Facultatea de Medicină Dentară

Parodonțiul profund

Disciplina Parodontologie, anul de studiu V

Titular curs conf. Dr. Luminița Lazăr

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Principalele elemente ale parodonţiul marginal profund sunt:
- cementul radicular,
- desmodonţiul,
- osul alveolar.

Cementul radicular
Este un ţesut de tip conjunctiv,
cu un grad ridicat de
mineralizare, care acoperă
suprafaţa radiculară a dinţilor
şi uneori o mică porţiune din
coroana dintelui(fig.1).
fig.1 Raportul topografic între cement şi
smalţ.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Cementul radicular este mai gros în treimea mijlocie şi cel
mai gros în treimea apicală fiind produs de celule specializate:
cementoblaste, cementocite.

Cementul primar, acelular,

este dispus, în special, în
jumătatea coronară a rădăcinii.
Histologic prezintă linii de
apoziţie paralele între ele şi cu
suprafaţa dintelui, care
reprezintă apoziţia ciclică,
periodică, de cement (fig.2).

fig.2 Cementul acelular

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 În grosimea sa sunt prezente fibre de colagen,
denumite intrinseci, pentru ale deosebi de cele provenite din
ligamentul periodontal care sunt fibre extrinseci (fig3, 4).

fig.3 Porţiune din rădăcină şi ligamentul fig.4 Imagine electronomicroscopică

periodontal(PDL). AEFC- cementul fibrilar acelular a cementului acelular(AEFC).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Fibrele extrinseci sunt produse şi încorporate în matricea
cementului sub acţiunea cementoblaştilor. Aceste celule situate în
desmodonţiu, de-a lungul suprafeţei radiculare, formează o matrice
nemineralizată cementoid sau precement. În timp această matrice se
mineralizează.
Fibrele lui Sharpey sunt fibre desmodontale inserate cu un capăt
în cement şi mineralizate la acest nivel(fig.5,6).

fig.5 Fibrele Shapey

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

fig.6 Imagine electronomicroscopică: AEFC- cementul acelular, PDL- ligamentul
periodontal, ABP- osul alveolar propriu-zis, AB-osul alveolar

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Substanţa minerală a cementului acelular este
reprezentată de cristale fine de hidroxiapatită, care reprezintă
61% în greutate şi 31% în volum şi apă 12% în greutate şi
36% în volum.

Cementul secundar, celular

este situat în jumătatea apicală
a rădăcinii şi la nivelul furcaţiilor
dinţilor pluriradiculari.
Grosimea lui variază între 130
şi 200 µm.
Substanţa minerală este mai
redusă - 46% în greutate, iar
matricea organică, mai bogată,
este reprezentată de colagen
de tipul I (peste 90%) şi III
(aproximativ 5%), glico-proteine
şi proteoglicani. fig.7 Cementul celular

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Desmodonţiul

Este reprezentat de totalitatea

structurilor din spaţiul dento-
alveolar, care formează un
complex morfofuncţional. Spaţiul
dento-alveolar are forma de
clepsidră şi este vizibil pe
imaginea radiologică ca o zonă de
radiotransparenţă crescută(fig.9).
În medie spaţiul dento- alveolar
măsoară 0,35mm spre coroana
dintelui, 0,25mm spre apex şi
0,17mm în zona de rotaţie a
dintelui(hypomochlion).

fig.9 Imagine radiografică a spaţiul

dento-alveolar

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Dimensiunile desmodonţiului variază în funcţie de:
- vârstă,
- gradul de erupţie,
- gradul de funcţionalitate al dintelui,
- prezenţa proceselor inflamatorii,
- afecţiunile sistemice.

Suprafaţa alveolară totală variază între 50 şi 275 mm² pentru

monoradiculari şi aproximativ 450 mm² pentru pluriradiculari.

Componentele desmodonţiului sunt:

- substanţa fundamentală,
- celule,
- fibre,
- vase şi nervi.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Substanţa fundamentală este asemănătore cu cea a corionului
gingival.
Celulele au rolul de a menţine sistemul fibrelor ligamentului
periodontal prin sinteză de noi fibre şi remodelarea celor existente:
- celule mezenchimale nediferenţiate,
- fibroblaştii,
- osteoclaştii,
- cementoblaştii,
- osteoblaştii,
- odontoclaştii,
- celulele epiteliale,
- celulele de apărare.
Fibrele desmodontale sunt reprezentate în mare parte de
fibre de colagen 53-74%, puţine fibre de oxytalan şi rare fibre
elastice.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Fibrele de colagen sunt formate din fibrile şi sunt grupate în
benzi groase(fig.10), care în totalitate formează sistemul
ligamentului periodontal. Fibrele se inseră pe de o parte în osul
alveolar, pe de altă parte în cement şi au un traseu ondulat, ceea ce
le asigură un rol funcţional în preluare solicitărilor funcţionale
asupra dintelui. Porţiunea terminală a fibrelor încorporate în
cement sau osul alveolar poartă denumirea de fibre Sharpey.

