TEMA: ETIOLOGIA ,PATOGENIA

,TABLOUL CLINIC,DIAGNOSTICUL SI
TRATAMENTUL ABRAZIUNILOR
PATOLOGICE GENERALIZATE A
DINTILOR
A efectuat studenta anul V gr S1205 :
Lozovanu Galina
 ETIOLOGIA ABRAZIUNII PATOLOGICE
GENERALIZATE A ȚESUTURILOR DURE DENTARE
Caracterul abraziunii depinde de:
Tipul de ocluzie
Rezistența țesuturi dure
Tipul de masticația
Mărimea presiunii masticatorii
Topografia Brezei dentare, prezenta si mărimea lor
Consistentă alimentelor
Influența factorilor externi in raport cu profesia
Starea generală a organismului
A.Scerbacov (1984) a sistematizat factorii etiologici ce pot duce la abraziunea dentara
patologica:
Insuficienta funcționala a țesuturilor dure, condiționata de morfologia lor deficienta:
Congenitala – ca urmare a dereglărilor de amelo- si dentinogeneza
Ereditara – de tipul maladiei Capdepond
Dobândita – ca urmare a proceselor neurodistrofice, dereglări ale Sistemului cardiovascular si
a aparatului endocrin, dereglări ale metabolismului de diferita etiologie
Suprasolicitarea funcționala a dinților condiționata de:
Edentația partiala (micșorarea nr dinților antagoniști in ocluzie, funcția mixta, etc.)
Parafunctiile musculare (bruxismul)
Hipertonusul mușchilor masticatori de proveniența encefalica sau condiționat de profesie
(vibrare, încordare fizica)
Trauma cronica a dinților (in același nr si obiceiuri nocive)
Factorii profesionali nocivi
 PATOGENIA ABRAZIUNII PATOLOGICE
GENERALIZATE A ȚESUTURILOR DURE DENTARE
Mecanismul dezvoltării, sporirii si caracterul abraziei țesuturilor dure va depinde de etiologie, varietățile
si particularitățile individuale de ocluzie influențate de contactele dento-dentare in mișcările
funcționale de propulsie si lateralitate a mandibulei. Este clar ca acest proces ca depinde de rezistenta
țesuturilor dure. In condiții de norma smaltul este cel mai dur țesut al organismului, având diferita
adâncime – 408 – 334 kg/mm2.
Aceleași particularitati sunt caracteristice si pentru țesutul dentinare, acesta, însa, având o rezistenta
mult mai scăzuta. In zonele porțiunii coronare rezistenta dentinei ajunge la 84 – 48 kg/mm2, având
tendința de descreștere spre apexul radicular.
Pe parcursul vieții indicii rezistentei țesuturilor dure variază considerabil in raport cu starea generala a
organismului. Sub influenta abraziunii cu timpul pe suprafețele ocluzale ale dinților apar zone de
dentina lipsite de smalt. Rezistenta dentinei in aceste zone la suprafata este mai mare decât in zonele
protectate de smalt si atinge 100-110 kg/mm2. Acest fenomen se lămurește printr-o mineralizare mai
intensa a zonelor dezgolite ca rezultat al stimulării metabolismului prin acțiunea excitanților externi si
este solicitata ca o reacție de compensare.
 TABLOUL CLINIC AL ABRAZIUNII PATOLOGICE
GENERALIZATE A ȚESUTURILOR DURE DENTARE
Simptomul principal evidențiat in cadrul examenului medical al pacientului este prezenta
abraziunii avansate a țesuturilor dure ale dinților sau ale unui grup de dinti, care a dus la
dereglările de structura anatomica a coroanelor.
In raport cu tipul ocluziei se va găsi si tipul de abrazie:
La pacienții cu tipul de ocluzie cap la cap – abraziei sunt supuse marginile incisivale si suprafețele
ocluzale a tuturor dinților
In caz de ocluzie deschisa abraziei avansate – sunt supuși dinții ce se găsesc in contact, iar ceilalți
dinti își păstrează forma anatomica
La pacienții cu ocluzia ortognatica – acest proces este localizat pe sectoarele suprafețelor
vestibulare ale dinților frontali inferiori si respectiv celor orale ale antagoniștilor in raport cu gradul
de supraacoperire
Pentru ocluzia adânca – este caracteristica abrazia suprafețelor vestibulare ale dinților frontali
inferiori si a celor orale ale antagoniștilor
Abrazia progresiva duce la modificări estentiale in tot complexul dinte-
parodont.
Afara de hipermineralizarea țesuturilor dure au loc schimbări in pulpa si
parodont. Dupa H. Kalamkarov aceste schimbări se manifesta prin:
Vacuolizarea stratului de odontoblasti
Sclerotizarea vaselor sanguine
Lezarea nervilor
Dezvoltarea atrofiei pulpei
CLASIFICAREA. FORMELE CLINICE
Grozovski a evidențiat 3 forme:
Verticala – se întâlnește la pacienții cu ocluzia ortognatica când abrazia este localizata pe
suprafețele vestibulare ale dinților frontali inferiori si pe cele palatinale ale antagoniștilor, sau
invers, in caz de raport interdentar caracteristic pentru progenie.
Orizontala – se manifesta când sunt lezate suprafețele orizontale ale dinților, este tipica pentru
ocluzia dreapta.
Mixtă – când particularitățile de ocluzie si factorii etiologici duc la abrazia suprafețelor verticale si
orizontale ale dinților.

