Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Facultatea Stomatologie. Discipilina Endodonție pediatrică

BILET DE EXAMINARE NR. 18

1. Clasificarea pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.
2. Metodele de tratament a pulpitelor dinţilor permanenţi cu rădăcini incomplet
formate.
3. Parodontita apicală acută a dinţilor permanenţi.

Caz clinic 18
Pacientul C., 11 ani. A căzut 2 zile în urmă și a fracturat marginea tăietoare a incisivilor
și sa adresat cu plângeri la defectul estetic și dureri neînsemnate de la rece.
La examinare coroanele dinților sunt fracturate în limitele dentinei, sondarea joncțiunii
smalț-dentină este slab dureroasă. Reacția termică este sensibilă. Percuția - indoloră. La
examinarea radiologică – schimbări patologice lipsesc.

1. Formulați diagnosticul prezumtiv.

2. Numiți metodele suplimentare de examinare.
3. Formulați diagnosticul final și argumentați-l.
4. Stabiliți planul de tratament și conduita acestuia.
 1. Formulați diagnosticul prezumtiv.
In baza anamnezei pacientului si a datelor de la examinare se va formula un
diagnostic prezumtiv
Fractura coroanei dintelui permanent fara lezarea pulpei sau fractura necomplicata a
coroanei dentare clasa 2 oms

2. Numiți metodele suplimentare de examinare.

Metode paraclinice-transiluminarea ,teste de vitalitate,examenul radiologic
 1. Fractura coroanei dentare în limitele dentinei dinților permanenți la copii. Diagnosticul.
Tratamentul. (cu rădăcini incomplete formate)
Copiii acuză dureri de la iritanți termici, mai ales de la rece.

La examinare se determică fractura coroanei dentare în limitele dentine. Linia fracturii poate avea
diverse forme. La transiluminare pot fi depistate fisuri mici pe marginile fracturii. Mobilitatea dintelui
poate fi neînsemnată. Percuția este slab dureroasă, mai ales în direcție orizontală.
Diagnostic: clinic și paraclinic.
Radiologic: lipsă de substanță a coroanei dentare, însă este țesut care acoperă cavitatea pulpară.
Grosimea acestui strat poate fi diferită. Rădăcinile pot fi la diferite etape de formare. Mai rar, poate fi
depistată lărgirea spațiului periodontal.
EOM este în limitele normei, însă în prima vizită, datele pot să nu fie concludente, d/ce poate fi
comoția pulpei în urma traumei. În asemenea cazuri nu trebuie să ne grăbim cu tratamentul
endodontic, d/ce treptat vitalitatea pulpei se restabilește.
Tratamentul:
Trebuie întreprins de urgență, prin excluderea infectării dentinare și măsuri de protejare a pulpei de
iritanți termici. Protejarea pulpei este posibilă cu coroane prefabricate (din metal sau mase plastice).
Tehnica:
1. Se adaptează coroana pe dintele afectat, iar suprafața vestibulară se perforează pentru efectuarea
EOM.
2. Dintele este tratat cu apă distilată caldă și apoi uscat.
3. Pe locul fracturii se aplică pe dentină paste cu acțiune odontotropă (Calmecină, Dycal, Life etc.);â
iar forma dintelui este restabilită cu material composite,
În cazul când coroana s-a fixat pe un dinte cu rădăcini formate, atunci peste 1-1,5 luni, ea se înlătură.

Dispensarizarea: urmărirea în dinamică asupra vitalității pulpei și a formării rădăcinilor dintelui

traumat.
Clasificarea pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.
1. Clasificarea pulpitelor dinţilor permanenţi la copii.

După OMS:
K.04. Maladii pulpare K.04.0. Pulpite.
K.04.00. Hiperemia pulpei. K.04.01. Acute.
K.04.02. Supurate (abces pulpar).
K.04.03. Cronice:
K.04.04. Cronice ulceroase.
K.04.05. Pulpite cronice hiperplazice (polip pulpar). K.04.08. Alte pulpite precizate.
K.04.09. Pulpite neprecizate.
K.04.1. Necroza pulpară. Gangrena pulpară.
K.04.2. Degenerescenţe pulpare: Calcule pulpare
(concremente); Denticuli; Pulpoliţi.
K.04.3. Formaţiuni anormale de ţesut dentinar dur în pulpă. Dentină secundară iregulară.

Clasificarea tradițională:
(după Euler și Meyer)
1. Pulpite acute:
 Seroase
 Parțiale
 Totale
 Purulente:
 Parțiale
 Totale
2. Pulpite cronice:
 Deschise:
 Ulceroase
 Granulomatoase
 Închise
3. Necroza pulpară
Clasificarea după Selter și Bender:
1. Pulpite reversibile
a. Pulpa intactă inflamată
b. Pulpita parțială acută sau cronică, dar fără necroză
2. Pulpita ireversibilă
a. Pulpita parțială cronică cu necroza parțială
b. Pulpita totală cronică
c. Necroza pulpară totală

Clasificarea după Kuntzel:

- Hiperemie pulpară
- Pulpită reversibilă
- Pulpită ireversibilă
- Pulpită simultan reversibilă și ireversibilă (parțial recuperabilă)
Clasificarea după Vinogradova:
1. Pulpite acute:
a. Seroase parțiale / totale
b. Purulente parțiale / totale
2. Pulpite cronice:
a. Simple
b. Proliferative
c. Proliferative hipertrofice
d. Gangrenoase
3. Exacerbarea pulpitelor cronice

