1 CONCEPTE ÎN REABILITAREA ORALĂ
Obiectiv: abordarea completă și complexă a
pacienților pe baza unui protocol diagnostic și
terapeutic rațional, abordat din perspectivă
gnatologică, bioprofilactică și intersistemică,
echilibrul sistemul stomatognat făcând parte din
homeostazia generală a organismului.
Medicul și pacientul trebuie să parcurgă
împreună o succesiune logică de diagnostic și
Concepte de reabilitare orală
Evaluarea clinică analitică globală
Evaluarea analitică a sistemului orofacial
(SOF) presupune analiza în mod sintetic a fiecărui
element component, tinându-se însă cont de
intregrarea acestuia în intregul organism și se
realizează prin examenul clinic al pacientului, care
include două aspecte importante observația și
investigațiile paraclinice.
La fel ca în oricare ramură medicală
observația, pe lângă inspecție palpare, percuție și
auscultație, presupune și o latură analitică și
integrativă. Astfel, de exemplu în cazul anomaliilor
dento-maxilare specialistul evaluează potențialul
de tratament ortodontic al pacientului, situația
clinică impune însă o evaluare completă și
complexă a tabloului clinic, formularea
diagnosticelor și elaborarea planului de tratament,
apreciind concomitent posibilul impact al
anomaliei asupra stării de sănătate a
organismului, la nivel local, regional și la distanță,
inclusiv cel psiho-emoțional.
tratament, pe parcursul întregii reabilitări, cu
caracter interdisciplinar în domeniul medicinei
dentare, corelate și integrate cu cele ce vizează
starea de sănătate generală a organismului.
Finalul acestei etapizări logice este în majoritatea
cazurilor protetica dentară care, însă nu se poate
realiza fără parcurgerea etapelor pregătitoare pre
și proprotetice.
Ierarhizarea terapeutică
Examinarea clinică a pacientului are ca
finalitate stabilirea unui plan de tratament coerent
și se bazează o serie de diagnostice corecte. În
viziunea de tratament modernă se acordă o
importanță maximă etiologiei afecțiunilor pe care
le are pacientul, iar în conceperea planului de
tratament să fie incluse acele etape care înlătură
și cauza care a produs boala.
Etapizarea terapeutică se realizează pe baza
obiectivelor și mijloacelor terapeutice,
individualizat pentru fiecare pacient în parte și ține
cont de următoarele aspecte:
 funcționale
 profilactice
 sistemice
 terapeutice
 ergonomice
Prima etapă, cea de examinare clinică,
screening și diagnostic este esențială. Este etapa
în care se rezolvă și eventuala urgență a
pacientului.
Un model al algoritmului terapeutic este ilustrat
de schema lui Tyleman (fig. 1).
 Figura 1
Algoritmul ierarhizării terapeutice (Tylemann modoficat)

În aceast algoritm de tratament trebuie făcute exclude parcurgerea etapelor odontale,

o serie de ajustări în funcție de problemele parodontale sau ortodontice, neexcluzând
individuale ale fiecărui pacient, în sensul că uneori problemele chirurgicale sau ale mucoasei orale
este posibilă trecerea peste anumite etape, de (fig. 2).
exemplu cazul unui edentat total bimaxilar,

Figura 2
Edentat total bimaxilar, unde se exclude abordarea odontală, parodontală și ortodontică a pacientului. Se
pune problema rezolvării soluției de continuitate rezultată în urma extracției lui 1.7.

Alteori, de exemplu, în cazul depistării unei trimis la specialist pentru tratament specific. La fel,
disfuncții articulare este nevoie să se temporizeze cazurile de protetică maxilofacială beneficiază de
reabilitarea orală și pacientul să fie un algoritm diferit.
 În toate situațiile abordarea terapeutică a
pacientului se face interdisciplinar.
În cadrul acestui concept de ierarhizare a
manoperelor clinice, după prima etapă de
examinare și diagnostic, urmează cea în care se
face igienizarea cavității bucale a pacientului și
educația sanitară generală și specifică
individuală, a acestuia. Educația referitoare la
sănătatea orală trebuie să fie realizată permanent,
pe parcursul derulării manoperelor medicale,
explicându-i-se pacientului modul de prevenire a
reapariției unor probleme similare și indicațiile pe
care trebuie să le respecte pentru a conserva
rezultatul terapeutic.
