Etica medicala

       Asa cum am mentionat anterior, etica medicala

este o ramura a eticii normative aplicate.
Aplicabilitatea ei trebuie înteleasa concordant cu
aparitia de tehnologii noi si cu cerintele publice
privind practica medicala.

Aspecele morale pot fi raportate la doua grupuri

valorice principale: valorile medicului si valorile
pacientului.
               
Exista reglementari specifice privind cele doua
grupuri valorice si relatia dintre ele. Aceste coduri
de conduita profesionala includ: juramântul lui
Hippocrate, principiile etice ale AMA privind
drepturile medicului si drepturile pacientului, si
Legea privind drepturile pacientului.
               
Conform acestor prevederi, pacientii au dreptul legal
de a participa la deciziile privind îngrijirea medicala
ce le va fi acordata, dreptul de a primi raspunsuri
rezonabile la cererea de îngrijire, si dreptul de a li se
asigura o explicare a costurilor, indiferent de sursa
de plata.
               
Decizia etica nu este întotdeauna atât de facila cât
lasa de înteles profilul teoretic. Exista un model
general de urmat în astfel de decizii.
               
Premiza initiala în fata unui anume caz clinic
stabileste ce ar trebui sau n-ar trebui facut în cazul
respectiv. Trebuie cunoscute si definite exact
motivatiile (medicale, sociale, legale, personale) de
sustinere a premizei initiale, furnizând totodata si
justificarea acestor motivatii - într-un cuvânt,
argumentul etic al premizei.

Pentru fiecare premiza trebuie definite una sau mai

multe contrapremize, sustinute si ele de motivatii si
justificari.
               
Evaluarea consta în cântarirea diverselor motivatii
stabilite, si alegerea celei mai justificate. Când
persista îndoiala, se poate apela la ajutor exterior
(colegi, specialisti, pacient si familie, comitete etice,
alte forme de consiliere) pentru a clarifica aspectele
generale ale cazului (consistenta si coerenta
argumentului), si pentru a stabili alternativa de
urmat (acceptarea premizei initiale, acceptarea
contrapremizei, sau formularea unei noi premize ca
rezultat al modificarii premizi initiale sau a
contrapremizei).
               
Actiunea medicului e dictata de decizia etica luata,
si vizeaza ce este sau nu de facut.

Principii de etica medicala

Si în privinta principiilor generale de etica medicala
exista o diicultate de aplicare practica. Cel mai
important lucru ar fi, logic, ca interventia medicului
sa nu faca rau. De multe ori alte principii primeaza,
astfel ca stabilirea prioritatilor revine strict
medicului, functie de caz.
Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele
asumate prin profesie, însemnând a spune
pacientului adevarul despre situatia lui si mentinerea
confidentialitatii privind cazul respectiv.

Autonomia, mult încurajata etic, presupune accesul

liber al pacientului la informatii privind situatia sa,
participarea lui la formularea deciziilor, si ajutorul
dat pacientilor deficienti pentru a-si putea exercita
autonomia.

Beneficienta presupune obligatia medicului de a face

bine, de a ridica gradul de sanatate al comunitatii
respective.

Nonmaleficienta este obligatia de a nu face rau.

Singurele acte de agresiune intentionata acceptate
în medicina sunt cele menite sa faca bine
pacientului (ex. interventii chirurgicale, încalcarea
confidentialitatii la cererea autoritatilor în cazul în
care un pacient se constituie în pericol pentru o alta
persoana).

În anumite situatii medicul poate încalca anumite

reguli perfect constient de posibilele efecte nedorite
(ex. citostatice cu toxicitate crescuta peste dozele
maxime) pe baza unui risc calculat.

Justitia este chemata sa intervina în multe aspecte

de natura etica. În probleme procedurale (ex. primul
venit, primul tratat), probleme de distributie a
tratamentelor (mai ales când exista resurse de
tratament limitate), probleme de compensatie, si
cele care interpun medicul între pacient si societate
(discriminarea persoanelor cu diverse handicapuri).