Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lumina este un fel de energie eliberată de un atom si este formată din particule foarte mici numite fotoni.
Atomii sunt unitățile de bază ale materiei. Fiecare atom este format dintr-un nucleu și un set de electroni care
orbitează nucleul.
Nucleul se formează ca rezultat al forței nucleare puternice dintre protoni și neutroni.
Lumina prezintă proprietăți atât ale undelor, cât și ale particulelor, astfel încât să se poată comporta simultan ca
o particulă sau o undă. Einstein credea că lumina este o particulă sau foton, iar fluxul fotonilor este o undă.
Lumina este obținută din diverse surse, cum ar fi lumânări, lămpi și raze solare.
Ce este un LASER?
Cuvântul LASER este un acronim pentru “Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation”. Laserul este un dispozitiv care amplifică sau mărește intensitatea luminii și produce lumină direcțională.
Laserul nu numai că amplifică sau mărește intensitatea luminii, ci și generează lumina. Acesta emite lumină printr-un proces numit emisie stimulată de radiații care amplifică sau mărește intensitatea luminii. Unele lasere generează lumină
vizibilă, iar altele generează raze ultraviolete sau infraroșii invizibile.
În general, când electronul sare de la un nivel de energie mai mare la un nivel de energie mai mic, acesta emite lumină sau foton. Energia fotonului emis este egală cu diferența de energie dintre nivelurile de energie. Pierderea energiei
electronilor este atribuită întregului atom. Prin urmare, se poate crede că atomul se deplasează de la o stare de energie mai mare la o stare de energie mai mică.
Lumina laser este diferită de lumina convențională. Lumina laser are proprietăți extraordinare care nu sunt prezente în sursele de lumină obișnuite, cum ar fi soarele și lampa incandescentă.
Descriere
• Laserele medicale sunt dispozitive medicale care utilizează
surse de lumină focalizate precis pentru tratarea sau
îndepărtarea țesuturilor.
• Termenul „laser” înseamnă amplificarea luminii prin emisie
stimulată de radiații. Lumina obișnuită, cum ar fi cea de la un
bec, are multe lungimi de undă și se răspândește în toate
direcțiile. Lumina laser, pe de altă parte, are o lungime de undă
specifică. Este focalizat într-un fascicul îngust și creează o
lumină de intensitate foarte mare. Deoarece laserele se pot
concentra foarte precis pe zone minuscule, ele pot fi utilizate
pentru lucrări chirurgicale foarte precise sau pentru tăierea
țesuturilor (în locul unui bisturiu).
Fundamentele
Lungimea de undă (Wavefront sau wave length)
Un foton luminos (un singur pachet sau unitate de lumină) care călătorește de-a lungul unei linii sau se propagă sub forma unei unde.
Această cale de călătorie are o „lungime de undă” consistentă sau o distanță de la un punct al căii, până la punctul de pe acea undă pe care
unda începe să se repete. Această „lungime de undă” este caracteristică tipului de laser; adică CO2 este de 10,6 microni sau 10,6 x 10-6
metri. Laserul de neodim: YAG sau Nd: YAG are 1,064 microni, laserul KTP este de 0,532 microni sau 532 x 10-9 nanometri.
„Amplitudinea” acestei lungimi de undă este determinată de puterea emisă de laser si poate fi controlată de operatorul laserului.
Absorbţia
Tranzițiile electronice de la o stare orbitală la alta au loc prin folosirea unei surse specifice de energie de intrare
care poate fi absorbită în sistem provocând o tranziție a acelui electron către o stare de energie superioară.
Sursa acelei energii care provoacă stimularea se numește „mecanismul de stimulare” al sistemului care conține
electronii care urmează să fie plasați în tranziție.
În funcție de sistemul laser, „mecanismul de stimulare” poate fi sub formă de electricitate, o lampă de
intensitate mare sau chiar un tip de laser utilizat pentru a stimula un alt tip de laser.
Emisie spontană
Așa cum a fost descris de Niels Bohr în secolul al
XIX-lea, electronii care au fost „stimulați” la o stare de
energie superioară nu pot rămâne în acea stare pentru
o perioadă extinsă de timp.
Aceasta este considerată o stare „instabilă” pentru
și, dacă li se permite, vor „reveni spontan” la starea lor
de origine „în repaus sau la sol”. Când se întâmplă
acest lucru, această energie absorbită este eliberată
sub forma unui alt foton.
Astfel este descris procesul de „emisie spontană”.
Emisie stimulată
Când un atom în „starea excitată este lovit de un
foton emis anterior, acest atom revine spontan la„ starea
de bază ”, emițând astfel un foton identic cu frecvență,
lungime de undă identică și în armonie spațială și
temporală perfectă (în fază cu timpul și spațiu).
Acest proces se numește astfel „Emisia stimulată de
radiații”.
Procese de absorbție, emisie spontană și stimulată
sau radiații au loc simultan într-o cavitate de rezonanță
laser.
Componentele de bază ale unei cavități
laser