Figura 3.
Acordul pentru tratament
Aceste documente au implicații medico-legale
și etice și fac obligatoriu parte din fișa de
consultație a pacientului.
După aceste etape de examinare clinică,
screening, diagnostic, evaluare a tuturor
aspectelor legate de pacient și suferința acestuia
urmează pregătirea bolnavului în vederea
realizării tratamentului de reabilitare orală. În
acest sens trebuie parcurse:
 pregătirea generală a pacientului, care
are drept scop tratarea sau stabilizarea
Tot în acest context pacientului trebuie să i se
explice problemele pe care le are, astfel încât să
înțeleagă și să conștiientizeze necesitatea
rezolvării lor, care sunt alternativele terapeutice,
materialele folosite și nu în ultimul rând care sunt
costurile manoperelor efectuate, precum și
raportul calitate/preț.
Înainte de demararea orcărei proceduri
terapeutice trebuie să ne asigurăm că pacientul a
înțeles planul de tratament și este de acord cu
acesta. În acest sens pacientul trebuie să
complecteze un consimțământ informat și un
chestionar de sănătate pe proprie răspundere (fig.
3).
afecțiunilor sistemice ale pacientulu precum și
pregătirea psihologică a acestuia.
 pregătirea locală nespecifică, trebuie
să includă o succesiune de tratamente care au
rolul de a pregăti organismul și câmpul protetic în
vederea reabilitării orale propriu-zise.
 pregătirea locală specifică este de
obicei protetica, care beneficiază de un algoritm
de lucru clinic și tehnologic specific fiecărui tip de
lucrare. Pregătiri specifice locale sunt necesare și
dacă vorbim despre tratamentul ortodontic. Dacă
vorbi, despre reabilitarea orală a pacientului cu
dispuncție cranio-mandibulară, tratamentul
protetic corect efectuat are rolul de a stabiliza
rezultatele obținute.
 dispensrizarea este o etapă necesară
după realizarea tratamentelor de reabilitare orală,
pacientul fiind obligat să revină la control cel puțin
odată la 6 luni, sau de câte ori este nevoie, în
funcție de specificul tratamentului.
Figura 4
Implicarea profilaxiei în reabilitarea orală
Terapeutic
Presupune refacerea morfologică și funcțională a
componentelor SOF, utilizând metode
conservative, protetice, chirurgicale în funcție de
situația clinică a pacientului. (2)
Minim invaziv
Se referă la două aspecte importante:
 actul terapeutic propriu-zis - trebuie să fie
minim invaziv, să conserve structurile
dentare, efectuându-se manoperele
minimale care pot rezolva situația clinică.
 investigațiile clinice și paraclinice -
trebuie efectuate acele investigații
minimale care pot să precizeze un
diagnostic corect.
Individualizarea actului terapeutic
Abordarea corectă în practica medicală este
de a trata boala și nu bolnavul. Atfel, conduita
terapeutică nu poate fi standardizată și trebuie să
fie individualizată, adaptată fiecărui caz clinic în
parte. Atitudinea terapeutică este influențată de
profesionalismul echipei medic - tehnician dentar
și de posibilitățile tehnologice și materiale. Un rol
important în abordarea pacientului și în definirea
planului de tratament protetic îl au imaginația,
perspectiva spațială, capacitatea inovativă și
uneori curajul medicului și tehnicianului dentar.
Pe plan mondial, dar și la noi în țară au fost
elaborate ghiduri terapeutice destinate ramurilor
medicinei dentare (de exemplu
Primum non nocere
Tradus (lat.), înainte de toate, nu dăuna, este
expresia implicării profilaxiei individuale specifice
și nespecifice, dar și a celei generale în modul de
abordare a pacientului (fig. 4).
http://www.cmdr.ro/ghiduri.php?id=39), cu rol de a
ghida medicul în practica sa curentă care, conferă
confort și o serie de avantaje, astfel, existența
unor protocoale terapeutice limitează posibilitatea
iatrogeniei în practica medicinei dentare.
