1.

Ce este etica generala si morala

Etica-(etos-mod de a face, ikos-relativ la)studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază
din orice domeniu al gândirii și activității practice. se ocupă cu cercetarea problemelor de ordin
moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum: ce este binele/răul? cum trebuie să
ne comportăm? Codurile de conduita a unor indivizi intr-o societate(aprobate), morala fiind
ca simtul individual privit al dreptului si al raului
Morala-(din Latina-moralis:modul de a trai in societate)- se înscrie în realitate şi se inspiră din
fapte trăite şi observate pentru a preciza reguli şi principii de bună credinţă.
Deontologia - poate fi definită ca știința despre obligații, datorii.
2.Sarcinile eticii si deontologiei medicale
1. Studierea principiilor, normelor şi regulilor etico-deontologice, care favorizează calitatea şi
eficacitatea tratamentului pacienţilor;
2. Efectuarea măsurilor necesare pentru excluderea factorilor negativi în activitatea medicală;
3. Menţinerea permanentă a normelor relaţionale etico-deontologice stabilite între personalul
medical şi pacienţi;
4. Excluderea consecinţelor negative urmate (convocate) de asistenţa medicală necalitativă;
5. Perfecţionarea permanentă a cunoştinţelor etico-deontologice generale şi profesionale a
lucrătorilor medicali de toate rangurile.
6. Respectarea principiilor etico-morale în compartimentul dezvoltării medicinii prin cercetările
științifice efectuate pe ființa umană.
3.Rolul lui Hipocrate in dezvoltarea eticii si deontologiei medicale
Vestitul juramant a lui hippocrate-a incercat pentru prima data sa introduca unele reguli si
norme de comportament(cele mai importante) din punct de vedere etic ce trebuie sa apartina
unui medic.-de exemplu:medicul trebuie sa tolerize orice pacient neprivind la statutul social al
acestuia, varsta, gen. Sa nu omoare special sau din cauza ca a facut o eroare in practica sa de
medic, etc.
4.Principiile de baza eticii si deontologiei medicale(in pptx din net)
Principiul central al eticii medicale moderne este respectul pentru autonomia pacientului și
principiul fundamental al consimțământului informat
Binefacerea și nefacerea de rău; Autonomie și consimțământ; Spunerea adevarului;
Confidențialitatea; Păstrarea vieții; Justiţie.
5.Categorii etico-deontologice

6.Rolul eticii si deontologiei in profilaxia,tratament

Datorita faptului ca etica si deontologia medicala dicteaza o serie de reguli si norme de
comportament pentru un medic, asfel se formeaza relatii mai bune, de incredere intre medic si
pacient, erori mai putine datorita unui atasament serios, competenta medicului….
7.Caracteristicele relatiilor dintre medici, responsabilitatea medicului fata de subaltern
Conditiile in care dreptul medicului de a vindeca poate fi delegat altor persoane sunt stipulate
cu precizie. Modalitatea de efectuare va trebui supravegheata permanent de catre medic.
Literatura româneasca precizeaza responsabilitatea medicului pentru subaltern ca o derivare
din responsabilitatea pentru faptele tertilor, dupa cum urmeaza: daca ordinul dat de medic este
gresit, este responsabil medicul, si nu executantul;
daca ordinul dat de medic este bun, dar este gresit executat, este responsabil executantul;
daca ordinul dat de medic este bun, dar persoana nu are competenta de a-l executa, este
responsabil medicul; daca ordinul dat de medic este bun, dar subalternul nu este supravegheat
si controlat, este responsabil medicul.
Raspunderea medicala are o latura profesionala si una juridica, ultima fiind rezultatul incalcarii
normelor medicale ce are ca rezultat prejudicierea unei persoane.
Exista in lume doua tipuri de sisteme care permit unui pacient (sau apartinatorilor lui) sa obtina
compensatii de ordin material atunci când se considera nedreptatit in asteptarile sale privind
calitatea serviciilor medicale: sisteme bazate pe ideea de greseala ("fault-systems") si sisteme
care nu se bazeaza pe ideea de greseala (no-fault systems).
Rezolvarea cazurilor de malpraxis prin proceduri de mediere in Europa
Procesul de mediere in cazurile de malpraxis urmareste stabilirea unei intelegeri cu privire la o
compensatie economica, realizata inafara sistemului judiciar.
8.Comportamentul medicului cu bolnavi(in ghidul chrome)
1. LISTEN - ASCULTĂ cu bunăvoinţă şi empatie perceperea de către pacient a problemei sale (medicale).
2. EXPLAIN - EXPLICĂ perceperea problemei (medicale) din punctul tău de vedere. 3. ACKNOWLEDGE -
IDENTIFICĂ şi discută diferenţele şi asemănările (de percepere a problemei de către pacient şi medic). 4.
RECOMMEND - RECOMANDĂ tratamentul. 5. NEGOTIATE - NEGOCIAZĂ obţinerea consimţământului
(faţă de schema terapeutică).

