Extirparea vitală în scop protetic

Pro/Contra
Extirparea vitală în scop protetic este indicată în urmatoarele situații
clinice:
 Dinți care prezintă patologie periapicală sau semne de afectare pulpară
 Dinți la care există riscul deschiderii camerei pulpare în momentul prepararii
 În protezarea fixă pentru realizarea retenției prin ancoraj endodontic a unor restaurari
 În supraprotezari pentru dinții care vor primi sisteme speciale intracoronare
 În cazul mobilitații dintilor în vederea maririi stabilitații acestora și obtinerea anchilozei
 Dinți care necesita realizarea unei rezecții apicale sau premolarizare
 Dinți care necesită un sacrificiu mai mare de substanță dentară în vederea asigurarii paralelismului
acestora pentru protezarea fixă
 Pentru reducerea raportului coroană-rădacină în cazul unei resorbții osoase semnificative
 În cazul unor dinți malpoziționați pentru folosirea acestora ca dinți stâlpi
 Pentru evitarea unei infecții endodontice ulterioare protezarii
Extirparea vitală în scop protetic nu este indicată în
urmatoarele situații clinice:
 În sarcină
 Existența unor afecțiuni loco-regionale care împiedică injectarea anestezicului
 Imposiblitatea pătrunderii pe canale radiculare datorită fie unor particularități
morfo-anatomice ale acestor canale, fie a poziției dintelui pe arcadă
 Dinți care prezintă o anatomie endodontică variată pentru care tratamentul
endodontic nu ar fi predictibil
 Pacienți necooperanți
 Dupa devitalizare, majoritatea dintilor se
Extirparea vitală poate colorează inestetic datorita hemoglobinei din
pulpa dentara posibil restanta, ceea ce poate
prezenta urmatoarele constitui un dezavantaj.
dezavantaje:
 Imposibilitatea realizarii devitalizarii si
tratamentului endodontic in toate situatiile
clinice
Argumente
Se va avea in vedere fapul ca prin prepararea coroanei dintelui in vederea protezarii, pulpa
poate fi afectata. Datorita indepartarii intempensive a tesuturilor dure exista riscul
supraincalzirii pulpei dentare printr-o temperatura de slefuire necontrolata, cu perturbarea
microcirculației, stază vasculară, tromboză si scăderea fluxului sanguin,care ulterior va duce
la necroza. De asemenea prin preparare se vor deschide o multitudine de canalicule
dentinare care vor permite comunicarea directa cu pulpa si posibilitatea infectarii ei, acestea
reprezentand argumente in favoarea extirparii vitale in scop protetic.
In cazul in care bontul protetic preparat in vederea protezarii nu este protejat de cavitatea
bucala care este un mediu septic, acesta poate fi supus colonizarii bacteriene, fapt care ar
duce la afectarea pulpara ulterioara
Mijloacele de racire folosite in prepararea bonturilor protetice utilizeaza apa nesterila, ceea
ce poate conduce la compromiterea integritatii pulpei dentare
Un alt argument important , il reprezinta faptul ca daca depulparea nu s-a realizat inaintea
protezarii, in cazul unei infectii endodontice ulterioare, accesul in camera pulpara si in
canalele radiculare poate fi mult mai dificil, fiind necesara uneori sacrificarea coroanei sau a
puntii dentare.
În cazul protezarii fixe cand avem nevoie de marirea retentiei restaurarii
prin aplicarea unui DCR/ Pivot din fibra de sticlă sau coroane de
substituie, este absolut necesară realizarea tratamentului endodontic
pentru aplicarea acestor dispozitive .
 De asemenea în cazul dintilor parodontotici este recomandată
extirparea pulpară in cazul mobilitatii de grad 1 sau 2, datorită faptului
ca intre pulpa si parodontiu există o serie de corelatii fiziopatologice.
Unele studii spun ca dupa depulpare, irigatia parodontala se intensifica,
iar extirparea pulpei duce la reducerea procesului inflamator si la
scaderea mobilitatii dentare a dintilor afectati, prin realizarea anchilozei
acestora. In cazul pungilor parodontale adanci este indicată depulparea
pentru eliminarea riscului de infectie retrograda sau laterograda a
acesteia, toate constituind alte argumente pro extirpare vitala.
• În concluzie, avand in vedere aspectele mai sus mentionate, alegerea
extirparii vitale a dintelui se face in funcție de fiecare caz clinic in
parte,și de paticularitatile acestuia, avand bineînteles în vedere raportul
dintre beneficiile și riscurile existente.
• Personal, sunt pro extirpare vitala deoarece avantajele extipararii sunt
net superioare dezavantajelor, iar realizarea unui tratament protetic
este predictibil, se elimina riscul infectarii pulpare dupa realizarea
tratamentului protetic si se imbunatateste prognosticul reabilitarii
protetice pe timp lung.
Bibliografie
1. J. M. Whitworth,A. W. G. Walls and R. W. Wassell-Crowns and extra-coronal restorations: Endodontic
considerations: the pulp, the root-treated tooth and the crown. BRITISH DENTAL JOURNAL VOLUME 192 .2002
2. Ahmed, Hany-Elective root canal treatment: A review and clinical update, Endodontic Practice Today, -
2014/06/24, 139-144
3. Sergio Rubinstein & Paul Bery- Endodontic-restorative symbioses: diagnosis and treatment, Clinical _
endodontic-restorative symbioses, USA,2007,20-28
4. T Yeng, HH Messer, P Parashos-Treatment planning the endodontic case, Australian Dental Journal Supplement
2007,33-37
5. Marga Ree, Richard S. Schwartz- The Endo-Restorative Interface: Current Concepts, Elsevier Inc,2010, 346-367
6. American Association of Endodontists (AAE)- Tratament standards, Canada 2020
7. American Association of Endodontists. Guide to clinical Endodontics. Canada; 2016
8. P. Carrotte- Endodontics: Part 2 Diagnosis and treatment planning, BRITISH DENTAL JOURNAL VOLUME
197.2004.
9. Ricucci D, Loghin S, Niu LN, Tay FR. Changes in the radicular pulpdentine complex in healthy intact teeth and in
response to deep caries or restorations: A histological and histobacteriological study. J Dent 2018; 73:76- 90.
10. Horia Traian Dumitriu, Silvia Dumitriu, Anca Silvia Dumitriu-Parodontologie, Editura Viata Medicala Romaneasca,
Bucuresti 2006
11. Gheorghe AG, Mercuț V, Popescu SM, Mehedinți MC, Țuculină MJ, Olimid DA, Lazăr AC, Diaconu OA, Moraru AI.
Histological and immunohistochemical aspects of the atrophic dental pulp modifications of abutment teeth.
Rom J Morphol Embryol 2019; 60(3):889-94.