Evidence Based Dentistry
Presupune evaluarea citică a informației
medicale, demontarea miturilor și fundamentarea
diagnosticului și a tratamentului pe elemente
clare, palpabile și cu semnificație statistică.
Aceste deprinderi sunt dobândite de medic în
întreaga sa carieră profesională, începând de pe
băncile facultății și apoi pe tot parcursul vieții prin:
 curricula de pregătire specifică
 literatura de specialitate
 programele de educație medicală
continuă
 ghiduri de diagnostic și tratament
 experiență clinică practică și intuitivă
Biologic, psihologic, social
Factorii comportamentali și psiho-emoționali
au un rol determinat în dezvoltarea, menținerea și
agravarea starilor disfuncționale a le organismului.
Conexiunile complexe psihologice sau sociale
ce apar în diferite afecțiuni ale SOF, impun
abordarea în cadrul reabilitării orale a acestor
bolnavi a problemelor psihologice impuse de
boală și a modului în care tratamentul va reuși să
rezolve acest inconvenient.
Astfel, în cazul edentaților totali, pacientul se
consideră un handicapat, purtând de multe ori o
batistă sau mâna la gură pentru a ascunde
defectul. Depinde de iscusința medicului să îî
explice că este o stare tranzitorie până la
inserarea protezei în cavitatea bucală, nu este
singurul care trece printr-o astfel de situație și
manifestările clinice fac parte din fiziologia umana.
Tehnicianul dentar contribuie la un bun rezultat al
tratamentului prin realizarea unei proteze corecte
tehnologic și care reproduce eventual micile
anomalii dentare pe care le-a avut pacientul în
perioada de dentat.
Intersistemic (integrativ sistemic)
Presupune evaluarea conexiunilor multiple pe
care le presupune starea funcțională sau
disfuncțională a SOF cu celelalte sisteme ale
organismului în contextul menținerii unei
homeostazii generale a organismului.
Cunoaşterea morfologiei funcţionale a SOF
este utilă în Protetica dentară, în scopul păstrării
Figura 5.
Corelaţia existentă între variatele biosisteme. J.M.F. =
Joncţiune morfofuncţională. S = Simbol ce redă “
densitatea” de schimburi caracteristice fiecărui individ.
La nivelul sistemului nervos central (SNC),
datorită existenţei formaţiei reticulate, aceasta
deţine rolul de a colecta, integra, dispersa şi
difuza impulsurile nervoase, comportare care este
similară unui filtru. Ea este cea care împarte
informațiile în semnificative sau nesemnificative,
stabilind legături aferente şi eferente intre diferite
sisteme prin intermediul reţelei nervoase (IEREM).
Întrucât sistemul stomatognat este corelat cu
cel digestiv, este firesc că atâta timp cât acesta
deţine într-o măsură integră cele trei articulaţii:
dento-dentară, dento-alveolară şi cea temporo-
mandibulară, controlate de către SNC, întreaga
şi instaurării echilibrului între componentele ce
alcătuiesc acest complex de organe şi ţesuturi. În
cadrul actualei viziuni medicale intersistemice (fig.
5) reabilitarea orală prin lucrări conjuncte,
adjuncte şi compozite, contribuie la revenirea
homeostaziei întregului organism (I).
Ca urmare a păstrării echilibrului între
multiplele sisteme garantate de către
complexitatea proceselor fiziologice cantitative şi
calitative ale circuitelor funcţionale din interiorul
fiecărui ansamblu sistemic cu mediul ambiant al
biosferei ce constituie un suprasistem, se menţine
armonia între relaţiile endocorporeale şi cele
extracorporeale (fig. 6).
În cadrul funcţionalităţii intersistemice un rol
important îl are menţinerea ritmică a proceselor
tisulare biochimice, ce intervin eficient datorită
existenţei numeroaselor corelaţii structurale
informaţionale pe care le recepţionează
organismul uman, pentru a le “decodifica” de către
celulele neuronale corticale specializate.
