiotransparenţă sub formă de picătură, cu lizereu inconstant, cu divergenţă a
rădăcinilor incisivului lateral şi canin.
 Matrice stomatologie 11

Ortopantomografie :
chist globulo-maxilar la nivel 22, 23

Incidenţă disocluzală laterală superioară stângă :

chist globulo-maxilar la nivel 22, 23

Chistul nazo-palatin
Nu este un chist de fisurare.
Se dezvoltă la nivelul canalului nazo-palatin ( din vestigiile epiteliale ale acestui canal)
Este cel mai frecvent chist neodontogen .
Rx- radiotransparenţă mediană, la nivelul maxilarului, cu lizereu.
Are formă de inima sau măr - şi pe această imagine se proiectează (median ) – spina
nazală anterioară.
12 Autori

Localizarea chistului naso-palatin (A) şi

chistului median anterior maxilar (B) :
schemă şi clişee radiografice

Incidenţă Belot :
chist de canal incisiv

Incidenţă Belot :
chist naso-palatin
 Matrice stomatologie 13

Incidenţă Belot :
chist naso-palatin

C.T. – secţiuni axiale şi coronale :

chist naso-palatin

3. CHISTURI CU ETIOLOGIE INCERTĂ

( şi dezvoltare întâmplătoare în teritoriul dento-paradontal )
Se abat de la caracteristicile chisturilor.

Chistul osos trumatic-Ivy

Nu posedă membrană, nu are lizereu calcar şi nici conţinut lichidian.
Este o lacună ( aspect osteolitic ) - cavitatea creată este goală şi are diametrul de
aproximativ 1 cm ) ; uneori cavitatea este mai mare, policiclică.
Ca etiologie probabilă-rezorbţie a unui hematom intraosos-posttraumatic.
14 Autori

Ortopantomografie :
chist osos traumatic în regiunea incisivilor inferiori

Chistul osos solitar

Nimic caracteristic din punct de vedere radiologic.

Localizări tipice ale chisturilor solitare – schemă

 Matrice stomatologie 15

Ortopantomografie :
chist solitar - ram ascendent hemimandibulă stângă

Chistul osos anevrismal

Foarte frecvent este localizat în oase cu ţesut spongios abundent ( coaste, vertebre,
bazin ) dar şi mandibular.
Cavitatea chistică conţine ţesut conjunctiv de neoformaţie intens vascularizat (artere şi
vene dilatate ), uneori o cavitate cu conţinut sanguin.
Rx – transparenţă rotundă, cu contururi nete, cu lizereu calcar subţire, cu septuri
calcare ( ca în ameloblastom ).

Reprezentare schematică a localizării

chistului anevrismal

Ortopantomografie – detaliu :
chist osos anevrismal mandibular

II.CHISTURI CU LOCALIZARE MIXTĂ

Chistul papilei palatine

Este asemănător cu chistul nazo - palatin.

Chistul nazo-alveolar ( nazo- labial )

Este o formaţiune ovalară, cu dimensiuni mici, proeminentă în şanţul nazo-labial.
16 Autori

Se palpează vestibular .
Poate produce modificări osoase - prin atrofie de compresiune – la nivelul planşeului
foselor nazale, lateral de spina nazală anterioară.

Reprezentare schematică a localizării

chistului naso-labial (A) şi chistului globulo-maxilar (B)

Ortopantomografie :
chist median anterior de maxilar

III. CHISTURI ALE PĂRŢILOR MOI

La acestea nu există contrast natural : realizează aceeaşi atenuare ca şi părţile moi din
jur şi necesită examen cu substanţe de contrast - introduse în cavitatea chistului , prin
fistula existentă.
Cele cu localizare facială şi cervicală sunt :
Chistul tireo-glos –se întâlneşte în orice porţiune a ductului vestigial tireo- glos.
Clinic- tumoretă submentonieră, median sau supratiroidian;
Diagnosticul se stabileşte prin examen cu Lipiodol sau Odiston.
Chisturile branhiale –Se formează din resturi ale arcurilor branhiale.
Se localizează latero-cervical sau submandibular ; fistulizează frecvent.
Chisturi de retenţie salivară
Sunt dependente de glandele salivare mici, la nivelul buzelor, sublingual etc .