2. Metodele de tratament a pulpitelor dinţilor permanenţi cu rădăcini incomplet formate.

Se va aplica tratamentul conservator:

- Amputația vitală
- Amputația înaltă
- Tehnica Fortier
- Procedeul Frank

Amputaţia înaltă (pulpectomia parţială) constă în îndepărtarea pulpei coronare şi a unei părţi a celei
radiculare în scopul menţinerii părţii apicale a pulpei şi a zonei de creştere a rădăcinii.
Indicată numai în cazul dinţilor cu rădăcini incomplet formate în cazurile când nu numai pulpa
coronară dar şi cea radiculară sunt implicate într-un proces inflamator cronic.
 pulpitele cronice gangrenoase;
 pulpite cronice exacerbate cu implicarea ţesuturilor parodonţiului;
 fracturi coronare cu deschiderea pulpei şi infectarea profundă a pulpei, dacă de la momentul
traumei a trecut mai mult de 48 ore.
Tehnica:
- anestezie locală şi izolarea dintelui;
- prepararea cavităţii carioase;
- deschiderea camerei pulpare;
- înlăturarea pulpei coronare;
- amputarea pulpei radiculare (1/3, 1/2, 2/3 din canal) cu freze rotunde sau cu pulpoextractoare,
- hemostaza şi spălarea canalelor fără presiune cu ser fiziologic, soluţii de hidroxid de calciu;
- tamponarea canalului cu bulete sterile;
- aplicarea pastei de coafaj (pe bază de hidroxid de calciu cu priză rapidă);
- aplicarea bazei de ciment şi a obturaţiei definitive.
Controlul clinic şi radiologi se efectuează la 2 săptămâni, 3 , 6 , 12 luni.

Procedeul FRANK de închidere a apexului (biopulpectomie - apexificare). Are aceleaşi indicaţii ca şi
la amputaţia înaltă. După înlăturarea pulpei coronare, se îndepărtează pulpa radiculară până la nivelul
apexului radiologie, folosind instrumentele endodontice cu o atenţie deosebită pentru a nu leza pereţii
subţiri şi incomplet formaţi ai rădăcinii sau a nu depăşi foramenul apical deschis.

Tehnica lui FORTIER. Obturaţia de canal în biopulpectomie se face cu ZOE, cu sau fără de plasarea
apicală a pastei pe bază de hidroxid de calciu, con de gutapercă central "inversat",iar restul conurilor se
aplică normal, utilizând tehnica de condensare laterală a materialului de obturaţie radiculară.
3. Parodontita apicală acută a dinţilor permanenţi.
Prima fază -etapa de intoxicare a periodonțiului.
 Infecția nu a pătruns în țesuturile periapicale, are loc hiperemia reactiva a vaselor sanguine.
 Copiii au senzații de greutate și de încordare în regiunea dintelui.
Faza a doua-apariția procesului exudativ seros.
 Se manifesta prin evoluție progresivă ,
 dureri permanente, moderate, localizate.
 Durerile se intensifică noaptea.
 În etapa incipientă copiii indica dintele care au o cavitate carioasă medie sau profundă.
 Sondarea- nedureroasă.
 Percuția- dureroasă.
 Gingia in regiunea dintelui este edemațiată și hiperemiată,
 palpație dureroasă.
 Ganglionii limfatici regionali sunt măriți , mobili și slab dureroși la palpare.
Faza a treia- cea purulentă
 Evoluția vertiginoasă, cu simptome de intoxicatie generală.
 Durerile- localizare, permanente, pot sa iradieze.
 Copilul evita orice contact cu dintele, durerile se intensifică de la cald, iar de la rece se
micsorează
Clasificarea parodontitelor apicale ale dinților permanenți dupa T. Vinogradova
I. Localizarea procesului: -apicala; -marginala;
II. Etiologie: -infecțioasă; -traumatică; -toxica; -medicamentoasă.
III. Evoluția clinică:
-acută: a)traumatică; b) purulentă;
-cronică: a)fibroasă; b) granuloasă; c) granulomatoasă;
-exacerbarea formelor cronice ale parodontitelor.
IV. Schimbările pato-morfologice:
-inflamația acută: seroasă, purulentă;
-inflamația cronică: fibroasă, gangrenoasă, proliferative

Etiologia și patogenia parodontitelor apicale

● Cea mai frecventa cauza este caria dentara;
● Germenii și produsele activității lor vitale duc la apariția procesului inflamator în
pulpă, la necroza ei , ți ulterior la inflamarea tesuturilor parodonțiului.
● În pulpa necrotizată predomină streptococii(98.8%), bacili grampozitivi(56%),
stafilococii(27,5), diplococii, fungii. Aceste microorganisme au proprietăți agresive
asupra țesuturilor periapicale, formînd fermenți: hialuronidaza, fibrinolizina,
plasmocoagulaza.

Factorii care determină patogeneza parodontitelor dinților permanenți

● Canale radiculare largi;
● Existența în canalele radiculare a unui strat de dentină slab mineralizată;
● Legătura directă a pulpei cu periodontul în toate perioadele de dezvoltare;
● Numar mare de capilare și de elemente celulare in periodonțiu;
● Corticala osului alveolar este poroasă;
● Osul alveolar este slab mineralizat, cu largi spații medulare.