1 – Relații exocorporeale (mediul extern)
2 – Relații endocorporeale (mediu intern)
3 – Homeostazie psihologică
4 – Homeostazie fiziologică
5 – Homeostazie metabolică
6 – Homeostazie hormonală
7 - Homeostazie biochimică
Figura 6.
Ansamblul echilibrat al funcţionalităţii numeroaselor
biosisteme ce determină homeostazia organismului.
dinamică neuromusculară va satisface exercitarea
tuturor funcţiilor esenţiale ale acestui ansamblu
biologic orofacial, în favoarea celorlalte circuite ale
sistemelor organismului (IEREMIA).
Managerial
Are la bază eficiența economică a reabilitării
orale dar și la managementul resurselor
(terapeutice, profesionale, financiare, etc) raportat
la fiecare etapă de diagnostic și tratament in
parte.
 În acest sens în anii ΄70 la Universitatea din
Yale (SUA) a fost dezvoltat un sistem de
clasificare în grupe diagnostice (Diagnosis
Related Groups-DRG) a pacienților pe baza bolilor
la care se adaugă suplimentar clasificarea în
funcție de costul resurselor consumate pentru
diagnosticarea și tratarea pacientului. Grupele
diagnostice au două caracteristici importante:
 omogenitatea clinică
 omogenitatea costurilor
Rezultatele analizei DRG furnizează informații
importante referitoare la patologia unei instituții
medicale, performanțele obținute și modul în care
aceasta trebuie finanțată.
În România acest concept se foloseste în
spitalele publice, medicina dentară, fiind puțin
finanțată din bani publici și în proportie de 90%
privată nu poate beneficia de evaluarea
rezultatelor, tratamentelor și costurilor după acest
sistem.
Intervenția precoce și temporizată
Intervențiile precoce previn apariția
complicațiilor posibile în evoluția unei boli, acestea
putând fi de anvergură. Astfel, apar complicații
locale, regionale și la distanță care au ca rezultat
Exemplu de caz clinic
Pacient B.A., de sex feminin, 52 de ani,
edentație termino-terminală bimaxilară, protezată
mixt cu proteze parțiale scheletate ancorate pe
punți metalo-ceramice cu atașamente extra-
coronare de tipul culiselor și siteme
antibasculante, ocluzie psalidodontă,
diagnosticată în antecedente cu hipertiroidie.
Pacientul se află sub tratament hormonal specific
în doza indicată de medicul specialist. Pacientul
fumează 20 de țigarete pe zi.
Pacienta se prezintă la cabinetul de medicină
dentară pentru reabilitare orală complexă,
relatând următorul isoric al afecțiunii: la două zile
de la aplicarea protezelor compozite suferă un
accident rutier în urma caruia suferă o fractură
mandibulară dreaptă asociată cu pierderea tuturor
dinților de pe mandibulă cu excepția lui 3.3 și 3.4.
un diagnostic și etape de tratament complexe,
mult mai laboriose față de starea inițială.
Terapia temporizată presupune realizarea unei
pauze după relizarea tratamentului de urgență,
timp în care organismul își recapătă echilibrul,
urmând ulterior celelate etape ale tratamentului.
Acest concept modern al reabilitării orale este
evident atunci când se apelează la tratamentul
implantar și este nevoie de realizarea unei piese
protetice provizorii până la osteo integrarea
implantului.
Terapia simultană
Presupune realizarea în același timp a mai
mltor intervenții, în conformitate cu analiza cost-
rezultate terapeutice. Acest concept nu este
mereu în favoarea pacientului, deși scurtează
timpul tratamentului, cresc posibilitățile de eroare.
Medicina moleculară
A devenit importanță odată cu dezvoltarea
ceretărilor referitoare la celulele stem,
regenerarea osoasă/tisulară ghidată, cu
plicabilitate mare in reabilitarea implanto-protetică
și parodontală.
După osteosinteza mandibulei vindecarea se
produce cu apariția unui prognatism mandibular
sever. Apelează la un cabinet medical pentru
consult de specialitate, rezultatul fiind inserarea a
două implanturi în poziția lui 4.3 și 4.4. Ulterior se
prezintă pentru reabilitare orală complexă.
