CURS NR.

3 ETICĂ PROFESIONALA SI MULTICULTURALITATE

VALORI ȘI PRINCIPII ETICE ÎN NURSING

1. Implicarea pacientului în propria îngrijire

2. Definiţia eticii
3. Rolul de avocat al asistentului medical

Într-o lume aflată în mutaţie permanentă este dificil a percepe sensurile şi

direcţiile în care acesta se îndreaptă. Un lucru este cert şi anume că nimic nu o
influenţează mai mult decât evoluţia cunoasterii umane.
Astăzi, în îngrijirile de sănătate, asistentul medical este pus în faţa a numeroase
şi variate probleme etice faţă de anii anteriori. Multe conflicte apar din rolul
complex al asistentului medical în furnizarea îngirjirilor de sănătate. Aceştia sunt
mai bine instruiţi, mai autonomi şi au o responsabilitate considerabilă în luarea
deciziilor de îngrijire medicală. Tehnologiile avansate au largit mult scopurile
muncii lor. Cu pacienţi care îşi cunosc tot mai mult drepturile, asistentul medical, ca
liant între aceştia şi alte categorii de personal medical, trebuie să se asigure
permanent de respectarea drepturilor pacienţilor. Asistentul medical este pus tot mai
des în faţa unor resposabilităţi cu grad mare de dificultate care cer cunoştinţe la un
nivel înalt, aptitudini corespunzătoare şi luare de decizii.
Actul medical nu este altceva decat o intalnire intre o încredere (a pacientului)
si o constiinta (a asistentului medical)!
Contactul zilnic cu pacienţii pune asistentul medical într-o poziţie unică ce nu
poate fi comparată cu alte categorii profesionale. El este prezent alături de pacient
atât în timpul celor mai elementare activităţi umane cum ar fi alimentaţia, păstrarea
curăţeniei fizice şi a eliminărilor cât şi în acordarea de îngrijiri specifice ca
administrarea medicamentelor şi examenul fizic. Asistentul medical poate,

1
deasemenea, să acorde suport psihologic pacienţilor care experimentează frica,
teama, bucuria sau supărarea. Prin urmare, acesta are o relaţie specială cu pacientul,
o relaţie bazată pe încredere. Această relaţie este fundamentul eticii asistentului
medical.
Dilemele din acordarea îngrijirilor de sănătate pot determina apariţia
nesiguranţei în relaţia cu pacientul, cu medicul sau alte categorii de persoane care
acordă îngrijiri de sănătate. Se ridică atunci nişte semne de întrebare. Medicul
recomandă tratamente, asistentul medical este responsabil de aplicarea lor. Atunci
acesta este pus în faţa unor dificultăţi. Cine decide ce este mai bine pentru pacient?
Ce trebuie sa cunoasca pacientul despre starea sa de sănătate? Care este
responsabilitatea asistentului medical atunci când drepturile pacientului sunt
ameninţate?

Definiţia eticii

La jumatatea anilor '90 Dictionarul Oxford definea bioetica drept „disciplina

care studiaza problemele etice rezultate din progresele medicinei si biologiei".
Putem observa ca aceasta definitie se refera mai ales la ceea ce, in acceptiunea
actuala se intelege prin termenul de etica biomedicala. Intre timp, noi ramuri au
aparut in cadrul bioeticii: etica mass-mediei, etica economica si politica, etica
mediului.
In prezent Etica medicala - medical ethics este inclusa in etica biomedicala -
biomedical ethics (etica in medicina si biologie) care la randul ei este inclusa in
bioetica - bioethics (etica biomedicala, etica mass-mediei, etica economica si
politica,etica mediului,etc.)

