Sunteți pe pagina 1din 29

RĂSPUNDEREA CIVILĂ

A PERSONALULUI MEDICAL
ŞI A FURNIZORULUI DE
PRODUSE ŞI SERVICII
MEDICALE
Răspunderea juridică a unei persoane intervine prin
îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

•Existenţa unei fapte ilicite (actul sau conduita prin care se încalcă
normele profesionale);
•Existenţa unui prejudiciu (consecinţele negative care derivă din
actul medical îndeplinit necorespunzător);
•Existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu
(autorul faptei răspunde numai dacă se stabileşte că între fapta sa
şi consecinţele apărute există o relaţie de tip cauză-efect);
•Săvârşirea faptei cu vinovăţie.

Răspunderea profesioniştilor în medicină are un caracter mult mai


complex, dat fiind faptul că ea se situează la frontiera dintre două
domenii: juridic şi medical.
Responsabilitatea medicală
• Civilă, de natură contractuală, care îl obligă pe medic
„să dea îngrijiri conştiente, atente şi conforme datelor
actuale ale ştiinţei”.

• Disciplinară, statuată de colegiile deontologice


medicale, care poate merge până la suprimarea
dreptului de practică medicală;

• Responsabilitatea administrativă a instituţiei sanitare


ce poate fi proprietate de stat sau particulară şi care,
de regulă, este pecuniară. Spitalul poate face însă
acţiune recursorie împotriva medicului în culpă;
Legea 95/2006 – Titlul XV

• Definirea termenilor

• Condiţii

• Situaţii

• Procedura de stabilire
Definirea termenilor
• Din definitia data la art 642 din Legea nr. 95/2006 rezulta ca
malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului
medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra
pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a
furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
• Prin personal medical se intelege medicul, medicul dentist,
farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii
medicale.

Răspunderea civilă:
a personalului medical
şi a furnizorului de produse şi servicii medicale

Asigurare de malpraxis trebuie sa existe pentru ambele parti:


individ (personal) si unitatea medicala (angajatorul: u. m.).
Raspunderea disciplinara

forma complementara de raspundere pentru malpraxis

In statul medicilor din Romania (CMR)


abaterea disciplinara este definita ca
fapta savarsita cu vinovatie prin care se incalca juramantul
depus, legile si regulamentele specifice profesiei de medic, Codul
Deontologic, prevederile prezentului Statut, deciziile obligatorii
adoptate de Colegiul Medicilor din Romania precum si orice alta
fapta savarsita in legatura cu profesia sau in afara acesteia, care
este de natura sa prejudicieze onoarea si prestigiul profesiei sau
a corpului profesional.
SANCTIUNI DISCIPLINARE :
•Mustrare;
•Avertisment;
•Vot de blam;
•Amenda
•Interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medicale pe o perioadă
•Retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România.
Condiţii
• Prejudicii produse din eroare (neglijenţă,
imprudenţă, neştiinţă), prin acte individuale în cadrul
procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.

• Prejudicii produse prin depăşirea limitelor


competenţei

• Absenţa acordului informat al pacientului

• Refuzul de a asigura asistenţa medicală


Condiţii

• Fapta medicală ilicită (eroare, depăşirea


competenţei);

• Prejudiciu real şi cert;

• Legătura de cauzalitate între fapta medicală şi


prejudiciul produs;
Elemente de exonerare(situatii)
- condiţiilor de lucru improprii
- dotare insuficientă,
- infecţii nozocomiale,
- efecte adverse,
- complicaţii şi riscuri acceptate,
- vicii ascunse ale materialelor sanitare,
echipamentelor şi medicamentelor
- buna credinţă în situaţii de urgenţă.
Acordul informat al pacientului
• Informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru
puterea de înţelegere a acestuia
• Informaţiile: diagnostic, natura şi scopul
actului medical, riscurile şi consecinţele,
alternativele viabile cu riscuri şi consecinţe,
prognosticul bolii.

Acordul se solicită la începutul activităţii


medicale şi se exprimă în scris de pacient.
Acordul informat al pacientului
• Vârsta legală – 18 ani
• Minorii – părinţii sau reprezentantul legal cu
excepţia:
a. Situaţie de urgenţă (părinţii sau reprezentantul legal
nu pot fi contactaţi)
b. Diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale
şi reproductive – acordul îl dă minorul în vârstă de
peste 16 ani.
• Pacient lipsit de discernământ – reprezentantul legal
sau autoritatea tutelară.
Obligativitatea asigurării asistenţei
medicale

• Personalul medical acordă asistenţă medicală


unei persoane doar dacă au acceptat-o ca
pacient pe baza criteriilor de acceptare stabilite
prin Normele Metodologice de aplicare a legii
(normele nu au fost încă redactate).
Obligativitatea asigurării asistenţei
medicale

• Nu poate fi refuzată acordarea asistenţei


medicale pe criterii etnice, religioase, de
orientare sexuală sau alte criterii de
discriminare interzise prin lege.
Obligativitatea asigurării asistenţei
medicale

• Obligaţia de a accepta orice pacient în situaţii


de urgenţă, când lipsa asistenţei medicale
poate pune în pericol grav şi ireversibil
sănătatea sau viaţa pacientului.
Obligativitatea asigurării asistenţei
medicale
- Relaţia medic-pacient poate fi întreruptă:
a.Vindecarea bolii;
b.Oricând de către pacient;
c.De către medic:
- Pacientul este trimis altui medic cu
competenţe sporite
- Pacientul manifestă o atitudine ostilă şi/sau
ireverenţioasă faţă de medic.
Răspunderea civilă a furnizorilor de
servicii medicale, materiale sanitare şi
aparatură