Consult clinic: prognatism mandibular sever,
teleradiografia de profil punând în evidență un
decalaj al punctelor inter-incisive de 14 mm. La
examinarea OPT decalajul între coletul
implantelor și cel al dinților restanți este de 12
mm. Se observă de asemenea o atrofie marcată a
crestei mandibulare, cea maxilară fiind în condiții
bune. Dinții restanți nu prezintă mobilitate
patologică în urma traumatismului suferit. La
maxilar nu există posibilitatea inserării de
implanturi.
Evaluarea clinică analitică globală
Puncte cheie ale cazului:
 fractura mandibulară urmată de
osteosinteză: Există riscul apariției
unei alte fracturi în zona de
osteosinteză sau în zona
implanturilor? Probabil nu, dacă ținem
cont de antagoniști care este o
proteză parțială scheletată și de sexul
pacientului. Acestea ne conduc la
ideea că forța masticatorie nu este
foarte puternică.
 decalajele menționate: Este posibilă
refacerea funcționalității ADM în
condiții de psalidodonție?
Influențează aceste decalaje estetica
pacientului? Este posibilă o sunt etapele prin care continuăm?
biomecanică corectă a lucrării
protetice viitoare? Refacerea in
condiții de psalidodonție se poate
testa prin diverse metode, cea mai
simplă fiind tehnica wax-up, de
aceste rezultate depinzând și estetica
viitoare a pacientului. Obținerea unei
biomecanici bune depinde de
posibilitatea realizării unor sisteme de
ancorare a viitoarei lucrări protetice
care să nu suprasolicite structurile
osoase, odonto-parodontale și
implantare existente.
 hipertiroidia și fumatul: Influențează
boala de bază tratamentul pre și pro-
protetic sau pe cel final? Dar fumatul?
Dacă se ține cont de boala de bază
manoperele pre și pro-protetice pot fi
realizate în condiții de siguranță.
Boala de bază împreună cu fumatul
pot influența negativ, în timp,
rezultatele tratamentului.
Ierarhizarea terapeutică
Puncte cheie ale cazului:
 refacerea funcționalității ADM: Este
posibilă refacerea funcțiilor pierdute
(masticație, fizionomie, fonație)? Vor
fi restaurate integral funcțiile
pierdute? Probabil da. Probabil
funcțiile pierdute nu vor fi restaurate
în totalitate datorită vindecării
defectuase după osteosinteză.
Trebuie evaluat cât reușim să
refacem prin tratamentul propus.
 boala sistemică: Boala sistemică
infuențează realizarea etapelor de
tratament? Vezi răspunsul de la
conceptul anterior
 tratamentul: Etapele de tratament
efectuate au fost necesare? Care
Osteosinteza a fost cu siguranță
necesară. Inserarea de implanturi
este probabil unica soluție pentru a
câstiga ”dinți” pe acest câmp
protetic. Numărul implantelor poate fi
discutabil. Etapele prin care
continuăm sunt multe și trebuie
evaluat riscul aplicării lor. Probabil
sunt necesare colaborări
interdisciplinare.
 necesități profilactice și ergonomice:
Este nevoie de profilaxie ulterioară
terminării tratamentului și
dispensarizare? Soluția aleasă
asigură confortul pacientului (psihic,
eficiența masticației)? Clar, da!
Soluția aleasă trebuie să fie
explicată pacientului prin prisma
realității, discutată și înțeleasă de
pacient, urmată de acordul acestuia.
Terapeutic
Puncte cheie:
 plan de tratament: Putem propune un
plan de tratament care să refacă
funcțiile pierdute ale ADM? Cu
 siguranță da, testând înainte de
începerea tratamentului a limitelor
funcționale actuale ale ADM.
Minim invaziv
Puncte cheie:
 manopere: Sunt necesare manopere
care vor afecta și mai mult ADM? Cu
siguranță nu. Este important ca fiecare
element al câmpului protetic să fie
conservat și utilizat în planul de
tratament.
 investigații: Sunt necesare alte
investigații? Nu, cu excepția unui OPT
pentru identificarea și documentarea
situației clinice.