2
 Termenul provine din cuvântul grecesc ethos care înseamnă obicei. Mai simplu,
etica indică ce se cuvine să facă o persoană. Caracteristic pentru toate profesiile este
faptul că etica serveşte la protejarea drepturilor omului.
Asistenţii medicali au de înfruntat multe tipuri de probleme etice în situaţii care
par obişnuite, de rutină.
De exemplu: un pacient cu probleme neurologice serioase trebuie sa urmeze
zilnic un anumit tratament dar acesta refuză medicaţia. El susţine ca pastilele sunt
periculoase şi nu este obligat sa le ia daca nu vrea. Ce ar trebui să facă asistentul
medical? Să recurgă la forţă pentru a-l determina pe pacient sa ia pastilele?
În fiecare dilemă etică intră în conflict filosofia de viaţă, valorile şi obligaţiile
profesionale. O dilemă etică este o situaţie care cere să faci o alegere între ceea ce
pare în mod egal o alternativa dezirabila dar si indezirabila. Într-o dilema etică,
există un conflict între valori iar persoana devine nesigură asupra celui mai adecvat
comportament. Nu există dreptate sau greşeală absolută.
Pacienţii aşteaptă ca asistenţii medicali să fie înţelegători, priceputi şi apărători
ai drepturilor lor. Curtin şi Flaherty (1982) defineau drepturile omului ca fiind “ doar
ceea ce este dator omul să facă”. Similar cu acţiunile pacientului, acţiunile
asistentului medical sunt ghidate de principii şi valori personale şi profesionale, de
variabile culturale şi emoţionale. De aceea studiile etice din nursing sunt direcţionate
pentru a instrui asistentul medical cum să adopte un comportament etic atunci când
se confruntă cu o dilemă.
Exista o confuzie intre intelegerea si interpretarea notiunilor de etica, morala si
deontologie medicala. Deontologia deriva din cuvintele grecesti deont-necesitate si
logos-studiu.
Deontologia defineste obligatiile, indatoririle asistentului medical in relatiile
dintre asistent medical-pacient, asistent medical-medic, asistent medical-asistent
medical (relatiile dintre colegi) si asistentul medical-societate. Rezulta de aici ca

3
deontologia reprezinta ansamblul normelor si obligatiilor pe care asistentul medical
le are in profesiunea sa.
Aceste obligatii si indatoriri sunt cuprinse in CODUL DEONTOLOGIC SI
DE ETICA AL ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST, AL MOASEI SI
AL ASISTENTULUI MEDICAL DIN ROMANIA. Incalcarea normelor si
obligatiilor poate fi penalizata juridic.
Valorile etice, morale şi legale sunt insuficient clarificate. Un principiu moral
este reprezentat de convingerea personală că un lucru sau o atitudine este în mod
absolut corectă sau greşită în orice situaţie. Pentru o persoană avortul poate fi un
lucru moral absolut greşit, cu alte cuvinte nu gaseste motive acceptabile pentru orice
femeie care decide sa renunte prematur la o sarcina.
Morala ne arata ceea ce este bine si ceea ce este rau. Reprezinta ansamblul
normelor de convietuire si de comportare intre oameni. Daca cineva incalca morala
nu este pedepsit de lege, dar este sau poate fi pedepsit de comunitatea si societatea in
care traieste.
De asemenea există diferenţe şi între principiile etice şi legale. Frecvent cele
două sunt strâns legate, ca în cazul unei familii care se luptă cu drama stopării
suferinţei unui copil cu o boala terminală. Părinţii au dreptul legal să oprească toate
eforturile care duc la menţinerea copilului în viaţă dacă medicul decide că
tratamentul nu mai este eficient şi benefic. Totuşi ei trebuie să lupte cu principiul
etic care pune semnul întrebării asupra deciziei de a opri viata unui copil. Atat etica
cât şi legea se referă la reguli ale comportamentului bazat pe înţelegerea a ceea ce
este corect sau gresit. Un drept legal este ceea ce o persoană este îndreptăţită sa aibă,
să facă sau să primească de la o altă persoană, atâta timp cât nu sunt încălcate
limitele legale. Subtilităţile etice şi legale însoţesc drepturile omului.

4
 În contrast, un drept etic nu implică garanţii legale. Dacă eşti de acord că
sănătatea este un drept, trebuie să fii de acord şi cu obligaţiile etice pe care acesta le
implică.
In viata societatii, munca, comportamentul si atitudinea indivizilor sunt
reglementate atat de legi scrise, cat si de reguli necodificate.
Legile scrise constituie norme de comportament obligatorii inscrise in Codul
Penal si formulate in diferite legi, regulamente si insrtuctiuni pe baza principiilor
cuprinse in Constitutia tarii.
Legile apartin domeniului dreptului si respectarea lor este asigurata prin forta de
constrangere a tarii, a statului.
Un asistent medical care incalca normele deontologice poate fi actionat in
justitie si poate fi penalizat.
Principiile fundamentale ale eticii medicale sunt foarte bine sintetizate in
dictonul lui Hipocrat „ Primum non nocere, deinde salutare” (In primul rand sa
ajuti, apoi sa nu faci rau!)
Asistentul medical – avocat al pacientului

