UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE FARMACIE
REZIDENȚIAT SPECIALIZAREA FARMACIE GENERALĂ
STAGIUL BIOETICĂ

REFERAT

Aspecte etice în clinica oncologică

Coordonator științific:
CONF.UNIV.DR. ILIESCU DAN MARCEL

REZIDENT:
Nazif Berna

CONSTANȚA
2023
 Pentru practicarea competenta a terapiei oncologice sunt necesare in afara cunoasterii
specializate, stiintifice in domeniu si a standardelor actuale de etica medicala. Etica medicala
nu se substituie insusirilor traditionale necesare ca integritate, competenta, onestitate si
respect fata de pacienti si colegi. Etica clinica favorizeaza relatiile medic-pacient in interiorul
structurilor administrativo-economice si chiar politice existente pentru a atinge obiectivul
decizional corect. Trebuie sa recunoastem ca etica si moralitatea, spre deosebire de lege, nu
pot fi impuse dar, in prezent, exista tendinta de legalizare a principiilor etice.

Exista doua concepte de etica morala si drept, cel anglosaxon si cel latin, fiecare
fondate pe sisteme de valori opuse. Sistemul anglo-saxon graviteaza in jurul libertatii
individuale de a decide inclusiv moartea, in timp ce al doilea pune pe primul plan salvarea
vietii. Practicianul are libertatea de a-si urma etica personala. Omul este subiect de drept prin
insasi nasterea sa. Indivizibilitatea persoanei (ca spirit/corp) are ca principiu de drept
inviolabilitatea acesteia.

Principalele drepturi ale pacientilor stabilite de catre O.M.S. regasite si in Legea

Drepturilor Pacientilor, Nr. 46/2003 sunt:
1. Orice persoana are dreptul de a fi respectata ca fiinta umana.
2. Orice persoana are dreptul la autodeterminare.
3. Oricine are dreptul la integritate fizica si mentala si la securitatea persoanei sale.
4. Oricine are dreptul de a pretinde respectarea intimitatii sale.
5. Oricine are dreptul la respectarea valorilor sale morale si culturale precum si a
convingerilor sale filozofice.
6. Oricine are dreptul la o protectie corespunzatoare a sanatatii asigurata prin masuri
preventive si curative care urmaresc atingerea nivelului personal optim de sanatate.

Aplicarea setului de drepturi ale pacientilor implica asigurarea acestora fara

discriminare; drepturile trebuiesc respectate in mod egal. Daca pacientul nu poate dispune de
drepturile sale, acestea vor fi exercitate de reprezentantul sau legal.

Relatia dintre lege si etica trebuie sa fie clara si necontroversata. Ea apare din traditia
iudeo-crestina privind drepturile, datoriile, responsabilitatile si obligatiile traduse in
conceptele de justitie, echitate si dreptate. Dar orice datorie legala "se bazeza pe o obligatie
morala si nu orice obligatie morala implica o datorie legala". Atat legea cat si etica sunt
normative ce reflecta opinia publica si moravurile curente. Unele cerinte etice sunt prea vagi
pentru a fi translate in lege sau nu exista inca un consensus legal. Uneori legea nu este un

1
substitut pentru consensul moral, interventia legala ducand inevitabil la "legalism". Rolul
comitetului de etica incepe acolo unde se sfarseste legea.

Etica medicala respecta 4 principii de baza:

1. respectul pentru autonomia pacientului;
2. grija de a nu face nici un rau;
3. caritatea si grija de a face bine;
4. dreptatea si respectul pentru demnitatea umana;
S-au observat doua modificari esentiale in domeniul etic si anume:
1. Relatiile medic-pacient au evoluat de la aspectul paternalist in care medicul face
alegerea deciziei spre "binele" pacientului, catre o negociere intre doi parteneri egali; in final
pacientul informat va decide, in mod autonom, conduita terapeutica. Problema ingrijirilor
paliative si terminale aduce in prim-plan necesitatea informarii si comunicarii efective a
prognosticului si a scopurilor terapiei.
2. A doua schimbare majora survenita se refera la analiza economica privind costurile
si beneficiile intrucat economic si politic se limiteaza libertatea decizionala atat a medicului
cat si a pacientului, existand o contradictie potentiala cu drepturile pacientului, in esenta, intre
preferinte, valori si scopuri ale medicului si pacientului si costurile si resursele limitate.
Progresele stiintifice si tehnologice au pus noi probleme etice conflictuale:
- Balanta intre binele individului si binele comun al societatii.
- La care subgrupe de pacienti ar trebui utilizate terapii cu costuri si toxicitati inalte
care ar putea prelungi viata.
- Exigenta pacientilor care reclama accesul la medicina moleculara pune probleme
atat de costuri cat si de confidentialitate, consimtamant informat, tratament (ex. testare
BRCA).
- Cand trebuiesc oprite eforturile de prelungire a vietii.
Principalele probleme care genereaza conflicte etice sunt:
- scopul actului medical poate fi discutabil in unele situatii;
- nu este intotdeauna posibil sa fii si eficient si binevolent;
- nu exista suficienta "asigurare medicala", chiar in tarile dezvoltate;
- eficienta tehnicii depinde si de scopul pe care si-l propune medicul.
- serviciile medicale nu sunt echitabil distribuite, unii medici care practica medicina
privata pot perpetua injustitia sociala;
Consimtamantul informat si principiile sale etice