fig.10 Fibre de colagen

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Fibrele ligamentului perio-
dontal sunt organizate în grupuri,
care se deosebesc prin direcţia lor:
- fibrele dento-periostale sau
ale crestei alveolare(ACF),
- fibrele dento-dentare sau
transseptale,
- fibrele orizontale(HF),
- fibrele oblice(OF),
- fibrele apicale(APF),
- fibrele interradiculare(fig.11).

fig.11 Fibrele ligamentului periodontal

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Osul alveolar

Reprezintă acea parte a oaselor maxilare care serveşte la

susţinerea şi menţinerea dinţilor şi este format din:
- osul alveolar propriu-zis,
- osul alveolar susţinător.

Osul alveolar propriu-zis este format dintr-o lamă subţire de os

care înconjură rădăcina şi reprezintă zona de inserţie a ligamentului
parodontal. Este cunoscut şi ca lamina dură sau lamina cribriformă şi
reprezintă corticala internă a osului alveolar.

Osul alveolar susţinător conferă suport alveolei şi este format din:

- osul medular, spongios sau trabecular,
- corticala externă(fig.12,13).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

fig.12 Secţiune transversală prin maxilar fig.13 Secţiune transversală prin mandibulă în
treimea coronară(a) şi în cea apicală(b)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Zonele cele mai bogate în os medular sunt la nivelul
tuberozităţii maxilare, a molarilor şi premolarilor inferiori.
Corticala externă este formată în principal din os haversian
şi este dispusă vestibular şi oral. Este acoperită de periost, un strat
fibros care conţine şi celule( osteoblaşti, osteoclaşti ), vase şi nervi.
Conturul crestei marginale a osului alveolar variază în
funcţie de forma rădăcinii şi este în general paralel cu joncţiunea
smalţ cement.
Septurile interdentare au dimensiuni şi forme diferite
adecvate zonei pe care o ocupă.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Dehiscenţa şi fenestraţia sunt defecte prin resorbţie la nivelul
corticalei externe a osului alveolar, care duc la descoperirea
rădăcinii subiacente(fig.14).

fig.14 Dehiscenţa(D) şi fenestraţia(F)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vascularizaţia şi inervaţia
parodonţiului marginal

Vasele sanguine
În interiorul mandibulei circulaţia
sanguină se face prin artera alveolară
inferioară şi ramurile sale:
- artera mentonieră(a.m.),
- artera sublinguală(a.s.),
- artera bucală(a.b.),
- artera facială(a.f.).
La maxilar, arterele alveolare
superioare, anterioare şi posterioare
(a.ap.), artera infraorbitară(a.i.) şi
artera palatină(a.p.) trimit colaterale
care prin anastomoze formează
plexul subalveolar şi plexul
interalveolar(fig.15).
fig.15 Vascularizaţia parodonţiului marginal

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Plexul subalveolar este
sursa arteriolelor periodontale
ascendente sau longitudinale
intraseptale.
Plexul interalveolar situat
în septurile interdentare
trimite ramuri oblice şi
transversale care perforează
lamina cribriformă şi prin
anastomoze cu arteriolele
periodontale ascendente
formează plexul vascular
periodontal.
În porţiunea coronară a
spaţiului dento-alveolar, plexul
periodontal se uneşte prin
anastomoze cu reţeaua
vasculară gingivală a plexului fig.16 Schema vascularizaţiei periodontale
cervico-gingival. a.a.i.-artera alveolară, a.d.-artera dentară,
a.i.-artera intraseptală, rr.p- ramuri perforante

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Gingia este vascularizată din trei surse:
- plexul periostal,
- plexul intraalveolar,
- plexul periodontal.
Inervaţia parodonţiului marginal
Fibrele nervoase aferente
şi eferente urmează de regulă
calea vaselor sanguine, cu care
formează complexe neuronale
ghidate şi susţinute de fascicule
de ţesut conjunctiv(fig.17).
Gingia osului maxilar este
inervată de nervii alveolari superiori
anteriori, mijlocii şi posteriori,
ramuri din nervul infraorbital,
nervul palatin mare, nervii
nazopalatini.
Gingia osului mandibular
este inervată de nervul bucal,
nervul mentonier pe versantul
vestibular şi nervul sublingual
pe versantul lingual. fig.17 Fibre nervoase periodontale
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Keukenhof

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.