CURS 1

ANOMALII DENTARE DE DEZVOLTARE

Generalități
- Anomalii dentare sunt abateri de la dezvoltarea normală ce apar
ca rezultat al perturbării procesului de odontogeneză (săpt. 5 viu
odată cu formare mug. I temp. până la 14-15 ani odată cu
închiderea apexurilor M 2 şi 3 permanenţi),
- Grupele dentare se formează la momente în timp diferite dar
toate urmează aceleaşi etape în dezvoltare,
- Gravitatea, caracterul și aspectul clinic al perturbărilor depind de:
momentul, durata și intensitatea acţiunii factorului etiologic,
- NU există modificări specifice care să caracterizeze un anume
factor etiologic,
- Se evidenţiază la sau după erupţia dintelui.
Factori etiologici
 factorii etiologici determinanţi:
o factori genetici,
o factori de mediu,
 generali ca de ex. afecțiuni ale mamei / copilului;
 locali ca de ex. traumatismele DT generează defecte
locale ale DP (ex. dinţii dilaceraţi).
 factorii etiologici favorizanţi (ex. proalveolodenția).
Clasificarea ADD
1. După faza formatoare interceptată
- perturbarea iniţierii: anomalii de număr
- perturbarea proliferarea: anomalii de nr şi de formă (d dubli)

1
 - perturbarea histodiferenţiererii (afectează ameloblastul şi
odontoblastul) cu apariția de afecțiuni genetice ca de ex. AI,
DI, displazia dentinară,
- perturbarea morfodiferenţiențerii: de formă şi dimensiune,
- perturbarea apoziției matricilor organice (HS, displazii
denttinare) și mineralizarea (HM).
2. După momentul producerii (Majito)
a. Anomalii de dezvoltare primare
- sunt evidente la erupţia d. / la scurt timp după erupție,
- există o legătură între factorul cauzal şi efect.
Clasificare:
- neevolutive (cicatriciale, stabile)
- evolutive.
b. Anomalii de dezvoltare secundare
- evidente la multă timp după erupţie fiind greu de făcut legătura
între defecte şi perioada formativă,
- forme clinice: caria cu tipar neobișnuit ca: caria precoce a
copilăriei, caria circulară a frontalilor permanenți (sindr. Dubreuil-
Chambardel),
- sunt carii acute cu evoluție rapidă care nu se dezvoltă întotdeauna
pe un teren distrofic,
- fără semne clinice subiective în stadiile incipiente,
- nu răspund bine la tratament,
- deși există o vulnerabilitate excesivă la factorii externi nu se
transmit genetic.

2
 ANOMALIILE DE DEZVOLTARE PRIMARE NEEVOLUTIVE,
CICATRICIALE, STABILE
 I. Anomalii dentare de număr
a. În minus - Anodonţia (dinţi lipsă)
1) Anodonţie totală - lipsesc toţi dinţii
2) Anodonţie parţială - lipsesc 1 / mai mulţi d.
a) anodonţie redusă 1-2 dinţi lipsă
b) hipodonţie 1-5 dinţi lipsă
c) oligodonţie 6 sau mai mulţi dinţi lipsă.
1) Anodonţie adevărată - dintele nu s-a format
2) Anodonţie falsă - d s-a format dar a fost extras (edentație)
3) Pseudoanodonţie - d. este inclus
b. În plus - supranumeri (hiperdonție)(mesiodens, distomolarii,
paramolarii)
Clasificare
- După morfologie: conici, tuberculați, odontoame, morfologie
normală
- După localizare: mesiodens, para și distomolari, parapremolari,
- După orientare: verticali, inversați și transversali
- După erupție: erupți, parțial erupți, incluși.
II. Anomalii dentare de dimensiune
a. În minus - microdonţia
1) Generalizată - toţi dinţii sunt mai mai mici
- adevărată - dinți mici și maxilare normale
- relativă - dinți normali și maxilare mari

3
2) Localizată - afectează dinţi izolaţi
b. În plus - macrodonţia
1) Generalizată:
a) adevărată; toţi dinţii sunt mai mai mari
b) relativă
2) Localizată - afectează dinţi izolaţi
III. Anomalii dentare de formă
a. Coronare
1. formă de lopată
2. cuspizi accesorii - pot afecta unii dinţi
- Cuspidul lui Carabelli - pe faţa pal. a M1 perm.
- Talon cusp - pe faţa pal. a incisivilor sup.
- Cuspidul lui Doak - pe faţa V a molarilor
- Dinte evaginat - în foseta centrală a PM
3. Dinți dubli
- Geminaţia - diviziunea unui mug. - d. dublu
- Fuziunea - doi d. uniţi - dinte dublu
4. Dens invaginatus (dens in dente)
- coronar / corono-radicular / radicular
5. Dilacerarea
- coronară
- corono-radiculară
- radiculară.
b. Radiculare
1. Rădăcini accesorii (rădăcini supranumerare)
4
2. Dilacerare - angulare neobişnuită a rădăcinii
3. Perle de smalţ
4. Taurodonţie
5. Concrescenţa - fuziunea dinţilor prin cement în timpul
odontogenezei
6. Hipercementoză - producerea de cement în exces
7. Dens invaginatus radicular
IV. Anomalii de structură
A. Smalţ
a. HS de cauză locală (trauma / inflamaţia) (d. Turner)
b. HS de cauză generală : factori sistemici de mediu ca de ex. infecţii,
inflamaţie, carenţe nutriţionale, intox. chimice (fluoroza) etc.
- incisivii Hutchinson,
- molarii Mulberry,
- smalţ pătat prin fluoroză dentară
- modificări de culoare dentară date de boli sistemice
B. Dentină
a. displazia dentinei de cauză locală
b. displazia dentinei de cauze sistemice
- rahitism, rahitism rezistent la vitamina D,
- hipoparatiroidism,
- administrarea de medicament (tetraciclina)
C. Cement
- hipofosfatazia, disostoza cleidocraniană, epidermoliza buloasă
5
 ANOMALIILE DE DEZVOLTARE PRIMARE EVOLUTIVE,
ACTIVE
Caracteristici comune
- se evidenţiază puţin după erupţie,
- evoluează în suprafaţă şi profunzime fiind greu de stopat prin
tratament,
- de cauză genetică.
1. care afecteză smalţul
 Amelogeneza Imperfectă
a. tip hipoplazic: matricea organică este deficitară
b. tip hipocalcificat: mineralizarea este deficitară
c. tip hipomaturat: maturarea este deficitară
d. tip cu taurodonție
2. care afecteză dentina
 Dentinogeneza Imperfectă (dentina opalescentă)
- Shilds tip I asociată cu OI
- Shilds tip II de sine stătătoare
- Shilds tip III (Brandywine)
 Displazia dentinară
- tip I: DD radiculară (“d. fără rădăcină”)
- tip II: DD coronară
3. care afecteză toate structurile dentare
 Odontodisplazia regională (d. fantomă)

6
ANOMALII DENTARE DE NUMĂR
Apar în etapa de iniţiere şi proliferare
Număr mai mic de dinţi
Forme clinice
- anodonţia parţială
o A redusă 1-2 dinți
o A întinsă:
o hipodonţie 1- 6 dinți
o oligodonţie ˃ 6 dinți
o anodonţia subtotală
o anodonție totală
- Anodonție subtotală și totală
Frecvenţă
- DP ultimul d. dintr-un grup (Ilat., PM2, M3)
- DT apare la Ilat. şi la Ic.
- Frecvență la DP 1,5-20% fără M3
- Anodonţia M3 apare la 25-30%
- Popoare australieni 1%, japonezi 3%, caucazieni 10-20%
Etiologie
- reducere filogenetică ca semn de evoluţie
- sindroame: D ectodermală, S Down, S Hurler etc
- factori locali: DLMP, radioterapie - abs / oprit în evoluţie
Clinic
7
 - dinţi absenţi de pe arcadă mult după termenul de erupţie
- cu / fără persistenţa DT; cu / fără menţinerea spaţiului
- anodonţia poate fi simetrică / asim. (omolog nanic, conic)
- Rx: absenţa d. (anodonţie adevărată) sau prezenţa d
(pseudoanodonţie).
Tratament
- refacerea fizionomiei şi masticaţiei
- închiderea spaţiului prin trat ortodontic
- tratament protetic de refacere
- pseudoanodonţie - extracţia dinților supranumerari pt. favorizarea
erupţiei DP.
Număr mai mare de dinţi
Frecvenţă
- mai frecvent la maxilar peste 90%
- mai frecvent la DP 3%, DT 0,3-1,7%
- băieţii sunt afectaţi de două ori mai frecvent
- japonezii au mai frecvent
- mai frecvent în zona frontală (meziodens), în zona PM
(parapremolarii), în zona molarilor (para şi distomolarii)
Clasificare
- unici / multipli
- erupţi / incluşi
- în zona frontală, PM, Molarilor
- formă normală, conici, tuberculaţi etc
- nanici, normali, macrodonţi
Etiologie
- involuţie filogenetică (atavism)
- genetici: displazia cleido-craniană, S Down etc

8
 - locali: scindarea mug. normali ex. DLMP, reactivarea şi
hiperproducţia lamei dentare

Meziodensul
Clinic
- între cei 2 Ics, loc. oral, nu poate atinge PO
- formă și dim. N / ţăruş, nanic, tuberculat
- inclus / erupt de obicei parțial
- rădăcină de obicei mai scurtă
Tulburări: incluzia DP, deplasarea DP, înghesuirea DP, dilacerări
dentare, RR ale vecinilor, necroze ale DP vecini, chisturi dentigene, tulb.
de ocluzie.
Parapremolarii, para sau distomolarii
- formă de PM, M mai mici sau N, cu formă N sau modificată
(cuspizi suplimentari)
- plasaţi în zona lat. lângă PM, M sau distal de M
- pot fi erupţi / incluşi
- tulburări de ocluzie
Anastroficii (inversați)
- inversați cu rădăcina spre arcadă Rx
- cu modificări de formă (ţăruş) şi dimensiune (nanici)
- pot perturba erupţia DP provocând ectopii dentare
- ParaPM, paraM erupți, distoM
Tratament
Prezența complicațiilor
- se îndepărtează d. supranumerar / d. normal în funcţie de starea
dinților respectivi
9
 - tratament ortodontic
- extracţia lor poate afecta DP
- expectativă în ipsa complicațiilor.
 
ANOMALII DE DIMENSIUNE
- apar în etapa de morfodiferenţiere
Clasificare:
- Macro / microdonţie,
- Localizată / generalizată
- Adevărată / falsă în fcţie de relaţia d. - proces alv.
Etiologie - genetică / generală / locală
- cu microdonția: Down, microsomia hemifacială, displazia
ectodermală
- cu macrodonţia: macrosomia hemifacială
- B. hormonale: gigantism sau nanism hipofizar
- Factori locali (dinţii dublii).
Macrodonţia adevărată generalizată
- toţi dinţii sunt mai mari
- SI este ˃ de 35 mm
- înghesuire dentară
- incluzii şi ectopii dentare
- bombări ale proceselor alveolare
- perturbări ocluzale
Macrodonţia adevărată localizată
- afectează un grup dentar (F/L)

10
 - afectează 1-2 dinţi
- alveola bombează în zona respectivă
- I lateral superior, M3, d supranumerari
- înghesuiri

Microdonţia adevărată generalizată

- toţi dinţii sunt mai ˂
- conici
- SI este ˂ de 28 mm
- spaţieri dentare
- procese alv. excavate
- perturbări fc: estetice, fonetice
Microdonţia adevărată localizată
- afectează un grup dentar (F/ L)
- I lat. sup, M3, supranumerari
- dinţii conici, nanici
- proces alv. excavat zonal
- rădăcini scurte şi subţiri
Tratament
- extracţie
- tratament ortodontic
- remodelări coronare cu composite
- tratament protetic de acoperire

11
ANOMALII DE FORMĂ
GEMINAȚIA
Clinic
- 2-3 coroane unite
- dacă d. afectat este numărat ca 1 d. atunci există un nr. normal de
dinti
- forma cor. este mm / mp asemănătoare
- dimensiunea coroanelor este mai mică
- separaţia poate fi parţială (şanţuri) sau totală
- Rx anodonţia DP
- 1 rădăcină, 1 canal, 1 cp.
Tratament
- ameliorarea fizionomiei
- reducerea cor. în sens mezio-distal şi fluorizări
- coroane fizionomic,
- sigilări și refaceri cu compozite
- extracţie şi tratament orto sau protetic.

FUZIUNEA
Patogeneză
- unirea a 1 / mm muguri vecini prin dentină ca urmare a unei
presiuni de vecinătate
- poate apărea în diferite stadii ale dezvoltării
- alipire prin coroană / prin răd. (coalescenţă)
- se pot uni 2 DT sau 2 DP normali
- unirea a 1 d normal cu un supranr. - imposibil de diferenţiat de o
geminare (nr normal de dinți)
Frecvenţă

12
 - DP: I inf., I lat. sup.
Etiologie
- congenital din cauze necunoscute
- local prin traumatism
Clinic
- 2-3 cor unite de formă asem. şi dim. normale
- macrodont, de obicei apare că un dinte este lipsă
- au mm canale, c. p. şi rădăcini proprii
- Rx se poate asocia cu anodonţia DP
Tratament
- separarea cor. este grea mai ales la nivel radicular
- dinţii cu aspect şi dimensiune normale se separă şi apoi se
fluorizează
- tratament ortodontic pentru ameliorarea fizionomiei
- refaceri cu compozite / coroane fizionomice
CONCRESCENŢA
Patogeneză
- prin pres. de vecinătate (traumatism) se produc alipiri de 2-3 dinţi
vecini la nivel radicular (cement) după formarea rădăcinii
Etiologie
- traumatisme
- înghesuiri dentare
Frecvenţă
- I C temp cu I lat., I lat. cu caninul, M max.
Clinic
- fiecare d are c pulpară, canal radic propriu

13
 - depistare Rx întâmplător
- apar spaţieri dentare
Tratament
- chirurgical prin separare şi trat ortodontic
- prin extracţie
- tratament endodontic.

DILACERAREA, FLEXIA
Patogeneză
- angulare anormală a uneia din p. componente ale d. mai mult de
90o (flexia angulare sub 90o )
- f etiol produce oprirea în dezv a dintelui care se reia apoi dar într-o
altă direcţie (anormală)
Etiologie
- traumatisme ale DT (intruzii)
- DLMP
Tipuri : coronară / corono-radiculară / radiculară
Frecvenţă Ic sup. şi mai rar la M3 , PM inf.
Clinic
- angularea coronară afectează fizionomia
- HS cu grefare de carii prov. de traumatisme la DT
- modificări ale ocluziei,
- anomalii de formă, de structură
- în angularea radiculară dinţii pot rămâne incluşi Rx întâmplătoare
- gravitatea depinde de: vârsta mugurelui DP, de intensitatea traum
şi de raportul dintre DT şi DP
Tratament:

14
 - descoperire chirurgicală,
- tratament ortodontic, endodontic dificil, protetic (remodelare),
- extracţia dacă are complicaţii periapicale mari.
 DINTE INVAGINAT
(DENS IN DENTE)
Patogeneză: invaginarea EAI spre papila dentară înaintea calcificării
Tipuri: coronar, corono-radicular, radicular
Frecvenţă: I lat. şi rar la C, la ambele dentiții
Clinic depistat pe Rx
- dd. cu forme şi dim. normale dar foramen caecum este mai adânc
- traiect liniar în smalţ ce se termină în deget de mănuşă în coroană /
rădăcină / lig.period.
- frecvente carii şi complicații pulpare precoce
Tratament: sigilarea foramen caecum, tratam. endodontic dificil →
eșec → extracţie
DINTE EVAGINAT
Patogeneză
- evaginarea epiteliului adamantin intern spre exterior spre
reticulul stelat, cu apariţia unui cuspid suplimentar
- apare în stadiul de morfodiferenţiere ca şi celelalte anomalii de
formă şi dimensiune
Etiologie
- necunoscută
- ereditară: sindromul Stuge Weber, sindromul Ellis van Creveld,
incontinenţia pigmenti (talon cusp apare individual sau în cadrul
sindroamelor)
- factori de mediu
Tipuri

15
 - la I şi canini se numeşte talon cusp
- la PM superior apare pe cuspidul vestibular pe suprafaţa
ocluzală
- la molarii inferiori poate apărea cel de al 6 lea cuspid (sixtum)
- la M1 perm. sup. Şi M2 temporar sup. se găseşte frecvent
tuberculul lui Carabelli (mezio palatinal). Este perceput ca o
variaţie a formei şi nu ca o anomalie de formă
- tuberculul lui Bolk pe f vestibulara a M2 permanent
- tuberculul lui Zuckerkandel pe fata vestibulara a M1 temporar.
Frecvenţă
- talon cusp:
- frecvenţă mare la maxilar 92% (I lateral 55%, Ic 36%, C sup.)
- variaţie etnică 0,06-7,7%
- tuberculi suplimentari PM inf., M3, dinţii supranumerari De
obicei apar bilateral. Variaţii rasiale: indienii americani
(premolarul superior al lui 'Uto-Aztecan'), europenii prezintă
frecvent tuberculul lui Carabelli
- Mai frecvent la băieţi
- Mai frecvenţi la DP dar poate apărea şi la DT (Ic, Ilat)
- mongoloizi, asiatici 1-2%, eschimoşi şi indienii nord americani
3-4%
Clinic
- pe faţa ocluzală a dinţilor laterali apare un cuspid suplimentar
(ex. molarul sixtum)
- pe fața palatinală a M1 permanent și M2 temporar apare
tuberculul lui Carabelli,
- formaţiunea prezintă smalţ, dentină şi cameră pulpară (uneori nu
are c.p.) care este de fapt o prelungire a camerei pulpare
normale
- fracturi frecvente
- interferenţe ocluzale
- carii în şanţuri, complicaţii pulpare şi periapicale.

16
 - Talon cusp (gheară, călcâi, Y): cingulumul este accentuat dar
are formă de ţăruş; poate ajunge la planul de ocluzie producând
interferenţe
Tratament
- slefuiri selective pentru reducerea înălţimii şi fluorizări
- se pot produce deschideri ale camerei pulpare ale dintelui
afectat şi atunci se fac coafaje, tratament endodontic.

TAURODONȚIE
Patogeneză
- plierea tecii lui Hertwig se face la alt nivel decât cel normal.
Etiologie
- afectează mai mulţi dinţi în cadrul unor sindroame genetice
(Klinefelter, Down).
- Amelogeneza imperfectă tip IV care se însoţeşte de taurodonţie.
Frecvenţă
- eschimoşi 11%
Clinic
- cameră pulpară mare
- camera pulpară nu are constricţie la nivelul joncţiunii smalţ
cement
- podeaua camerei pulpare este situată spre canalele radiculare
- rădăcinile par scurte, globuloase
- depistare Rx întâmplătoare.
Tratament
- nu are semnificaţie patologică

CHINODONŢIA
Clinic

17
 - apare mai frecvent la dinţii temporari
- dinţii se aseamănă cu cei de câine
- camera pulpară este mare şi se continuă cu rădăcina (practic nu
există podeaua camerei pulpare).

PERLELE DE SMALŢ (enameloame, smalț ectopic)

Frecvență
- la asiaticii apar mai frecvent
- apar cel mai frecvent în zona furcației interradiculare a
molarilor
- molarii maxilari sunt cel mai frecvent afectaţi
Etiopatogenie
- perturbarea activității tecii epiteliale a lui Hertwig
- asociată cu depunerea de smalţ aberant peste cement
Clinic
- mici noduli de smalţ care apar pe rădăcină, pe sau foarte
aproape de joncţiunea smalţ cement
- frecvent mimează tartrul subgingival  
- uneori pot conţine corn pulpar şi dentină.
Radiologic:
- sunt vizibile ca mici radioopacități sferice pe rădăcină
Tratament
- fără tratament specific de obicei
- menținerea igienei corecte pt a evita apariția bolii parodontale
- îndepărtarea lor ar putea fi necesară dacă apar probleme
parodontale la furcație

RĂDĂCINI SUPRANUMERARE
Apar mai frecvent pe:
- C, PM inf (bifurcaţi) şi Molar în special pe M3
- PM sup. pot avea 3 rădăcini.
- M 1 inf. pot avea 3 rădăcini, cea mezială fiind bifurcată
- apar rar pe incisivi
18
 CURS 2
ANOMALII DENTARE DE DEZVOLTARE DE STRUCTURĂ
CLASIFICARE ANOMALIILOR DE STRUCTURA
A. după momentul apariţiei:
` 1. primare (de dezvoltare)
2. secundare (după ce s-a terminat formarea)
B. după criteriul evoluţiei
1. neevolutive - cicatriciale, stabile
2. evolutive
C. după criteriul etiologic
1. de cauză generală
2. de cauză locală
3. de cauză genetică.
D. după etapa formatoare în care s-au produs:
1. perturbarea histodiferenţierii (AI, DI, DD, ODR)
2. perturbarea morfodiferenţierii şi a st. coronar
- af. dep. matricii organice (HS, displazii)
- af. depunere matricii minerale (HM).
E. după structura dură afectată:
1. SMALŢ
a) Ereditare
• amelogeneza imperfectă cu 4 tipuri și 7 subtipuri
• hipoplazia rh - eritroblastoza fetală
• rahitismul vitamina-D dependent
b) De mediu 

19
 • hipoplazia localizată - necronologică (pete albe și
pigmentate şi d. Turner)
• ]hipoplazia generalizată - cronologică (febrele eruptive,
deficienţele nutriţionale, hipocalcemia, sifilisul congenital,
fluoroza dentară - smalţ pătat).
2. DENTINĂ
a) Ereditare
• Dentinogeneza imperfectă
• Displazia dentinară
• Rahitismul rezistent la vit.D hipofosfatemic
3. SMALŢ ŞI DENTINĂ
a) De mediu: anomalii de structură produse de tetraciclina (incorporarea
tetraciclinei în smalț este minimă sau uneori inexistentă).
b) Necunoscute: odontodisplazia regională (dinţii fantomă)
4. CEMENT ŞI DENTINĂ
• Hipofosfatazia (cu trnsmitere AR sau AD).

ANOMALIILE DE STRUCTURĂ A SMALȚULUI

NEEVOLUTIVE
1. INDUSE DE ACȚIUNEA FACTORILOR GENERALI DE
MEDIU

Caracteristicile generale
- se întâlnesc la ambele dentiții, dar mai frecvent în dentiția
permanentă
- leziunile se întâlnesc pe grupe de dinți simetrici, omologi, la
nivelul acelor grupe dentare care își formează smalțul în perioada
acțiunii factorului etiologic
- defectele sunt vizibile la erupția dinților

20
- leziunile interesează anumite zone ale suprafeței dentare și nu
întreaga suprafață dentară
- defectele de structură ale smalțului sunt de două tipuri care de
obicei apar concomitent:
 hipoplazia de smalţ (HS) care rezultă prin depunerea unei
cantități reduse de matrice organică a smalţului. Clinic: HS
apare ca o lipsă de substanță cu modificarea conturului dintelui
(geode rotunde, ovalare, lipsă de substanță punctiformă,
şanţuri liniare, brazde sau benzi hipoplazice etc) defecte
localizate oriunde pe suprafața coroanei
 hipomineralizarea (HM) smalțului care rezultă prin deficit de
calcificare a matricii organice. Clinic HM apare ca zone alb
opace sau gălbui fără modificarea conturului dintelui -
leziunile pot să fie localizate oriunde pe suprafața coroanei
- aspectul clinic al defectelor smalțului, deși variat, nu este specific
factorilor etiologici perturbatori ceea ce face ca relaţia cauză -
efect să fie greu de precizat
- defectele de structură produse prin acțiunea factorilor generali de
mediu respectă tiparul de creștere, fiind dispuse paralel cu
marginea incizală sau vârful cuspizilor (suprafața ocluzală) adică
au o dispoziție CRONOLOGICĂ. Exemplu: un factor etiologic
apărut la naştere va afecta vârful cuspizilor M6 ani pe când un
factor etiologic apărut la 6 luni va afecta Ic la 1 mm de la marginea
incizală, M1 la baza cuspizilor și C la vârful cuspizilor.
- HS au diferite adâncimi și întinderi în suprafață depinzând de
durata și de intensitatea acțiunii factorului etiologic:
 factor etiologic de tip acut (cu durata de acțiune scurtă și
intensitate mare) ⇒ o leziune mai profundă și mai îngustă
 factor etiologic de tip cronic (cu durata de acțiune lungă și
intensitate mică) ⇒ o leziune mai superficială și mai extinsă
în suprafață
- nivelul de pe suprafața dentară la care se găsesc defectele
corespunde gradului de formare a smalțului la momentul acțiunii
factorului perturbator

21
 - dacă în perioada de depunere a matricii organice a smalțului, la
intervale diferite de timp intervin mai mulți factori etiologici există
posibilitatea apariției a mai multor leziuni de tip hipoplazic pe
suprafața dentară, despărțite de zone de smalâ sănătos
- indiferent de tipul, intensitatea, durata factorului etiologic care a
generat aceste leziuni hipoplazice precum și de momentul acțiunii
lui aspectul clinic al leziunilor este asemănător
- defectele de tip hipoplazic nu evoluează dar aspectul lor clinic se
poate schimba în cazul grefării unui proces de carie sau a apariției
unei fracturi coronare dacă hipoplaziile sunt plasate mai aproape
de marginea incizala
- aceste defecte de structură pot fi refacute usor prin metode de
tratament simple
Factorii etiologici generali de mediu
- în funcție de momentul intervenției lor sunt: 1. intrauterini, 2.
perinatali, 3. neonatali, 4.ai copilăriei.
1. Factori intrauterini care interesează organismul matern:
- infecții virale: rubeola prenatală care poate determina:
 tulburări dentare (tulburări dentare de structură, de
formă, de număr şi erupţie întârziată), afectează DT
 tulburări generale (tulburări oculare,
cardiovasculare, psihice). Cu cât boala se contactează
mai devreme cu atât complicațiile ei sunt mai grave,
putându-se ajunge pâna la avort
- infecții bacteriene: sifilisul congenital (treponema
pallidum): treponema trece bariera placentară mai frecvent
după 4 luni i.u. când se formează mugurii molarilor de 6 ani
și cei ai incisivilor centrali superiori permanenți
determinând apariția întâi a defectelor de formă și
dimensiune și apoi a defectelor de structură de tip
hipoplazic la nivelul acestor dinți. Poate determina
sindromul dentar Hutchinson pe frontalii maxilari și în
special pe Icentrali (surditate labirintică, cheratită

22
 parenhimatoasă şi modificări complexe ale dinţilor) și a
molarilor Mulberry.
- factori medicamentoşi:
o tetraciclina administrată (in concentrații mari și cu o durată
mare) la gravidă începând cu sem II de v.i.u. trece prin
placentă (aproximativ 2/3 din doza administrată) și poate
determina defecte de tip hipoplazic / hipomineralizare și
modificări de culoare pe DT şi DP care încep să se
mineralizeze când se administrează acest antibiotic
o fluorul administrat la gravidă (peste 1,5 mg/zi) sau consumul
exagerat de ceai negru produce fluoroza dentară sau smalţul
pătat
• fluorul trece prin placentă și poate produce
defecte de tip hipomineralizare,
hipomineralizare
• nu se recomanda consumul de fluor la gravide
• linia neonatală poate să devină aparentă
afecțiuni endocrine ale femeii gravide
- modul de viață al femeii gravide: consum frecvent și în
cantitate mare de cafea / ceai → defecte de structură ale
smalțului, la femeile supraponderale defectele de structură
sunt mai frecvente
- carenţe vitaminice (vit. A,C,D) și minerale (Ca, P, Mg) (HS)
- diabet zaharat deficit de structuă dentară cu defecte de tip
hipoplazic / hipomineralizare
- afecţiuni ale tractului urogenital (sindrom nefrotic)
- alergii severe
- intoxicaţii cu Pb, alcool, nicotina (HS ce interesează DT şi M de 6
ani)
2. Factori perinatali
 factori care țin de mamă
o nașterea prematură, prelungită, accidente în timpul nașterii →
anoxie asupra copilului → mai frecvent defecte de structură
la DT
23
 o aceste defecte de structura devin evidente pe traseul liniei
neonatale (hipoplazia neonatală)
 factori care tin de copil la naștere
o afecțiuni neurologice: apar prin hipoxie (traumatisme
cerebro-meningeale)
o afecțiuni ale copilului în jurul nașterii,
o la copii subponderali → mai frecvent defecte de structură
o anoxia la naştere (linia neonatală devine bandă neonatală cu
defecte de structură la DT)
3. Factori neonatali (0-1 an)
- rahitism
- tetania
- tulburări de nutriţie grave
- tulburări metabolice grave
- tulburări digestive (gastroenterocolite)
- tulburări respiratorii febrile, prelungite
- carenţe vitaminice
- tulburări hormonale, enzimatice
4. Factorii copilăriei (peste 1 an)
- se continuă factorii perioadei neonatale
- febrele eruptive
- tulburări respiratorii
- rahitismul
- hipoparatiroidie hipocalcemii (sub 6-8 mg)
- tulburări ale echilibrului fosfo-calcic (tetania)
- tulburări hormonale
- administrarea tetraciclinei nu se indică până la 8 ani
- administrare de F peste 1,5 – 2 mg zilnic (apă, aer, alimente, aer,
ceai, tablete).
- Clasificarea fluorozei după Dean (indici 1-4)
Dean 1 (f. uşoară) pete albe puţine 25%
Dean 2 (uşoară) pete albe multe 50%
Dean 3 pete albe şi brune multe peste 75%

24
 Dean 4 pete albe şi brune şi lipsă de substanţă pe toată
suprafaţa 100%
Hipomineralizarea molari - incisivi localizată la nivelul M1 şi a
incisivilor MIH
- etiologie-neprecizată dar sunt implicaţi factori de mediu
generali
- leziunea este de tip HM, neevolutivă
- localizare M1 permanenți, incisivii permanenți interesând
unul sau toţi dinţii enumeraţi
- pete bine demarcate de culoare alb gălbui / alb cremos /
maronii
- leziunile sunt prezente la erupţie
- smalţul HM se fracturează prezentând lipsă de substanţă (dg
dif cu HS)
- la palpare smalțul este rugos
- susceptibilitate mare la carii.