2
 Primul caz legal privind consimtamantul informat a fost utilizat in 1767. Astfel in
cazul unui pacient caruia doi chirurgi i-au recomandat fracturarea unui calus vicios pentru a
ameliora alinierea oaselor, tribunalul a judecat ?ca este uzul si legea chirurgilor sa obtina
consimtamantul pacientilor inainte de operatie si ca cei doi chirurgi au violat regula
binecunoscuta si acceptata a consimtamantului. Termenul actual de "consimtamant informat"
a aparut in 1957 (Salgo vs. Leland Stanford University Board of Trustees). In fapt,
consimtamantul informat respecta autonomia pacientului (autoguvernare, dreptul la libertate
si intimitate, alegerea individuala, libertatea de a-si urma propria vointa, de a-si urma propriul
comportament si de a fi propria persoana). In fata optiunilor terapeutice limitate in cancer, in
trecut medicii ascundeau diagnosticul pentru a mentine confortul moral al pacientilor. In
prezent autonomia si autodeterminarea pacientilor sunt primordiale.

In fapt, consimtamantul informat trebuie sa contina trei informatii de baza:

1. riscurile sau efectele adverse care pot fi rezonabil anticipate;
2. beneficiile terapiei care pot fi rezonabil anticipate;
3. alternative terapeutice care sunt indicate si care pot fi avantajoase.
Toate aceste trei componente au o greutate egala, chiar daca exista elemente de risc
care ar putea fi luate in vedere din punct de vedere legal. Aceasta implica, in oncologie,
importanta ca pacientul sa distinga si sa inteleaga limitele tratamentelor medicale si diferenta
intre tratamentul curativ, adjuvant si paliativ. Consimtamantul informat trebuie sa fie mai
mult decat acceptul sau refuzul tratamentului recomandat, el trebuie sa includa si alte optiuni
terapeutice rezonabile.

Consimtamantul informat are trei componente:

- Comunicarea diagnosticului, prognosticului, riscurilor si beneficiilor asociate cu

optiunile si alternativele posibile de tratament.

- Pacientul trebuie sa fie capabil sa inteleaga informatia, nevoile si valorile proprii, sa

o utilizeze rational si sa comunice optiunea de tratament.

- Pacientul trebuie sa aleaga liber fara presiuni din partea medicului sau a oricarei alte
persoane.

Consimtamantul informat este un proces de comunicare si dialog, astfel incat

pacientul sa fie capabil sa se exercite direct autonomia si controlul asupra deciziilor. Odata cu
cresterea costurilor sanatatii, introducerea DRG (Diagnostic Related Groups) si "industria

3
asigurarilor" care monitorizeaza deciziile in spitalizare, pacientii si medicii nu mai sunt
singurele "parti" implicate in decizia terapeutica. Totusi exista critici pentru care maniera
paternalistica poate fi deosebit de utila in sensul asumarii unui sfat bun, a unei
responsabilitati implicite si a unei empatii fata de cel suferind. Medicii trebuie sa fie pregatiti
sa raspunda la intrebarea "ce ati face daca ati fi in aceasta situatie".

Discutarea prognosticului este o parte necesara a comunicarii si a procesului de luare

a deciziei si a optiunii terapeutice. Multi pacienti isi supraestimeaza probabilitatea de
supravietuire pe termen lung, iar in stadiile terminale cred ca scopul tratamentului paliativ
este de a-i vindeca. Comunicarea prognosticului trebuie asociata cu mentinerea in prim-plan a
dorintei de ajuta pacientul sa-si mentina speranta. Astfel se pot retine informatii care ar fi
nocive pacientului si care daca ar fi comunicate ar influenta participarea acetuia la luarea
deciziei

O problema actuala este faptul ca unii pacienti si familiile lor iau decizii privind
terapia inainte de discuta cu oncologul, bazandu-se pe informatii din mass-media (ex.
transplantul medular).