Individualizarea actului terapeutic
Puncte cheie:
 soluția terapeutică: Există o rezolvare
standard a acestui caz? Nu. Planul
de tratament este întodeauna
individualizat deși o serie de
diagnostice pot fi comune cu alți
pacienți
Evidence Based Dentistry
Puncte cheie:
 documentarea: Se poate face o
documentare științifică a cazului? Da.
(vezi PubMed sau alte baze de date).
Există articole sau studii care
abordează, descriu sau răspund
problemelor ridicate până acum? Da.
Biologic, psihologic, social
Puncte cheie:
 boala generală: Influențează boala
generală planul terapeutic ales și
acomodarea cu viitoarele piese
protetice? În general nu, dacă
pacientul este conștientizat asupra
limitelor tratamentului și dacă
constată că după realizarea lui își
recapătă funcțiile pierdute.
Noțiuni de management al pacienților
Medicii dentiști, în comparație cu alte profesii
(liberale sau nu), fac parte din categoria
prestatorilor de servicii, cele medicale, iar obligația
fiecăruia este de a furniza servicii de înaltă calitate
și să facă tot ceea ce este posibil pentru a oferi
fiecărui pacient o stare optimă de sănătate orală.
Pentru că pacienții sunt cea mai importantă
resursă a unui cabinet, gestionarea lor este
 integrarea psihocorticală: Există
dificultăți la asimilarea psiho-corticală
a viitoarelor proteze? Da. Orice
pacient are nevoie de o acomodare
cu acestea. Dacă sunt luate măsuri
suplimentare pentru stabilitatea
protezelor integrarea acestora se
face mai ușor și mai repede,
satisfacția pacientului fiind mai mare.
Intersistemic (integrativ sistemic)
Puncte cheie:
 homeostazia ADM: În situația clinică
dată este posibilă refacerea ei? Atât
timp cât sunt refăcute integral toate
funcțiile pierdute ale ADM este
posibil. Protezele parțiale nu reușesc
să refacă complet echilibrul tisular al
ADM, ci doar într-o proporție suficient
de mare ca să nu afecteze întreg
organismul.
 influența asupra SNC: Planul de
tratament poate influența SNC? Da,
până la apariția integrării psiho-
corticale.
Managerial
Puncte cheie:
 cost: Este un plan de tratament
costisitor? Da. Utilizarea implantelor
și a protezelor scheletate implică
costuri ridicate
 eficiență: Este un plan de tratament
eficient? Da, dacă reface fiziologic
funcțiile ADM
 cost/eficiență: Este rentabil acest
raport? Poate fi dacă manoperele pre
și proprotetice sunt corect efectuate,
iar soluția terapeutică aleasă reface
fucțiile pierdute ale ADM. Nu este
inclusă eroarea tehnologică pentru că
aparține tehnicianului și material este
suportată de acesta.
deosebit de importantă, obținând în acest fel
succesul profesional, social și nu în ultimul rând
financiar. Este important ca fiecare medic să
cunoască tipologia pacientulu și reacțiile posibile
ale acestuia din punct de vedere al implicațiilor în
managementului acestuia, consecință a serviciilor
medicale furnizate (fig. 7).
 FURNIZAREA
SERVICIULUI
SATISFACȚIE
Pacient Recomandare
loial a cabinetului
Figura 7.
Schema de management a pacienților
Așteptările pacienților
Legat de serviciile medicale acestea sunt:
 atmosferă prietenoasă
 să fie bnevenți tot timpul
 cabinetul să fie curat și confortabil
 să primească informațiile reale
individualizate stării lor de sănătate orală
 să le fie respectată intimitatea medicală
și personală
 să fie trimiși, dacă este necesar, la
specialiști
 să li se rezolve problema rapid
 să fie respectate programările
 reclamațiile să fie tratate cu seriozitate
 poate cel mai important: să nu doară
Drepturile pacienților
Sunt prevăzute în Legea Drepturilor
Pacientului nr. 46 din 21 ianuarie 2003. Mai jos
sunt selectate cele mai importante dintre acestea:
Capitolul I.