2. INDUSE DE ACȚIUNEA FACTORILOR LOCALI DE

MEDIU
Caracteristici generale:
- defectele de structură sunt vizibile pe suprafața dentară în
momentul erupției
- defectele apar doar pe 1-2 dinți și anume pe acei dinți care se
găseau în perioada de formare când au venit în contact cu factorul
local perturbator
- defectele afectează acea zonă a suprafeței dentare unde s-a produs
impactul cu factorul perturbator (nu afectează toată suprafața
dentară)
- defectele NU respectă tiparul de creștere adică defectele nu sunt
paralele cu marginea incizală sau cu suprafața ocluzală ci sunt
plasate oriunde pe suprafața dintelui acolo unde s-a produs
impactul cu factorul etiologic deci sunt NECRONOLOGICE

25
- defectele pot fi de tip hipoplazic sau mai frecvent de tip
hipomineralizare
- defectele nu evoluează (stabile, cicatriciale) dar își pot modifica
aspectul în situațiile menționate mai sus la factorii ce acționează pe
cale generală
- defectele răspund bine la tratamentul restaurator (obturații,
coroane, fațete)
Clasificarea factorilor etiologici ce acționează pe cale locală:
a) factori intrauterini, perinatali, neonatali: puţini
b) factor traumatic posteruptiv: traumatismele DT care afectază
DP succesori în stadiul coronar (HS/HM)
- nu orice traumatism poate produce defecte de structură
- anumite forme ca: intruzia, luxația laterală, avulsia produc
mai frecvent defecte de structură
- în cazul intruziilor DT este important modul în care este
interceptată cripta dintelui de înlocuire (dacă rădăcina este
deplasată spre vestibular există risc f. mic de afectare a
succesorului; dacă rădăcina este deplasată spre palatinal
atunci riscul de a se produce un defect de structura a
dintelui permanent este mare)
- riscul depinde și de vârsta dentară a dintelui succesor (dacă
vârsta este mare si coroana d. suucesor s-a format atunci nu
există risc de apariției a defectelor de structură)
c) factor infecţios posteruptiv (caria complicată a DT): gangrena
DT cu afectarea DP succesor (sindr dentar Turner)
d) Alte cauze
- iatrogene → intubatii oro-traheale intempestive, facute la copiii
foarte mici, cu suferinte respiratorii → defecte la nivelul
incisivilor temporari
- radioterapia in doze necorespunzatoare → ameloblastele sunt f
sensibile la radioterapie → hipoplazie
- unele obiceiuri empirice (la unele triburi intepare mugurelui
caninului temporar sau extractia acestuia)
Sindromul dentar Turner

26
Este expresia cea mai gravă a HS de cauză locală
Etiologie:
- gangrena complicată cu osteită mare periradiculară care
ajunge la dintele permanent aflat în os în formare
- traumatismele produse la DT prin forţa impactului sau prin
complicaţiile periapicale
Mecanism de acţiune
- procesul de osteită mare afectează sacul folicular al DP
- ca urmare stratul de ameloblaste şi ţesutul conjunctiv din jur
sunt afectate
- defectele sunt cu atât mai grave cu cât factorul etiologic a
acţionat mai timpuriu, a durat mai mult şi a avut o
intensitate mai mare.
- se depune cement aberant pe defectele smalţului
- se poate produce și afectarea dentinei apărînd alături de
hipoplazia de smalţ și displazia dentinară
Localizare
- descris pt prima dată la PM
- afectează PM 1 dacă osteita a apărut pănă la 3 ani și PM 2
dacă osteita a apărut pînă 4 ani
- dinţii frontali sunt afectați prin impactul traumatic direct dar
și de factorul infecțios
Clinic
- modificări de formă, de dimensiune (coroane mici), de
structură și de culoare
- pot apărea frecvent zone de diferite întinderi de smalț
incomplet mineralizat (smalț alb-gălbui, alb-brun cu / fără
defecte de tip hipoplazic - geode)
- rar se pot asocia tulburări de sensibilitate la agenți fizici și
chimici
- rezistenţa smalţului este redusă

27
 - se grefează carii pe structura defectuoasă şi repede apar
complicații pulpare.
- rădăcini scurte → valoare implantară scăzută → pierderea
precoce de pe arcada
- depunere de dentină care micșorează camera pulpară și
canalele radiculare → tratament endodontic dificil
- depunere aberantă de cement pe suprafața smalțului în geode

Tratamentul defectelor de structură de tip hipoplazic /

hipomineralizare:
- defectele sunt relativ ușor de restaurat
Obiective: restaurarea morfo-funcțională a defectelor (fizionomia,
masticația etc)
Criterii de alegere a tratamentului sunt: în funcţie de tipul, gravitatea,
topografia defectului, vârsta pacientului, tipul relaţiilor ocluzale, gradul
de cooperare al copilului, afectarea sau/nu a pulpei
Tratament HS
- FRONTAL leziuni mici cu modificări de culoare extrinseci se face
periaj şi fluorizări
- leziuni mici puţin întinse în suprafață şi profunzime → obturaţii de
compozit cu/fără protecţie pulpară în funcție de profunzime
- defecte extinse şi pacient necooperant → obturaţii de CIS
- defecte extinse şi pacient cooperant → obturaţii de compozit, faţete
(compozit), coroane fizionomice
- în caz de dilacerare se face tratament endodontic şi remodelare
coronară sau coroane de înveliș.
- LATERAL obturații de amalgam, compozit de posterior, CIS
modificat cu rășină, coroane fizionomice / nefizionomice
prefabricate
- în cazul în care s-a grefat un proces carios → exereza dentinei
alterate, prepararea cavitații, toaleta, protecție dentinară și pulpară
și obturație de compozit
Tratament HM
- periaj profesional pt îndepărtarea colorațiilor extrinseci
28
 - îmbunătăţirea tehnicii de periaj
- aplicaţii de fluor
- microabraziune
- albire
- faţetare în cazuri grave de distrucții coronare mari la dinții
permanenți maturi
- coroane de înveliș

CURS 3
ANOMALII DE STRUCTURA PRIMARE EVOLUTIVE INDUSE
DE ACȚIUNEA FACTORILOR GENETICI

CARACTERE GENERALE
- perturbarea activității: amelo, odonto, cementoblastelor in timpul
histodiferențierii
- de obicei indivizii sunt sănătoşi dpdv general (excepție DI tip I care
este asociată cu Osteogeneza Imperfectă)
- interesează ambele dentiţii
- se evidenţiază la scurt timp după erupţie
- au caracter evolutiv → uzură, fracturi d.
- în general interesează toți dinţii, toate S dar și toată suprafața dintelui
- dinţii de obicei sunt rezistenţi la carie
- nu răspund bine la tratament.
AMELOGENEZA IMPERFECTĂ
 Frecvenţă 1:700 la 1:14000
 apare de obicei la persoane sănătoase
 smalţul este afectat, D și C nu
29
  afectează ambele dentiţii
 în general afectează toţi dinţii şi întreaga suprafaţă
 excepţie AI hipoplazică subtip 2,3 sunt localizate.
 afecţiune genetică cu transmitere: AD, AR şi sex-linkată
(dominantă sau recesivă), defectul genetic localizat pe gena
amelogeninelor, enamelinelor sau necunoscută
 anomalii asociate:
- anodonţii, taurodonţie, calcificări pulpare,
- resorbţii coronare, sensibilitate,
- ocluzie deschisă, erupţie întârziată,
- chisturi foliculare, tartru, boala parodontală.
Forme clinice
Există 4 tipuri principale de amelogeneză şi 14 subtipuri în fcție de
transmitere și asp. clinic.
Tipurile principale de AI sunt:
I. AI hipoplazică (7) (matricea organică ↓)
II. AI hipomineralizată (2) (mineralizare ↓↓)
III. AI hipomaturată (3) (mineralizare ↓)
IV. AI cu taurodonţie (2) (combinație 1 cu 3)

Tip I - AI forma hipoplazică

Caractere generale
- reprezintă 60-73% din totalul AI
- afectează ambele dentiţii
- genetică cu transmitere AD, AR, x-linkat D
- matricea organică insuficientă
- mineralizare este normală
- reducerea cantitativă a smalţului este de grade diferite în fcţie de
subtip (apr. N → f. subţire)
- cu cât smalţul este mai subţire apar spaţieri mai mari între dinți
- aspectul smalţului: neted / rugos / geode

30
 - smalţul afectat poate cuprinde o arie mare din supraf. dintelui /
poate acoperi toată suprafaţa d.
- culoarea S este apr. normală la erupţie - gălbuie pt că transpare
dentina prin Sm. subțire
- culoarea se modifică în galben-brun prin depunerea de pigmenţi
exogeni de culoare neagră (forma cu geode/cu smalţ cu rugos.
- rezistenţă la afectarea prin carii
- sensibilitate la agenţii termici cu atât mai mare cu cât smalţul
este mai subţire
- Rx contrastul smalţului este mai mare decât al dentinei
- Cu cât smalțul este mai subţire se observă mai greu sau deloc.

Subtipuri (7)
1. AI H. S. generalizată cu geode - AD
2-3. AI H. S. localizată cu geode - AD/AR
4-5 AI H. S. difuz neted - AD / x- linkat D
6. AI H. S. difuz f. subțire rugos - AD
7. AI H. agenezia smalțului - AR

II. AI hipomineralizată (2 subtipuri)

Caractere generale
- 7% din totalul AI, 1/12000-14000 cazuri
- genetică cu transmitere AD, AR,
- dinţii sunt hipomineralizați
- interesează ambele dentiţii
- smalţul este foarte moale dar de grosime normală
- culoarea S este modif. galben-oranj-brun imediat după erupţie →
culoare spre neagru (permebilitate crescută la coloranţi extrinseci.
Clinic
- smalţul se desprinde, se fracturează,
- dentina se descoperă sau se uzează
31
 - tartru masiv în special la incisivi care irită gingia
- în regiunea cervicală smalţul este mai bine calcificat şi mai
rezistent la uzură formând o treaptă
- sensibilitate mare la agenţi termici
- Rx: radioopac. S. este ≤ cu a D (S. mâncat de molii)
- (z. radioop alternând cu z. radiotransp.)
III. AI hipomaturată – 3 subtipuri
Caractere generale
- reprezintă 20-40% dintre AI
- genetică AD,AR, x linkată R
- interesează ambele dentiţii
- grosimea smalţului este normală
- este af. maturarea smalţului
- apare un oarecare grad de hipomineraliz.
Clinic
- duritatea S este variabilă fc de subtip
- apar fracturi şi uzuri ale smalţului
- sensibilitate la agenţi termici
- aspectul smalţului: cu pete / cu geode
- culoarea modificată în fcţie de subtip
- Rx contrastul S este puţin ≥ cu al dentinei în fcţie de grd.
hipomaturare
Subtipuri:
- Smalț pigmentat AR
- Smalț nepigmentat x linkată R
- Smalț acoperit de zăpadă AD.
IV. AI cu taurodonţie (2) (combinație 1 cu 3)
- Combinație între f. HS + HM cu taurodonţie
- smalţul are grade variate de hipoplazie
- HS (fosete) în special în reg. cervicală
- smalţ pătat: alb opac - galben brun opac
- dinţii au camere pulpare mari, rădăcini scurte
32
 - Rx: mineralizare mai slabă → radioopacitate redusă a smalţului
Subtipuri:
- f. hipomaturată - hipoplazică cu taurodonţie AD
- f. hipoplazică - hipomaturată cu taurodonţie AD
Diagnostic AI
- anamneză, istoricul familial
- examen clinic (inspecţie, palpare cu sonda
- Rx
- ex histopatologic: prismele de smalţ apar contorsionate de la JSD,
cristalele orientate neregulat cu spaţii libere, etc
Diagnostic diferențial
 Tulburări dobândite ale smalțului (fluoroza, deficienţe
nutriţionale, inf., traumatisme)
- care af. doar una dintre dentiţii
- nu se transmite ereditar la mai multe generaţii
- fluoroza are o răspândire endemică în z. unde apa sau atmosfera
este bogată F
 Sindromul trico-dento-osos
- b. genetică AD,
- păr creț, moale, subțire, unghii plate,
- HS și taurodonție pe molari 1 f gravă, tendință mare la carie și
abcese, erupții întârziate,
- cr. densității minerale osoase, scleroză tubulară a oaselor lungi,
cranio sinostoză, lipsesc pneumatizarea mastoidei și a sinusurilor
Obiective și principii de tratament AI
Obiective:
- prevenirea sau tratamentul abraziunii, fracturilor,
hipersensibilităţii,
- corectarea fizionomiei, menţinerea sau corectarea ocluziei.
Principii și metode:

33
 - Profilactic: periaj profesional (coloraţii, extrinseci), sigilare
(deretentivizare), fluorizări (desensibilizare)
- Curativ: stomatologie adezivă (Co, faţete), obt. Ag, trat.
ortodontic, restaurare protetică fixă (cor. fizionomice,
prefabricate) și mobilă

DEFECTELE DE STRUCTURĂ ALE DENTINEI

CLASIFICARE
- Dentinogeneze imperfecte
- Displazii dentinare
- Rahitismul rezistent la vitamina D (hipofosfatemic)

DENTINOGENEZA IMPERFECTĂ
Frecvenţă: af. rară 1/6000-1/8000; sexele sunt în mod egal afectate
Clasificarea Shields (3 clase)
- tip I - DI cu osteogeneza imperfecta
- tip II - DI (dentina opalescentă ereditară, maladia Cap de Pont, DI
propriu-zisă)
- tip III Brandy-Wine (d. scoică, aplazia dentin)
Etiopatogenie
- DI este o boală ereditară, AD nefiind legată de sex (50% dintre
membrii unei familii fac b.)
- gena af. este pe cromozomul 4q 13-21
- transmiterea bolii este anomalia primară se prod. la nivelul papilei
dentare a germenului dentar, în etapa de histodif. cu formarea
defectuoasă a dentinei
Aspecte clinice
34
DI tip I cu OI
- aspect dentar asemănător cu DI tip II
- DT sunt mai afectați
- Se asociază OI cu 4 tipuri dintre care ultimile 3 se asociază cu DI
- Fragilitate osoasă cu prod. De fracturi osoase, laxitate ligamentară
- Sclere albastre, surditate.
DI tip II
-Dinții au aspect asemănător pt. tip I şi II
-Sunt afectate ambele dentiţii
-Coroanele sunt scurte şi globuloase (în clopot / lalea)
-Rădăcini înguste şi boante
-Coroanele prezintă o opalescenţă tipică de diferite culori anormale:
gri-albăstrui,galben maroniu de culoarea ambrei, purpurie, gri-
purpurie, maro-purpurie.
Complicaţii:
- La 2-4 ani după erupţie apare uzura smalțului şi a dentinei → resturi
radiculare neretentive
- Smalţul se desprinde de pe dentină care este expusă din cauza unor
(deficiențe la JSD)
- DP sunt mai puțin distruşi faţă de DT
- Micşorarea dimensiunii verticale de ocluzie
- Susceptibilitatea la carie este mică (datorită absenței canaliculilor
dentinari a deretentivizării prin uzură).
DI tip III Brandywine
- Dinții sunt translucizi, opalescenţi (DTmai frecvent
afectați)
- Dentina coronară și radiculară sunt f. subţiri pt că
dentina circumpulpară nu se depune
- Se produce uzura rapidă a coroanei dinților posteruptiv
→ resturiradiculare
- Frecvent apar deschideri ale c.p. la DT→ patatologie
periapicală
- Dinţii se mobilizează rapid → extracție.
35
 - Rx: coroane globuloase, în lalea / clopot, camera pulpară este
mare, rădăcinile sunt scurte, canale largi, apar frecvent parodontite
apicale
- Cu timpul apare obliterarea parţială / totală a camerei pulpare și a
canalelor radiculare prin depunerea continuă de dentină
- La DT apar rarefacţii periapicale fără expuneri sau necroze pulpare.
Diagnosticul se pune pe baza:
- istoricului cu caracter familial al bolii,
- examenului clinic
- Rx.
Obiective și principii de tratament DI
- Tratatament adecvat instituit precoce
- Tratament profilactic al cariei și b.parodontale (dieta,igienă)
- Combaterea durerii dentare (fluorizări) /gingivale (igienă)
- Prevenirea / reducerea uzurii în special în zonele posterioare cu
menţinerea unei DVO optime
- Restaurare dentară care să satisfacă cerinţele morfologice şi
funcţionale în fcție de grd. afectării.
- Prepararea dinților pt acoperire cu coroane se va face cu
economie de substanță dură
- Piesele protetice să nu exercite presiuni prost dozate pe
d.stâlpi pt evitarea fracturilor radiculare
Etapele tratamentului DI
DT
- Frontal - obt. compozit / cor. prefabricate (celuloid /
acrilat / compozit)
- Lateral – coroane
prefabricate metalice
DP imaturi:
- Coroane prefabricate
DP
36
 - Fațete (incisivi) cor.turnate (M1), coroane metalo-ceramice
(PM)
- Protezele de supraacoperire dacă uzura este mare
- Tratamentul endodontic este dificil din cauza depunerii de
dentină radiculară
- Extracţie → dacă apar complicații periapicale.

DISPLAZIA DENTINARĂ
Clasificare după Shields:
- tip I - radicular
- tip II - coronar
Caracteristici
- afecțiuni rare, transmitere AD
Histologic: dentina circumpulpară și morfologia radiculară sunt
afectate..

DD tipul I radicular (”rootless teeth”)

- afecțiunea apare la nivel radicular
- coroana este translucidă
- dinți au rădăcină scurtă, subțire, implantare deficitară → mobili-
se pierd repede
- canale obliterate cu dentină defectuoasă
- Rx
- dinții au rădăcină scurtă, subțire (sunt denumiți și dinții
fără rădăcină),
- canalele radiculare sunt obliterate parțial de depuneri de
dentină defectuoasă dând un aspect caracteristic de
alternanță a zonelor radiotransparente cu cele
radioopace
- apar frecvent reacții periapicale de tip granulom sau chiar
chist.
37
  Tipul II - coronar
Clinic
- modificarea principală este la nivel coronar
- modificările coronare sunt mai pronunțate la DT decât la DP unde
sunt mai puține numeric
- coroanele au aspectul dinților cu dentinogeneză imperfectă, cu
transluciditate opalescentă de culoare gri-brună
Radiologic
- camera pulpară este largă și pe alocuri obliterată cu depuneri de
dentina anormal structurată
- rădăcinile sunt relativ normale, nu apar reacții periapicale ca în
tipul radicular
Tratament 
- tipul II coroanr nu pune probleme speciale de tratament
- tipul I radicular
- obiectivul tratamentului este păstrarea suportul osos pt un viitor
implant și de aceea ori de câte ori apar reacții periapicale se
instituie tratament endodontic repede pentru a evita extracția
- dacă tratamentul endodontic eșuează → extracția dinților implicați
→ tratament protetic.

Anomalii de structură ale cementului

1. Hipofosfatazia
- boală metabolică rară, genetică AR
- nivel seric și tisular scăzut de fosfatază alcalină cu ↑ urinară a
fosfoetanolaminei.
Tipuri: congenitală / infantilă / copilărie / la adult
Clinic:
- DT în special monoradicularii se pierd precoce,
- coroanele DT au camere pulpare mari,
- Hipomineraliz. oaselor lungi ca în rahitism.
38
Tratament: proteze mobilizabile.

2. Odontodisplazia regională (“ghost teeth” d. fantomă)

Etiologie
- rară, nongenetică, tulb. vasc., neurale, necunos.
- mai frecventă la fete
Clinic
- afectează S + D + pulpa
- frontalii maxilari, o singură hemiarcadă
- dd. fragili, cu modif. formă, nanici, galben-maro, cu tentă galben,
galben-brun, aspect exterior neregulat, cu defecte de tip HS, HM.
- camerele pulpare voluminoase,
- erupție întârziată sau incomplete,
- dureri dentare prov. de carii complicate,
- PAA sau abcese gingivale.
- Rx - S (nu se obs.) și D subțire, răd. scurte cu apex deschis.
Tratament:
- trat endo. și cor. de protecție,
- extracția dinților respective,
- restaurarea protetică a edentației.

CURS 4
ANOMALII DENTARE DE CULOARE
F. etiologici endogeni (col. intrinseci)
a. Locali (posteruptiv)
- traumatisme (galben, maro), carii (alb, maro sau negru)
- resorbţie internă (pata roz)
- idiopatice
- materiale obturaţie coronare (negru la Ag)
- necroze pulpare (de la gri spre negru)
b. Generali (în timpul odontogenezei)

39
 - medicamente: tetraciclina (galben, maro, gri etc) şi fluoroza
dentară (alb, gălbui sau maro)
- boli sistemice în timpul odontogenenzei: icter sau atrezia biliară
(verde)
- idiopatice
c. Genetici (în timpul odontogenezei)
- AI (maro, galben), DI (maro, galben, gri opalescenţi), DD II,
- porfiria congenitală, eritroblastoza fetală, hiperbilirubinemia
congenitală
FLUOROZA DENTARĂ (SMALȚ PĂTAT)
Patogeneză
- modificarea culorii dd. - expunerea la conc. crescute de F (˃ 1,5
ppm F,) în perioada de formare a str. dure dentare (optim 1 - 1,2
ppm F). Cu cât concentrația de F din apa potabilă este m.m., cu
atât gravitatea fluorozei dentare crește
- frecvența și gravitatea fluorozei diferă în fcție de z. geografică,
cant. de apă consumată zilnic, de obiceiurile alimentare din z.
respective, fabricile de criolit, industria sticlei (fluorură de Al și
Na)
Aspectul clinic al fluorozei
- leziunile sunt evidente la erupția dinților,
- leziuni primare neevolutive, cronologice, pe d. simetrici, omologi,
- d mai frecv af.: PM, M2, Isup, C, M1, I md,
- zone HM de diferite dimensiuni,
- opacități ce nu sunt bine delimitate,
- lez. hipoplazice (fosete separate / confluente) / pete brune când
cant. de F este foarte mare.
- pigmentarea este limitată în special în 1/3 externă a smalțului
- Rx: radiotransparențe alternând cu radioopacități, aspect de “dinte
corodat”, cu smalț “mâncat de molii”
Diagnostic diferențial se face cu alte leziuni ale smalțului ca:

40
 - hipoplazia de smalț de cauză locală - infecțioasă sau traumatică) la care defectele sunt localizate
la 1-2 dinți vecini
- hipoplazia din boli generale ca boli gastro-intestinale (ex boala celiacă nediagnosticată și
netratată)
- hipoplazia din bolile genetice ale smalțului ca amelogeneza imperfectă
- cariile dentare
- cu HM din sindromul MIH (sunt afectați M1 și / I perm.)
caracterizat prin opacități rugoase, demarcate albe, galben-
maroniu, susceptibile la carii
- alte opacități ale smalțului provocate de diferite

INDICELE DEEN

41
Tratamentul fluorozei
Criterii:
- forma clinică,
- localizare,
- tulb. funcț.
Metode:
- formele ușoare, chestionabile trat. +/-
- microabrazia
- fațete laminate
- microproteze înveliș
- teh. vitale de albire.

COLORAȚII INDUSE DE TETRACICLINĂ

Diagnostic
42
 - în per. de formare tetraciclina se fixează în dentină prin chelare
- defecte de str. primare neevolutive: vizibile la erupția, pe d.
simetrici, omologi
- colorații fără modif. conturului d. (cazuri ușoare și moderate) de la
galben - la brun / de la gri – negru care sub acț. luminii se închid
- în cazurile foarte severe se pot asocia HS
- tetraciclina este fluorescentă la lumina UV
- prin oxidare, în urma expunerii la lumină, tetraciclina din dentină
își schimbă culoarea din galben în brun
- gravitatea colorației depinde de: vârsta adm, doză, durata,
greutatea copilului, stadiul d.
- modificări severe: tetraciclina hidroclorică;
- modificări cloristice mai ușoare: doxiciclina, clortetraciclina,
oxitetraciclina
- Nu se adm. până la terminarea mineralizării dinților (6-7 ani)
- la DT ~ 1/3 din doză trece prin placentă af. coloristic dinții
- la DP col. este uniformă (răspunde mai bine la albire) tentă gri,
galben-gri, brună / sub forma unor dungi / benzi oriz. iar z.
coletului apare gri-întunecat.
Tratamentul colorației induse de tetraciclină
Criterii: gravitate, aspectul clinic și localizare
Metode
• albire
• microabrazie
• fațete laminate
• microproteze de înveliș

ERITROBLASTOZA FETALĂ (INCOMP. RH)

Clinic
• liza hematiilor fătului prov. de incompatib., Rh → eliberează
bilirubină → se dep. la diferite niveluri în org. (creier - icter
nuclear, în S și dentina DT, piele - icterul nou-năs)
43
 • col. cu tentă verde închis, albastru – verzui
• în cazurile mai severe apare HS ce se plasează pe traseul liniei
neonatale
Tratamentul:
• nu se face pt că af. DT

PORFIRIA CONGENITALĂ
- b. genetică AD, AR cu producerea în exces de porfirină
- af. egală a celor 2 sexe
- primul semn de existență – excreție de urina rosie
- poate apărea imediat după nastere / primul an de viață
- erupție veziculoasă / buloasă cu conținut seros ce se sparg și lasă
cicatrici retractile
- la ambele dentiții modific. de cul.→ tentă roșie / brună prin dep.
porfirinei în str. dentare
- prin expunerea la soare – dinți capătă tentă fluorescentă – roșie
(porfirina se fixează în str. dentare datorită afinității pentru
ortofosfatul de Ca.