Pentru prejudiciu consecinţă a:


a. Infecţiilor nosocomiale (excepţie când există o
cauză externă necontrolabilă de către
instituţie);

b. Defectelor cunoscute ale aparaturii medicale


(folosită abuziv fără a fi reparată);
Răspunderea civilă a furnizorilor de
servicii medicale, materiale sanitare şi
aparatură

c. Materiale sanitare , dispozitive medicale,


medicamente utilizate după expirarea perioadei
de garanţie sau a termenului de valabilitate;

d. Acceptarea echipamentelor şi dispozitivelor


medicale, materialelor sanitare, medicamente
înafara condiţiilor prevăzute de lege.
Asigurarea obligatorie de
răspundere civilă

• Obligaţii:
- Pentru personalul medical
- Pentru asigurator
Asigurarea obligatorie de
răspundere civilă

• Personalul medical din sistemul public şi/sau


privat- obligat să încheie asigurare de
malpraxis.

• Asigurarea este o condiţie obligatorie pentru


angajare sau contract cu Casa de Asigurări de
Sănătate.
Asigurarea obligatorie de
răspundere civilă
• Asiguratorii
- Acordă despăgubiri pentru prejudicii şi pentru
cheltuielile de judecată;

- Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care


asiguratul este obligat să le plătească inclusiv pentru
vătămare corporală ori deces;

- Despăgubirile se plătesc şi când pacientul nu are


domiciliul sau reşedinţă în România (excepţie
SUA,Canada şi Australia)
Asigurarea obligatorie de
răspundere civilă
- Despăgubirile nu se recuperează de la persoana
răspunzătoare de producerea prejudiciului cu
excepţia:
a. Vătămarea sau decesul este urmare a unei acţiuni
intenţionate (încălcarea intenţionată a standardelor)

b. Vătămarea sau decesul se datorează unor vicii


ascunse ale echipamentului sau efecte secundare
nedeclarate ale medicamentului;
Asigurarea obligatorie de
răspundere civilă
c. Vătămarea sau decesul se datorează atât
persoanei responsabile cât şi unor deficienţe
administrative ale unităţii medicale;

d. Asistenţa medicală s-a acordat fără


consimţământul pacientului.
Procedura
• Comisia de monitorizare şi competenţă
profesională pentru cazurile de malpraxis

• La nivelul DSP-urilor judeţene şi a


Municipiului Bucureşti

• Componenţa comisiei: reprezentanţi ai DSP-


urilor, CJAS, Colegiul Medicilor,CMD,
Colegiul Farmaciştilor, OAMR.
Procedura
• Lista naţională de experţi medicali aprobată de
MSP la propunerea CMR

• Expert medical: medic, medic dentist,


farmacist, asistent medical/moaşă cu o
vechime de cel puţin 8 ani în specialitate

• Onorariile experţilor – în funcţie de


complexitatea cazului
Procedura
• Sesizarea
- Persoana lezată sau reprezentantul legal al
acesteia;
- Succesorii persoanei decedate;
* Comisia desemnează prin tragere la sorţi un
expert sau un grup de experţi
* Experţii întocmesc raportul în termen de 30 de
zile.
Procedura
• Comisia stabileşte prin decizie dacă există sau
nu malpraxis;

• Decizia se comunică tuturor persoanelor


implicate şi asiguratorului în termen de 5 zile
calendaristice;

• Contestaţia la instanţa de judecată în termen de


15 zile de la data comunicării.
Procedura
• Procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu
împiedică accesul la justiţie potrivit dreptului comun

• Întreaga procedură până în momentul sesizării


instanţei de judecată este confidenţială.

• Încălcarea confidenţialităţii de către persoana care a


făcut sesizarea duce la pierderea dreptului la
procedura de conciliere.
• Actele de malpraxis se prescriu în termen de 3
ani de la producerea prejudiciului cu excepţia
faptelor ce reprezintă infracţiuni.

• Omisiunea încheierii asigurării de malpraxis


sau asigurarea sub limita legală de către
persoanele fizice şi juridice se sancţionează cu
suspendarea dreptului de practică sau după caz
a autorizaţiei de funcţionare.
Concluzii:
În exercitarea profesiei de medic există 4 tipuri de răspundere; fiecare
dintre ele este diferit instrumentată (judecată) şi are diferite sancţiuni.
Aceste răspunderi sînt:
• Penală- aceasta este personală, este instrumentată de către procuratură
şi aplicată de către instanţele judecătoreşti în baza Codului Penal ;
sancţiunile sînt penale atunci cînd există vătămare sau deces;
• Civilă- aceasta cade în sarcina angajatorului (a firmei, a furnizorului de
servicii), ea este instrumentată direct de către instanţele judecătoreşti în
baza Codului Civil ; sancţiunile sînt reprezentate prin despăgubiri materiale;
• Disciplinară- aceasta este personală, este instrumentată de către
Colegiul Medicilor , şi aplicată de către acesta în baza Codului de
Deontologie Medicală; sancţiunile sînt disciplinare (mustrare, avertisment,
vot de blam, suspendare din activitate);
• Administrativă- aceasta este personală, este instrumentată de către
angajator (Consiliul de administraţie al spitalului, cabinetului, policlinicii) şi
aplicată de către acesta în baza Codului Muncii ; sancţiunile sînt
administrative (în Lege, acestea se numesc tot disciplinare, legate de
regulamentele de ordine interioare ale furnizorului) şi constau în
retrogradări, reduceri de salariu, mutarea într-o altă secţie ş.a (vezi art. 263
ş.urm.).