Dispoziţii generale
 Pacienţii au dreptul la îngrijirile medicale de
cea mai înaltă calitate de care societatea
dispune, în conformitate cu resursele umane,
financiare şi materiale.
 Pacientul are dreptul de a fi respectat ca
persoană umană, fără nici o discriminare.
În sensul prezentei legi:
INSATISFACȚIE
Inactivitate Reclamație Migrare
a) prin pacient se înţelege persoana
sănătoasă sau bolnavă care utilizează
serviciile de sănătate;
b) prin discriminare se înţelege distincţia
care se face între persoane aflate în
situaţii similare pe baza rasei, sexului,
vârstei, apartenenţei etnice, originii
naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor
politice sau antipatiei personale;
c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege
serviciile medicale, serviciile comunitare
şi serviciile conexe actului medical;
d) prin intervenţie medicală se înţelege
orice examinare, tratament sau alt act
medical în scop de diagnostic preventiv,
terapeutic ori de reabilitare;
e) prin îngrijiri terminale se înţelege
îngrijirile acordate unui pacient cu
mijloacele de tratament disponibile,
atunci când nu mai este posibilă
îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de
boală, precum şi îngrijirile acordate în
apropierea decesului.
Capitolul II.
Dreptul pacientului la informaţia medicală
 Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire
la serviciile medicale disponibile, precum şi la
modul de a le utiliza.
 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra
identităţii şi statutului profesional al furnizorilor
de servicii de sănătate.
 Pacientul internat are dreptul de a fi informat
asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie
să le respecte pe durata spitalizării.
 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra
stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale
propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei
proceduri, a alternativelor existente la
procedurile propuse, inclusiv asupra
neefectuării tratamentului şi neres-pectării
recomandărilor medicale, precum şi cu privire
la date despre diagnostic şi prognostic.
 Pacientul are dreptul de a decide dacă mai
doreşte să fie informat în cazul în care
informaţiile prezentate de către medic i-ar
cauza suferinţă.
 Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului
într-un limbaj respectuos, clar, cu
minimalizarea terminologiei de specialitate; în
cazul în care pacientul nu cunoaşte limba
română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în
limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte
sau, după caz, se va căuta o altă formă de
comunicare.
 Pacientul are dreptul de a cere în mod expres
să nu fie informat şi de a alege o altă persoană
care să fie informată în locul său.
 Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi
despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi
tratament, cu acordul pacientului.
 Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o
altă opinie medicală.
 Pacientul are dreptul să solicite şi să
primească, la externare, un rezumat scris al
investigaţiilor, diagnosticului, trata-mentului şi
îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
Capitolul III.
Consimţământul pacientului privind intervenţia
medicală
 Pacientul are dreptul să refuze sau să
oprească o intervenţie medicală asumându-şi,
în scris, răspunderea pentru decizia sa;
consecinţele refuzului sau ale opririi actelor
medicale trebuie explicate pacientului.
 Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa,
dar este necesară o intervenţie medicală de
urgenţă, personalul medical are dreptul să
deducă acordul pacientului dintr-o exprimare
anterioară a voinţei acestuia.
 În cazul în care pacientul necesită o intervenţie
medicală de urgenţă, consimţământul
reprezentantului legal nu mai este necesar.
 În cazul în care se cere consimţământul
reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie
implicat în procesul de luare a deciziei atât cât
permite capacitatea lui de înţelegere.
 În cazul în care furnizorii de servicii medicale
consideră că intervenţia este în interesul
pacientului, iar reprezentantul legal refuză să
îşi dea consimţământul, decizia este declinată
unei comisii de arbitraj de specialitate.
 Comisia de arbitraj este constituită din 3
medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi din
2 medici pentru pacienţii din ambulator.
 Consimţământul pacientului este obligatoriu
pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor
produselor biologice prelevate din corpul său,
în vederea stabilirii diagnosticului sau a trata-
mentului cu care acesta este de acord.
 Consimţământul pacientului este obligatoriu în
cazul participării sale în învăţământul medical
clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Nu pot fi
folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele
care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu
excepţia obţinerii consimţământului de la
reprezentantul legal şi dacă cercetarea este
făcută şi în interesul pacientului.
 Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-
o unitate medicală fără consimţământul său,
cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt
necesare diagnosticului sau tratamentului şi
evitării suspectării unei culpe medicale.
Capitolul IV.
Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa
privată a pacientului
 Toate informaţiile privind starea pacientului,
rezultatele investigaţiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul, datele personale
sunt confidenţiale chiar şi după decesul
acestuia.
 Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi
furnizate numai în cazul în care pacientul îşi
dă consimţământul explicit sau dacă legea o
cere în mod expres.
 În cazul în care informaţiile sunt necesare altor
furnizori de servicii medicale acreditaţi,
implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea
consimţământului nu mai este obligatorie.
 Pacientul are acces la datele medicale
personale.
 Orice amestec în viaţa privată, familială a
pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor
în care această imixtiune influenţează pozitiv
diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate
şi numai cu consimţământul pacientului.
 Sunt considerate excepţii cazurile în care
pacientul reprezintă pericol pentru sine sau
pentru sănătatea publică.
Capitolul V.
Drepturile pacientului în domeniul reproducerii
 Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în
care sarcina reprezintă un factor de risc major
şi imediat pentru viaţa mamei.
 Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi
servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale
normale şi sănătăţii reproducerii, fără nici o
discriminare.
 Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu
copii este garantat, cu excepţia cazului
prevăzut la Art. 26.
 Pacientul, prin serviciile de sănătate, are
dreptul să aleagă cele mai sigure metode
privind sănătatea reproducerii.
 Orice pacient are dreptul la metode de
planificare familială eficiente şi lipsite de
riscuri.
Capitolul VI.
Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri
medicale
 În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să
recurgă la selectarea pacienţilor pentru
anumite tipuri de tratament care sunt
disponibile în număr limitat, selectarea se face
numai pe baza criteriilor medicale.
 Criteriile medicale privind selectarea
pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament
se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi
Familiei în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la
cunoştinţa publicului.
 Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot
efectua numai dacă există condiţiile de dotare
necesare şi personal acreditat.
 Se exceptează de la prevederile alin. (1)
cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme.
 Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale
pentru a putea muri în demnitate.
 Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei,
al prietenilor, de suport spiritual, material şi de
sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La
solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor,
mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât
mai aproape de cel familial.
 Pacientul internat are dreptul şi la servicii
medicale acordate de către un medic acreditat
din din afara institutului.
Bibliografie
 Personalul medical sau nemedical din unităţile
sanitare nu are dreptul să supună pacientul
nici unei forme de presiune pentru a-l
determina pe acesta să îl recompenseze altfel
decât prevăd reglementările de plată legale din
cadrul unităţii respective.
 Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii
unde a fost îngrijit, plăţi suplimentare sau
donaţii, cu respectarea legii.
 Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale
continue până la ameliorarea stării sale de
sănătate sau până la vindecare.
 Continuitatea îngrijirilor se asigură prin
colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele
unităţi medicale publice şi nepublice,
spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau
de medicină generală, oferite de medici, cadre
medii sau de alt personal calificat. După
externare pacienţii au dreptul la serviciile
comunitare disponibile.
 Pacientul are dreptul să beneficieze de
asistenţă medicală de urgenţă, de asistenţă
stomatologică de urgenţă şi de servicii
farmaceutice, în program continuu.
Capitolul VII.
Sancţiuni
 Nerespectarea de către personalul medico-
sanitar a confidenţialităţii date-lor despre
pacient şi a confidenţialităţii actului medical,
precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului
prevăzute în prezenta lege atrage, după caz,
răspunderea disciplinară, contravenţio-nală
sau penală, conform prevederilor legale.
Capitolul VIII.
Dispoziţii tranzitorii şi finale
 Autorităţile sanitare dau publicităţii, anual,
rapoarte asupra respectării drepturilor
pacientului, în care se compară situaţiile din
diferite regiuni ale ţării, precum şi situaţia
existentă cu una optimă.
 Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să
afişeze la loc vizibil standardele proprii în
conformitate cu normele de aplicare a legii.