COLORAȚII EXTRINSECI
Generalități
- apar pe suprafața dentară după încheierea procesului de formare
dentară și după erupția dinților
- sunt consecința unor depuneri pe suprafața dentară de diferite
culori și la anumite niveluri
- se pot îndepărta (de regula prin periaj profesional)
Factori etiologici:
• bacterii cromogene
• alimente
• unele medicamente (suplimente) → suplimente de Fe
• paste de dinți pe bază de staniu, clorhexidină
44
 • băuturi: ceaiuri, ceai
Tipuri de colorații:
- brună, neagră, verde, portocalie, etc
Colorația brună/neagră
- se obs. de obicei pe supraf. d. din vecinatatea gl. salivare (f V ale
M sup. / f orale ale I inf.)
- depuneri punctiforme, mici, ce descriu un contur colorat (spre
colet ca o linie subțire)
- dd. sunt mai rez. la carie, igiena este bună
- apare mai frecvent la DT și la fete
- sulfatul feros și Moo cromogene
- se îndep. ușor, dar se refacere
Colorația verde-galben/gri
Localizare
• fața V frontalilor max. în 1/3 cervicală
• este o colorație aderentă de supraf. dinților
• microorganisme fluorescente din gr. Penicilinum sau Aspergillus
Frecvență
• la pac. cu tbc a ganglionilor cervicali
• la respiratorii orali,
• la băieți
Colorația portocalie
Clinic
• mai rară
• este mai puțin aderentă
• localizare: fețele V și orale ale F
• poate căpăta tentă roșu-cărămiziu
• se îndepărtează mai greu
 Tratament
• periaj prof. cu pastă abrazivă și perii în cupă
• ultrasunete

45
ANOMALII DENTARE DE DEZVOLTARE COMPLEXE
Anomalii care reunesc mai multe tipuri de defecte:
- de dimensiune,
- de formă formă,
- de structură,
- devieri ale traseului eruptiv.
Tipuri:
• sindromul dentar Hutchinson la incisivi
• molarii dudă (molarii Moon / Moser) cu localizare pe M de 6 ani
Sindromul dentar Hutchinson
Etiologie: luesul congenital (~ 13%)
Localizare:
• pe incisivii permanenți (mai frecvent IC sup.)
• dd au dim. mai mică, cu Ǿ max. în 1/3 medie
• uzura muchiei incizale în z.centrală - marg. incizală devine din
plană-concavă cu concavitatea spre PO și apoi prin uzura
unghiurilor M și D iar plană
• cor. au axul de erupție convergent ocl.
Tratament:
• d. f. mici → coroane de înveliș

Molarii dudă
Etiologie:
• luesul congenital, rahitismul (frecvent)
Clinic
• modificări de dimensiune (mici) și de str. (uneori)
• diametrul maxim în 1/3 medie
• trecere netă între 1/3 ocluzală și 1/3 medie
• fața ocluzală prezintă mulți cuspizi de dim. mică → aspect de dudă
• dinții se pot fractura, uza la masticație expunând dentina.
Tratament: sigilare / microproteze

46
 CURS 5
GINGIVITELE LA COPIL ȘI ADOLESCENT

47
ETIOLOGIE
 Factori determinanți
- factorul microbian: PB, tartru
 Factori favorizanți
a) factori locali:
- igiena orală scăzută,
- factori ce favorizează retenţia alimentară și formarea PB
- erupţia și exfolierea DT,
- lez. Odontale și obturațiile proximale sau cervicale incorecte
- anomalii ortodontice (ex. înghesuirea d)
- aparatele ortodontice în special cele fixe.
b) factori generali (sistemici)
- influenţe hormonale: pubertatea
- afecţiuni generale: afecț. Hematologice
- afecţiuni genetice: ex. sindromul Down
48
 - afecţiuni metabolice: ex. diabetul
- malnutriţia, SIDA
- medicamente: ex. imunosupresoare
ii) unele obiceiuri vicioase (respiraţia orală)
PREVALENŢA
- Crește: odată cu vârsta, în timpul erupţiei şi la pubertate, cu cât starea
socio-economică este mai scăzută
- Scade: ușor spre sfârşitul perioadei dentiţiei mixte.
TABLOU CLINIC
Tipuri: localizată / generalizată; acută /cronică
Localizare: af. Marginea liberă gingivală şi papilele interdentare
Clinic:
- simptomatologia în f. cronice este ştearsă iar în f. acute apar dureri
apreciabile
- modifificări de culoare (congestie),
- dimensiune (tumef.) şi consistenţă a gingiei,
- sg. Prov. (periaj, palpare) / spontană.
Cuantificarea gravităţii îmbolnăvirii
Indicele lui Loe şi Silness (indice gingival)
Indicele de screening parodontal simplificat.
- Scor 0 – parodonțiu sănătos
- Scor 1 – redusă cu uşoară modif. A cul. Şi consistenţei
- Scor 2 – moderată cu modif. De culoare, de consistenţă, sângerare la
presiune
- Scor 3 – severă cu modif. De cul. (roşu intens), de consistenţă, ulcerație, sg
spontan

CLASIFICAREA GINGIVITELOR
A. Gingivite acute
a) GA inflamatorie nespecifică (abces gingival)
b) GA ulcero-necrotică (infecţia Vincent)
c) GA traumatică (f. mec., ch, termici, electrici)

49
 d) Gingivo – stomatita acută virală (ex. H simplex)
e) GA fungică (Candida albicans)
f) GA din aftele recidivante.

B. Gingivite cronice
ii) Gingivita cronică simplă
- G. de erupţie
- G. Produsă de PB și igiena deficitară
ii) Gingivita cronică nespecifică

C. G. Hiperplazice (măriri de volum induse)

a) GH induse de factori locali
- Gingivita la respiratorul oral
- Gingivita la purtătorul de aparate
b) GH induse de factori sistemici (generali)
i) G. Hiperplazice induse de b. Generale
- Gingivita de pubertate (hormonală)
- Fibromatoza gingivală ereditară
- Gingivita prin deficit de acid ascorbic
ii) G. Hiperplazice induse de medicamente
iii) G. Hiperplazice din alergii

A) GINGIVITE ACUTE
a) Gingivită inflamatorie nespecifică (abces gingival)
Debut: brusc, localizat
Etiologie: iritații locale traumatice, chimice
Clinic: tumefiere localizată la marginea gingiv. Sau la o papilă interdentară,
dureroasă, leziunea evoluează rapid de la o tumefacție roșie strălucitoare cu
suprafață netedă 24-48 ore la o tumefacție fluctuentă
Tratament: incizie și drenaj
ii) G. ulcero-necrotică (inf. Vincent)
Frecvenţă : la adultul tânăr şi la adolescenţi (17-25 ani)

50
Etiologie :
- apare ca o exacerbare acută a unei g. cr. Preexistente sau a unei g. ulcero-
necrotice latente recidivată Moo spirochete, bact. Fusiforme, Prevotella
intermedia,
- f. predispozanţi : igienă orală ↓, infecţii virale, malnutriţie, stres, insomnia,
b sistemice, respiraţia bucală, sc. Rezistenţei organismului.
Clinic :
- afectează în special incisivii inferiori
- g. acute → tumef și durere gingivală precoce și ulceraţii acoperite de un
ţesut gri/galben murdar. → necroza papilelor gingivale interdent
- sângerare spontană, miros foetid oral
- uneori poate apărea febră şi adenopatie submand
Tratament :
- detartraj şi îmbunătăţirea igienei orale
- medicamente antibacteriene locale şi generale
- AB: Metronidazol 200mg x 9, 1 tb 3x/zi sau Penicillină V 250mg x 20, 1 tb
4x/zi
- îngrijire acasă – clătiri cu apă de gură cu clorhexidină, bicarbonat de Na,
periaj atent dar blând, curăţare interdentară

B) GINGIVITE CRONICE
ii) Gingivita cronică simplă
 Gingivita de erupţie
Clinic:
- formă tranzitorie de gingivită întâlnită în perioada erupţiei dentare.
- gingia este tumefiată, marginea liberă gingivală este mai rotunjită şi
congestivă → PB şi contactul direct al gingiei cu bolul alimentar
- grd. Afectării ↓pe măsură ce d. erupe
- durere care cedează în câteva zile
frecventă în timpul erupţiei molarilor permanenţi și poate atinge forme
severe la erupţia M3 cu pericoronarită tumef. Și adenopatie
Tratament:
- G. Ușoare – îmbunătăţirea igienei orale

51
 - G acute dureroase – lavaje cu sol. Antiseptice neiritante ex Peroxyl (peroxid
de H 1.5%)
- Pericoronarită – AB general
 Gingivita indusă de PB (igienă↓)
Clinic
- papile interdentare, marginea liberă gingivală sunt tumefiate, congestive,
gingie moale, PB,
- sg la presiune / sângerări spontane în formele mai severe.
- Tratamentul
- îndepărtarea mecanică a PB
- instituirea igienei orale corecte părinţilor şi copiilor (periaj, aţă dentară, apă
de gură antibacteriană) adaptate vârstei, stării gen. Și condițiilor locale .

ii) Gingivită cronică nespecifică

Apare la preadolescent şi adolescent
Etiologie:
 factori locali / generali nespecifici care af. Ef. Corectă a igienei
orale:
- margini ascuțite spre gingie (obt. De colet, HS, înghesuire dentară,
- deficienţă vitaminică subclinică (aport ↓ legume, fructe).
Clinic:
- inflamaţia gingivală localizată în z. Anterioară maxilară sau
generalizată.
- asemănătoare cu g. produsă de igiena orală↓
- nedureroasă
Tratamentul
- cedează foarte greu la tratament
- îmbunătăţirea gradului de igiena orală;
- îndepărtarea factorilor locali favorizanţi
- asigurarea aportului alimentar corespunzător.

iv) GINGIVITE HIPERPLAZICE

a) GH induse de f. locali (RO, ap ortod)
Clasificare
- localizate (f. locali) - af. O anume zonă (ex. Gingivita la
52
 respiratorul oral) / o singură papilă (ex: produsă de obturaţii
proximale incorecte)
- generalizate produse (f. generali)

Răspunsuri tisulare la factorii etiologici

- de tip inflamator apare edemul (tumefacție), gingia este roşie
strălucitor / cianotică, consistenţă moale, edematoasă, tendinţă
pronunțată la sângerare.
- de tip fibros (hiperplazic) se prod. Ţ. Fibros, dens: gingia prezintă
modif. Ușoare de culoare, fermă, sg redusă.

 Gingivita respiratorului oral

- predomină răspunsul tisular de tip inflamator
- gingia este uscată şi separată printr-o demarcaţie netă de restul gingiei, buze
uscate
- lez. Se poate extinde şi pe z. Ant. A bolţii palatină
- la trezire apare senzaţia de gură uscată, semn important pentru dg. → halenă
- saliva şi PB sunt mai vâscoase
Tratament
- îmbunătăţirea igienei orale
- vaselinarea / purtarea unui scut de protecție V
- decondiţionarea interdisciplinară a RO.
 Gingivita purtătorului de ap. Ortod.
- formă moderată de îmbolnăvire
- apare la aproximativ o lună de la aplicarea aparatului chiar şi la pacienţii cu
igienă orală foarte bună
- modificările gingivale sunt tranzitorii, fenomenele retrocedând după
îndepărtarea aparatului

i) Gingivite hiperplazice induse de factori generali

 Gingivita întâlnită la pubertate
Frecvență
- frecventă la gr.de vârstă 9-14 ani (pubertate)

53
 - frecvenţa creşte începând cu vârsta de 10 ani la fete şi cu vârsta de 13 ani la
băieţi
Etiologie
- hormonii sexuali influențează reacţia inflamatorie locală şi regenerarea
tisulară
- specia Bacteroides, în special B. Intermedius
- igienă orală ↓.
Clinic:
- creșterea de volum a papilelor interdentare din reg. Ant. Max. / la nivelul
unei singure arcade
- sângerare provocată / spontană
- de obicei mucoasa gingivală orală este indemnă.
Tratamentul:
- îmbunătăţirea igienei orale
- îndepărtarea f. locali de iritaţie
- dietă corespunzătoare
- adm. De vit. C, 500 mg/zi timp de 4 săptămâni
- gingivoplastie în cazurile severe + igienă orală.
 Fibromatoza gingivală ereditară
Frecvenţă
- formă rară de îmbolnăvire gingivală
- 1 la 175000
- af. În egală măsură ambele sexe.
Etiologie:
- b. Ereditară cu transmitere AD, dar și R
- de sine stătător / sindroame (ex: S. Cowden, Cros Zimmerman-Laband cu
hipertricoză, epilepsie, interesare mentală).
Clinic
- generalizată / mai rar localizată, tip fibros
- debut la erupţia DT, mai severă la erupţia DP
- dimensiuni variabile (poate fi atât de mare încât poate acoperi coroana
clinică a dd).
- culoare normală,
- de obicei nu sângerează, nu este dureroasă
- la palpare poate sângera.
- se pot suprapune modificări inflamatorii din cauza dificultăţilor de
păstrare a igienei orale.

54
 - Mucoasa îşi schimbă culoarea, roşul palid iniţial devenind un roşu mai
închis, este m.p. fermă la palpare
Complicații
- tulburări fizionomice, întârzieri în erupție, deplasări dentare prov. De ţ.
Fibros, malocluzii, dureri, când mucoasa acoperă supraf. Ocl. Fiind traumatizată
în timpul masticaţiei
Tratament
- depinde de mărimea hplaziei, amploarea tulb. Funcţ.
- cr. Vol minimă: detartraj minuţios, igienă orală riguroasă
- cr. Vol. Mare și tulb. Funcţ.: remodelare chirurgicală
- gingivectomia clasică: cu bisturiul pe cadrane, în m şed. Pt. Evitarea sg.
Masive
- gingivectomia cu laserului cu CO2. Av: 1 şed,, sg intraoperatorie ↓ cr.
Vizibilitatea, accel. Vindecarea
- Controale: trat. Profil. La 6 luni, igiena orală zilnică riguroasă pt evitarea
recidivelor → se prod. După câteva luni de la operație dar la dim. Gingivală ant.
Oper. Se aj. După câţiva ani.

G. prin deficit de acid ascorbic (scorbutică)

Etiologie
- carenţă de vit. C prin aport alimentar redus / absent (la copiii alergici la
sucurile de fructe) sau prin necesar sporit în efort fizic susținut sau stări
febrile
Efectele carenței vit C: creşterea permeabilităţii şi fragilităţii capilarelor →
hemoragii masive, sc. Formării anticorpilor → sc. Apărării org., anemie prin
perturbarea metabolismului fierului.
 Gingivita scorbutică
Etiologie
- carenţă de vit. C prin aport alimentar redus / absent (la copiii
alergici la sucurile de fructe) sau prin necesar sporit în efort fizic
susținut sau stări febrile
Efectele carenței vit C: creşterea permeabilităţii şi fragilităţii capilarelor
→ hemoragii masive, sc. Formării anticorpilor → sc. Apărării org.,
anemie prin perturbarea metabolismului fierului.

55
Clinic
- măriri ale marginii și papilelor gingivale
- sângerări masive spontane și la palpare
- dureri gingivale apreciabile
- rar apare necroză, cu ulceraţii gingivale, mobilitate şi exfoliere
dentară
Tratament
- dacă cauza este aportul insuficient de vit. C
- alimentatie bogată în vitamina C (fructe acide, legume proaspete, ardei,
roşii crude
- adm. Vit. C în doză zilnică de 250-500 mg. / 1 g / zi timp de 2 săpt
- corectarea igienei orale, îndepărtarea factori locali favorizanţi
ii) GH induse de medicamente
- predomină răspunsul tisular de tip fibros
- de obicei sunt generalizate
- fenitoina (difenilhidantoina) antiepileptic major,
- ciclosporina A imunosupresor fol. Pt împiedicarea rejetului în
cazul transpl. De organe şi în trat. B. Autoimune
- nifedipina, blocant al canalelor de calciu folosit pentru combaterea
efectului citotoxic al ciclosporinei
Frecvenţă
- fenitoina (40-50%, chiar 95%), ciclosporina A (30-70%), de
nifedipină (10-15%).
- copiii sunt mai predispuși după administrarea ciclosporinei
- asocierea ciclosporinei + nifedipina (transplant renal) → creșteri
mari
Clinic
- primele semne: mărire de volum izolată a papilelor interdentare
mai accentuată vestibular şi anterior) apar la 2-3 săp. – 3-4 luni
după administrare (fenitoina) ,

56
 - cu timpul papilele interdentare capătă aspectul unor adevăraţi
lobuli în dreptul mijlocului dintelui → uneori pot acoperi toată
coroana acoperind S. Ocluzală.
- apar pungi gingivale cu adâncimi diferite
- gingia este roz, fermă şi nu sg. Uşor la palp. Cu sonda
- supraadaugarea inflamaţiei (igiene orale ↓), gingia devine roşie,
m.p. fermă, apărând aspectul de S netedă, sg. ↑
Complicaţii
- tulburări fizionomice, de fonaţie, de masticaţie, întârzieri în erupţia
dentară
- netratată se dezvoltă b. Parodontală.
Tratament
- periaj şi utilizarea aţei dentare individual şi la cabinet
- clătiri orale cu soluţii de clorhexidină, de 2 ori/zi
- medicaţie gen. Alternativă
- remodelarea chirurgicală în cazul adm. Fenitoinei dar NU în cazul
ciclosporinei A (predispoziţie crescută la infecţii)

CURS 6
BOALA PARODONTALĂ LA COPIL ȘI ADOLESCENT

57
B. parodontală la copil și adolescent
- este mai rară decât gingivita
- parodontită agresivă (rapid progresivă) cuprinde:
• parodontita prepubertală
• parodontita juvenilă
• retracţia gingivală, ca afecţiune propriu-zisă nu ca o complicație în cadrul
periodontitei agresive.
1. Periodontita prepubertală
- reprezintă af. ale parodonțiului de înveliș (superficial) și de susținere
(profund) în perioada prebubertală
- apare la vârste mici afectând DT
- are 2 forme clinice:
       a) localizată
       b) generalizată.
a) P.Prepuberală localizată
- af. parodonțiul a 1-3 dinți
- debut precoce în jur de 4 ani
- evoluție insidioasă
- copiii sunt în general sănătoși
- semne clinice minore dar liză osoasă importantă
Clinic
- depozite mici de tartru și PB cu inflam. redusă
- pungi adânci, distrucție osoasă rapidă
- otite medii sau infecții ale c. respiratorii sup
Etiologie
- în z. af. floră bact. gram (-), care cuprinde Actinobacilus actinomicetem
comitans (AAC), Porfiromonas gingivalis (bacteroides), bacteroides
intermedia
- anomalie în fcția chemotactică a leucocitelor (la PMN / monocite)
- cu caracter familial.
Tratamentul P. Prepuberală forma localizată
• local

58
 - de îndepărtare spinelor iritative: tartru (detartraj), PB (periaj profesional),
igiena orală corectă
- irigații subgingivale antiseptice cu clorhexidina
- extracția d. irecuperabili cu apl. /nu de M Spațiu
• general
- adm.de AB cu spectru larg (Augmentin suspensie / asociere Amoxicilina
(20-40 mg/kgcp) + Metronidazol (15 mg/kg cp) 7 zile                       
- control la 3 luni.    
b) P. prepuberală generalizată (PPG)
- debut precoce posteruptiv afectând toți DT
- inf. persistente / întârzieri în vindecarea plăgilor
- aceeași floră microbiană ca la f. localizată
- PPG apare de sine stătător (ca unică manifestare) sau ca semn în cadrul
unor af. generale grave: discrazii sanguine, sindromul Papillon-Lefevre,
neutropenie
- predispoziție la boală la DP.
Aspecte clinice
- inflamație acută a marginii gingivale libere și a gingiei fixe → durere, sg →
suprimarea periajului → acumularea de placă bacteriană
- distrucție a osului alv. mai rapidă ca la f. localiz.
- anomalii funcționale ale PMN și monocitelor
- b. poate fi manif. orală a unei deficiențe de adeziune a leucocitelor
(transmitere AR) → scăderea rez. org. la inf. bacteriene → otita medie
Tratamentul PPG
- imposibil de efectuat: din cauza evoluției rapide a bolii, vârstei mici a pac.,
refractară la antibiotice
- extracția dinților afectați
- consult al medic generalist → PPG este semn în cadrul unei boli generale)

2. Periodontita juvenilă
Forme clinice: localizată și generalizată
a) forma localizată

59
 - indivizi sănătoși
- localizare: af. M1, I perm. și eventual alți 1-2 dinți
- apare la adolescentul mic (11-13 ani) sau adultul tânăr (în jur de
20 de ani sau puțin peste această vârstă).
Epidemiologie:
- prevalență redusă, variind în funcție de lotul studiat și de zona
geografică: între 0,1% - 2,4%
- la fete boala este de 4 ori mai frecventă decăt la băieți, în special
când boala debutează la vârsta de 11-13 ani
Etiologie
a) factor ereditar (predispoziție ereditară în transmiterea deficienței
PMN cu transmitere AR sau AD legată de sex.
b) factori de mediu ca de ex. floră microbiană mixtă:
- bacterii gram-negativ (coci, bacili, spirochete,filamentoase)
- microorganisme specifice:    
 AAC (în focarul de boală este de 100 de ori mai frecvent
decât în alte zone)
 Capnocitophaga (gram-negativ).
Patogeneză
- microorganismele produc substanțe toxice care afectează
mecanismele de apărare locală. AAC produce factori virulenți cu rol
important în declanșarea îmbolnăvirii (leucotoxina - o exotoxină cu
acțiune toxică asupra (PMN) și colagenaza - o endotoxină
epiteliotoxică, factor ce inhibă fibroblastul)

60
- apar  defecte imune ce constau în defecte funcționale ale PMN
și/sau ale monocitelor. Aceste defecte pot slăbi atracția
chemotactică a PMN sau capacitatea de a fagocita, de a digera
microorganismele
Aspecte clinice P.J.L.
- debutul în abs. semnelor / semne reduse de gingivită
- Uneori marginea gingivală crește în volum acoperind parțial coroanele d.
- boala se depistează târziu, întâmplător.
- Liză osoasă alveolară rapidă (3 x mai repede față de la adult) (cca 2 mm / an de
os)
- pungi parodontale adânci, tipar simetric,
- PB și inflamație gingivală reduse / absente.
- sângerarea și secreția sanguinolentă apar tardiv după ce s-a instalat liza
osoasă
- liza osoasă verticală la M, în "arc de cerc" cu concavitatea către PO iar la I
este orizontală
- mobilitate și migrările dentare:
- la I sup. migrări disto-v mai mari → distema
- la i. inf. migrari mai reduse (os mai compact)
- migrările fav. acumularea PB și a tartrului → inflamație și retracții gingivale,
Hsensib. la ag. termici și tactili, jenă în masticație,
- durere cu caracter profund, surdă, iradiată, abcese parodontale,
adenopatie regională
- repede d. se exfoliază / extracție.
b) forma generalizată
- indivizi cu b. gen. (granulocitoză, neutropenie) este f. agresivă
- distr. osoasă apare la m.m. d. → pierd precoce; M1, I perm. + m.m. d. din
alte z.
Etiopatogenie
- bacterii gram (-), coci, bacili, spirochete, AAC și Capnocitophaga
- produc subst. toxice care lezează primar și secundar mec. de aparăre locală.
Leucotoxina toxică pe PMN și colagenaza pe epiteliu

61
 - defecte fcț ale PMN și/sau ale monocitelor
- predispoziție ereditară în transmiterea deficienței PMN prin transmitere
AD/AR sau legată de sex D.
Tratamentul periodontitei juvenile
- trat. complex, instituit precoce (b. este dg. târziu)
a) anihilarea florei microbiene:
- igienă riguroasă
- antibiotice pe cale generală
• tetraciclina hidroclorică – adm. 2-4 săp., 1g/zi (1 tb 250mg/4 ori/zi (AAC,
Capnocitophaga)
• minociclina (nu col. d) adm. 200 mg/zi 8 zile,
- chimioterapice asociate / nu cu AB
- metronidazol (Bacteroides), adm 200mg de 3x/zi, 7-10 zile SAU
metronidazol + amoxicilină  
b) eliminarea conținutului patologic al pungilor
• terapie period. standard TPS:
- detratraj
- chiuretaj radicular cu netezire radiculară
• controale clinice şi microbiologice din pungile parodontale
• operație cu lambou cu/fără grefă osoasă dacă boala nu se ameliorează
Scheme de tratament1
a) detartraj + netezire radiculară + tetraciclină 1g/zi timp de 14 zile, repetare la
fiecare 8 săp.
b) tetraciclină  1g/zi timp de 14 zile + operație cu lambou la 1-2 zile de la adm. AB
+ controale periodice 1 data/lună în primele 6 luni și apoi 1 data/3 luni +
postoperator clătiri 2 ori/zi câte 2 min., timp de 2 săp. cu sol. clorhexidina 0,2% +
periaj profesional
Scheme de tratament2
c) tetracilină pe cale generală + operație cu lambou + aplicare de grefe osoase

62
d) detartraj + netezire rediculară + spălaturi în pungile parod. cu soluție de săruri
anorganice și cloramină T 1% + adm. de AB 1g / zi timp de 14 zile + acasă
aplicări zilnice de pastă cu peroxid de H 3% și bicarb. de Na + spălături cu săruri
anorg. și ser fiziologic (teh. Keys)

AFECȚIUNI GENERALE CARE SE ÎNSOȚESC DE ÎMBOLNĂVIRE

PARODONTALĂ

Leucemia
- creșterea în vol. a gingiei, ulcerații marg gingivale
- modificări osoase: subțierea laminei dura, distrucția lig. period., a osului,
migrări dentare
- trat. b. (chimioterapia) poate induce modificări gingivale inflamație,
subțierea mucosei, sg
Tratament: 
- păstrarea igienei corecte,
- instruirea părinților,
- clătiri cu gluconat de clorhexidina + suspensie de Nistatin de 4 ori/zi,
- interv. chir. în colab. cu hematologul pt evitarea riscului de inf.
Neutropenia ciclică
- b. rară transm. AD
- scăderea până la dispariț a neutrofilelor
- infecții severe manifestate prin: febră, stare generală alterată care pot
amenința viața pac.
- ulceratii mucozale ce aseamănă cu aftele dar sunt loc. în alte z., gingivite
severe și deteriorarea parod. cu pierderea osului alveolar și de suport.
Tratament:
- general: AB, inj. zilnice cu f. de stim. a granulocitelor
- local: periaj prof., detartraj, netezire rad., igienă.
Hipofosfatazia
- b. rară, transmisă AR
- deficiențe în form. cementului radicular (de la hipoplazie - aplazie); uneori
formarea rădăcinii poate fi deficitară în zona apicală

63
 - af. prematură a parod. marginal, cu mobilitate a d. cu exfolierea lor rapidă
(DT) în special a monoradicularilor
- cor. d. pot prezenta defecte hipoplazice
- defecte de mineralizare a oaselor lungi
Sindromul Papillon-Lefevre 1
Frecvență: 1-4 cazuri la 1.000.000 de indivizi, afectare egală pe sexe
Etiologie:
- genetică, cu transmitere AR a deficienței fcția chemotactice și fagocitare a
neutrofilelor
- Moo gram (-) Bacteroides gingivalis, spirochete, AAC, Capnocitophaga
Clinic: lez. hiperkeratozice palmo-plantare, genunchi, coate, b. parod. gravă, debut
sub 4 ani, inflamație gingivală, distr. osoasă, mob. d.→ exfoliere DT sub 5-6 ani
și a DP sub 15 ani
Tratament
- extracția DT sub 5-6 ani → proteze mobilizabile
- adm. AB pe c gen.: tetraciclină / Augmentin 1g/zi 10 zile, repetat la 6 l sau
asocierea lor
- controlul mecanic și chimic al PB (detartraj, apă de gură cu clorhexidină 2%)
- adm. pe cale gen. de analogi de vit. A (Acitrecin)
Sindromul Down (Trisomia 21)
Frecvență de 1/700 de nașteri
Etiologie
- b. genetică → rez. ˂ la infecții prin deficiență a vascul. terminale; defect în
maturarea limfocitelor T și în fcția lor chemotactică; nr ˃ de bacteroides
melaninogenicus,
- modif. ale sist. imun
Clinic inflamația parod. apare frecvent, activitate carioasă redusă, distrucții osoase
mari, cu pungi adânci la toți d dar mai accentuată la frontalii inferiori cu retracție
gingivală marcată, leziuni acute necrotice, pierderea rapidă a dinților
Histiocitoza X
- reticuloendotelioză nelipidică produsă de proliferarea celulelor Langerhans
- muc. gingivală mărită de volum, cu ulcerații, necroze

64
 - liză osoasă în special la furcația molarilor mand.
- leziuni radiotransp. cu contur clar la mand. și craniu
- forme clinice:
1) b. Letterer-Siwe - acută diseminată, debut sub 2 ani, af. a diferite organe
(splină, ficat, plămâni, măduva osoasă, nodulii limfatici, oasele, pielea) →
deces
2) b. Hand-Schuller-Christian - cronică diseminată
3) granulomul eozinofil - localiz. (citostatice, chiuretaj, prednison
intralezional)
Diabetul zaharat
- frecvent tipul I (insulino-dependent), predispoziție genetică, frecvență
2/1000
Clinic general poliurie, polidipsie, polifagie, enurezis, inf. recurente, glicozurie
Clinic oral b. parod. cu resorbție osoasă marcată, inflamația gingivală mimează o
period. juvenilă
- xerostomie, abcese intraorale, HS/HM, risc mare la carii, erupția d. este
precoce / întâziată, candidoze
Tratament evitarea crizei hipoglicemice (mic dejun, glucoză), adaptarea dozei
de insulină în intervențiile chir. (detartraj), profilaxie cu AB.
Retracţia gingivală localizată
- la un dinte / la grupe dentare
- localizare: la incisivii inferiori (centrali)
- fisura Stillmann pe fața V a I inf. perm. pe mijlocul marg. gingivale, care se
extinde apical, dezgolind suprafaţa radiculară
- gingia normală / inflamată în fctie de abs. / prez. f. locali de iritație; lipsesc
pungile parod.
Cauze: poz. d. (vestib., inclinați, rotați); fren cu inserție înaltă pe marg. gingivala
libera); tratamentul ortodontic
Tratament: interv. chir. /grefe / reparare de la sine.