Este important de reținut componentele esenţiale ale unei comunicării terapeutice corecte și anume: •
Confidenţialitatea informațiilor auzite de la pacient. • Caracterul privat al comunicării. • Respectul
pentru limite. • Dezvăluirea de sine. • Ascultarea activă. • Utilizarea abilităţilor de observare

9.Tipuri de erori medicale, caracteristica erorilor medicale subiective si obiective

Support 4-obiective nu depend de medic, de abilitatile sale profesionale,
Subiective-depind direct de abilitatile si cunostintele medicului. Motive obiective-lipsa
aparatajului special, o boala rara, rau cercetata, pacient care nu doreste nicicum sa
indeplimeasca sarcinile date de medic. Cele subiective-diverse.
10.Carac accidentelor medicale, crimelor profesionale a pers medical,
Despre eutanasie
Malpraxisul medical este o eroare profesională săvârșită de prestatorul serviciilor de sănătate
prin acţiune sau inacţiune, din neglijență, imprudență, ignoranță sau prin nerespectarea
reglementărilor privind confidențialitatea, consimțământul și obligativitatea acordării serviciilor
de sănătate, soldată cu producerea de prejudicii pacientului, care implică survenirea
răspunderii civile
11.iatrogenii(clasificare)
Termenul iatrogenie provine din limba greacă, fiind alcătuit din cuvintele iatros (medic) și
genesis (geneză, creare). Prin iatrogenii se au în vedere bolile, tulburările morbide cauzate de
medicamente, tratamente medicale și chirurgicale, de atitudini medicale neadaptate sau prost
controlate.
Iatrogenia medicamentoasă. Aceasta cuprinde totalitatea tulburărilor psihosomatice
determinate fie de administrarea eronată a medicamentelor ca doză, durată, tip de
medicament, asociere medicamentoasă (referindu-se la reacțiile adverse sau intoleranță), fie de
reacții individuale variate, imprevizibile. Se consideră că iatrogenia medicamentoasă este tipul
cel mai frecvent de inducere a bolii iatrogene, din cauza faptului că există o cerere crescută de
terapie medicamentoasă în rândul populației și, de asemenea, există o creștere a ofertei de
medicamente de către firmele farmaceutice. Un rol important îl are publicitatea pentru
numeroase medicamente prezentate ca fiind „fără reacții adverse importante”.
Iatrogenia psihică sau de comunicare este determinată, în mare măsură de adoptarea unor
strategii deficitare de comunicare între medic și pacient. Întreaga activitate medicală se
desfășoară pe fundalul psihologic realizat de comunicarea dintre medic și pacient. Nu doar
tratamentul, ci și cuvintele, și comportamentul medicului pot leza omul bolnav. Răul pe care un
medic îl poate provoca pacientului nu se limitează la utilizarea fără prudență a medicației sau a
efectuării procedurilor medicale. La fel de importante sunt comentariile lipsite de considerație
sau nejustificate.
Iatrogenia de intervenție, investigație și explorare. Aceasta se poate datora fie erorilor apărute
în folosirea tehnicilor de investigație, fie tehnicizării excesive a medicinei, ceea ce duce la
dezumanizarea actului medical. Progresele tehnicii și ale medicinei, concretizate în investigații
paraclinice de ultimă oră (de exemplu, rezonanța magnetică nucleară, tomografia
computerizată, ultrasonografia Doppler etc.), sunt remarcabile și în conformitate cu progresele
civilizației umane. Ori de câte ori este absolut necesar, medicul poate și trebuie să opteze
pentru aceste mijloace de investigație, dar în prealabil pacientul trebuie informat cu privire la
investigațiile care urmează să fie efectuate, în ce constau ele și ce riscuri presupun
Iatrogenia de spital. Aceasta este determinată de condițiile incompatibile din punct de vedere
fizic, emoțional sau moral. Factorii de stres la care este supus pacientul spitalizat sunt suficienți
pentru iatrogenizare, și anume: izolarea și, în același timp pierderea intimității, conviețuirea cu
alți bolnavi, limitarea contactului cu familia, reguli impersonale de ordine interioară,
tratamentul depersonalizat (centrat asupra bolii), o multitudine de proceduri și gesturi
medicale care au un caracter incomprehensibil, zgomotul, așteptarea, monotonia etc. Pentru
unii pacienți, complexitatea acestor schimbări determină disfuncții majore ce depășesc
potențialele avantaje ale spitalizării (supravegherea atentă de către personalul medical a
întregului proces terapeutic), rezultând suferințe iatrogene.
12.Caracteristica secretului medical, structura
Secretul profesional este un drept legal al pacienților și o obligație a personalului medical–
obligație etică și, în același timp, legală. Chiar dacă există numeroase reglementări careinstituie
obligația ținerii secretului medical,aceasta este,deseori, ignorată de medici, iar pacienții nu știu
că au dreptul la confidențialitate.
CONFIDENIONALITATEA SECRETUL PROFESIONAL
Confidențialitatea este una dintre cele maiimportante valori ale actului medical, care stau
labaza relației de încredere între medic și pacient. Jurământul lui Hipocrate subliniază
importanțasecretului medical: „Orice voi vedea sau auzi întimpul activității profesionale sau în
afara ei înlegătură cu viața oamenilor – lucruri care nu trebuiediscutate în afară, nu le voi
divulga, acceptând cătoate acestea trebuie ținute în secret”.
Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic prevede în mod expres că informațiile
despresolicitare asistenței medicale, starea sănătății,diagnostic și alte date obținute de medic
înexaminarea și tratamentul pacientului, suntinformații personale și secretul profesional
almedicului. Respectiv, nu pot fi divulgate.
13.Particularitatile pacientului contemporan, drepturile acestiua(in chrome)
14.Experiment medical si autoexperiment, rol in dezvoltarea stiintei medicale
15.Principii de baza ce reglementeaza effectularea experiment medical pe om
16.Satisfacerea conceptelor morale etice deontologice si juridice ale societatii umane