Standardele etice impun norme generale pentru comportamentul profesional şi

instituţional faţă de pacienţi. În situaţii reale de viaţă, asistentul medical trebuie să-şi
amintească şi principiile morale, cum ar fi autonomia, auto-determinarea pacientului,
a face bine, a spune adevărul şi a fi corect când acorzi îngrijiri de sănătate. Oricum
aceste principii trebuie utilizate în situaţia în care ai grijă de un bolnav terminal,
când trebuie să obţii un acord informat, când obţii acordul pentru donarea de organe
şi în cazul în care eşti nevoit să utilizezi măsuri de diagnostic şi tratament foarte
scumpe. Asistenţii medicali pot fi puşi uneori în situaţia dificilă de a menţine şi
promova sănătatea pacienţilor respectând totodată şi drepturile acestora. Curtin

5
(1986) descria nursing-ul ca o artă morală care implică căutarea celor mai bune
tipuri de relaţii cu o altă fiinţă umană.
Un asistent medical poate avea un comportament etic doar atunci când respectă
drepturile pacientului. Relaţia asistent medical-pacient este bazată pe libera
determinare a formei acestei relaţii.
Relaţiile interumane existente între asistentul medical şi pacient permit
asistentului sa fie avocatul pacientului. Avocatura implică oferirea informaţiilor de
care au nevoie pacienţii pentru a lua decizii şi pentru a-şi asuma deciziile pe care le
iau. Responsabilitatea legală a asistentului medical este reprezentată de informarea
corectă a pacientului iar standardele etice sunt reprezentate de respectarea dreptului
acestora la auto-determinare.
Într-o institutie spitaliceasca pacienţii pot deveni foarte vulnerabili. Boala
inteferează cu independenţa acestora, îi forţează să să apeleze la medic sau la
asistent pentru a fi ajutaţi. Boala poate de asemenea să cauzeze pierderea libertăţii de
acţiune. Pacienţii îşi pot pierde capacitatea de a se exprima în condiţii optime
datorită limitării mişcărilor, comunicării sau capacităţii intelectuale. O boală poate
de asemenea să interfereze cu abilitatea pacientului de a face alegeri. Pentru ca
drepturile acestora să fie respectate, personalul medical nu poate lua decizii pentru
ei. Avocatul pacientului respectă nevoile umane unice ale fiecărui pacient şi se
asigură că acesta este corect informat atunci când trebuie să ia o decizie.
Cele două funcţii primare ale asistentului-avocat sunt să informeze şi să
sprijine. Pentru a informa corect pacientul, asistentul medical trebuie să aibă
informaţii corecte. El poate cere şi de la alte categorii de personal medical informaţii
privitoare la pacientul său. Un asistent medical avocat trebuie de asemenea să vrea
ca pacientul să aibă informaţia. Deseori, personalul medical este împovărat de teama
că pacientul va pune multe întrebări sau va refuza tratamentul dacă va şti prea multe
despre boala sa. Oricum pacientii au de asemenea dreptul să nu stie. Asistentul

6
medical trebuie să prezinte informaţiile atunci când pacientul este pregătit să le
asculte, într-un mod accesibil acestuia. Totodată poate expune câteva explicaţii de
bază sau poate programa scurte întâlniri cu pacientul. Un avocat poate să observe că
multe persoane, cum ar fi familia, terapeutul şi administratorii unităţii de îngrijire nu
doresc ca pacientul să fie informat. În aceste condiţii asistentul medical este pus în
situaţia în care trebuie să pună în balanţă dacă să informeze pacientul despre ce
trebuie să ştie şi totodată să nu provoace alterări ale relaţiilor acestuia cu familia şi
cu medicul.
Aspectul de suport al avocaturii cere asistentului medical să acorde sprijin fără
fără a aborda o atitudine defensivă sau salvatoare. Responsabilitatea pentru luarea
unei decizii este a pacientului nu a asistentului. Acesta nu dă sfaturi, nu judecă, nu
oferă aprobări. De asemenea, el trebuie să fie pregătit oricând pentru cazul în care un
pacient ia o decizie greşită în raport cu sănătatea lui. De exemplu, un pacient poate
să refuze participarea la tratamentul pe care îl primeşte. Această decizie poate
împiedica serios recuperarea şi reabilitarea lui. Asistentul medical este dator să ofere
informaţiile de care acesta are nevoie, punând însă pacientul în situaţia de a decide
singur. Dacă decizia e greşită asistentul medical are datoria de a învăta pacientul
cum să accepte tratamentul şi care sunt influenţele pozitive ale respectării lui în
viitor.