CURS 7
65
 DIAGNOSTICUL DESPICĂTURILOR LABIO-MAXILO-
PALATINE
DEFINIŢIE
- Despicăturile orale sunt defecte de dezvoltare, dehiscenţe care
împart anormal structurile faciale
- Apar în perioada de organogeneză
- Sunt prezente la naştere.
AFECTEZĂ
- Părţile moi faciale/scheletul craniului visceral/alte părţi ale
organismului uman (incompatibile cu viaţa).
- Estetica, auzul, vorbirea, dezvoltarea dentară, psihologică,
intelectuală şi nutriţia.
ETIOLOGIE: FACTOR EREDITAR
- Multifactorială: ereditari, factori de mediu
- Boli ereditare cu transmitere poligenică
- Transmiterea poligenică → prezenţa mai multor gene afectate cu
efecte aditive în anumite condiţii de mediu
- Teoria depăşirii unui prag multifactorial de risc, produs prin
acumularea unui număr prea mare de gene de risc+factorii de
mediu determină manifestarea fenotipică
- Cel puţin 1/4 dintre DLMP sunt familiale.
PATOGENZĂ
Arc branhial I → cinci muguri faciali:
- 1 M fronto-nazal (1-2 MNI, 2 MNE)
- 2 M maxilari
- 2 M mandibulari
Lipsa fuziunii mugurilor faciali superiori produce apariţia DLMP
palatul primar (4-7 săpt.viu) şi secundar (7-12 săpt.viu)(gaura incisivă).

66
CLASIFICARE
1. D. PARŢIALE
a) anterioare:
- complete (buza, pragul narinar, creasta)
- incomplete (buza, pragul narinar)
b) despicături parţiale posterioare:
- incomplete (văl palatin şi lueta)
- complete (văl, boltă, luetă).
2. Despicături totale (buza, podeaua nazală, creasta, bolta, vălul palatin,
lueta):
a) unilaterale (buza de iepure) → interesează toate structurile unilateral
b) bilaterale (gura de lup) → toate structurile bilateral.
ETIOLOGIE:FACTORI DE MEDIU
-Prematuritatea, vârsta părinţilor
-Factori infecţioşi, factorii traumatici
-Factorii toxici medicamentoşi
-Carenţe alimentare, alcool, tutun
-Boli ale părinţilor (boli tiroidiene, diabet, psihice, disgravidiile,
alergii), sperieturi
- Rx, ultrascurte, UV, unde herţiene
- Hipoxia, cauze necunoscute.
EPIDEMIOLOGIE DLMP
- Sunt malformaţiile congenitale faciale cele mai frecvente (1-
2/1000)
- Afectează toate populaţiile, toate rasele, grupurile etnice, familiile
din orice mediu social şi educaţional sau cu orice nivel economic
- D. unilaterale afectează mai frecvent partea stângă (60%).

67
 - Sex masculin este mai frecvent afectat
 băieţi: mai ‫ ע‬d. buză, unilaterale
 fete: mai ‫ ע‬d. palatine, totale, bilaterale
Rasă
- rasa galbenă: mai ‫ע‬
- rasa neagră: mai puţin ‫ע‬
- rasa albă: d palat 1/1500-1/3000; d. de buză 1/775-1/1000.
DIAGNOSTIC
1. Modificări faciale vizibile la naştere:
- Despicătura
- Îngustarea FN, deformarea septului nazal
- Asimetrii faciale
- Micşorarea etajului mijlociu facial.
- Modificări faciale

DIAGNOSTIC
2. Modificări endobucale vizibile:
- Variate, uneori mutilante, caracteristice fiecărei forme anatomo-
clinice în parte
- D. afecteză: părţile moi ale buzei superioare (bilateral), pragul
narinar; creasta alveolară, bolta palatină, vălul palatin, decalajele
interfragmentare.
3. Modificări funcţionale: la suptului, fonetice, fizionomice, masticaţie,
deglutiţie.
- Decalaje interfragmentare
DIAGNOSTIC
4. Modificări ale cr. cranio-faciale postnat
a) Modificări faciale în toate pl. spaţiale:
68
 - Plan sagital → profilul facial concav (frânarea creşterii mx.,
creşterea în exces a md. sau poziţionarea ei înainte)
- Plan vertical → reducerea înălţimii etajului superior facial în zona
anterioară
- Plan transversal: asimetrii
b) Modificări ale ţ. moi ale reg. oro-nazale
- turtirea şi reducerea înălţimii nasului
- concavitatea/proeminenţa buzei sup.
- înălţimea crescută a roşului buzei sup.
- pantă mai orizontală a subcloazonului
- unghi nazo-labial mai mic.
c) Retrognaţie şi infragnaţie maxilară
d) Creşterea mandibulei cu 3 tendinţe: creşterea în exces, deficitul de
creştere şi nemodificarea creşterii mandibulare dar modificarea poziţiei
e) Arcadele alveolo-dentare: deformate, asimetrice, întrerupte, scurtate
(decalaj interfragmentar şi anomaliilor dentare)
f) Modificări dentare
- frecvenţă 3,9/persoană cu despicături
- incisivii din vecinătatea despicăturii (Ic şi Ilat) sunt mai frecvent
afectaţi
Anomaliile de număr mai frecvente la Dt
- dinţii supranumerari (21%)
- anodonţia (49,6% RA).
Anomalii dentare de formă: (18% RA)
-ţăruş, şurubelniţă, în T, în Z
-fuzionaţi, geminaţi, dilaceraţi

69
Anomalii de dimensiune: (23%)
-microdonţie
-macrodonţie (localizate) cu/fără modificări ale formei dentare.
Anomalii dentare de erupţie:
Cronologia erupţiei dentare:
- întârziată pentru toţi DP (excepţie M3) la ambele dentiţii şi
arcade
- precoce DT: d. natali şi neonatali (Ic sup)
- dezvoltarea asimetrică a dinţilor omologi, cu întârzierea
dezvoltării de partea despicăturii
Modificarea axului de erupţie
Malpoziţii ale DP limitrofi despicăturii:
- înclinări, rotaţii, dilacerări ale incisivilor
- ectopii P/V ale caninilor
- incluzia dentară (d. supranumerari, ţ. cicatricial, conformaţii anat.,
lipsa spaţiului, b. generale-disostoza cleido-craniană).
Anomalii dentare de structură
- hipoplazia de smalţ pe DT(66%)/DP(92%) (postchirurgical,rahitismul,
dispepsii, b.inf., trat. repetate şi prel. cu AB, f. genetic)
- caria grefată pe hipoplazia de smalţ
- carioactivitate mare prin ‫ ע‬mare a spaţiilor retentive, lipsa igienei şi
înghesuiri.
g) Malocluzia dentară gravă în dlmp totale
Hipoplazia congenitală max., cicatrici contractile, modificări ale părţilor
moi şi ale dezechilibrul muscular

70
 -Ocluzia inversă frontală sau totală cu/fără inocluzie sagitală
inversă
-Ocluzia deschisă
-Ocluzia adâncă.
h) Tulburări funcţionale
- masticaţia (leneşă, preferenţială,, unilaterală)
- deglutiţia cu interpoziţia limbii
- respiraţia orală sau mixtă
- fonaţia este grav alterată vizibilă în jurul vârstei de 2 ani de
îndată ce copilul începe să pronunţe cuvintele (labiale, dentale etc).
i) Viaţa de relaţie în colectivităţi nu se desfăşoară normal. Tulburări
psihice şi uneori dezvoltarea intelectuală este mai redusă).
TRATAMENT
- Multidisciplinar, complex, îndelungat, dificil
- Particularităţi
Tratamentul pedodontic
ECHIPA PLURIDISCIPLINARĂ
- anestezist, audiolog, radiolog, neurolog,
- genetician,neurochirurg, ORL-ist, pediatru, infirmiera, oftalmolog,
chirurg plastic, psihiatru, psiholog, lucrător social, foniatru
- chirurg OMF, ortodont, pedodont, protetician.

71
 CURS 8
TRATAMENTUL PACIENȚILOR CU DLMP
1.Tratament ortopedic prechirurgical
2.Tratamentul chirurgical
3. Tratament ortodontic
4. Tratament pedodontic
5. Tratament protetic
6. Tratament fonetic, audiometric
7. Psihologic, social, kinesiologic.
1.Tratament ortopedic prechirurgical
- Naştere-18 luni
- uşurarea hrănirii prin evitarea refluării buco-nazale→obstruarea
despicăturii
- Obiective:
- controlul în plan transversal al elementelor maxilarului
- controlul în plan sagital al elementelor premaxilei.
Mijloace:
- plăci palatinale construite pe un model repoziţionat (DLMP
unilaterale cu o uşoară rotaţie a elementelor premaxilare)
- mijloace extraorale robuste, ataşate direct la faţă sau pe diferite
capeline folosite atât în despicăturile unilaterale cât şi în cele
bilaterale cu modificări grave ale premaxilei.
2.Tratamentul chirurgical
“Calendar terapeutic" propriu

72
Plastia defectelor se realizează în etape, la momente de timp şi cu tehnici
socotite optime de fiecare chirurg în parte (în funcţie de experienţa
clinică)
Vârsta optimă medie:
- D. anterioare între 4-8 luni având variaţii mai mici
- D. posterioare între 2- 4 ani.
3. Tratament ortodontic
Tratamentul ortodontic: în perioada oricărei dentiţii, între şi după
intervenţiile chirurgicale.
Obiectivele tratamentului ortodontic sunt:
- corectarea deficienţelor de cr. ale maxilarului
- stimularea dezvoltării max. şi frânarea cr. md.
- asuplizarea ţesutului cicatricial
- reechilibrarea musculară
- eliminarea obiceiurilor vicioase
- alinierea dinţilor permanenţi malpoziţionaţi.
4. Tratament pedodontic
- rolul pedodontului
- problemele tradiţionale ale malformaţiei
- rolul dinţilor şi necesitatea îngrijirii lor ceea ce ajută părinţii să se
concentreze asupra unei bune sănătăţi orale ale copilului lor
- rolul alimentelor, a băuturilor dulci şi a periajului dentar în
prevenirea cariei
- necesitatea modificării comportamentului
- necesitatea tratamentului profilactic şi curativ.
Rolul dinţilor şi necesitatea îngrijirii lor
Sănătatea dentară → ocluzie dentară corectă → sănătate generală
Dinţii constituie:

73
 -suportul lucrărilor protetice şi ortodontice
-elemente stabilizatoare ale funcţiilor (masticaţie, fizionomie,
fonaţie)
-factori favorizanţi ai creşterii maxilarelor.
PROBLEME TRADIŢIONALE CARE SE ASOCIAZĂ CU
MALFORMAŢIA
- d.natali/ neonatali, anomalii dentare
- deficienţe de suport osos alveolar ale d. sup. adiacenţi unei d.
(pierdere prematură)
- decalaje interfragmentare
- premaxila proeminentă şi mobilă
- ocluzie traumatizantă în zona frontală (cap la cap, inversă,
adâncă)
- profil facial intens concav cu tendinţă la agravare odată cu
creşterea mandibulei.
Tratament pedodontic
Activitatea pedodontului este integrată în veritabile "strategii de lucru"
în care problemele vor fi tratate în globalitatea lor dar şi individualizat
PREMIZE
- Pacienţii cu dlmp sunt supuşi aceleiaşi patologii prin carie sau prin
leziuni traumatice ca şi ansamblul populaţiei
- Pacienţii cu dlmp sunt copii normali a căror obiceiuri de igienă, de
dietă trebuie supravegheate şi educate permanent
- Depistarea sistematică, precoce a obiceiurilor vicioase, a cariilor,
b. parodontale şi instituirea timpurie a îngrijirilor profilactice.
Tratamentul comportamentului
- Copilul cu dlmp este frecvent nervos, agitat cu probleme de
comportament (spitalizări frecvente, comportament
anxios/supraprotectiv al părinţilor)

74
 - Medicul: răbdare pentru a stabili o bună comunicare→probleme
de vorbire şi auz → colaborare cu specialiştii
- Pacientul este tratat individual → timp necesar câştigării încrederii
→ părinţii ajută pentru câştigarea încrederii şi prin aducere
periodică la cabinet.
a. Sfaturi profilactice
DIETA
- Rolul dulciurilor în apariţia cariei dentare
- Dulciurile carioactive (moi, lipicioase, ‫)ע‬
- Alimente carioprotectoare atât prin conţinut (care nu favorizează
aciditatea bucală) cât şi prin consistenţă (cele care stimulează
secreţia salivară şi favorizează masticaţia viguroasă şi
autocurăţirea).
IGIENA ŞI AUTOCURĂŢIREA
- Rolul masticaţiei viguroase, bilaterale
- Rolul igienei buco-dentare şi generale corecte (tehnică, mijloace,
frecvenţă)
- Demonstraţii practice şi verificarea celor învăţate, folosind diferite
mijloace de evidenţiere a păcii bacteriene.
- Instructajul igienei orale
- Peria interdentară
b. Prescripţii profilactice
- Florura de sodiu va fi prescrisă sub diferite forme şi în cantităţi
diferite în funcţie de vârsta pacientului, alimentaţia sa, cantitatea
de fluor din apa de băut, greutatea pacientului şi concentraţia
fluorului din atmosferă
- Tabletele se sug lent şi nu se asociază cu masă de lactate
- Lacuri cu NaF 5%
- Paste de dinţi cu fluor: 500ppm/1000ppm.
c. Intervenţii preventive

75
 - Aplicaţii topice de geluri fluorurate de 2-3 ori pe an (în linguri
standard/în linguri inividuale executate din materiale
termoplastice)
- Depistarea sistematică la cel mult 6 luni a cariilor dentare prin
examen clinic şi Rx bitewing (atenţie la cariile proximale şi la
interpretarea malpoziţiilor dentare (radiografii multiple).
- Sigilarea sistematică a fisurilor şi gropiţelor adânci după erupţia
dinţilor permanenţi
- Obturaţii cu sigilant,OPR, tehnica ART.
d. Tratament precoce
TRATAMENT CURATIV
- număr redus de sedinţe
- asigurarea unui confort satisfăcător (anestezie)
- motivaţii specifice pentru fiecare copil
- tratarea cariilor simple şi complicate prin obturaţii cât mai durabile
(amalgam, compozit, compomer) sau coroane prefabricate se va
face cât mai repede după depistare.
Tratament precoce
- traumatismele vor fi tratate prin: conservarea totală sau parţială a
vitalităţii pulpare, refacerea morfologică a dintelui ceea ce
permite menţinerea spaţiului pe arcadă cu exercitarea normală a
funcţiilor
- pierderea prematură a unui DT: refacere protetică provizorie
- absenţa unui DP poate justifica o terapie protetică de tranziţie
folosită între fazele de tratament chirurgical şi ortopedic.
- sănătatea parodontală este asigurată prin educaţie sanitară şi
intervenţii precoce
- supravegherea clinică şi radiologică periodică.
Tratament adaptat pe grupe de vârstă

76
  3-5 ani (dentiţa temporară)
- sfaturi profilactice părinţilor: igiena buco-dentară şi dieta
- aplicarea întregii strategii preventive
 6-11 ani (dentiţia mixtă)
- copilul este implicat direct în educaţia sanitar dentară
- fluorizări, sigilări, depistări sistematice ale cariei
tratamente precoce ale leziunilor buco-dentare
 11-18 ani (dentiţia permanentă)
- tratamentul activ va alterna cu monitorizarea igienei
- depistarea periodică a cariilor şi tratamentul curativ precoce→
caracter sistematic înainte şi după intervenţii
- dispensarizare pe termen lung.
5. Tratament protetic
- Tratamentul protetic este indispensabil
- Se poate asocia cu celelalte tratamente active
- Rolul: corectarea defectelor cosmetice, masticatorii şi fonetice
- Rolul ortopedului începe de la naştere prin proteza neonatală
(obturatorul de alimentare) şi continuă pe toată perioada
copilăriei dar devine mai evident mai cu seamă în perioada
adolescenţei târzii.
Obiectivele tramentului protetic
- Restaurarea morfologiei oro-faciale şi a funcţiilor aparatului
dento-maxilar
- Înlocuirea, restaurarea sau închiderea structurilor oro-faciale,
realizând astfel separaţia cavităţii bucale de fosele nazale când
persistă comunicarea buco-nazală
- Oferă suport buzei
- Restaurarea DV de ocluzie şi crearea unei ocluzii funcţionale.
Obiectivele tramentului protetic
- Tratamentul leziunilor dentare: carii, anomalii dentare de formă,
poziţie, număr, structură, uzură.
77
 - Reeducarea ortofonică permite obţinerea unei ocluzii velare de
înlocuire (proteza velo-palatină)
- Corectarea reculului buzei superioare
- Contenţia rezultatelor tratamentului ortodontic prin: proteze
mobile şi punţi.
Contraindicaţii
Contraindicaţii legate de cavitatea bucală:
- necesitatea efectuării depulpării pe dinţi imaturi
- lipsa igienei bucale şi a motivaţiei pacienţilor pt că îngrijirile lungi
şi dificile
- bolile parodontale avansate
- carioactivitatea mare→tratament protetic de compromis
Contrindicaţii legate de pacient:
- pacienţii necooperanţi din motive medicale, sistemice sau
psihologice (de ex. retardare mintală gravă).
Factori care generează particularităţile tratamentului protetic
a) Malformaţia
- distribuţia specifică a fţ. masticatorii (nr > stâlpi)
- cicatrici postoperatorii contractile (contenţie definitivă)
- necesitatea definitivării liniei arcadei, a echilibrării ocluzo-
articulare, corectarea fizionomiei
- incompetenţa velo-faringiană şi fistule reziduale
- mobilitatea fragmentelor.
b) Imaturitatea complexului maxilo-facial
- Masiv facial
- Dinţi
- Parodonţiu marginal
Mijloacele protetice
a. mijloace fixe

78
b. mijloace mobilizabile
c. mijloace combinate.
Mijloce fixe
- cazuri cu pierdere de os alveolar redusă şi mobilitate redusă a
fragmentelor
- În perioada de creştere, principiul biofuncţional trebuie să
guverneze în alegerea elementelor de agregare, astfel încât ele să
nu interfere cu resorbţia fiziologică a DT şi să permită încheierea
maturizării pulpare şi radiculare la DP şi să nu realizeze modificări
nedorite ale ocluziei dentare.
DINŢI TEMPORARI
- evitarea suprasolicitărilor dentare
- evitarea ancorării intraradiculare
- coroanele metalice prefabricate sunt indicate pentru refacerea
dinţilor cu distrucţii coronare masive mai ales în zona laterală a
arcadei
- menţinătoare de spaţiu fixe.
- Coroane prefabricate/menţinător de spaţiu
DINŢI PERMANENŢI
- Elementele de agregare: multiple (poliagregate)
- frontal: coroanele fizionomice şi coroanele Weisser
- lateral: coroanele metalice (molari), coroanele mixte tip Weisser
(premolari), agregare intraradiculară la d. maturi
- Pierderea unui Ic poate fi restaurată după ce dezvoltarea
transversală a acestei zone s-a încheiat (11-13 ani)
- Punţile poliagregate se realizează după 15-16 ani când se termină
creşterea dentară sau 18-19 ani după ce se termină procedurile
chirurgicale secundare şi ortodontice
- Temporizarea impune aplicarea unei proteze mobile provizorii
care trebuie periodic să fie schimbată

79
 - În zona laterală, punţile vor avea un ct. provizoriu, vor fi
schimbate periodic până la dezv. completă a ap. d-m.
MIJLOACE MOBILE
- punţile mobilizabile
- proteza mixtă (scheletată)
- protezele mobile de acoperire
- protezele complet mobile
- proteze parţiale mobilizabile.
Punţile mobilizabile
Indicaţii
- retruzia buzei superioare
- absenţa vestibulului
- prezenţa de bride
- când apare necesitatea adăugării la punte a unor elemente protetice
suplimentare care să compenseze lipsa de substanţă dură osoasă
sau moale.
Clasificare
Intermediare:
- preoperator controlul direct al corecţiei plastice în ceea ce
priveşte convexitatea alveolo-dentară şi noua situaţie a marginii incizale
- postoperator o oarecare contenţie în timpul cicatrizării
Definitive:
- susţinerea statică a buzei
- beneficiu estetic
- beneficiu funcţional (incompetenţa labială)
Alcătuire:

80
 - Etaj fix suport retentiv pentru etajul mobil care angrenează cu
primul, prin fricţiune.
- Agregare prin: inlayuri sau coroane telescopate, patrice şi matrice
etc
- Cerinţe tehnice:
- paralelism riguros
- realizare tehnică minuţioasă
- anomaliile de poziţie şi direcţie→amputarea totală/parţială a
coroanei dinţilor stâlpi→proteza mixtă.
Proteza mixtă
Alcătuire:
- parte mobilă care reconstituie creasta alveolară sau o parte a
bolţii palatine şi se aplică pe mucoasă printr-o şa cu suprafaţă mică
- elemente fixate juxtagingival: cape prevăzute cu legături axiale
tip Bona, cape gemene cu bare de conexiune tip Dolder sau Ackerman,
legături extracoronare tip Dalbo, cape telescopice cu înălţime coronară
mică
Dezavantaje
- impun devitalizări de dinţi sănătoşi sau puţin cariaţi, la subiecţi
tineri.
Proteza mixtă (scheletată)
Avantaje
- se adaptează la pierderea de substanţă mică/medie permiţând
adăugarea de proteze velopalatine, de obturatoare de fistule, de aparate
de ridicare a palatului (care ajută vorbirea)
- rezolvă problemele de divergenţă corono-radiculară şi se
realizează tehnic mult mai uşor
- permit păstrarea cu uşurinţă a unei igiene bucale optime.

81
Protezele de supraacoperire
Indicaţii
- pentru a evita devitalizările sistematice (la tineri)
Alcătuire şi cerinţe
- retenţionată pe dinţi prin fricţiune
- periodic trebuie să fie rebazate în gură cu acrilat
autopolimerizabil pentru a creşte fricţiunea şi a evita aveololiza
prematură
- igienă riguroasă, instituirea profilaxiei cu gel fluorat, când
proteza este folosită ca o gutieră clasică
Avantaj
-realizare rapidă, uşoară, ceea ce permite de a le folosi ca proteze
intermediare sau prechirurgicale (înaintea cheiloplastiei secundare
pentru buze scurte).
Protezele complet mobile
Indicaţii
- număr redus de dinţie restanţi (edentaţii/anodonţii)
- comunicări buco-nazale
- în dentiţia temporară/mixtă când piesa protetică are caracter
tranzitoriu trebuind periodic să fie schimbată pentru a urmări
modificările de creştere ale ap.d-maxilar
- condiţii morfologice nefavorabile: absenţa crestelor, prezenţa de
bride, cicatrici, fragilitatea mucoasei, lambou de acoperire flotant foarte
gros şi deformabil (plastia bridelor, vestibuloplastia de adâncire,
reconstituirea crestelor)

82
 -confecţionarea unui obturator ca element de retenţie, cu condiţia
ca să existe un sprijin mucos posterior de suprafaţă.
Protezele parţiale mobilizabile
Avantaje:
- posibilitatea adaptării permanente→urmăreşte creşterea prin adaptări
şi rebazări la fiecare 5 luni
- posibilitatea combinării lor cu un aparat ortodontic
- proteza mobilizabilă latero-laterală poate folosi ca menţinător de
spaţiu şi poate fi asociată cu şurub ortodontic median a cărui
activare să urmărească creşterea
Dezavantaje
- obstacolul psihic
- igienă mai puţin satisfăcătoare
- număr mai mare de carii pe dinţi şi suprafeţe imune
- afectarea parodonţiului marginal şi a mucoasei orale.
MS mobile cu dinţi

83
 CURS 9
PATOLOGIA MUCOASEI ORALE LA COPII ȘI ADOLESCENȚI
Clasificarea patologiei mucoasei orale
1) Afecțiuni de dezvoltare ale mucoasei orale
2) Afecțiuni dobândite ale mucoasei orale (Ɣ)
A. boli infecțioase
B. boli neinfecțioase

A. Boli infecţioase
a) Virale:
- V. Herpetice (H simplex tip I, II, varicelo-zosterian,
citomegalovirusurile, Epstein- Barr)
- Picornavirusuri (rinovirusurile, Coxsackie),
- Paramixovirusuri (v. rujeolei, v urlian, v. parainfluenzae)
b) Bacteriene
c) Micotice
B. Boli neinfecţioase:
a) aftele,
b) limba geografică,
c) leziuni traumatatice,
d) granulomul piogen.

a) INFECŢIILE VIRALE

84
1. Virusurile herpetice  
a) v. H simplex tip I (de la talie în sus):
- gingivostomatita herpetică primară,
- herpesul secundar (recurent) labial / oral,
- panariţiul herpetic, genital rar.
b) v. H simplex tip II (de la talie în jos):
- herpesul genital frecvent.
- oral (ocazional).
c) V. varicelo-zosterian
- varicela (primoinfecţie)
- z. zoster (inf. recurentă)
d) V. Epstein-Barr
- mononucleoza infecţioasă
- leucoplazia păroasă
d) Citomegalovirusurile
- boli ale glandelor salivare

2. Picornavirusuri
a) V. Coxsackie:
- boala mână-picior-gură
- herpangina
b) Rinovirusurile: guturaiul
3. Paramixovirusuri
a) V. rujeolei - rujeola
b) V. urlian - oreionul

85
 c) V. parainfluenzae - infecții respiratorii
d)
INFECȚIILE VIRALE
a) Infecţiile cu virus herpes simplex tipul I
Transmitere:
- contactul direct cu persoana infectată în perioada neonatală:
- la naștere dacă mama are o infecţie vaginală cu v. herpes simplex
- prima lună după naştere.
Primoinfecţia
- Frecvență 6luni - max. de frecv. 2-5 ani.
- Incubaţie de 6-14 zile
- Manifestări clinice zgomotoase (rar) / subclinice (majoritatea
indivizilor)
- Erupţie specifică pe ţ. orale şi periorale cu vezicule → se
ulcerează
Gingivostomatita herpetică primară
Incubaţie de 6-14 zile,
Durată: 1 săp. - 10 - 20 zile,
Debut brusc, fără semne prodromale,
Stare generală febră, dureri articulare, cefalee, stare generală alterată,
Semne loco - regionale: erupție specifică, adenopatie cervicală / geniană.
Semne clinice locale
- vezicule mici pe pielea circumorală, pe roşul buzelor și oriunde pe
mucoasa orală (fără o z. de predilecţie!)
- vez. au conţinut lichidian gălbui sau alb, înconjurate de un halou
roşu caracteristic.

- restul mucoasei este normală .

- vez. se sparg după câteva zile → ulceraţii (de 1-3 mm / confluente cu aspect
neregulat) acoperite de o membrană gri-albicioasă
- ulceraţiile sunt dureroase → alimentaţia dificilă, durerea exacerbată de
alimente sau lichide acide

86
 - uneori ap. gingivita cu tumefacţia, congestia papilelor și marginii gingivale
- vindecarea se face fără a lăsa cicatrici
Infecția herpetică secundară (recurența)
- primoinfecția herpetică cu v HS I
- v. se deplasează pe traseul n. trigemen
- se localiz. în ggl. Gasser (latent)
- reactivarea particule virale părăsesc ggl şi se deplasează pe traseul
n. trigemen la piele det. inf. herpetică. recurentă
- Frecvenţa recurențelor este mai ˃ la tineri şi scade odată cu vârstă.
Factori ce pot produce recurența
- expunerea prelungită la soare / la frig,
- traumatisme, stress, imunosupresie,
- manevre stomatologice de rutină, materialul din care este
confecţionată diga etc,
- injecţia din anestezia locală
Clinic
- Semnele generale - lipsesc. (primoinfecția dezv. mec. de apărare
tisulară şi umorală)
- Semnele prodromale senzaţie de furnicătură, de arsură sau durere,
pe locul unde se vor dezvolta leziunile, cu câteva ore înainte de
apariţia acestora.
- erupţie strict localizată lim. ca întindere
- are aceeași localizare mereu pe teg. periorale / perinazale, la z. de
trecere dintre tegument - mucoasă
- cca 5% vez. pot să apară pe palatul dur şi gingia fixă
- vezicule multiple, fragile, care se ulcerează repede
- ulceraţiile rotund-ovalare confluează → ulceraţii cu dimensiuni
mai mari, cu contur neregulat
- vindecarea se produce fără a lăsa cicatrici.
- la paz. imunocompromişi apar ulceraţii cronice, trenante, localizate
frecvent pe limbă → vindecare grea.