Kurleandski deosebește 2 forme clinice:

Localizata – este caracteristica abrazia locala a dinților de pe un sector al unei sau ambelor
arcade dentare.
Generalizată – se manifesta printr-un proces ce cuprinde toți dinții.
Gavrilov deosebește 2 forme de abrazie dentară:
Limitată – este caracteristic localizarea procesului pe un dinte sau un grup de dinti
Difuza – este caracteristic micșorarea uniforma a inaltimii coroanelor dinților prezenți

G.Carcusa deosebește 3 grade de abrazie:

Sunt abraziati cuspizi dinților laterali si marginile incisivale ale frontalilor
Coroanele dinților sunt abraziate pana la nivelul suprafețelor de contact interdentar
Coroanele sunt abraziate pana la gingie

V.Kopeikin la fel evidențiază 3 grade de abrazie in raport cu adâncime procesului:

Corona este lezata pana la 1/3 din înălțime sa
Coroana este lezata in limitele 1/3 – 2/3
Porțiunea coronară lezata depășește 2/3
M.Busan a elaborat următoarea clasificare a abraziune dentare:
Dupa stadiile de dezvoltare:
Fiziologica – in limitele smaltului
De trecere – in limitele smaltului si partial ale dentinei
Patologica – in limitele dentinei
Dupa profunzimea lezării:
Pana la 1/3 din inaltimea coroanei
De la 1/3 pana la 2/3 din inaltimea coroanei
De la 2/3 din inaltimea coroanei pana la gingie
Dupa planul lezării:
Orizontala
Verticala
Mixta
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS ABRAZIUNII
PATOLOGICE GENERALIZATE A ȚESUTURILOR DURE
DENTARE
ratament medicamentos local:
ionoforeza(sol. lidocaini 1%, sol. novocaini 2%, sol. dicaini 2%);
fricţiunea pastelor anestetice (pasta de fluor, stronţiu);
aplicarea lacurilor (fluor-lac, durafat, silcot);
proceduri fizioterapeutice (sol. calcii chlorati 10%, sol. calcii gliuconati 10%);
aplicarea soluţiilor de mineralizare (Remodent,sol. calcii gliuconati 10%);
aplicarea preparatelor fluorate (lacuri Durafat, silcot)
paste dentare fluorate (fluodent, extradent);

Tratament medicamentos general:

Paralel cu terapia locală, se recomandă administrarea glicerofosfatului de calciu în combinare cu
polivitamine şi vit.D.
TRATAMENTUL PROTETIC AL ABRAZIUNII
PATOLOGICE GENERALIZATE A ȚESUTURILOR DURE
DENTARE FORMA COMPENSATA
În fazele incipiente ale abraziunii (gradul I), fara micșorarea DVO când arcadele dentare sunt
integre, tratamentul ortopedic poarta un caracter complex, orientat spre lichidarea hiperesteziei
cu intensificarea proceselor de remineralizare.
Se indică deasemenea crearea a cel puţin trei puncte de contact (dupa triunghiul Bonwill) din
materiale rezistente(incrustaţii sau coroane de înveliş).
În cazul breşelor dentare se vor confecţiona punţi dentare sau proteze parţial mobilizabile.

Tratamentul protetic al pacienţilor cu abraziune dentară generalizată de gradele II şi III de forma

compensată este foarte dificil şi depinde nu numai de gardul de abraziune dar şi de lipsa sau
prezenţa breșelor dentare. Tratamentul se efectuează în două faze.
În prima fază se va urmări nu numai crearea spaţiului interocluzal necesar, dar şi restructurarea
reflexului miotatic muscular. Se vor folosi aparate ce permit realizarea dezocluziei consecutive
(inițial în zona frontală, apoi consecutiv în zonele laterale).
TRATAMENTUL PROTETIC AL ABRAZIUNII
PATOLOGICE GENERALIZATE A ȚESUTURILOR DURE
DENTARE FORMA DECOMPENSATA
Forma decompensata – este forma complicata a ocluziei reduse.

Mai complicat este tratamentul pacienţilor cu abraziune patologică forma decompensată,

adică cu micşorarea DVO. În aşa cazuri indiferent de starea arcadelor dentare, tratamentul va fi
efectuat în două etape şi va fi foarte îndelungat şi anevoios, cu necesitatea unei perseverenţe
deosebite atât din partea medicului cât şi a pacientului.
La prima etapă se utilizează aparate ortopedice (gutiere dentare,dentogingivale,aparate
ortodontice, proteze parţial mobilizabile) confecţionate conform indicaţiilor clinice individualizate.
Aceste aparate majorând DVO, pun elementele sistemului stomatognat în noi condiţii
funcţionale, astfel prin întindere se majorează lungimea fiziologică a muşchilor, ceia ce duce la
apariţia hipertonusului muscular şi restructurarea muşchilor. Sarcina principală în reabilitarea
acestor pacienţi,este adaptarea funcţională a muşchilor.