Luarea constimtamantului

Consimtamantului se ia, in general, inainte de aplicarea unui tratament. Totusi

asentimentul pacientului fata de tratamentul aplicat trebuie sa existe pe toata perioada de
aplicare a acestuia. Consimtamantul nu reprezinta un mandat in alb, medicul si pacientul
trebuie sa se gaseasca intr-un dialog permanent, bolnavul fiind ultimul si unicul judecator al
propriilor interese. Deasemeni este imoral ca pacientul sa consimta la o manopera care ii
aduce prejudicii fara a le cunoaste in prealabil.

Consimtamantul se obtine, de obicei, de la pacientul constient si competent din punct de

vedere juridic. Daca acest lucru nu este posibil, familia este cea care isi va da acordul pentru
aplicarea tratamentului propus. Daca nici familia nu este accesibila, medicul va trebui sa
consulte comisia de diagnostic si tratament si daca nici aceasta nu este posibil, el este cel care
decide in baza constiintei si competentei sale. Neobtinerea consimtamantului este un motiv
de abtinere de la tratament cu exceptia cazurilor de urgenta.

Consimtamantul este luat de catre medicul curant dupa ce i-a oferit pacientului toate
informatiile de care are nevoie pentru luarea deciziei. In oncologie, consimtamantul este
foarte important, motiv pentru care se va lua intotdeauna scris sub semnatura.

4
 Erori medicale si prevenirea lor

Eroarea este considerata ca fiind "umbra eterna a gandirii medicale". Fara exagerare,
eroarea, poate fi considerata uneori o problema de personalitate psihologica. Caracterul cel
mai periculos al prejudecatii este bipolaritatea care este determinata psihologic. Unii sunt
conservatori (pripit conservatori), intarziati in stereotipii de gandire iar altii sunt liberali
(pripit liberali), grabiti sa accepte noutatile. Ambele tipuri de personalitati exprima aceiasi
eroare din perspective opuse. Nu trebuie facuta confuzia intre greseala (imputabila) si eroarea
medicala

Eroarea s-ar putea rezolva prin cuantificare, prin transpunerea gandirii medicale in
gestionare matematica.

Diferentierea intre eroare si greseala

"Greseala de diagnostic" este cauza majoritatii cauzelor legale castigate de pacienti in

fata medicilor. In fata posibilitatii unui cancer medicul trebuie sa documenteze clar
pacientilor conduita investigationala necesara, urmarirea trebuie documentata in fisa imediat
ce este facuta cu data si semnatura. Cele sapte semne clasice ale cancerului sunt ignorate in
cazurile de malpraxis. Formatiuni tumorale nebiopsiate, sange in scaun si urina, modificari
hematologice, radiografii cu leziuni ignorate sunt cele mai frecvente greseli de diagnostic. La
aceasta se adauga greseala de a nu efectua examen clinic corect, complet si greseala de a nu
consulta specialistul in domeniu.

5
 Bibliografie

[1] Astarastoae V., Trif A. B., Esentialia in bioetica, Cantes, 1998.

[2] Cookson R. Dolan P., Principles of justice in health care rationing, Journal of Medical
Ethics, 2000, 26, 232-329.

[3] Daugherty C., Siegler M., Ethical Issues in Oncology and Clinical Trials In Cancer
Principles & Practice of Oncology, 6th Ed, V.T. DeVita Jr., S. Hellmann, S.A. Rosenberg
(Eds), Lipicott Williams & Wilkins, 2002, 3119-3133.

[4] Elger B.S., Harding T.W., Should cancer patiens be informed about their diagnosis and
prognosis? Future doctors and lawyers differ, Journal of Medical Ethics, aug. 2002, vol. 28,
nr. 4, 258-265.

[5] Emanuel J.E., Kaas F., Etical and Legal Aspects of Caring for Patients with Cancer cit. in
Cancer Medicine, third ed., J.F. Holland, E. Frei III, , R.C. Bast Jr., D.W. Kufe, D.L. Morton,
R.R. Morton, R.R. Weichselbaum (Eds), Vol. 2, 2466-2480, Lea & Febiger, 1993.

[6] Ford G.L., Padberg R.M., Clinical Trials In Clinical Oncology, R.E. Leenhard Jr., R.T.
Osteen, T.Gansler (Eds), American Cancer Society, 2001, 897-890.