ANOMALII DENTARE DE DEZVOLTARE DE FORMĂ

Forme clinice
- fuziunea - dens invaginatus
- geminaţia - dens evaginatus
- concrescenţa - taurodonţia
- dilacerarea - chinodonţia.

Etiologie
- cauze generale: diferite boli generale (hormonale)
- cauze locale: (traumatisme),
- genetice,

Frecvenţa
- afectează 1-2 dinţi
- afectează DT şi DP. DINŢII DUBLI
- dintele dublu are o coroană de obicei compusă din 2 dinți,
- poate avea 1-2 rădăcini depinzând de cauza de dezvoltare care a produs d. dublu,.
- dinții dubli sunt mai predispuși la carie din cauza formei lor neobișnuite
- pot fi asociați uneori cu lipsa (anodonția) dintelui permanent

Cauza:
- factori de mediu locali (ca înghesuirea germenilor dentari, traumatisme)
- factori de mediu sistemici,
- factori ereditari. (b. genetice cu (transmitere autosomal dominant sau autosomal recesiv)

Frecvență:
- apar mai frecvent la copii decât la adult (0.5% dintre copii pot avea d dubli)
- dinții frontali sunt mai afectați decât cei laterali
- rudele sunt mai frecvent afectate.

Clasificare:
În funcție de mecanismul patogenic:
- dinți dublii produși prin fuziunea a 2 sau mai mulți muguri vecini (dinți fuzionați)
- dinți dubli produși prin diviziunea unui mugure (dinți geminați)

GEMINAŢIA DENTARĂ
Etiologie
- factori locali (traumatism)
- factor ereditar
Frecvenţă
- DT: Ic, Ilat. inf. se face obligator Rx pt. că se poate asocia cu anodonţie la DP succesori
- DP: Ic, PM, M3 mandibulari,
- rar la maxilar.
Patogeneză
- scindarea (diviziunea) unui mugure în etapa de proliferare
Clinic
- 2-3 coroane unite
- de obicei dacă se numără dinții apare un număr normal de dinți (d. geminat se numără ca un singur d.)
- forma coroanelor este mai mult sau mai puţin asemănătoare
- dimensiunea coroanelor este mai mică
- separaţia poate fi parţială (şanţuri) sau totală
- au 1 rădăcină, 1 canal, o cameră pulpară
 Tratament
- ameliorarea fizionomiei
- reducerea coroanelor în sens mezio-distal şi fluorizări
- coroane fizionomice
- sigilări și refaceri cu compozite
- extracţie şi tratament orto sau protetic.
FUZIUNEA DENTARĂ
Patogeneză
- unirea a doi sau mai mulţi muguri vecini prin dentină ca urmare a unei presiuni de vecinătate exercitată
pe mugurii în formare
- fuziunea poate apărea în diferite stadii ale dezvoltării
- alipirea poate fi prin coroană sau prin rădăcină (coalescenţă)
- se pot uni 2 DT sau 2 DP normali
- se poate uni 1 dinte din seria normală cu un dinte supranumerar situație clinică ceea ce este imposibil de
diferenţiat de o geminare deoarece numărul de dinţi apare normal.
Frecvenţă
- DP: I inf., I lat. sup.
Etiologie
- congenital din cauze necunoscute
- local prin traumatism sau presiune de vecinătate. exercitată pe mugurii în formare
Clinic
- 2-3 coroane unite
- formă asemănătoare şi dimensiuni normale ⇒ macrodont
- la numărătoarea dinților apare lipsa unui dinte
- au mai multe canale, camere pulpare şi rădăcini proprii
- Rx este obligatorie pentru dg de fuziune dar și pentru dg de anodonţie a DP.
Tratament
- separarea coroanelor este grea mai ales la nivel radicular
- dinţii cu aspect şi dimensiune normale se separă şi apoi se fluorizează
- tratament ortodontic pentru ameliorarea fizionomiei
- refaceri cu compozite
- coroane fizionomice