87
Panariţiul herpetic
- primoinfecţie / infecție secundară, periunghială
- leziuni: roşeaţă, tumefacţie, vezicule sau pustule dureroase ce se
rup → ulceraţii
- adenopatie axilară
- evoluţia leziunilor durează 4-6 săpt
- se poate modifica şi starea generală
- pot apărea recidive în acelaşi loc.

Dg. dif. al gingivostomatitei herpetice1

• Faringita streptococică
- ulceraţiile nu sunt precedate de vezicule,
- lez. nu af. buzele şi ţesuturile periorale
• Eritemul polimorf
- bule acoperite cu membrane gri-albe → ulceraţiile orale mari, nu
afectează gingia

- buzele prezintă fisuri şi cruste hematice .

• G. acută ulcero-necrotică (Vincent)
- infecție bacteriană
- frecv. la adolescenţi
- ulcerații neprecedate de vezicule și necroză a gingiei
- dureri gingivale acute
- halenă.
Diagnosticul diferențial al H secundar
- H. sec. intraoral cu: stomatita aftoasă / ulceraţiile postraumatice /
arsurile chimice, alergia de contact
- H. sec. labial cu: impetigo - piodermită cu bacterii piogene,
pustule pe o bază eritematoasă pe față (perinazal, perioral) și
membre → se rup → suprafețe denudate → cruste → vez. se
88
 extind periferic și se vindecă central. Vindecare spontană în 2-3
săp.
Trat. gingivostomatitei herpetice pe cale locală
1. calmarea simptomelor acute pt alimentare
- aplicaţii locale de anestezice uşoare (lidocaină 1%) înaintea
meselor. O linguriţă de anestezic, pe care o ţine în gură timp de 2-3
min. şi apoi scuipă.
- amestec benadril+caolin-pectat în p. egale pt. acoperirea leziunilor
la copiii mici ce nu știu să scuipe
- aplicaţii locale cu pulbere de tetraciclină după fiecare masă, câteva zile pt.
prevenirea recurenței (aplicatoare umezite și pudrate cu pulbere din capsula
de AB)
- soluţii cu tetraciclină hidroclorică 10 ml (250 mg tetraciclină) în ulceraţii
severe (sol. se ţine în gură 2-3 min., apoi se scuipă, de 3x/zi, timp de 3 zile,
pauză 3 zile pt prev. candidozei.
2. Hidratare și vitaminizare: apă și vitamine
3. Liniștirea copilului antihistaminice în doza min. eficientă
4. Repaus la pat în camere curate, aerisite, izolate faţa de ceilalţi copii din
familie.
Tratamentul gingivostomatitei herpetice
• General: Acyclovir (Zovirax) caps. 1000 mg/zi în 5 prize,10 zile
sau
- Acyclovir (Zovirax) susp. orală 15 ml/kgcp de 5 ori/zi; adm în
primele 3 zile de la debutul bolii
- Analgezice pe cale generală
• Local: cu cremă Acyclovir (Zovirax) 5% - aplicaţii de 5 ori/zi,
timp de 4 zile la copiii în vârstă de  12 ani.
Tratamentul herpes recurent
- tratament antiviral general cu Acyclovir 1000 mg/zi, timp de 5 zile
(administrare imediat după ce ap. semnele prodromale)

89
 - tratament antiviral local cu cremă Acyclovir (Zovirax) 5% -
aplicaţii de 5 ori/zi, timp de 4 zile la copiii în vârstă de  12 ani.

c) Infecţia cu virusul varicelo-zosterian

1. Primoinfecția - VARICELA - b. inf. a copilăriei
- evol. autolim., vindecare fără cicatrici
- debut tardiv la adolescent / adultul tânăr, evol. severă → fatală la
imunodepr., la gravide, la n-n.
- inf. se face aerian prin pic. cu virus/contact direct
 per.de incubaţie - 10-14 zile, total asimptomatică
 per. preerup. - subfebr., adenite lat-cervic, catar respirator
 per. eruptivă cu apariţia exantemului
2. Inf. secundară - Z ZOSTER v. latent în ggl senzitivi

Varicela
Perioada eruptivă
 Erupţie tegumentară generalizată
- afectează inclusiv pielea capului (semn patognomonic)
- macule, vez. pruriginoase clare
- papule, false pustule aseptice
- cruste care dispar în 2-3 săptămîni
- pusee succesive → lez. în toate stadiile
- lez. suprainfectate prin grataj - cicatrici
 Erupție pe mucoasa orală
- pe palat, labial, jugal, limbă
- vezicule → ulceraţii dureroase, multiple, superficiale, de formă
rotund/ovalară, înconj. de haloul roşu.
Dg. diferential.
- primoinf. herpetică,
- b. mână-picior-gură

90
Tratament
- pac. sănătoși - trat. de susţinere a stării generale
- pac. imunodeprimaţi, la gravide, la nou-născuţi copii și adolescenți
şi în f. severe sau complicate de boală este obligatoriu tratamentul
antiviral cu Acyclovir adm. cât mai precoce, preferabil i.v. pt a
preveni diseminarea viscerală.
- în cazurile rezistente la Acyclovir - Foscarnet
- la imunocompromişi NU se adm. corticosteroizi.

2. Inf. cu Picornavirusuri (v. Coxackie)

Boala mână-picior-gură
- stomatită veziculoasă cu exantem
- afectează în special copiii sub 5 ani
- perioada de incubaţie: până la 1 săp.
- simptomatologie generală blândă - moderată
- febră redusă, stare gen. uşor alterată, adenopatie
- mucoasa orală: vez. multiple, loc. de predilecţie pe palat, lb, jugal
→ ulceraţii dureroase f mici, superf., acoperite de fibrină, înconj.
de un halou eritematos
- Erupția tegumentară: maculo-papule multiple, dispuse pe p.
dorsală şi lat. a feselor, mâinilor şi picioarelor → vezicule cu halou
eritematos → ulcerații → cruste → vindecare spontană, în 1 săpt.
Diagnosticul diferenţial:
- gingivostomatita primară herpetică,
- varicela se deosebește prin simpt. blândă, prin caracterul
distribuţiei cutanate, ct epidemic
Tratament
- durata scurtă a bolii, caracterul ei autolimitant, lipsa unei terapii
antivirale specifice pledează doar pentru un tratament simptomatic de
reducere a durerii și prevenirea suprainfectărilor (ape de gură antiseptice
și anestezice)
b) Herpangina (v Coxackie)

91
 - apare de obicei endemic, vara, toamna, este mai frecventă la copil
decât la adult, se vindecă spontan în 7-10 zile
- simptomatologia blândă - moderată
- stare gen. uşor alterată, febră, disfagie, cefalee
- lez. orale în z. faringo-amigdaliană, faringită eritematoasă difuză şi
erupţie veziculoasă (palatul moale, pilierii amigdalieni, amigdale)
→ ulceraţii rotunde, superficiale, dureroase. Uneori infecţia este
subclinică, fără leziuni faringiene.
Diagnosticul diferenţial al Herpanginei
- gingivostomatita herpetică, boala mână-picior-gură, varicela de
care se deosebeşte prin loc. ct. și durata scurte
- faringita streptococică de care se deosebeşte prin ct difuz al
faringitei, prez. veziculelor, ap. sezonieră
- stomatita aftoasă în care simpt. gen. este diferită.
Tratamentul
- nu este necesar (evol. scurtă, autolim., simpt. ˂)
- se recomandă clătiri cu o soluţie formată din părţi egale de
antihistaminice şi caolin-pectat.

3. Infecţiile cu Paramixovirusuri
a) v.Rujeola
Rujeola
Frecvență: epidemii iarna şi primăvara
Incubaţie: 7-14 zile
Clinic: catar precoce, strănut, rinoree, tuse, fotofobie, febră, stare de
indispoziţie
Erupţia tegumentară maculo-papuloasă (din a 4-a zi) de culoare roşie,
confluentă neregulat loc. la început în jurul urechilor, pe faţă şi pe gât şi
se extinde în jos pe corp.
Simptomatologie și erupție orală:
- erupţie pe mucoasa jugală (enantem), în dreptul M temp. / PM

92
 - pete albe, proeminente, de dimensiunea unei gămălii de ac, dispuse
pe un fond eritematos aspect de “sare grunjoasă” aruncată pe
mucoasă (semnul lui Köplik)
Complicaţiile rujeolei:
- bronhopneumonia şi otita.
- poate det. malformaţii ale fătului
Tratament
- prevenirea rujeolei prin vaccinare
- izolarea la domiciliu timp de 2 săp. şi repaus la pat, regim
alimentar corespunzător, ingestie de lichide
- tratament simptomatic (analgezice)
b) Parotidita epidemică (oreionul)
Etiologie: v. urlian, autolimitantă
Frecvență: iarna şi primavara, la copiii de sub 14 ani
Durată: 5-7 zile
Incubaţie: 14-18 zile
Clinic:
- febră, stare gen. uşor alterată, cefalee, dureri în gât, exacerbate de
acru, masticaţie şi deglutiţie
- tumefație a gl. parotide, inițial unilateral și apoi bilateral, localizată
retroauricular și în jos spre gât, gură uscată, papila canalului
Stenon congestionată, tumefiată iar canalul Stenon poate fi blocat
parțial
Complicații:
- pancreatita, orhita (sterilitate), tiroidită, mastită
Tratament:
- izol. 14 zile, repaus, dieta moale,
- antipiretice, analgezice.

93
 CURS 10
INFECȚIILE BACTERIENE ALE MUCOASEI ORALE
Scarlatina
Etiologie: streptococ beta-hemolitic
Frecvență iarna
Debut brusc cu cefalee, febră, vomă, stare moderată de rău general,
amigdalită, faringită severă
Erupţia teg. este stacojie strălucitoare, spre violet
Manifestări orale:
- lb saburală,
- epit. superf. se descuamează treptat de la vf și margini spre bază
iar în a V-a zi dispare,
- lb zmeurie - papile linguale proem. pe un fondul eritematos (roșu
– intens)
Complicații: endocardita, reumatism articular acut, glomerulonefrita
Tratament: internare, adm. Penicilină, local igienă, clătiri cu soluții
antiseptice.
INFECȚII FUNGICE
Candidoza orală
Factorul etiologic det. Candida albicans, o ciupercă saprofită care
devine patogenă când sc. mec. de apărare ale gazdei
Factori predispozanți:
- imaturitatea imunologică a nou-născutului
- tulburări endocrine: diabet zaharat, hipoparatiroidism, sarcina,
terapii sistemice cu steroizi
- malignitatea avansată, malabsorbția, malnutriția

94
 - terapia cu antibiotice pe cale generală (AB cu spectru larg /
asocierea a mm AB cu spectru redus)
- chimioterapia, infecția HIV- SIDA
a) C.acută pseudomembranoasă (muguet, mărgăritărel)
Frecvență la sugar, copilul mic, pers. cu imunitate scăzută
Clinic: pete / pseudomembrane moi, cremoase, mici, albe, lăptoase,
confluente, care acoperă obrajii, palatul moale, limba, mucoasa labială.
pseudomb. pot fi îndepărtate, lăsând o S. eritematoasă, erodată, care
sângerează ușor
b) C. acută atrofică (eritematoasă)
- durere uşoară / absentă
- dificultăţi de hrănire şi iritabilitate.
- este legată de terapia cu antibiotice
- mucoasa este roșie, edemațiată, dureroasă
- uneori apar leziuni de muguet periferice
Tratament
a) Nistatin - soluție a 100.000 UI/ml, după mese. Se adm. 1ml de soluție
de 4 ori/zi, pe care copilul o ține în gură și apoi o scuipă. Tratamentul se
continuă 3 zile după dispariția petelor alb-gălbui
b) Nistatin - unguent pentru leziunile periorale - 100.000 IU/gram. Se
fac aplicații de 2-4 ori/zi. Se continuă timp de 1 săpt. după ce leziunile s-
au vindecat.
c) Amfotericina B
d) Ketoconazol / Clotrimazol

Bolile neinfecțioase

A. LEZIUNILE AFTOASE (ULCERAŢIILE )

Frecvență:
- cel mai frecvent tip de ulceraţii orale întâlnite la copii
- pot recidiva după o perioadă variabilă de timp;

95
 - vârsta cea mai afectată: 10-19 ani
- la fete se produc de 2 ori mai frecvent decât la băieţi;
Etiologie
- nu este bine precizată
- imunologici, microbiologici
- nutriţie (deficiențe vit. B12, acid folic)
- modificări hormonale, stress, traume
- alergii alimentare: ciocolată, gluten, nuci, alune.
Forme clinice
3 forme: aftele minore, majore, herpetiforme
Ct. comune:
- aceeași etiologie,
- ulceraţii dureroase recurente, neprecedate de vezicule,
- există semne prodromale,
- nu apar în zone de predilecţie
- când apar pe mucoasa gingivală fixă şi pe palatul dur → dg dif. cu
gingivostomatita H.
Afte minore
- semne prodromale cu 1-2 zile înainte: arsură pe mucoasă,
indurarea locului unde apare leziunea;
- localizare: mucoasa labială, vestibulară, limbă, mai rar pe palat şi
foarte rar pe gingie;
- pot recidiva la intervale largi: fie ciclic, regulat, cu un interval
precis, la alţii neregulat
- ulceraţiile superf. cu formă rotundă / ovală (în şanţuri) care au o
depresiune cu baza crateriformă, cu margini indurate, roşii
- ulceraţia are o z. centrală acop. de un depozit galben-gri şi este
înconjurată de un halou eritematos
- dimensiunea: 2 - 4 mm până 1 cm
- apar de la 1 la 4 leziuni odată, sunt foarte dureroase
- se vindecă fără cicatrice în 7-14 zile;
Afte majore

96
 - sunt mai mari depăşind frecvent 1 cm
- au aceleaşi caracteristici ale leziunilor
- localizare: oriunde la nivelul mucoasei bucale:
- de predilecţie: buze, palat moale, pilieri amigdalieni, orofaringe
- vindecarea - 6 săp.
- pot lăsa cicatrici.
Aftele herpetiforme
- clinic seamănă cu leziunile herpetice
- lez. f. dureroase, galbene, numeroase (până la 100), mici ≤ 1 mm
- leziunile pot conflua, rezultând o ulceraţie mare, cu margini
anfractuoase, neregulate (față de primele 2 f.)
- localizarea: în partea anterioară a gurii pe f. laterale şi ventrală ale
limbii, planşeul bucal
- frecv. pe mucoasa mobilă rar: palatul dur, gingie
- vindecarea este dificilă, în 1-2 până la câteva săptămâni, ocazional
pot rămâne cicatrici (ulceraţiile confluente).
Dg diferențial
 Stomatita herpetică primară, herpangina, boala mână-picior-gură
- ulcerații precedate de vezicule
- loc. şi dim. ct.: lez.periorale (în stomatita herpetică) sau pe teg. (în
boala mână-picior-gură) şi starea generală alterată (stomatita
herpetică).
 Ulceraţii accidentale sau autoinduse prin traumatisme
 Ulceraţii din: boala celiacă (Crohn), deficiențe de fier, acid folic
sau vitamina B12, discrazii sanguine, afecţiuni dermatologice.
Tratament
1) Tratamentul simptomatic
Paste protectoare şi analgezice:
- pastă gelatinoasă de carboximetilceluloză (ORABASE)

97
 - geluri anestezice topice care conţin lidocaină sau salicilat
(antiinflamator nesteroidian). Se aplică pe ulceraţie (muc. trebuie
uscată), înaintea mesei, cu un aplicator sau cu degetul curat.
- Ape de gură (copii mai mari) şi spray-uri analgezice (copii mai
mici) ce conţin clorhidrat de benzydamină (ex DIFFLAM), clătiri
înaintea orelor de masă sau pulverizări
- Analgezice: elixir de paracetamol fără zahăr
2) Combaterea infecţiei secundare
- Apele de gură antiseptice cu digluconat de clorhexidină (0,2%)
(clătiri / cu aplicatorul) pt combaterea inf. bacteriene și pt
controlul PB dacă periajul dentar este dureros
- Soluţie cu clorhexidină (2%), clătiri de 4x/zi - col. dentare
tranzitorii
- Gel cu gluconat de clorhexidină 1% sub formă de periaj dentar, de
2x/zi
- Clătiri cu soluţii de tetraciclină în ulceraţiile herpetiforme, la copiii
mai mari de 7-8 ani.
- !!! CI la copiii mici: coloraţii intrinseci
Antiinflamatoare
- Aplicaţii locale de corticosteroizi precoce pt a calma
simptomatologia şi a reduce durata: aftelor minore / majore dar
NU a celor herpetiforme
- Triamcinolon acetonid (0,1%) sub formă de unguent (ADCORTYL în
ORABASE) - aplicat pe leziune în cantitate foarte mică de 2-4 ori pe
zi.
- Discuri de hidrocortizon succinat de sodiu (2,5mg) (CORLAN)
discurile se dizolvă lent în gură, în vecinătatea leziunii, de 4x/zi
( la copii de peste 7-8 ani)
- Corticoterapia pe cale generală necesită spitalizare
Tratament de susţinere:
- repaos la pat,
- hidratare,
98
 - sedative pediatrice (promethasină), folosite pe perioade scurte

LIMBA GEOGRAFICĂ (GLOSITA MIGRATORIE)

Denumiri: eritem migrator / glosită migratorie
Etiologie: necunoscută, stress-ul, infecţiile fungice şi bacteriene,
caracter familial
Frecvenţă: 1-1,5-2%, la fete mai frecvent
Clinic:
- asimptomatică, ra - senzaţie de arsură.
- apariţia şi dispariţia unor zone roşii (descuam. papilelor filiforme),
tipar neregulat, sediu variabil. La marg. leziunii poate ap.o linie
subţire albă sau galbenă de demarcare (cheratinizarea papilelor
filiforme)
Tratamentul
- nu este necesar sau doar tratament simptomatic
- afecţiune benignă autolimitantă,
- aplicaţii locale de steroizi asociați cu antifungic

ALTE LEZIUNI ALE MUCOASEI ORALE

Sub form de: ulceraţii sau eroziuni.
- ulceraţii: superficiale / profunde, cu forme variabile, unice, cu
margini neregulate, suprafaţa este pseudomembranoasă roşie sau
alb-gălbuie şi sunt dureroase.
- localizare: f. laterale ale limbii, pe mucoasa jugală, pe buze, pe
mucoasa palatinală.
Cauzele: a) injurii mecanice, b) chimice, c) termice, d) electrice.
a) Leziuni traumatice
Cauze:
- căderi, accidente, provocate de muchii tăioase
- muşcarea mucoasei orale jugale sau labiale la copiii cu handicap
motor, după ALocală
- periaj dentar intempestiv, rulouri pt izolare,
99
 - tulburări emoţionale cu leziuni autoprovocate (la şcoală, cu unghia
sau cu creionul, își traumatizează gingia într-o anumită zonă);
- automutilări în cazul unor afecţiuni generale (de exemplu
sindromul Lesch-Nyham, boala Hallervorden-Spatz).
Linia albă jugală
Prevalența de aproximativ 6,2-13%
Etiologie: traumele ocluzale ale dinților posteriori prin sugerea
parafuncțională a obrazului.
Clinic:
- apare pe mucoasa jugală la niv. PO de la comisură la d. posteriori,
bilateral, majoritatea asimptomatice.
- mucoasa are o textură tactilă ușor proeminentă
Tratament:
- nu este nevoie de tratament; banda albă poate să dispară spontan
la unii oameni.
- dinții extrem de ascuțiți pot fi neteziți.
Boala Riga-Fede
Cauze: b. traumatică a mucoasei orale, benignă, rară, asociată cu: dinții
natali / neonatali la n-n, s. Riley-Day, s. Lesch-Nyhan, s. Tourette și
paralizia cerebrală.
Clasificare
- precoce (primele 6 l), asociată cu dinții natali-neonatali fără tulburări
neurologice
- tardivă (după 6-8 l), cu tulburări neurologice
Clinic
- ulcerații cu contur neregulat, unifocală / multifocale, dureroase,
tulburări de supt,
- Localizare: S ventrală a limbii, median lezând frenul lb, ulcerații
ale buzei, palatului, gingiei, muc., V și a planșeului
- Diagnosticul: examen și de histopatologic
- Diagnosticul diferențial: ulcerațiile din infecțiile bacteriene sau
fungice, bolile imunologice și neoplazia.
100
 - Tratamentul: extracția dentară, antiseptice orale, netezirea
marginilor ascuțite ale incisivilor și utilizarea aparatelor dentare de
protecție.
b) Injuriile de natură chimică
Cauze: substanţe chimice aplicate local (aspirină, agenţi caustici, vit. C),
- Medicamente: soluţia/gel H PO , ape de gură cu alcool,
3 4
glutaraldehida, perhidrol, eugenol, hipoclorit de sodiu, acrilat,
arsenic
Clinic: în fc de timpul de contact cu mucoasa orală şi de concentraţia
substanţei respective:
- eritem localizat
- necroză de coagulare superficială - ulceraţie acoperită cu o
membrană albă sub care suprafaţa mucoasei este friabilă,
dureroasă şi sângerează uşor la atingere.
Tratamentul injuriilor chimice
- utilizarea corectă a digii în timpul TE. previne / reduce riscul
arsurilor chimice iatrogene
- arsurile superficiale se pot vindeca în 1-2 săpt. respectând doar
RID
- liniștirea pacientului, prescrierea analgezicelor și combinarea
preparatelor antiseptice și anestezice topice. Vindecarea are loc în
general în decurs de 8-10 zile de la debutul leziunii.
- aplicarea de cremă emolientă sau o pastă protectoare orală
- antibioticele sunt uneori necesare
- aplicarea topică de gel cu acid hialuronic poate accelera vindecarea
- aplicarea topică / intralez. de corticosteroizi este benefică în
ingestia de acizi caustici,
- Trat. chirurgical este necesar când ulcerația nu se vindecă (cu
laser/electrocauterul (comisuroplastia, lambouri mucozale, grefele
cu ț moale)

101
c) injuriile termice (arsuri)
Cauză: ingestia de lichide / alimente fierbinţi
Localizare: în mod obişnuit pe mucoasa palatului dur, moale, pe limbă
mai rar (ț. cheratinizat gros)
- leziunile sunt în general eritematoase.
Diagnostic diferențial:
- cu leziunile de necroză produse prin arsuri chimice care sunt albe
- cu leziunile electrice nedureroase cu zone declive, alb-cenuşii,
coagulate, cu margini eritematoase.
d) Arsuri electrice
Cauze: muşcarea unor cabluri electrice frecvent la copiii preşcolari cu
lezarea z. comisurilor labiale
Clinic
- seamănă cu lez. termice dar se ct. prin existenţa unei zone declive,
alb-cenuşii coagulate, de necroză, cu margini eritematoase,
- dureri și sg. reduse
- distrucţia ț. este este mai profundă decât se obs.
- efecte sistemice minime (pierdere minimă de plasmă şi de
electroliţi).
Tratament:
- Preventiv: dispozitive protetice de protecție
- Curativ precoce post arsură
- Debridarea ț. afectate,
- Antibiotice.
Evoluție
- epitelizare mai lentă.
- lasă cicatrici retractile
C. Granulomul piogen
Termen inpropriu pt că nu se asociază cu puroiul
102
Cauză reacţie tisulară exagerată faţă de iritanţi de natură de obicei
nespecifică. Localizare pe gingie de obicei în regiunea anterioară, pe
faţa vestibulară, cu punct de plecare papila interdentară dar și pe buze,
limbă, culoare roșie-purpurie
Clinic o leziune moale de tip vascular, pediculată sau sesilă, cu suprafaţa
verucoasă / netedă / ulcerată, care poate fi ușor traumatizată  
Simptomul caracteristic este sângerarea.
Histologic leziunea este alcătuită din ţesut de granulaţie foarte
vascularizat, cu infiltrat inflamator celular intens.
Evoluția în absenţa tratamentului, leziunile capătă un aspect mai fibros
asemănător epulisului fibros.
Tratamentul excizie chirurgicală.
Recidiva apare în cazul exciziei incomplete sau persistenţei factorilor
locali predispozanţi (igienă deficitară, spine iritative locale, corpi străini
în gingie.
Afecțiuni de dezvoltare ale mucoasei orale

Chistul gingival al n.n. / sugarului / lamei dentare

Frecvență la n.n. (13,8%), fără predilecție de sex
Etiopatogeneză: chisturi de dezvoltare, odontogene ce provin din
resturile LD (resturile lui Serres) și sunt chisturi adevărate pline cu
cheratină conținând ocazional celule inflamatorii. Epiteliul acoperitor
este subțire, scuamos cu zone de paracheratoză
Clinic: noduli mici, multiple / rar unici, superficiale, alb gălbui situate în
mucoasa crestei alveolare maxilare și mandibulare.
Tratamentul: nu este indicat, degenerează / rup spontan în 2 săp -5 luni

103
Nodulii lui Bohn
Frecvență la n.n. 47,4%, fără predilecție de sex.
Etiopatogeneză: chisturi umplute cu cheratină, derivate din resturile
epiteliului odontogen ce acoperă glandele salivare minore.
Clinic: noduli de 1-3 mm, alb-cenușiu pe mucoasa vestibulară maxilară
de predilecție, linguală sau pe mucoasa palatului, la depărtare de linia
mediană, de-a lungul J. dintre palatul dur și văl
Tratamentul nu este indicat, de rup spontan și dispar în câteva săptămâni
până la câteva luni.
Perlele lui Epstein
Frecvență la n.n. 35,2%, fără predilecție de sex.
Etiopatogeneză: din resturile epiteliale, fiind chisturi neodontogene,
pline cu keratină
Clinic: asimptomatice, noduli în regiunea rafeului palatinal median de-a
lungul liniei de fuziune.
Tratamentul: nu este indicat, dispar singure
Diagnosticul diferențial
Chisturile n.n. între ele și cu dinții natali.
Chistul gingival este un chist alb-gălbui situat pe creasta alveolară.
Perla Epstein este un chist mic, ferm, alb, plin cu cheratină, situat pe
rafeul median al palatului.
Nodulul lui Bohn pe mucoasa V a crestei alveolare, pe mucoasa
palatinală la depărtare de linia mediană
Dinții natali (Ic) de obicei, erup în centrul creastei alveolare
mandibulare. Ei sunt mobili pt ca au o rădăcină mică.