CONCRESCENŢA
Patogeneză
Prin presiuni de vecinătate (traumatism) se produc alipiri de 2-3 dinţi vecini la
nivel radicular
Etiologie
prin cement după formarea rădăcinii.
- traumatisme
- înghesuiri dentare
Frecvenţă
- I central temporar cu I lat., I lat. cu caninul
- Molarii maxilari
Clinic
- fiecare dinte are cameră pulpară, canal radicular propriu
- depistare Rx întâmplător
- apar spaţieri dentare
Tratament
- chirurgical prin separare şi tratament ortodontic
- prin extracţie
- tratament endodontic.
 DILACERAREA
Patogeneză
- angulare anormală a uneia din părţile componente ale dintelui mai mult de 90o (flexia angulare sub 90)
- factorul perturbator produce oprirea în dezvoltare a dintelui. După încetarea acțiunii factorului
perturbator dezvoltarea se reia dar într-o altă direcţie decât cea normală.
Etiologie
- traumatisme ale DT (intruzii)
- DLMP
Tipuri
- angulare coronară
- angulare corono-radiculară
- angulare radiculară.
Frecvenţă
- frecvent la Ic sup., PM inf şi mai rar la M3.
Clinic
 Dilacerare coronară
- angulare coronară afectează fizionomia
- hipoplazii de smalţ pe fondul cărora se grefează carii simple şi complicate (traumatisme la DT)
- dinţii pot rămâne incluşi
- pot provoca modificări ale ocluziei
- se pot asocia și alte modificări ale formei
- gravitatea angulării depinde de:
o
vârsta mugurelui DP la momentul intervenției factorului etiologic,
o
de intensitatea traumatismului
o
de raportul dintre DT şi DP
 Dilacerare radiculară
- angulare la nivel radicular
- depistate întâmplător pe Rx
- dintele de obicei ramâne inclus.
Tratament
- descoperire chirurgicală - tratament protetic (remodelare)
- tratament ortodontic - extracţia dacă are complicaţii periapicale mari.
- tratament endodontic greu

DINTE INVAGINAT (DENS IN DENTE)

Etiopatogeneză
- necunoscută pe deplin
- factorul genetic a fost implicat găsindu-se frecvent la rude,
- invaginarea epiteliului adamantin intern spre papila dentară înaintea
calcificării în stadiul de morfogeneză.
Tipuri
Clasificarea Oehlers (1957) cuprinde 3 tipuri determinate de cât de mult se extinde invaginarea din coroană
în rădăcină
- Tipul I: dens in dente coronar . Invaginarea este minimă și este acoperită cu smalț, se află în interiorul
coroanei dintelui și nu se extinde dincolo de nivelul JSC.
- T ipul II: dens in dente corono-radicular Invaginarea este căptușită cu smalț și se extinde din camera
pulpară în canalul radicular, fără comunicare cu ligamentul parodontal.
- Tipul III dens in dente radicular.
Subtip IIIA: Invaginarea se extinde în rădăcină și comunică lateral cu zona lig. parodontal printr-un pseudo-
foramen. De obicei, nu există comunicare cu pulpa, care se află comprimată în rădăcină.
Subtipul IIIB: Invaginația se extinde mai profund în rădăcină și comunică cu lig. parodontal la foramenul
apical. De obicei, nu există nici o comunicare cu pulpa.
In tipul III infecția din cadrul invaginării poate conduce la o inflamare a țesuturilor parodontale care dănd
naștere la o "parodontită peri-invaginație".

Frecvenţă
- apare mai frecvent la mongoloizi și rar la rasa neagră
- mai frecvent apare la DP (fetele) decât la DT (băieții)
- afectează mult mai frecvent dinții maxilari
- I lateral maxilar permanent este cel mai afectat 90%, caninii și dinții laterali sunt mai rar afectați iar la
DT apare mai frecvent la Ilateral maxilar
- pot apărea asimetric dar și simetric (43%)
Clinic
- dinţii au forme şi dimensiuni normale
- foramen caecum mai adânc
- el apare ca un traiect liniar în smalţ care fie se termină în deget de mănuşă în coroană sau rădăcină fie în
ligamentul periodontal
- carii frecvente şi complicaţii precoce
- sunt depistate pe Rx
Tratament
- sigilarea foramen caecum
- tratamentul endodontic este dificil
- extracţia dacă apar complicaţii şi tratamentul endodontic nu dă rezultate.

DINTE EVAGINAT (DENS EVAGINATUS)

Patogeneză
- evaginarea epiteliului adamantin intern spre exterior spre reticulul stelat, cu apariţia unui cuspid
suplimentar
- apare în stadiul de morfodiferenţiere ca şi celelalte anomalii de formă şi dimensiune
Etiologie
- necunoscută
- ereditară: sindromul Stuge Weber, sindromul Ellis van Creveld, incontinenţia pigmenti (talon cusp apare
individual sau în cadrul sindroamelor)
- factori de mediu
Tipuri
- la I şi canini se numeşte talon cusp
- la PM superior apare pe cuspidul vestibular pe suprafaţa ocluzală
- la molarii inferiori poate apărea cel de al 6 lea cuspid (sixtum)
- la M1 perm. sup. Şi M2 temporar sup. se găseşte frecvent tuberculul lui Carabelli (mezio palatinal). Este
perceput ca o variaţie a formei şi nu ca o anomalie de formă
- tuberculul lui Bolk pe f vestibulara a M2 permanent
- tuberculul lui Zuckerkandel pe fata vestibulara a M1 temporar.
Frecvenţă
- talon cusp:
- frecvenţă mare la maxilar 92% (I lateral 55%, Ic 36%, C sup.)
- variaţie etnică 0,06-7,7%
- tuberculi suplimentari PM inf., M3, dinţii supranumerari De obicei apar bilateral. Variaţii rasiale:
indienii americani (premolarul superior al lui 'Uto- Aztecan'), europenii prezintă frecvent tuberculul lui
Carabelli
- Mai frecvent la băieţi
- Mai frecvenţi la DP dar poate apărea şi la DT (Ic, Ilat)
- mongoloizi, asiatici 1-2%, eschimoşi şi indienii nord americani 3-4%
Clinic
- pe faţa ocluzală a dinţilor laterali apare un cuspid suplimentar (ex. molarul sixtum)
- pe fața palatinală a M1 permanent și M2 temporar apare tuberculul lui Carabelli,
- formaţiunea prezintă smalţ, dentină şi cameră pulpară (uneori nu are c.p.) care este de fapt o prelungire a
camerei pulpare normale
- fracturi frecvente
- interferenţe ocluzale
- carii în şanţuri, complicaţii pulpare şi periapicale.
- Talon cusp (gheară, călcâi, Y): cingulumul este accentuat dar are formă de ţăruş; poate ajunge la planul
de ocluzie producând interferenţe

Tratament
- slefuiri selective pentru reducerea înălţimii şi fluorizări
- se pot produce deschideri ale camerei pulpare ale dintelui afectat şi atunci se fac coafaje, tratament
endodontic.

TAURODONŢIA
Patogeneză
- plierea tecii lui Hertwig se face la alt nivel decât cel normal.
Etiologie
- afectează mai mulţi dinţi în cadrul unor sindroame genetice (Klinefelter, Down).
- Amelogeneza imperfectă tip IV care se însoţeşte de taurodonţie.
Frecvenţă
- eschimoşi 11%
Clinic
- cameră pulpară mare
- camera pulpară nu are constricţie la nivelul joncţiunii smalţ cement
- podeaua camerei pulpare este situată spre canalele radiculare
- rădăcinile par scurte, globuloase
- depistare Rx întâmplătoare.
Tratament
- nu are semnificaţie patologică

CHINODONŢIA
Clinic
- apare mai frecvent la dinţii temporari
- dinţii se aseamănă cu cei de câine
- camera pulpară este mare şi se continuă cu rădăcina (practic nu există podeaua camerei pulpare).

PERLELE DE SMALŢ (enameloame, smalț ectopic)

Frecvență
- la asiaticii apar mai frecvent
- apar cel mai frecvent în zona furcației interradiculare a molarilor
- molarii maxilari sunt cel mai frecvent afectaţi
Etiopatogenie
- perturbarea activității tecii epiteliale a lui Hertwig
- asociată cu depunerea de smalţ aberant peste cement
Clinic
- mici noduli de smalţ care apar pe rădăcină, pe sau foarte aproape de joncţiunea smalţ cement
- frecvent mimează tartrul subgingival
- uneori pot conţine corn pulpar şi dentină.
Radiologic:
- sunt vizibile ca mici radioopacități sferice pe rădăcină
Tratament
- fără tratament specific de obicei
- menținerea igienei corecte pt a evita apariția bolii parodontale
- îndepărtarea lor ar putea fi necesară dacă apar probleme parodontale la furcație

RĂDĂCINI SUPRANUMERARE
Apar mai frecvent pe:
- C, PM inf (bifurcaţi) şi M, în special M3
- PM sup. pot avea 3 rădăcini.
- M1 inf. pot avea 3 răd., cea mezială fiind bifurcată
- apar rar pe incisivi