104
 CURS 11
PARTICULARITĂȚILE TRATAMENTULUI
CHIRURGICAL ÎN PEDODONȚIE
• Proceduri chirurgicale frecvente
- extracţii simple de DT / DP
- extracții de d. supranumerari, d. natali / neonatali, cu ADA
- incizii parulis, hematom, chist de erupție suprainfectate
- excizii polipi pulpari, gingivali, mucocel, ranula, sechestru de
erupție, decapușonare în pericoronarite, enuclearea chisturi de
erupție
- frenectomie / frenoplastie pt anchiloglosie
- managementul chisturilor gingivale ale n-n dacă nu se pierd
spontan (Nodulii Bohn, chist gingival, perlă Epstein)
• Particularităţile morfo-funcţionale ale structurilor anatomice
la copil
- structurile anatomice sunt mai reduse ca dimensiune,
- oasele maxilarelor sunt mai spongioase și mai elastice, în special
osul maxilarului; osul mandibular este ceva mai dens decât al
maxilarului dar este totuşi mai poros faţă de cel de la adult,
- maxilarele conţin germenii dinţilor permanenţi,

105
- sinusul maxilar este mai mic,
- coroanele dinţilor temporari sunt mai scurte şi mai globuloase,
- coroanele incisivilor temporari, în special cei mandibulari, sunt
mai mici în sens M-D,
- rădăcinile dinţilor temporari, proporţional cu dimensiunea lor, sunt
mai lungi şi se subţiază spre apex,
- molarii temporari sunt dinţi pluriradiculari cu rădăcini puternic
divergente, subțiri și efilate
- frontalii temporari sunt dinţi monoradiculari cu rădăcina conică şi
efilată,
- capacitatea de remodelare a ţesuturilor este mai mare.
Implicaţiile clinico-terapeutice ale particularităților morfo-
structurale ale DT
• Oasele maxilarelor sunt mai spongioase și mai elastice, în special
la maxilar → lărgirea adecvată a alveolei este posibilă
• Coroane mai scurte şi mai globuloase → priza cu cleştele pe dinte
este dificilă → cleştele derapează provocând fracturi dentare,
• Incisivii md. < în sens M-D → risc ↑ de priză cu cleştele pe 2 d.
vecini, exercitare de presiuni şi pe alţi dinţi → cleşti speciali mici,
• Răd. lungi şi subţiri în special spre apex → risc ↑ de fractură
radiculară apicală în timpul unei extracţii → risc ↑ infecţie
postoperatorie şi de întârziere a erupţiei DP succesor dacă apexul
fracturat nu este extras;
• Dacă fractura radiculară este anticipată este indicată tehnica cu
separarea V-O a răd.,

106
• Molarii au rădăcini divergente → risc ↑ de a extrage concomitent
cu molarul şi succesorul → lărgirea considerabilă a alveolei prin
mișcări
- mişcări repetate cu cleştele în sens V-O; sunt CI mişcările de
rotaţie cu cleştele
 Incisivii au apex efilat → risc ↑ la fracturi radiculare apicale în
timpul extracţiei → uşoare mişcări de rotaţie cu cleştele (1/4 tură)
 Capacitatea ↑ de remodelare a ţesuturilor → vindecarea postextr.
este mai rapidă.
 Prezența germenilor succesori → modif. prcedurii standard de
tratament.
• Baza lambourilor să fie mai largă pt a menține o bună
vascularizație iar în lambou ar trebui să fie inclusă o papilă
interdentară completă care facilitează suturarea interdentară
adecvată
• Suturile la copil cu fir mătase, catgut mai subțiri
• Foliculiii dentari în curs de dezvoltare în oasele maxilare →
modificarea procedurilor standard de tratament pt evitarea lezării
lor
Etapele tratamentului chirurgical
• Evaluare preoperatorie generală și buco–dentară, dezvoltarea
generală și a dentiției. Traumatismele condilului mand. pot det. o
creștere limitată a mand. reducerea funcției mandib. ca rezultat al
anchilozelor. La pacientul cu DLMP cicatricile palatine
postoperatorii couduc la constricție maxilară. AAPD 2015.
• Dg. și managementul comportamental cu explicarea procedurii și
semnarea acordului informat
• Etapele de baza ale intervenției chirurgicale:
107
 a. anestezia,
b. procedura propriu-zisă,
c. sutura dacă este cazul,
d. îngrijiri și medicație postoperatorie.
a. Anestezia
• Anestezia este o metodă de control a durerii larg utilizată. Ea
suprimă percepţia sau transmiterea influxurilor dureroase prin fibrele
nervoase periferice.
• Percepţia durerii la copii este diferită față de adult și se
modifică odată cu vârsta:
 sub 2 ani - percepţie redusă sau absentă
 2-3 ani - începe să distingă durerea
 după 10 ani - percepție complet dezvoltată.
• Percepția durerii este diferită față de adult datorită
diferențelor anatomice, fiziologice și psihologice.
Diferențe anatomice
 osul este mai puțin calcificat, mai puțin dens, mai permeabil
Implicație terapeutică (IT):
- este necesară o cantitate mai mică de anestezic (an. plexală),
- în timpul extracţiei dinţii cedează mai repede (în special la maxilar)
 structurile anatomice sunt mai subţiri IT: adâncimea penetrării
trebuie să fie mai mică
 plexul venos pterigoid retrotuberozitar este situat mai superficial.
IT: penetrări prea profunde cu acul → apariţia hematomul.
 distribuţia și numărul elementelor nervoase
DT:

108
 - numărul fibrelor nervoase, al complexelor mecano-receptoare
care unesc prelungirile odontoblastelor cu fibrele nervoase și
al axonilor mielinizaţi este mai mic
- fibrele nervoase formează plexuri subodontoblastice
incomplet dezvoltate
- elementele nervoase îmbătrânesc odată cu avansarea RR
- pulpa are capacitatea de a depune uşor dentină secundară
neregulată. IC sensibilitate mai redusă
DPI:
- imaturitate a integrării fibrelor nervoase cu prelungirile
odontoblastelor IC sensibilitate mai redusă
• inervaţia M1t,M2t → ramuri din nn. alveolari supero-mijlocii şi
uneori ramuri şi din nn. alveolari supero-posteriori ca şi
M1permanent IT: anestezia ambelor ramuri nervoase
• uneori nn. alveolar superior mijlociu poate fi absent congenital
• periostul este uşor de lezat fiind mai subțire → bizoul acului
trebuie plasat spre os. IT: dureri şi hematoame
• ramul mandibulei
- este mai scurt şi mai îngust în sens antero-posterior. IT:
adâncimea penetrării cu acul la Spix trebuie să fie mai mică.
• poziţia găurii mandibulare este plasată diferit față de adult
- mai anterior IT: profunzimea penetrării este mai mică (ramul
mandibulei fiind mai mic în sens A-P)
- mai în jos. IT: direcţia seringii faţă de planul de ocluzie are un
traiect descendent:
• poziţia găurii mandibulare este plasată diferit în funcţie de vârstă:
 sub 4 ani este plasată la ≈1 cm sub PO;
 la 4-6 ani este plasată la 0.5 cm sub PO (la niv. coletului
Mt);
 la 6-12 ani este plasată la ≈ la nivelul PO
 la 12-16 ani este plasată la ≈ 0.5 cm deasupra PO
 la peste 16 ani este plasată la ≈ 1 cm deasupra PO ca la adult.
• poziţia găurii incisive
 se găseşte la 6-8 mm în spatele cingulumului Ic. superiori
 la 5 mm faţă de coletul Ic. superiori
109
  reper mucos: papila incisivă.
 poziţia găurii palatine mari
 la 3 mm înăuntrul celui mai post. M erupt
 la 5 mm înaintea marg. post. a palatului dur
 la 1 cm post. de M2t
 g. palatină priveşte spre în jos şi înainte
 nu trebuie să se intre în gaură!
Diferențe fiziologice
• mucoasa orală la copil este mai permeabilă → anestezia topică este
foarte eficace
• capacitatea de remodelare a ţesuturilor este mai mare
• metabolismul copilului este mai rapid → vindecare este mai
rapidă.

Clasificarea metodelor de suprimare a durerii pentru

intervențiile chirurgicale de scurtă durată:
 Anestezia locală:
 Anestezia topică:
Tipuri:
- badijonaj (se aplică timp de 1-2 min, se instalează în 3 sec.-5 min
și durează 10-15 min),
- pulverizare
- imbibiţie.
Conține: lidocaină 5%, benzocaina14-20%, prilocaină 4%
Prezentare: soluţie, gel, aerosoli-spray, mici plasturi care conţin
concentraţii mari de anestezic (DentiPatch)
Avantaje: simplă, eficientă (mai ales pe zonele de mucoasă
necheritinizată), sigură, are miros și gust plăcut.
Indicații: pt anestezia locul puncţiei, a mucoasei în extracţia DT, incizia
parulisurilor și pt suprimarea reflexului de vomă
Contraindicaţii: alergie la anestezic.

110
  Anestezia prin infiltraţie: plexală, intrapulpară, prin
infiltraţie directă, intra-ligamentară (rar), intrapapilară
(rar), intraseptală (rar), intraosoasă (rar)
 Anestezia prin presiune („jet”)
 Anestezia computerizată (sistemul Wand)
 Anestezia electronică
 Anestezia loco-regională
- anestezia arcadei dentare superioare (anestezia nn. alv. sup-post. la
tuberozitate, anestezia n. infraorbitar la gaura infraorbitară)
- anestezia bolţii palatine (anestezia n. palatin mare la gaura palatină
mare, anestezia n. nazo-palatin la gaura palatină anterioară
denumită şi gaura incisivă)
- anestezia arcadei dentare inferioare (anestezia n. alveolar inferior
la spina Spix, anestezia n. lingual, anestezia n. mentonier şi incisiv,
anestezia n. bucal)
 Alte tipuri de anestezie
- inhalosedarea cu oxid de azot,
- sedarea intramusculară, sedarea intravenoasă sau o combinație,
- anestezia generală.

Criteriile de alegere a tipului de anestezie se face în fc de:

- diagnosticul comportamental,
- vârsta pacientului,
- starea de sănătate generală a copilului,
- tipul și complexitatea intervenției chirurgicale planificate
• Este absolut necesar ca înainte de intervenție să se:
- evalueze starea de sănătate generală pentru a putea anticipa și
preveni situațiile de urgență,
- să se efectueze mangementul comportamental,
- să se obțină acordul informat în scris de la părinți.

111
 Anestezice pentru AL prin infiltrație
• Anestezic local: Lidocaină 2% cu 1:100.000 epinefrină /
adrenalină
• Timpul de instalare a anesteziei 2-3 min
• Durata medie a anesteziei pulpare 30 min - 1 oră
• Durata medie a anesteziei părţilor moi 2-3 ore
Calculul dozei maxime sigure de anestezic
ex. ♂7 ani 35 kg ?
- doza maximă sigură este de 4,4 mg/kgcorp
- 1 carpulă 2% lidocaină=36mg de lidocaină + 0,018mg epinefrină
- calculul dozei maxime de anestezic:
• 35 (kg) x 4,4 (mg)=154mg (lidocaină)
- Calculul numărului maxim de carpule care corespund dozei
maxime de anestezic:
• 154:36=4,2 carpule (0,0756mg de epinefrină).
ANESTEZIA LOCALĂ
Indicațiile AL
• în funcție de dinte şi afecţiunea buco-dentară:
- tratamentul cariei simple profunde (+/-): prepararea cavităţilor
la copii nu necesită întotdeauna anestezie (DT sunt mai puțin
sensibili); AL poate produce și ea frică copilului
- tratamentul pulpitelor (pulpotomie / pulpectomie )
- intervenţii buco-dentare de scurtă durată: extracţii, intervenţii
pe părțile moi.
• în funcție de pacient:
- pacienți sănătoși
- pacienți cooperanți care acceptă anestezia.
Contraindicațiile AL
• în funcție de pacient:
- copiii necooperanţi care nu acceptă efectuarea AL
- copiii cu retard psihic (AG, sedarea profundă)

112
 - copiii cu boli generale care contraindică efectuarea AL (b
cardio-vasculare, hemofilie etc)
• în funcție de afecțiunea buco-dentară:
- tratamentul endodontic al dinților cu necroză și gangrenă simplă
/ complicată (AL este inutilă)
- inflamaţia ţesuturilor în care trebuie să se facă puncția.
Avantajele AL
- este uşor de aplicat de oricare pedodont, în orice cabinet
- oferă o linişte operatorie suficientă, copilul rămânând conştient
- este o metodă sigură dacă se respectă indicaţiile, doza şi tehnica
corectă
- după terminarea tratamentului pacientul poate să-şi reia activitatea
chiar dacă efectul anesteziei mai durează un timp.
Timpii operatori ai AL
1) Pregătirea psihologică a copilului
 Comunicarea: “Tell, show, do” (eufemisme), distragerea atenţiei,
controlul vocii
 Să nu vadă acul şi seringa (frica prin anticipare)
 Semnalul cu degetul ridicat
 ! Să ai un zâmbet încurajator pe chip
 ! Vorbeşte permanent cu copilul
 Controlul asupra capului şi a mâinilor copilului (asistenta)
 !Termină ce ai început!
2) Pregătirea şi prezentarea succintă a instrumentarului şi
materialelor folosite pentru anestezie:
- trusa de consultaţie,
- seringă cu aspiraţie,
- ace potrivite atraumatice de unică folosinţă:
 Lungime:
• ace extraascurte (10-16 mm), extraextrascurte (8 mm) - z.
frontală mx. şi anestezia intraligamentară
• ace scurte (20 mm) - la copiii mici cu grosimea părţilor moi
este sub 2 cm
113
 • ace lungi (30 mm) pentru anestezia n. alveolar inferior.
 Calibru:
• ace de calibru 27 (groase) majoritatea injecţiilor → aspirare
adecvată (în special la tuberozitate/la spina Spix).
• ace de calibru 30 (mai fine) pt. copiii necooperanţi → deoarece
rata de injectare a anestezicului este mai înceată, ceea ce
reduce durerea.
- mijloacele utilizate pt menţinut gura deschisă (degetar)
- anestezicul (carpule)
- comprese sterile, bulete de vată
- aplicator cu vată
- dezinfectate (alcool).
3) Stabilirea poziţiei pacientului şi a operatorului: fixarea capului
şi a mâinilor pacientului
• Copil
- corpul la 45 grade faţă de orizontală
- capul fixat pe tetieră
- mâinile, capul, picioarele fixate pe lângă corp
• Medicul poziţionat la ora “8/11”
- poziţionarea mâinilor încât să vadă bine locul injecţiei şi să
blocheze ochii copilului
- se scot ochelarii pt. că se reflectă acul în ei.
• Asistenta
- ora ”2”
- dezinfecţia locului puncţiei
- asistenta dă seringa, fără capac, medicului după prin spatele
copilului.
4) Anestezia topică - tehnică şi limite, evaluare
5) Anestezia propriu-zisă a anesteziei prin infiltraţie.
Reducerea durerii prin:
- eliminarea bulelor de aer din fiolă
- folosirea aspiraţiei înaintea introducerii anestezicului
114
- anestezicul să fie la temperatura corpului
- folosirea de ace scurte, de calibru mic (lezează mai putin
ţesuturile)
- folosirea celor mai mici doze eficiente de anestezic
- injectarea foarte lentă şi fără presiune a anestezicului (1 ml/min)
- folosirea unui anestezic fără VC
- folosirea unor aparate anestezice controlate pe computer care
standardizează anestezia
- bizoul acului trebuie să fie îndreptat spre os
- folosirea anesteziei topice înaintea efectuării puncţiei.
6) Spălarea gurii, masajul zonei şi supravegherea pacientului
7) Prevenirea complicaţiilor (muşcarea sau sugerea buzei
anesteziate).
Anestezia prin infiltrație
a) An. n. alveolar inferior (la spina Spix)
• este suficientă 3/4 carpulă anestezic
• în general se foloseşte acul 30 la copiii mici și acul 27 la copiii
de peste 12 ani
• puncţia la copii de sub 6 ani este mai jos şi mai posterior decât
la adult iar adâncimea penetraţiei cu acul nu este aşa profundă
faţă de adult
• sub 6 ani:
- între creasta temporală şi plica pterigomandibulară
- sub planul de ocluzie
- direcţie descendentă până acul ia contact cu osul
• 6-12 ani:
- între creasta temporală şi plica pterigomandibulară
- la nivelul PO
- direcţie orizontală în sens A-P
- acul ia contact cu osul.
 12-16 ani:

115
 - între creasta temporală şi plica pterigomandibulară.
- deasupra PO
- direcţie oriz. A-P până acul ia contact cu osul
• peste 16 ani:
- între creasta temporală şi plica pterigomandibulară
- la 1 cm deasupra PO
- direcţie A-P, ca la adult, până acul ia contact cu osul

 Tehnica de lucru pt anestezia la Spix

- gura larg deschisă
- se pătrunde cu acul ≈0,5 cm şi se lasă 0,3 ml anestezic
pentru anestezia nervul lingual
- se schimbă direcţia seringii astfel încât corpul ei să ajungă
în dreptul M1temp. sau PM1 de pe partea opusă
- se mai introduce acul 1 cm până când acesta ia contact cu
osul şi se aspiră. Dacă apare sânge în seringă se retrage acul puţin şi se
repoziţionează
- se injectează lent anestezicul (30 sec.-1 min.)
- NU se anesteziază mandibula bilateral.
b) An. n. lingual
- inervează 2/3 anterioare a hemilimbii, mucoasa hemiplanșeului
bucal și gingia linguală a dinților mandibulari
- anestezie prin imbibiție în șanțul mandibulo-lingual în dreptul
ultimului molar
- anestezie prin infiltrație concomitent cu anestezia n. alveolar
inferior spina Spix. N. lingual se găsește mai anterior de n. aveolar
inferior la aproximativ la 0,5 mm de spina Spix
- sau puncția se poate face în planțeul bucal, în șanțul mandibulo-
lingual în dreptul ultimului molar, direcția acului fiind înapoi și
ușor înafară
- adâncimea puncției la 3 mm submucos se lasa 0,3 ml anestezic,
- anestezia se instalează în 1-2 min.
c) An. n. bucal

116
  Nervul bucal asigură inervația țesuturilor moi vestibulare și
periostul adiacent molarilor mandibulari.
 Indicații: extracția molarilor mandibulari sau pentru
amplasarea unei cleme de digă.
• 1/4 carpulă de anestezic
• pt mucoasa V din dreptul M şi pentru inervaţia accesorie
• puncţia: se face în vestibulul bucal, distal de ultimul M
• se asociază cu anestezia n. alv. Inferior
• tehnica este ca la adult.
Tehnică:
- cu degetul arătător, se trage țesutul moale bucal în zona injecției
- acul este direcționat spre locul puncției cu bizoul orientat spre os și
cu seringa paralel cu planul de ocluzie.
- Puncția se face distal vestibular de ultimul molar
- Se înaintează încet acul până când se ajunge în contact cu periostul
- Adâncimea de penetrare este de 1-4mm.
- Aspirare.
- Injectați aproximativ ⅛ dintr-o carpulă timp de 10 secunde.
- Acul este retras.
- Anestezia se instalează în 3-5 minute.
d) Anestezia plexală
e) Anestezia n. nazo-palatin (la gaura incisivă)
f) An. nn. alveolari postero-sup. (tuberozitate)
• nn. alveolari postero-superiori pt. M2t maxilar şi M1p
• se utilizează 1/2 carpulă per dinte
• Tehnică:
- se îndepărteză obrazul
- se plasează degetul pe creasta zigomato-alveolară
- puncţia: distal de creasta zig-alv în dr. răd. distale a M2 temp., în
mucoasa mobilă.
- se lasă câteva picături de anestezic
- se avansează 1,5 cm cu acul având direcţie spre în sus, înapoi şi
înăuntru, dar menţinând permanent contactul cu osul
- se aspiră şi se injectează lent 1,5-2 ml soluţie anestezică

117
 - se îndepărtează acul şi se masează locul puncţiei, cu gura închisă .
g) An. n. palatin mare (la gaura palatină mare sau în ţ palatinal
direct)
Tehnnică alternativă pt a reduce durerea:
- se face anestezie vestibulară şi apoi dinspre V se înjecteză 0,2
ml anestezic, prin papila interdentară, în ţesutul palatinal
- dacă anestezia nu este suficientă, se poate injecta anestezic
direct în ţesutul palatinal în/lângă zona albită de anestezia
anterioară, fără durere.

Indicaţiile extracţiei DT în fcție de pacient

- pacienţi sănătoşi, cooperanți care acceptă anestezia şi extracţia,
- pacienţi cu posibilitate redusă de a veni repetat la tratamentul
conservator de gangrenă (se iau în considerare şi metodele de
compromis),
- la pacienţii cu boli psihice la care tratamentul conservator nu poate
fi efectuat (se iau în considerare şi metodele de compromis),
- pacienţi la care se prevede dezvoltarea unor dizarmonii dento-
alveolare cu înghesuire la DP pentru a preveni un tratament
ortodontic complex mai târziu (extracţii planificate).
Indicaţiile extracţiei DT în fcție de dinte
- DT cu resorbţie radiculară terminată,
- DT cu carii complicate care provoacă şi întreţin complicaţii locale
(PAC), loco - regionale (adenite, abcese ale lojilor perifaciale,
osteomielite) şi generale (boală de focar),
- DT cu osteită extinsă care afectează germenul dintelui succesor,

118
- DT nerestaurabili (cu distrucţii coronare >2/3 din volumul iniţial
al coroanei);
- dacă aceşti dinţi nu provoacă complicaţii pot fi păstraţi pe arcadă
pentru a servi ca menţinător de spaţiu natural (când pacientul nu
are resurse materiale adecvate şi cabinetul nu are o dotare tehnică
optimă pentru a confecţiona un MS),
- DT persistenţi pe arcadă peste vârsta normală de exfoliere care
perturbă erupţia dintelui succesor sau determină erupţia lor în
malpoziţie,
- DT cu TDP grave (ex. fracturi radiculare, luxaţii laterale, intruzii,
extruzii),
- DT prezenţi în focarul de fractură care împiedică reducerea
fracturii sau întreţin procese septice,
- DT cu af. parodontale grave (ex. period. prepuberală),
- DT natali/neonatali cu un grad mare de imaturitate (f. mobili) şi
risc ↑ la complicaţii (înghiţire, aspiraţie),
- DT cu anchiloză dentoalveolară gravă cu/fără succesori (urmată
de monitorizarea erupţiei DP şi la nevoie tratament
ortodontic).
• Contraindicaţii absolute
- tumorile maligne: extracţia favorizează creşterea vitezei de
răspândire şi dezvoltare a tumorii precum şi întârzierea
vindecării,
- leucemia se însoţeşte de risc mare de hemoragie şi
suprainfecţia plăgii postextracţionale cu apariţia gingivo-
stomatitei ulcero-necrotice, a alveolitei sau a osteomielitei.
• Contraindicaţii relative 1

119
- extracţia precoce a DT are numeroase consecințe nedorite
(migrări ale d. vecini în sens orizontal şi ale antagoniștilor în
sens vertical → ↓ spaţiului postextracţional necesar pentru
erupţia DP succesor într-o poziţie corectă și evitarea
malocluziei în DP;
- stomatita acută infecțioasă, infecția Vincent, stomatita
herpetică, aftele, candidoza → amânarea extracţiei până după
eliminarea acestor infecţii;
- discraziile sanguine indică investigarea pacientului în
colaborare cu un hematolog → extracţie după pregătirea
prealabilă adecvată a pacientului;
- la pacienţii cu hemofilie → evitarea extracţiei;
- bolile congenitale cardiace (valvulare), renale, reumatismul
cardiac acut şi cronic, este indicată evitarea surselor de
bacteriemie recurentă ceea ce impune practicarea extracţiei
sub acoperire adecvată de antibiotice (la copii amoxicilină 50
mg/kgcp maximum 2 g cu o oră înaintea extracţiei); celulita,
abcesul dento-alveolar acut (antibiotice pre şi
postoperatoriu);
- sinuzita maxilară rinogenă indică temporizarea extracţiei
- infecţiile sistemice acute (risc de infecţii secundare ca urmare
a rezistenţei scăzute a organismului);
- radioterapia (extracţia dinţilor aflați în focarul de postiradiere
se pot complica cu osteomielite)
- corticoterapia, terapia imunosupresivă chimio terapia, (risc
de infecţie postextracţională → extracţie sub acoperire de
antibiotice);

120
 - diabetul (risc de infecţii şi întârzierea vindecării plăgii
postoperatorii), boli hepatice (risc de hemoragie), infecţia
HIV (risc de infecţie şi hemoragie postextracţională).

Tehnica extracţiei dinţilor temporari

• Tehnica extracţiei DT diferă uşor de cea de la adult → partic.
structurilor anatomice la copil şi comportamentul negativ al
copilului,
• Cunoaşterea istoricului medical al pacientului → pt diminuarea
riscurilor complicaţiilor locale / generale, intra / postoperatorii,
• Extracţia și anestezia infiltraţie produc frică copilului →
management comportamental psihologic adecvat (tehnica TSD),
• Anestezia şi extracţia → acordul informat în scris al părinţilor /
aparţinătorilor.
Diferențe ale extracției la copil
• Folosirea de clești mai mici în înălțime și lățime
• Lărgirea mai mare a alveolei
• Evitarea chiuretajelor alveolei
• Frag. mici de rădăcină mai bine să fie păstrate pt că se resorb
fiziologic
Timpii operatori ai extracţiei DT cu cleştele
1. Pregătirea instrumentarului şi a materialelor necesare,
2. Managementul comportamental - psihologic. Părintele să fie
informat că nu trebuie să discute în timpul procedurii.
121
 3. Poziţionarea adecvată a medicului în raport cu copilul,
4. Anestezia. Management comp. - puncția ca o mușcătură de tânțar,
presiune la introd. anestezicului, senzația de furnicătură
marchează instalarea anesteziei,
5. Extracţia (igienizarea dintelui; decolarea p. moi şi luxarea d. cu
elevatorul (±), priza pe dinte cu cleştele, lărgirea adecvată a alveolei,
extracţia),
6. Examinarea plăgii postextracţionale,
7. Controlul hemoragiei prin tamponament supraalveolar
8. Indicaţii şi prescripţii postoperatorii.
• Tehnica de lucru
1. Managementul comportamental: TSD
2. Pregătirea instrumentarului:
- trusa de consultaţie, comprese sterile
- alegerea unui cleşte potrivit universal sau special mai mic
(nr.1 pt frontalii mx, nr.150 S pt molarii mx şi nr. 151 S pt
molarii md.
- De evitat: cleștii cu partea activă lungă, chiuretele,
elevatoarele pt a evita deraparea și lezarea DP;
3. Poziţionarea adecvată a medicului
în dr. şi uşor în faţa pacientului
4. Anestezia locală topică / infiltrație: după antiseptizar. cu o compresă
cu alcool şi uscarea cu compresă uscată a locului puncţiei se face AL
6. Efectuarea extracţiei:
• curăţarea dintelui de resturi alimentare,

122
 • decolarea ţ. moi şi luxarea d. cu elevatorul este evitată / se face cu
prudenţă prin menț. elevatorul drept doar în poziţie orizontală pe
toată durata decolării ceea ce reduce sau elimină riscul lezării
dintelui succesor
• priza corectă pe dinte: insinuarea fălcilor cleştelui între alveolă şi
d. până se ajunge cu cleştele pe rădăcină
• lărgirea adecvată a alveolei: pt extracţia molarilor se fac mişcări
repetate, blânde, de mică amplitudine cu cleştele în sens V-O până
când alveola se măreşte adecvat,
• mişcările de rotaţie sunt nepermise la molari (pluriradiculari)
pentru evitarea fracturilor radiculare,
• la frontalii (monoradiculari) pot fi efectuate mişcări de rotaţie dar
vor fi evitate presiunile pe dinţii vecini,
• pensarea uşoară a marginilor osului alveolar prin presiuni digitale
(cu degetul arătător şi policele)
6. Examinarea plăgii postextracţionale
• prin: inspecţie, palpare cu degetul pt a descoperi unele
neregularităţi / fracturi osoase, formaţiuni patologice ca de ex.
chisturi, granuloame; de obicei nu se chiuretează alveola din cauza
riscului mare de a afecta germenul succesor;
7. Tamponament supraalveolar cu comprese sterile;
8. Indicaţii şi prescripţii postoperatorii:
• păstrarea compresei supraalveolare până la formarea cheagului (30
minute), adm de antialgice la nevoie,
• evitare alimente dure, lipicioase, lichide reci/fierbinţi, lactate,
clătirii cu sol. antiseptice, igiena orală a II-a zi

123
 CURS 12
TRATAMENTUL PEDODONTIC LA COPIII CU NEVOI
SPECIALE
Terminologie [OMS]
Persoană cu dizabilităţi
- sunt subiecții care prezintă invalidităţi "substanţiale" de ordin fizic,
psihic, senzorial sau medical care limitează una sau mai multe
activităţi vitale majore,  
- aceste persoane sunt incapabile pe o perioadă lungă de timp, chiar
toată viața, să participe total la activităţi sociale, recreative,
educaţionale, vocaţionale (OMS)[2, 3]
Persoană/copil cu ”nevoi speciale”

124
 - este un pacient care din cauza dizabilităţilor necesită îngrijiri
pentru sănătate orală sau generală speciale (cantitative şi
calitative),
- frecvenţa şi gravitatea mare a bolilor buco-dentare (carii,
traumatisme, parodontopatii, uzură, anomalii de dezvoltare),
- nevoia crescută de tratament faţă de populaţia generală este dublată
de dificultatea tratamentului în condiţiile în care problemele lor
dentare sunt complicate de invalidităţile psihice, mentale sau
sociale.[6,9]

Copil cu handicap stomatologic / dentar

- Copilul dizabilitat stomatologic: are sănătatea orală în limite
normale, dar condiţiile patologice generale (mintale, emoţionale,
medicale, fizice, senzoriale) impun îngrijiri dentare speciale
- Copil dizabilitat dentar: are condiţii patologice orale specifice
bolii generale sau tratamentului acesteia (durere, infecţie,
imposibilitatea de exercitare în bune condiţii a uneia sau mai
multor funcţii specifice al aparatului dento-maxilar) sau deficituri
în cavitatea bucală care necesită tratament dentar special. [10]
Clasificarea tipurilor de dizabilităţi
A. După tipul invalidităţii:
• Dizabilităţi fizice: afectări ale mobilităţii şi posturii, afectări
respiratorii şi alte deficituri (DLMP),
• Dizabilităţi senzoriale: afectări ale vederii, auzului,
• Dizabilităţi mentale (psihice) şi cognitive: retard mental, afectări
emoţionale, sociale, ale procesului de învăţare, deficite ale atenţiei,
• Dizabilităţi medicale: cancerul, astmul, diabetul, artrita, limitări
de natură ortopedică, b. cardiace, HIV/SIDA, tulburări
convulsivante. [1]
B.  După momentul producerii invalidităţii [1,9,10]
125
 • Dizabilităţi de dezvoltare
- apar între naştere -18 ani prin acțiunea
- F. etiologici ce intervin: prenatal, perinatal sau postnatal.
- anomalii fizice/mentale care af. rata creşterii, a dezvoltării sau a
maturării individului
- retardul mental, sindrom Down, paralizia cerebrală, autismul,
epilepsia, deficit de atenţie, învățare, dislexie,
- sunt alterări grave de comunicare, învăţare, mobilitate, grija de
sine, independenţa, autocontrolul.
• Dizabilităţi dobândite postdezvoltare:
- apar în orice moment fără a fi legate de sex / etnie.
- traumatisme ale creierului, ale măduvei spinării, scleroza multiplă,
SIDA.
Premize terapeutice
• Tratamentul este complex, dificil, îndelungat, interdisciplinar
• Concepţia terapeutică generală trebuie să fie adaptată nevoilor
speciale de sănătate
• Tratamentul implică în toate etapele lui numeroase împliniri dar şi
limite
• Frecvent tratamentul este insuficient / sporadic şi uneori incorect.
Factori care limitează tratamentul
• Copilul: probleme de acces, psihologic - comportamentale,
medicale, de mobilitate şi stabilitate la tratament, de neaplicare a
profilaxiei, abandonul
• Familia: factori psiho-sociali şi financiari
• Personalul medical: insuficient, nemotivat, necalificat.

126
 • Patologia complexă: generală și orală.
DIZABILITĂȚI SENZORIALE (VĂZUL, AUZUL)
Deficiențele vizuale
Manifestările clinice variate mergând de la limitări ale percepţiei culorii,
ale distanţei, ale formei, ale dimensiunii câmpului vizual până la orbire.
Tratamentul stomatologic se face asemănător cu cel al copiilor sănătoşi
cu respectarea următoarelor recomandări:
- comunicarea TSD se va face prin sunete şi atingeri,
- tonul vocii să fie blând dar ferm,
- fiind pe fotoliul stomatologic este îndemnat
- să atingă fiecare instrument ce se va folosi pe parcursul
tratamentului,
- i se va explica tehnica de lucru, materialele utilizate, sunetele,
senzaţiile pe care urmează să le audă, să le simtă,
- medicul / asistenta vor răspunde calm la întrebările pacientului /
însoţitorului acestuia;
- eventual ochii copilului vor fi protejaţi;
- copilul este avertizat de fiecare dată când va fi atins!!!!
Deficiențe auditive
Manifestările clinice de la limitări variate ale acuităţii auditive până la
surzenie totală dar și deficite ale vorbirii (surdo-muți),
Tratamentul stomatologic se face asemănător cu cel al copiilor sănătoşi
cu respectarea urm. recomandări:
- copilul să fie înscris la o școală specială,
- testare audiometrică precoce (3-4 ani),

127
 - copilul cu surditate parțială să poarte aparat auditiv,
- comunicarea să se facă utilizând un limbaj normal folosind
propoziţii scurte deoarece copiii surdo-muți
- pot înțelege urmărind buzele interlocutorului,
- în cabinet trebuie să fie linişte când se vorbește cu copilul,
- medicul trebuie să stea în fața copilului menținând permanent
contact vizual direct cu el,
- comunicarea cu pacientul să se facă și prin mimică, postere, schiţe,
texte,
- pacientul trebuie să fie protejat de vibraţii mari.

DIZABILITĂȚI FIZICE
Handicap motor
Manifestările generale variate, în fc. de cauza invalidantă
congenitală/dobândită de ex. af. congenitale ale membrelor, amputarea
unui membru, leziuni ale măduvei spinării etc.
Tratamentul stomatologic este îngreunat de:
- transportul (maşina, ambulanţa, însoţitor),
- necesitatea unor uşi mari, rampe, lift mare,
- mutarea din scaunul cu rotile în fotoliul dentar,
- necesitatea fixării capului în tetiera fotoliului dentar,
- găsirea unei poziții cât mai comode a pacientul pe fotoliul dentar.
Paralizia cerebrală (PC)

128
Definiţie: este o dezordine motorie şi de postură neprogresivă, provocată
de o leziune a creierului survenită prenatal, perinatal sau postnatal până
la 5 ani, ct prin grd variate de implicare a fc musculare, a mişcărilor
voluntare (spastică, ateroidă, ataxică, mixtă).
Manifestări clinice generale: membrele prezintă diferite grade de plegie,
spasme în membre, nervozitate, mişcări involuntare, convulsii,
inteligenţă normală / retard mental, epilepsie, deficiență de atenţie,
memorie, învăţare.
Manifestări buco-dentare
- malocluzie prin dezechilibru muscular,
- defecte de mineralizare ale smalţului,
- af. parodonțiului marginal prin igienă orală deficitară sau adm. de
medicamente,
- erupţie întârziată a DP,
- dificultăţi de alimentaţie, în vorbire, deglutiţie,
- dificultăţi în menţinerea deschisă a gurii și de menţinere a
pacientului pe scaun
- dificultăţi de comunicare.
Tratamentul pacientului cu PC
- igiena orală: utilizarea periuţelor de dinți prevăzute cu mânere
speciale sau a periilor electrice de către copii dar sub
supravegherea atentă a părinților,
- tratamentul stomatologic este îngreunat din cauza controlului
muscular redus care determină apariția unor mişcări involuntare
excesive,
- pot fi utilizate sedativele (oxidul nitros) cu bune efecte asupra
relaxării acestor copii, anestezia generală fiind recomandă doar în
situații excepţionale când copilul prezintă și retard mental.
129
Tratamentul profilactic
- Modificarea periilor de dinţi
- Modificarea poziţiei de periaj cu fixarea capului
DIZABILITĂȚI PSIHICE
Handicap psihic (retard mental)
Handicapul psihic este ct prin
- intelectul semnificativ redus (IQ<75),
- limitarea a cel puţin două arii ale fţ adaptative (comunicarea,
comportamentul),
- limitarea grijii de sine însuşi, a competenţelor casnice, a
abilităţilor sociale, a autonomiei, a sănătății şi securității, a
aptitudinilor şcolare, a funcţiilor, a muncii şi utilizării timpului
liber.
Frecvenţa
1-5 % din totalul populației.
Cauza
- leziunile cerebrale prenatale (aberaţii cromozomiale, alcoolismul,
droguri),
- leziunile cerebrale perinatale (anoxia la naştere)
- leziunile cerebrale postnatale (traumatisme, meningita, encefalita,
malnutriţii severe).
Manifestări clinice generale
- handicapuri de dezvoltare fizică, malformaţii cardiace,
- hipoacuzie, surditate, reducerea acuităţii vizuale,
- afecțiuni hepatice, renale, pulmonare, boli sanguine, boli
convulsivante sau tulburări emoţionale.

130
Clasificarea RM
În fcţ de coeficientul de inteligenţă (IQ) și de posibilitățile
educaționale.
 pacienți normali cu IQ ˃100;
 pacienți cu RM (OMS):
• RM uşor (IQ 55 -75) - educabil;
• RM moderat, (IQ 40 -55) - antrenabil,
• RM sever (IQ 25-40) - abilități de viață de bază și sarcini
simple cu supraveghere permanentă;
• RM profund (IQ<25) - needucabili necesitând îngrijire totală.
Manifestările clinice orale RM
- carii multiple,
- boala parodontală (gingivite hiperplazice),
- halitoză, sialoree,
- malocluzie, interpoziţia a limbii, încleştarea maxilarelor şi
bruxism,
- defecte de structură a smalţului,
- obiceiuri de automutilare, ingestia de diferite obiecte
necomestibile.
Tratamentul pacientului cu RM
Managementul comportamentul:
- majoritatea sunt parțial / total necooperanţi manifestând o
rezistenţă agresivă
- necesită efectuarea de tratamente sub AG
131
Prevenirea bolilor orale este prioritară
- se impun măsuri profilactice speciale care înglobate în programe
preventive
- suplimentarea cu F, corectarea şi controlul dietei, instruirea şi
controlul igienei bucale şi îngrijirea dentară profesională regulată,
sigilări.
Tratamentul curativ unele trat. nu pot fi aplicate (ex. trat. protetic sau
ortodontic).
Sindromul Langdon-Down (mongolism)
Definiţie
- b cromozomială autosomală, de nr,
- cuprinde 3 aberaţii distincte: trisomie 21, translocaţie, mozaicism.
Frecvenţa: de 1/600-800 nou-născuţi.
Manifestări clinice generale
- facies caract. cu subdezvoltarea etajului mijlociu facial,
- fanta palpebrală mongoloidă,
- grade variate de retard mental, statură mai mică, tulburări în
dezvoltarea generală a gonadelor,
- probleme de auz şi văz, afazie,
- risc crescut pentru anomalii sistemice (cardiace, epilepsie, boli
hematologice).
Manifestări orale în S. Down
- prognatism md. relativ prin hipodezvoltarea mx., malocluzie prin
ocluzie inversă, malpoziţii dentare, înghesuiri dentare,
- macroglosie relativă, limbă fisurată, gură uscată,
- hipotonie musculară, fanta labială deschisă, microstomie, cheilite
angulare,
- Anomalii dentare de:
132
• nr. (hipodonție), formă (conici),
• dimensiune (nanici), structură HS, HM,
- Erupţie dentară întârziată;
- Risc ↑ carii, traumatisme dentare,
- Risc mare la b.parod. de la gingivită la atrofie osoasă mare (igienă,
imunitate ↓)
Tratamentul copilului cu Sindrom Down
Obiectivele trat.: acelaşi ca la copiii sănătoși,
Planul de trat.: individualizat în fcţ de starea generală, grd de cooperare
şi nevoile fiecăruia.
Managementul comportamental
- copiii prietenoşi, afectuoşi, uşor de tratat dar
- atenţie de scurtă durată, memorie slabă, limbaj sărac şi vorbire
întârziată.
Medicul: înţelegere, sentimente de securitate, încredere, să vorbească
blând, ferm dând explicaţii scurte, pe înțelesul lor.
Autismul
Definiție
- tulb. de dezvoltare a creierului care se manifestă în jur de 3 ani și
se asociează frecvent cu RM,
Cauza
- necunoscută,
- f. genetici (predispoziția familială cu risc de recurenţă 3-8%)
- f. de mediu (vaccinul antirujeolic, urlian).
Manifestări clinice generale
- vorbire întârziată, limbaj sărac, repetarea cuvintelor,
133
 - surâs social întârziat sau absent, retraşi, solitari, nu stabilesc
contact vizual,
Manifestări clinice generale
- se supară dacă apare ceva nou, poate fi agresiv, automutilant, are
idei fixe, activităţi stereotipe,
- adaptare socială ↓ cu lipsa de relaţii interumane,
- inteligenţă de la normal la RM (2/3 - 3/4 dintre cazuri).
Manifestări orale:
- xerostomie indusă de medicaţia antipsihotică,
- risc la carii
- risc la parodontopatii (alimentație bogat zaharată şi igienă orală
deficitară.

Tratamentul pacientului cu autism

Tratamentul general nespecific:
- tratamentul educativ - comportamental precoce
- tratamentul medicamentos cu psihotrope care modifică dispoziţia
şi reduce starea de nervozitate,
Tratamentul stomatologic:
- trebuie să fie planificat pe termen lung,
- trat. comportamental (metoda Tell-Show-Do cu utilizarea de
explicaţii simple, clare, scurte și repetate permanent),
- au dificultăţi de interacţionare socială, de etalare a problemelor
prin comunicare verbală / nonverbală,   (repetă unele propoziții sau
cuvinte), de expunere a nevoilor lor speciale de sănătate.
- tratamentul profilactic sau curativ trebuie făcut de același medic /
asistentă şi în acelaşi cabinet pentru a asigura o continuitate a trat.,
- evitarea de stimuli senzoriali în timpul tratamentului,
- sedinţe scurte de tratament,
134
 - dispensarizarea pacientului (controale frecvente).

CURS 13
DIZABILITĂȚI MEDICALE

Boli cianogene (MCC): Tetralogia Fallot

Cuprinde: defect septal atrial, hipertrofie ventriculară dr., stenoză
pulmonară.
Manifestări generale: aritmii cardiace, vertij, lipotimie, endocardite
bacteriene.
Tratamentul general:
- chirurgical primar când copilul este mic.
- monitorizare de către cardiolog (EKG, holter, teste de stres, de
efort etc) și tratament medicamentos, intervenţii chirurgicale
secundare şi cateterizări.
MCC necianogene
- defect septal ventricular, stenoza valvulară aortică,
- stenoza pulmonară valvulară, ductele arteriale deschise,
- coarctaţia aortei în care nu există şuntare sanguină cardiacă,
• MCC majore sunt diagnosticate în primii 1-2 ani,
- întârzierea creşterii fizice,
- rezistenţă scăzută la infecţii,
- dispnee
- cianoză mai ales la efort.
Tratament general: îngrijire chirurgicală, psiho-socio-medicală,
• MCC minore pot să rămână asimptomatice mai mulţi ani. [9]
Manifestările clinice orale:

135
 - erupţie întârziată,
- xerostomia → carii multiple, gingivite și b. parodontală,
- aceste afecțiuni sunt surse de infecție pt. apariţia reumatismului
poliarticular sau a endocarditei bacteriene.
- anomalii dentare variate: de nr, formă, dimensiune, defecte de
structură (hipoplazii, hipomineralizări) etc.
Tratamentul pacientului cu MCC
- pentru evitarea endocarditei bacteriene se recomandă
antibioprofilaxia înainte și după orice intervenție sângerândă după
prescripţia medicului cardiolog înainte și după intervențiile
sângerțnde
- amoxicilină oral cu 1 oră înaintea intervenției 3 gr la adult, la copil
<5 ani - ¼ doză, 5-10 ani - ½ doză și >10 ani se administrează ca la
adult
 altă doză (1/2 din prima doză) după terminarea intervenţiei,
- evitarea adrenalinei.
AFECŢIUNI HEMATOLOGICE
Talasemia majoră (anemia mediteraneeană, Cooley)
Definiție
- B. genetică de sânge, ce afectează producţia de Hbg.
Manifestări clinice generale
- creşterea generală este întârziată; anemie, splenomegalie și
hepatomegalia ce cresc cu vârsta,
- susceptibilitate crescută la infecții,
- colorație galben–cenușie a pielii prin acumul. Fe.
Manifestări clinice orale
- infecții orale; erupții dentare întârziate; anomalii dento-maxilare în
special din gr. Angle II/1.

136
Tratament general
- Singurul tratament este transfuzia regulată de sânge, la 3-4 săp.
Celulele roşii sunt distruse de-a lungul a 4 luni, dar fierul rămas se
depune în diferite organe.
- Injecţii cu Desferal (deferoxamină) pt îndepărtarea Fe. pt a crește
speranța de viață a acestor copii peste 20 ani.
Tratamentul stomatologic
- Antibioprofilaxia este obligatorie pt. că pacienţii sunt foarte
susceptibili la infecţii.
Hemofilia
Definiție
- B. hematologică genetică, o tulb. de coagulare care af. aproape
exclusiv băieții,
Clasificare: două tipuri majore:
- hemofilia A: deficit de factor VIII activ al coagulării (aprox.80%),
maj. sunt cazuri severe (1/5000 de nașteri de ♂),
- hemofilia B: lipsă a factorului IX al coagulării (1/30000 de nașteri
de băieți).
- toţi membrii aceleiaşi familii vor avea forme similare (3 forme
clinice în funcţie de severitatea bolii).
- Boala este depistată în copilărie, imediat după naştere sau mai
târziu.
Manifestările clinice ale hemofiliei
- sângerare intramusculară, intraarticulară,
- uneori apar hematoame,
- pot apărea dureri și edeme,
- sângerare prelungită după: circumcizie, tăierea cordonului
ombilical, accidentare, intervenţie chirurgicală, epistaxis,

137
 - sângerare prelungită după intervenţie stomatologică minoră fără
alte manifestări,
- hematurie.
Tratamentul la pacientului cu hemofilie
- după diagnosticarea tipului de hemofilie → program de prevenire a
cariei → evitarea necesității chirurgiei orale,
- colaborare cu hematologul: pt. suplimentarea factorului de
coagulare absent, pt. adm. de trombocite sau vitamina K până când
parametrii coag. ajung pe o linie compatibilă cu tratam,
 Necesită suplimentare:
- orice manoperă sângerândă ca extracții, excizii, incizii, detartraj,
anestezia prin infiltrație,
- în timpul acestor proceduri vor fi minimalizate traumatismele
părților moi,
- îngrijiri speciale plăgii postextracţionale → prevenirea
sângerărilor tardive → presiuni locale, aplicarea de Gelaspon,
bureți de fibrină,
 Nu necesită suplimentare:
- extracția DT pe cale de exfoliere dacă se face blând şi este însoţită
de măsuri locale,
- procedurile restauratoare conservatoare.
Leucemiile
Definiție
- B. hematologice ce af. seria de celule albe (leucocitele).
- Măduva osoasă produce prea multe leucocite care înlocuiesc
celulele sanguine normale (sângele nu-și mai poate îndeplini
funcțiile).
Clasificare

138
 - Acute (evoluţie clinică rapidă asociată cu proliferare în măduva
osoasă / sânge a celulelor blocate într-un stadiu precoce al
diferenţierii – blaşti. Există 2 forme: limfoidă şi mieloidă,
- Cronice (cu evoluţie clinică de lungă durată, în care proliferarea de
celule precursoare ale globulelor albe nu este însoţită şi de oprirea
maturării lor).
Manifestările clinice ale leucemiilor
Manifestările clinice generale
- simptome comune tuturor tipurilor LA: febra inexplicabilă,
frisoanele, infecţiile frecvente, diaforeza nocturnă, oboseala
persistentă, slăbiciunea, inapetenţa, pierderea în greutate,
echimozele spontane.
- unele simptome sunt prov. de deficienţa de celule sanguine
normale iar altele de acumularea celulelor leucemice în unele
ţesuturi sau organe (creier, ganglioni limfatici, ficat, splină, tract
digestiv, rinichi, plămâni, ochi, piele, testicule).
Manifestări clinice orale
- Creșterea de volum gingivale (printre primele semne ale bolii),
ulcerații ale marg gingivale
- parodontopatii marginale profunde: subțierea laminei dura,
distrucția LP., a osului alveolar, migrări dentare → la pierderea
precoce a dinților;
- susceptibilitate mare la ulcerații orale dureroase → parestezii,
anestezii, paralizii faciale,
- chimioterapia poate induce modificări gingivale inflamație,
subțierea mucosei, sângerări.
Tratamentul pacientului cu leucemie
Tratamentul antiinfecțios al ulceraţiilor

139
 - clătiri bucale cu soluție cu CHX 0.2 % la 2-6 ore (antibacterian și
antifungic); atingeri cu gel cu CHX 1%). Se vindecă greu și
recidivează;
- tratament cu AB asociat: antibacterian (metronidazol şi
amoxicilină oral), antifungic (Nystatin tb şi / sau Miconazol gel
oral) și antivirale herpetice la copiii cu imunitate scăzută –
Acyclovir pe cale generală și local.
- aparatele vor fi depozitate în hipoclorit de sodiu sau soluţie apoasă
de CHX – la reaplicare vor fi spălate cu apă de la robinet şi
eventual vor fi acoperite cu unguente antifungice,
- respectarea riguroasă a igienei orale,
- durerea şi leziunile nervoase sunt tratate etiologic şi simptomatic
(antialgice, antiinflamatoare etc).
Neoplasme
Malignizările (neoplasmele) pot apărea la orice vârstă.
Manifestările orale
- ale tumorii propriu-zise,
- ale tratamentul ei (radioterapia şi chimioterapia) ca ef. secundare:
 necroze osoase,
 xerostomie,
 afectări ale parodonţiului marginal şi ale mucoasei orale,
 carii cu un tipar neobișnuit,
 întreruperea dezvoltării normale a dinţilor cu producerea de
anomalii dentare, rădăcini anormale, erupţii întârziate.
Tratamentul
- Tratamentul stomatologic al pacientului cu neoplasme trebuie să
fie efectuat înaintea începerii radioterapiei.

140
Astmul bronșic infantil
Definiție
- Sindrom inflamator cronic al căilor aeriene, care apare la indivizii
cu suceptibilitate genetică
- se manifestă prin obstrucţie reversibilă, parțială / totală, spontană
sau sub tratament
- în care se manifestă sindromul de hiperreactivitate bronşică la
stimuli variaţi.
Manifestările clinice
- variate de la tuse, respirație șuierătoare până la dispnee, boala
având o evoluţie episodică, paroxistică sau persistentă,
Tratamentul pacientului cu astm bronșic
- Tratamentul stomatologic poate declanşa o criză de astm, care se ct
prin constricţie bronşică cu apariţia de probleme respiratorii
(asfixie).
- recunoașterea alergenilor din mediul stomatologic şi evitarea lor
(ex. diferite substanțe antiseptice de uz stomatologic etc).
- să aibă la el spray-ul bronhodilatator.

Epilepsia
Definiție
Epilepsia majoră este o boală convulsivantă, o urgenţă medicală care
necesită îngrijiri speciale generale şi orale.
Manifestări clinice orale
- medicaţia anticonvulsivantă administrată pe termen lung
(fenobarbital, fenitoină) → hiperplazie gingivală, sângerări
gingivale, xerostomie, lipsa coordonării, somnolenţă,

141
 - crizele epileptice favorizează traumatismele dento-parodontale
(posibile în timpul crizelor comiţiale);
- erupţie dentară întârziată, igienă deficitară, malocluzie prin ocluzie
deschisă şi carii dentare prin lipsa igienei și xerostomie.
Tratamentul pacientului cu epilepsie
- identificarea tipului de epilepsie (majoră / minoră), a factorilor care
provoacă criza epileptică, a aurei care precede pierderea
conștienței și a manifestărilor care urmează crizei,
- sedarea poate preveni apariţia crizei în timpul tratamentului
stomatologic iar pentru cazurile grave este indicat tratament sub
anestezie generală;
- controlul plăcii bacteriene face ca hiperplazia gingivală să fie mult
diminuată sau chiar să dispară;
- aparatele mobile sunt contraindicate dacă boala nu este bine
controlată;
- dinţii anteriori sunt frecvent traumatizaţi şi restauraţi prin obturații
sau mijloace protetice.

Diabetul zaharat
Definiție
- tulb. de metabolism şi de nutriţie, ct. ↑ cronică a glicemiei.
- DZ tip 1 (juvenil) este ct. abs. Insulinei,apare la copii 11-13 ani.
Cauze: predispoziţia ereditară (defecte ale sistemului imun) şi f. externi.
Manifestări clinice
- polidipsie, polifagie, poliurie,
- glicozurie,
- fatigabilitate↑, enurezis,
- inf. recurente,
- sc. ponderală, marcată, halenă cetonică.

142
Manifestări orale
- b. parodontală gravă, cu distrucţia rapidă a ţ. de suport, mimează o
period. juvenilă,
- xerostomie,
- abcese intraorale, HS/HM, risc mare la carii, erupția d. este
precoce / întâziată, candidoze.
Tratamentul pacientului cu diabet zaharat
- evaluarea sănătății generale și oro-dentare,
- evaluarea medicaţiei la insulino - dependenți,
- evaluarea condiţiilor în care poate fi efectuat tratamentul
stomatologic,
- trat. comportamental: TSD, sedarea conștientă , AG,
- corectarea igienei orale prin instructaje și controale,
- corectarea şi controlul periodic al dietei.
- trat. chirurgical sub protecţie de AB pe cale generală și adaptarea
dozei de insulină în fc. de intervenție,
- cunoașterea riscurilor unei eventuale crize hipoglicemice,
- asigurarea glucozei necesare ( i.v. sau per os).

143
 CURS 14
TRATAMENTUL PREVENTIV ȘI INTERCEPTIV ÎN
ORTODONȚIE

TRATAMENTUL PREVENTIV
Prevenirea apariției oricăror semne de ADM / malocluzie prin
îndepărtarea tuturor cauzelor ce le-ar putea produce.
Tipuri de tratamente preventive:
1. Educația părinților: igienă, dietă, F, sigilări,
2. Necesitatea îngrijirii DT
3. Necesitatea monitorizării atente a momentului exfolierii DT (3 l
între exfol. unui DT și a omologului) și a erupției DP (3 l de la
exfol. DT până la erupția DP)
4. Necesitatea dg., a controlării și a tratării precoce a cariilor

144
 5. Prevenirea / depistarea precoce a TDP
6. Șlefuirea selectivă a DT
7. Exerciții de spatulă
8. Miogimnastica
9. Extracția DT / DP/ supranumerari
10. Tratamentul pierderii precoce a DT prin MS
11. Prevenirea apariției malocluziei în urma obiceiurilor vicioase de
interpoziție
12. Tratamentul ADA
13. Extracția d. supranumerari
14. Frenectomie / frenoplastie
15. Managementul dinților anchilozați
16. Eliminarea contactelor premature ocluzale.
1. Educarea părinților
- În mod ideal înainte de nașterea copilului dar și imediat după
naștere
- Alimentația la sân care permite alăptarea prin mișcarea limbii și
maxilarului inferior
- Utilizarea unor tetine fiziologice
- Necesitatea menținerii bunei igiene orale
- Metoda corectă de periere a dinților
- Depistarea și combaterea obiceiurile vicioase
2. Necesitatea îngrijirii DT
- DT acționează ca un MS natural

145
 - Incizia, masticația până la apariția DP (6-12 a)
- Nutriție, sfărâmarea alimentelor și insalivarea
- Fonație: pt articularea sunetelor
- Dezvoltarea oaselor maxilare și a musculaturii faciale
- Păstrarea spațiului necesar erupției DP servind ca și ghid de
erupție pt aceștia
- Fizionomia.
3. Necesitatea controlării cariilor
Prin reducerea infecţiei bacteriene:
Fluorizări:
- aplicaţii de lac NaF 5% la cabinet la copiiii < 3-4 ani,
- clătiri soluţii cu NaF 0,05% acasă la copiiii >3-4 ani
Antiseptice:
- clătiri cu soluţie de gluconat de CHX 0,12% de 2 ori/zi timp de 14 zile
la copiii > 4-5 ani.
Restaurări
ART ca metodă profilactico-curativă de control al cariilor prin:
- prevenirea apariţiei cariilor pe alţi dinţi / suprafețe - tratarea
cariilor cavitare existente;
- reducerea infecţiei bacteriene în urma EDA (restaurare pentru
controlul cariilor)
- prevenirea apariției cariei secundare.
4. Prevenirea traumatismelor
- Șosete, încălţăminte, covoare antiderapante

146
 - mobile cu colţuri rotunjite, să încuie sertarele
- Sprijin pt evitarea căderii copilului mic (1-11/2 ani) în casă, afară,
- Supraveghere permanentă afară sau la masă aşezat pe scaun,
adesea au tendinţa să muşte tacâmurile.
- Copilul preşcolar să se joace fără a se împinge sau a se bătea cu alţi
copii
- Scaun de maşină pe bancheta din spate a autoturismului şi centură
de siguranţă,
Să le interzică:
- deschiderea capacelor sticlelor cu dinţii,
- cățărarea pe scaune, scări, în pomi, leagăne,
- consumul de alimente tari (ex. pâine prăjită),
- muşcarea pe obiecte dure (ex. creioane, jucării),
- purtarea de măști dentare, faciale și cască de protecție dacă
scrâşneşte din dinţi sau practică sporturi periculoase,
- tratamentul ortodontic pentru corectarea malpoziției dinților
protrudaţi.
5. Tratamentul cariilor DT
• Tratament profilactic (F topic, sigilări)
• Tratament curativ precoce pt prevenirea extracției precoce
- cariile proximale ale DT conduc la reducerea lungimii arcadei prin
migrarea orizontală a d. vecini iar cele ocluzale mari la migrări
verticale
- restaurațiile (obturații, coroane prefabricate) să aibă pct de contact,
să nu înalțe ocluzia, să nu fie subdimensionate (extruzie antag),

147
 pantele cuspidiene să fie modelate în fc de tipul uzurii → pt a evita
microdeplasările dinților.
- Distrucțiile coronare mari conduc în plus și la migrarea
antagonistului în plan vertical → blocaje ocluzale.
- Osteita mare a DT cu PAC → interceptarea germenului succesor
→ HS/HM → extracție precoce → erupție precoce / întârziată a
succesorilor
6. Extracția DT
- DT cu carii complicate / traumatisme care nu mai pot fi tratați
- Persistența unui DT / resturi peste perioada de exfoliere ce
blochează erupția unui DP cu apariția erupției dentare întârziate.
DT este considerat a fi restant dacă ia contact cu smalțul d.
succesor → extracția DT persistent și tracțiuni cu degetul / presiuni
cu limba pe DP.
Cauze locale ale erupției dentare întârziate / malpoziții
- D. supranumerari
- DT cu anchiloză dento-alveolară
- Chisturi / tumori - excizie
- Fibromatoză gingivală - excizie
- DT cu obturații debordante de ex ood debordante pe M 2 temp
împiedică erupția M1 permanent – se șlefuiește excesul / se
înlocuiește obturația
Extracția d. supranumerari
- Dinții supernumerari pot interfera cu erupția dinților din seria
normală din apropiere.

148
 - Determină poziții anormale de erupție a altor dinți sau întârzieri în
erupție a unui DP (dacă controlateralul este complet erupt).
- Tratament: extracția d. supranumerar de îndată ce a fost depistat
clinic / Rx
EXTRACȚIA DE ECHILIBRARE (EE)/ COMPENSARE (EC) A
DT
• Extracția de echilibrare reprezintă îndepărtarea unui dinte de pe
partea opusă a aceleași arcade, pentru a minimiza devierea liniei
mediane
• Extracția de compensare reprezintă îndepărtarea unui dinte de pe
arcada antagonistă de aceeași parte cu extracție precoce pentru a
minimiza interferențele ocluzale, permițând dinților ce se
deplasează să-și mențină relațiile ocluzale. EXEMPLU dacă se face
extracție precoce de 84 atunci extracția lui 74 reprezintă o EE și a
lui 54 reprezintă o EC
Indicațiile extracției de echilibrare / compensare a DT
- EE/EC sunt necesare în cazul arcadelor cu înghesuiri
- Să se țină seama întotdeauna de sănătatea dentară globală, de
istoricul pacientului precum și de avizul ortodontului,
- Rx este obligatorie înaintea extracției molarilor temporari
verificarea prezenței DP succesor, poziționarea lui și gradul
formării coroanelor și a rădăcinilor sale.
Situații clinice
- Pierderea precoce a I temp. → nu sunt necesare
- Pierderea precoce a C temp., doar la arcadele înghesuite, poate fi
necesară EE dar nu și EC,

149
 - Pierderea precoce a M1 temp., la arcadele înghesuite, poate fi
necesară o EE dar EC doar în cazuri f. grave.
- Pierderea precoce a unui M 2 temp. nu este necesară EE și EC
doar în cazuri f. grave de înghesuire. Extracția precoce →
deplasarea spre mezial și înclinarea M1 perm. → malocluzie →
MS
Concluzii
În general,
• Extracția de echilibrare a unui M1 sănătos nu este indicată la
ambele arcade
• Extracția de compensare a unui M1 perm. sup. sănătos este
indicată doar dacă M1 perm. inferior trebuie să fie extras
Factorii care determină o ocluzie bună postextracțional
Superior
- poziția M2 permanent neerupt
Inferior
- momentul extracției M1. Momentul ideal pentru extracția M1 inferior
este când furcația M2 inferior începe să calcifice (8½ - 9½ ani)
Consecințele pierderii m1 permanenți
1. Pierderea numai a unui M1 inferior, după erupția M2 inferior (>
8 ani) conduce la:
- înclinarea gravă a M2 inferior
- erupția / supra erupția M1 superior
- migrarea sau înclinarea distală a PM 2 inferior.
2. Pierderea numai a unui M1 superior după erupția M2 superior
poate avea ca rezultat:
150
 - migrarea M2 superior
- nici o deplasare inferioară.
3. Pierderea unui M1 superior și inferior după erupția M2 inferior
și superior (> 8 ani) are ca rezultat:
- înclinarea M2 superior și inferior
- migrarea mezială a M2 superior și inferior
4. Pierderea M1 superior și inferior atunci când furcațiile M2
superior și inferior încep să calcifice (8½ - 9½ ani):
- mișcarea mezială și erupția cu succes a celuilalt M2 P superior și
inferior
- înlocuirea morfo-funcțională adecvată a M pierdut
Factorii care influențează planul de tratament
1. Vârsta copilului
2. Dg. comportamental al copilului și necesitatea AG pt extracții
3. Ocluzia
4. Practicile preventive ale familiei
5. Obiceiuri orale, dieta
6. Gravitatea MIH
7. Posibilitatea de restaurare și grd. afectării pulpre
8. Existența germenilor M2,3
9. Costul tratamentului pe termen lung.
Scopurile tratamentului orto-pedodontic
- închiderea spațiului creat de pierderea M1
- ghidarea erupției M2 în poziția corectă

151
 - prevenirea înghesuirii și a malocluziei
Tratamentul în funcție de tipul ocluziei șigradul înghesuirii
dinților
• Ocluzie cl. I cu înghesuire minimă (<3mm)
- nu se echilibrează extracția unilaterală a M1 superior / inferior prin
extracția unui M 1 sănătos
- se compensează extracția M1 inferior prin extr. M1 sup. pentru a
evita supraerupția sa, dacă M2 inferior a erupt, iar M1 superior este
în contact ocluzal cu acesta
• Ocluzie cl. 1 înghesuire (> 3mm)
(a) segmentul lateral înghesuit
(b) segmentul frontal înghesuit
a) segmentul lateral înghesuit
- extracția de echilibrare se face dacă înghesuirea este bilaterală.
- extracția de compensare M1 sup. se face pt a preveni
supraerupția/ameliorarea înghesuirii PM
b) segmentul anterior înghesuirea
- extracțiile M1 pot fi amânate până la erupția M2
- apoi spațiul poate fi folosit pentru închiderea și alinierea dinților cu
un aparat fix
- alternativ, M1 poate fi extras la momentul optim și înghesuirea
poate fi tratată ulterior.
• Ocluzie cl. 2 cu înghesuire minimă ≤3mm
- nu este indicată extracția de compensare/ echilibrare a M1 sănătoși
inferiori

152
- extracția M1 inf. trebuie făcută la momentul optim pt erupția M2
inf.
- dacă M1 sup. necesită o extracție imediată, poate fi instituit un trat.
orto pentru corectarea relației incisiv sup. (aparat funcțional, ap
mobil sau fix)
- după extracția M1 sup., M2 va erupe și trat. ortodontic se va face la
acest stadiu pt corectarea malocluziei
- dacă M3 se vede pe Rx, atunci spațiul pt incisivi se face prin
extracția PM superiori
- dacă extracția M1 sup. poate fi amânată, atunci se așteaptă până
când M2 sup erupe.
- dacă există risc de supraerupție a M1 și M3 există se extrag PM
sup. sănătoși.
- dacă M3 nu există se aplică un aparat mobil pt a preveni
supraerupția M1 și după erupția M2 se face corectarea malocluziei
• Ocluzie cl II cu înghesuire peste 3mm
- Nu se fac extracții de echilibrare sau compensare a M1 inferiori.
- Dacă există M3, M1 inf. poate fi extras la mom. optim ca să
permită erupția M2. Înghesuirea este corectată mai târziu prin
extracția PM și aplicarea de ap. fi
- Dacă după erupția M2, se extrage M1 spațiul poate fi folosit pt
corectarea înghesuirii cu ap. fixe.
• Ocluzie cl. III
- Nu se fac extracții de echilibrare / compensare
- este dificil de tratat și extracția oricărui M1 se face în colaborare
cu ortodontul
- extracția M1 superior ar trebui evitată, pe cât posibil mai mult.

153
 8. Menținătoare de spațiu
• MS este un dispozitiv care are rolul de a păstra spațiul pe arcadă în
sens orizontal și vertical după ex. precoce
• Indicații MS
- pierderea DT cu peste 6 luni – 1 an înainte de erupția succesorului
(Rx pt a vedea cât mai are până erupe)
- pierderea precoce a unui molar temporar pentru prevenirea migrării
dinţilor vecini cu scurtarea arcadei dentare și a antagoniștilor în
plan vertical
- pierderea precoce a unui canin temporar pentru prevenirea devierii
liniei mediane şi scurtarea arcadei dentare
- pierderea precoce a unui incisiv temporar nu necesită MS.
Indicațiile de urgență ale MS
1. pierderea precoce a M1 temp. când arcada dentară este înghesuită
sever (lipsa de spațiu fiind ˃ de 3·5 mm per cadran),
2. pierderea precoce a M2 temp. cu excepția arcadelor spațiate.
 Contraindicațiile MS
1. când există spațiu suficient,
2. când există arcade cu înghesuiri mari,
3. când succesorul va erupe repede sau este absent
• Clasificarea menținătoarelor de spațiu
După apartenență:
- de sine stătător
- aparține aparat ortodontic

154
După agregare:
- fixe
- mobile
După aspect:
- fizionomic
- nefizionomic
 Cerințele unui MS ideal
- Să mențină tot spațiu mezio-distal, creat prin pierderea precoce a
DT
- Să producă o restaurare optimă funcțională și să nu deranjeze
exercitarea funcțiilor
- Să prevină supraerupția antagonistului, tulburările ocluzale,
obiceiuri vicioase
- Să aibă o construcție simplă, dar rezistentă, să fie pasiv
 Tipuri de MS
a. Fixe
 Inel şi buclă (bară)
 Coroană şi buclă (bară)
 MS intraalveolar (distal)
 Aparatul Nance la maxilar
 Arc lingual la mandibulă
b. Mobile
 Cu/fără dinţi
Menținătoare de spațiu fixe
c. MS fix: cu 1 sau 2 dinți stâlpi (inel / coroană)

155
 - cu 1 dinte stâlp pt menținerea sp pt PM1, PM2 (un inel/coroană pe
M2 temp / M1 perm. și bară sudată mezială)
- cu 2 dinți stâlpi (bară sudată cu dublă agregare pe inele/coroane)
• Inel şi buclă (bară)
• Coroană şi buclă (bară)
• MS fix distal
- placă (când erupe M1 se decupează placa și prin planuri înclinate
spre distal, în placă, se poate distaliza molarul.
9. Prevenirea apariției malocluziei în urma obiceiurilor vicioase
de interpoziție
• Decondiționarea precoce a obiceiul de sugere non-alimentar
(deget, buză, limbă, suzetă) prin educarea părinților sau înlocuire
cu alte suzete care pot să prevină modificarea alinierii dinților și a
ocluziei și sindromul de moarte subită la sugar (AAPD, AAP)
(suzeta ortodontică, Dentistar)
• Suzeta nu trebuie să:
- fie introdusă într-un îndulcitor,
- fie dată altcuiva ca să o folosească,
- fie lăsată în gură nesupravegheată în timpul somnului,
- fie utilizată peste 3-4 ani
• Suzeta trebuie să: fie curățată frecvent și înlocuită când s-a rupt.
10. Frenectomie / plastie pt frenuri inserate pe creste / anchiloglosie
• Fren labial sup, gros: testul de dg. este albirea mucoasei crestei
prin mobilizarea frenului; determină → diastemă
• Anchiloglosia (fren lingual scurt și gros) determină dificultăți de
vorbire și înghițire

156
11. Tratamentul dinților cu ADA
Complicaţii produse de ADA
- d.vecini se înclină spre d. anchilozat, supraerupţia dintelui
antagonist,
- modificări ale poziţiei intraosoase a dintelui succesor,
- M2 temp anchilozat în infrapoziție → M1 perm. se deplasează
mezial peste DT
Tratament ADA
Factorii de care depinde tratamentul sunt:
- vârsta este corelată cu gradul infraocluziei,
- prezenţa / absenţa complicaţiilor precum şi gravitatea,
- prezenţa şi localizarea succesorului permanent sau absenţa lui.
Tratamentul constă în :
a. pentru cazurile de afectare uşoară sau moderată se recomandă:
- expectativă
- cu / fără refacerea coroanei clinice (coroane prefabricate, refaceri
ocluzale cu compozit pentru eliminarea infraocluziei)
b. anchiloză severă cu succesor se recomandă extracţia,
- anchiloză severă fără succesor se recomandă extracţia
- urmată de tratament ortodontic precoce pentru a permite
mezializarea M1 permanent, limitarea reducerii osului alveolar
vecin şi pentru a permite un răspuns ortodontic bun.

12. Eliminarea interferențelor ocluzale

- Deviații ale drumului mandibulei în timpul închiderea gurii din
cauza unor restaurații supra / sub dimensionate
- Bruxism
157
 - Detectarea contactelor premature cu hârtie de articulație și
îndepărtarea lor prin șlefuire și fluorizări.

CURS 15
TRATAMENTUL INTERCEPTIV (TI)
- TI reprezintă diagnosticarea precoce (în etapa de debut) a
anomaliilor dento – maxilare și tratamentul lor 
- Tratamentul interceptiv vizează eliminarea precoce a factorilor
cauzali care interfera cu creșterea și dezvoltarea aparatului dento-
maxilar pt asigurarea condițiilor evoluției favorabile a ocluziei.
- Părinții au un rol important în TI prin consultații timpurii.
Avantajele terapiei interceptive
- Reducerea frecvenței anomaliilor dento-maxilare
- Rezultatele se obțin într-un timp mai scurt la copil la care oasele
sunt mai maleabile
- Evitarea necesității extracțiilor de dinți sănătoși.
- Utilizarea de mijloace terapeutice simple 
- Economie financiară
- Îmbunătățirea funcționalității ADM
- Câștigarea încrederii pacientului.
Indicațiile tratamentului interceptiv în dentația temporară / mixtă
- Malocluzii: ocluzii încrucișate, ocluzii inverse frontale, ocluzii
distalizate, ocluzii deschise prin interpunerea limbii sau sugerea
degetelor
- Persistența DT peste limita normală de înlocuire,

158
 - Dinții temporari în malpoziție,
Metode de tratament interceptiv
1. Tratamentul odontal al DT/DP
2. Extracția DT/DP și extracții dirijate (seriate)
3. Șlefuiri selective pt rezolvarea contactelor premature și șlefuiri
proximale al DT pt a permite erupția DP
4. Exerciții cu spatula pt corectarea ocluziei inverse
5. Aparate simple pt corectarea ocluziei inverse:
- gutiera cu plan înclinat,
- inelul ortodontic cu plan înclinat,
- plăcuța vestibulară
- plăcuța vestibulo-orală cu / fără MS.
7. Controlarea obiceiurilor vicioase prin miogimnastica m. orbiculari
ai buzelor, m. buccinatori (în respirația orală habituală, incompetența
labială, ocluzia distalizată, protruzie superioară), m. propulsori, m.
ridicători
8. Recâștigarea spațiului pierdut prin tratament ortodontic
9. Depistarea precoce a relațiilor scheletale anormale.
10. Îndepărtarea barierelor de ț. moi sau de os.
1. Tratament odontal DT/DP - vezi cursurile anterioare
2. Extracția DT
• Ocluzie inversă frontală
- se extrag I. sup temp. repede iar i. inf temp se păstrează cât mai
mult (pt ca I sup. perm. să erupă cât mai repede) → ex. de spatulă
sau mușcarea buzei inf.

159
• Anodonție redusă de I lat. sup. perm. → dacă cuspidul C perm.
de partea anodonției se îndreaptă spre mezial de apexul C temp.
atunci C temp. se păstrează mult timp pt că va fi ca un plan
înclinat pt C permanent care va erupe în locul I lat lipsă (apoi
cosmetizare C). → dacă cuspidul C perm. de partea anodonției se
îndreaptă spre distal de apexul C temp. atunci C temp. se extrage
urgent
• Anodonția I. c inf. perm. se extrag cât mai repede I c inf temp. și
apoi I lat și C temp. în fc de poziția succesorilor
• Anodonție totală / subtotală nu se scoate nici un dinte.
• Anodonția PM 2 - M2 temp se mențin cât de mult se poate
• Anodonție incisivi inf. perm. și extracție incisivi temp.
• Prognatism mand la dentiția temp. / mixtă timpurie - se extrag
precoce incisivii sup. temp. pt ca I perm să erupă spre vestibular și
I inf se păstrează cât mai mult pt ca I inf perm. să erupă cât mai
lingual
• Inghesuiri: extracții seriate de DT care se termină întotdeauna cu
extracția PM 1 pt fav. erupției C sau folosirea Leeway space pt a
trata înghesuirea anterioară
• Ectopie canin sup dacă nu se palpează în șanțul V până după 10
ani se extrage C temp.
• Leeway space
- Leeway space = diferența dintre suma lățimilor mezio-distale ale C
și molarilor temp față succesorii lor permanenți.
- După Nance această diferență este de 1,7 mm la md și 0,9 mm la
mx, în fiecare cadran
- În total 3,4 la md. și 1,8 la mx.

160
 Extracții dirijate (seriate) Nance
• se realizează în dentiția mixtă timpurie
• îndepărtarea, secvențială planificată a unor DT și DP.
• Scop: trat. / reducerea unei înghesuiri dentare și ghidarea restului
d. să erupă într-o poziție normală
Indicații
- Absența spațierii fiziologice la dentiția temporară
- Exfolierea prematură a C temp în special la mand.
- Tipar anormal al RR la caninii temp
- Deplasare l. mediene după extracția unilat. a C temp
- Protruzia incisivilor sup., inf + înghesuire
- Erupția orală a I lat. sup.
- Retracție gingivală la I inf. vestibularizați
- Secvență anormală de exfoliere a DT
- Anchiloză dento-alveolară la DT
Contraindicații:
- Diastemă și arcade spațiate
- Ocluzia adâncă, deschisă, prăbușită
- Anodonții, DLMP
Metode
• Metoda Dewell (3 etape)
 8-9 ani extracție - 4C temp → pt. ↑ incisivilor permanenți
 9-10 ani extracție - 4 M1 temp. → pt. ↑ PM1;

161
  După erupția PM1- extracția lor → pt. ↑ C
• Metoda Nance:
 Extracția 4 M1 temp
 După erupția 4 PM 1 extracția lor
 Extracția 4 C temp.
3. Șlefuiri selective DT
Șlefuirile selective ale caninilor
- indicate pt deblocarea ocluziei în sens transversal / sagital în
situația unor angrenaje inverse, rapoarte mezializate, migrări
verticale la acest nivel; între 4-5 ani dacă nu apare spațierea și
abraziunea fiziologică
• Deblocarea în sens transversal: se slefuiește C în sens vertical
până la raport cap-la-cap (se șlefuiește fie doar d. migrat vertical,
fie ambii C)
• Deblocarea în sens sagital a ocluziei
- pe lângă șlefuiri se practică și exerciții pt corectarea rapoartelor
mezializate ale C (să sugă policele, să-și muște buza inferioară)
Șlefuiri selective ale incisivilor temporari
- Ocluzie inversă frontală când sunt doar I temp. sau I temp sup. și I
perm inf.
- Se șlefuiesc I temp sup până la rap. cap la cap și exerciții de
mușcare a buzei inf. / ex. de spatulă sau ambele
Șlefuiri selective pe M temporari
- se șlefuiesc cuspizii M care împiedică corectarea ocluziei până la
raport cap-la-cap
- raport invers se șlefuiesc cuspizii sup

162
 - raport lingualizat se șlefuiesc cuspizii V sup. și linguali inf.
- Slice-cut proximal din DT pt evitarea înghesuirii dentare și a
aparaturii complicate (PM mari)
Șlefuiri proximale ale DT pt a favoriza erupția unor DP
4. Exerciții cu spatula
• Indicate la incisivii permanenți (Nu la canini) cu tendință de
erupție în angrenaj invers, ocluzie inversă frontală la DT. Se
șlefuiesc dinții până se ajunge la poziția cap-la-cap.
• Spatule de plastic / lemn cu lățimea m-d ≤ cu cea a dintelui
• Spatula se plasează cu o înclinare de 60° față de planul de ocluzie
fiind plasată retroincisiv superior.
4. Aparate simple pentru corectarea ocluziei inverse
Inelul ortodontic cu plan înclinat
- Material: Inele de wiplă, prefabicate de cupru, cape de celuloid
umplute cu acrilat
- Indicații: I sup. în angrenaj invers cu supraacoperire minim de ½ și
antagoniști cu implantare bună
- Tehnică:
 inelul se ad. în sens vertical, transversal pt a nu leza gingia și a fi
cât mai intim adaptată la colet
 planul înclinat să fie sub un unghi de 60° cu PO
 Cimentarea inelului de Cu și a celui de acrilat (după ce se scoate
capa de celuloid)
 Saltul articular se face în 10 zile
 Se asociază bărbița și capelina / fular.
Plăcuța vestibulară

163
 - Plăcuța (scutul) vestibular este o construcție acrilică situată în
vestibulul bucal
- Prefabricată / confecționată în laborator.
Caracteristici:
- vertical se întinde din fundul de sac maxilar în cel mandibular,
ocolind bridele și frenurile;
- transversal se întinde până la fețele distale ale primilor molari
temporari;
- în zona incisivă se afla în contact cu f. V a dinților și procesul
alveolar dar la distanță de dinții și procesul alveolar inferior
- poate fi prevăzută interincisiv, V cu un inel care iese interlabial de
care se prinde un elastic
- poziția pasivă a elasticului corespunde brațului copilului îndoit la
90°. Se întinde elasticul până la extensia brațului și se menține
această poziție 5”. Se revine în poziția pasivă în 5”. Se fac 50 de ex
de 3-5 ori / zi, ex continuă încă 6 luni după normalizarea tonusului
Tehnică de lucru
- Amprenta arcadelor,
- Turnarea modelelor care trebuie să reproducă fidel și integral
relieful vestibular al arcadelor dentare, procesele alveolare și
fundurile de sac vestibular maxilare / mandibulare. Limitele
mezio-distale și verticale ale plăcuței sunt marcate direct pe model,
- Plăcuța se construiește în ocluzie corectată cu incisivii în relație
cap la cap ambele maxilarele își reiau dezvoltarea transversală.
Acțiuni:
- reeducarea funcțională a m. orbiculari hipotonici, o ușoară
retrudare a I sup, discretă propulsie a mandibulei

164
 - menține la distanță m. externe hipertonice → arcadele scăpate de
corsetul m externe își reiau dezvoltarea transversală,
- în z. laterale îndepărtează obrazul și sub influența limbii arcadele
își reiau dezvoltarea transversală normală
- decondiționează respirația orală, sugerea degetului, interpoziția
buzei inferioare;
Variante
- Plăcuța vestibulară cu orificii - în dreptul incisivilor se fac 3-4
perforații care se vor obtura treptat pe măsură ce se
decondiționează respirația orală
- Plăcuța vestibulară extinsă bilateral până la ultimii molari nu
prezinta inel și este construită la distanță de câmpul ortodontic prin
aplicarea de ceară pe toată suprafața vestibulară a dinților și
proceselor alveolare.
Rol - permite reluarea dezvoltării maxilarului în toate sensurile,
sub acțiunea mușchilor limbii, menținându-se intraoral prin
contracție musculară. Se poartă noaptea.
- Plăcuța vestibulară cu scut lingual - la o plăcuță vestibulară se
adaugă un scut lingual din sârmă sau din val acrilic. Rol -
împiedică deglutiția infantilă și interpunerea limbii între arcade în
deglutiție
- Plăcuța vestibulară inferioară - reprezintă ½ din plăcuța
vestibulară clasică plasându-se în vestibulul bucal inferior până la
ultimul molar bilateral; este la distanță de dinți și procesele
alveolare se înalță până în 1/3 incizală a dinților inferiori. Poate fi
prevăzută și cu croșete Adams pentru ameliorarea stabilității. Nu
necesită ocluzie corectată sau montarea modelelor în articulator.
Rol - se opune hiperactivității m. mentalis, deplasând buza
inferioară anterior și lăsând frontalii inferiori să-și ocupe o poziție

165
 nerestricționată pt reluarea dezvoltării sagitale a arcadei
mandibulare.
- Plăcuța vestibulo-orală
Față de plăcuța V are o prelungire spre oral ce pornește de la
nivelul PO, trece printre incisivi și se continuă cu o porțiune orală
care se întinde de la coletul I sup. la coletul I inf.
Acțiuni:
- dirijează propulsia,
- decondiționează deglutiția infantilă.
Gutiera cu plan înclinat
- din acrilat, în cabinet direct / laborator
- Indicații: angrenaj, ocluzie inversă frontală
 Tehnică:
- vaselinare dinți ex de la C-C inf.
- preparare acrilat
- când acrilatul se trage în fire se aplică pe dinți
- excesul este conformat ca un plan înclinat la 60° față de PO.
 Tehnică de lucru
- se mobilizează mereu până când acrilatul face priză, se prelucrează
- se marchează cu freza nivelul d. angrenat invers
- se lustruiește
- se cimenteză pt 10-14 zile
- noaptea: bărbiță și capelină / fular
- decimentare și se obs. saltul articular și grd supraacoperii
- continuă încă 6 luni cu ex. mușcare buzei inf./ bărbiță și capelină
166
 • Caracteristici ale gutierei
- Întindere de la C-C inferior.
- Fața V este netedă și în contact cu f. palatinală a dintelui aflat în
angrenaj invers
- Înclinarea Vestibulo – Orală este de 60°
- Marginea gutierei să fie la distanță de marg. gingivală cu 1-1,5 mm
și paralelă cu aceasta
- Bizoul marginii să fie orientat ocluzo-apical
- Înățimea ei să nu lezeze mucoasa palatină dar nici să nu permită
poziționarea mandibulei cu gutiera anterior de dinții aflați în
angrenaj invers
- Grosime uniformă de 1-1,5 mm să reziste
- Să nu limiteze spațiul pt limbă (concavă)
- Să mănânce tare pt contractura m ridicătoare.
6. Controlarea obiceiurilor vicioase prin miogimnastică
Este indicată pt toate grupele musculare
- Normalizarea hiper / hipotoniei musculare
Tipuri: de sine stătătoare, asociată la gimnastica respiratorie sau cu
aparatură simplă de tip interceptiv
a. Miogimnastica m. orbiculari
Interpunerea interlabială a unui obiect plat (nasture mare de 1,5 cm
Ɵ a cărui f. concavă se aplică în vestibulul bucal la nivelul f. V ale I
sup.). Prin găuri se întroduce un elastic care când nu se fac ex. este
purtat la gât. Starea pasivă corespunde îndoirii brațului pe antebraț la 90°
când mâna se află în dreptul gurii
• masajul buzelor
• ținerea și pomparea apei din spatele buzelor
167
 • ținerea unei hârtii, pix pt întinderea buzelor sup. scurte
hipotonice
b. Miogimnastica m. ridicatori ai mandibulei:  m. maseteri și m
temporali
• Contracțiile m. maseter sunt verificate prin palpare
• 30-50 contracții de 3-5 ori/zi
• Eficiență crescută dacă se interpune la nivel molar a unui obiect
(aparat) interarcadic care să crească DVO (cr. sp. de inocluzie
fiziologică)
c. Miogimnastica m. propulsori (m. pterigoidian extern (fasciculul
inf. este principalul m. propulsor), m. maseter (fasc. superf. și m.
pterigoidian intern).
• Presiuni la nivelul mentonului
- Pacientul în mod reflex tinde să răspundă cu aceeași presiune
- 30-50 contracții de 3-5 ori/zi
• Ex de aducere a buzei inf. sub nas unde este menținută 5”, Se
repetă
• Pt a cr. eficiența se asociază cu bărbiță capelina /gutieră intraorală
• Indicații: ocluzia deschisă (hipotonia ridicătorilor/ hipertonia
coborâtorilor)
d. Miogimnastica m. linguale
 mișcări de ridicare și coborâre a lb.

 de lateralitatea dr/stg lb în afara gurii

 deglutiții repetate 5 min. cu lb plasată într-o poziție corectă
retroincisivi sup. marcat prin înțepare cu sonda, pe rugi) sau prin
asocierea unui aparat prefabricat prevăzut cu scut lingual /
proeminență acrilică

168
e. Miogimnastica m. buccinator
 umflarea alternativă a obrajilor.

7. Recâștigarea spațiului pierdut

- tratament ortodontic fix / mobil
8. Depistarea precoce a relațiilor scheletale anormale.
9. Îndepărtarea barierelor de ț. moi sau de os.

169