Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”

Catedra Medicină Socială și Management

Aspecte psihologice, etice și juridice ale tratării

medicilor în fața problemelor profesionale și
personale. Malpraxisul.
Rezident: Teaca Dumitru, gr. 101

Iuliana Fornea, doctor în psihologie,

conferențiar universitar

Chișinău, 2021
 Etică şi morală
La origine, termenii de “etică” şi
“morală” sunt foarte apropiaţi: primul vine din
grecescul “ethos”, al doilea din latinescul
“mores”. Ambele desemnau bunele moravuri şi
buna conduită. În timp, sensul lor s-a diferenţiat,
chiar dacă în practică, aceşti termeni sunt
adeseori confundaţi.
 Etica aparţine lumii ideilor, marilor
orientări, încercând să aducă o justificare
teoretică principiilor de acţiune. În profesia sa,
medicul trebuie să se supună unui cod etic mult
mai strict comparativ cu profesioniştii din alte
domenii.

Morala se înscrie în realitate şi se inspiră

din fapte trăite şi observate pentru a preciza
reguli şi principii de bună credinţă.
 Deontologia. Termenul derivă din
grecescul “deon” însemnând “ceea ce trebuie
făcut”, deontologia pentru medic fiind
condensată în Codul Deontologic, în mod
periodic “adus la zi” de către Ordinul (Colegiul)
Medicilor. Cu alte cuvinte el este adaptat
evoluţiei practicii medicale.
Deontologia fixează datoriile medicilor,
obligaţiile lor şi limitele acţiunii lor. Codul
serveşte ca bază instanţelor profesionale, el
fiind un instrument preţios şi indispensabil, dar
în acelaşi timp, el nu poate dispensa medicul de
o reflexie personală asupra problemelor de
etică.
 Bioetica. Noţiunea de bioetică
desemnează ansamblul relaţiilor omului cu
lumea în sensul “a tot ce trăieşte” (ecologic,
poluare), dar mai ales a limitelor cercetării
medicale în toate domeniile medicinii.
Uşor confundat cu termenul de “etică
medicală” în ţările anglo–saxone, bioetica
cuprinde, în special în medicină, problemele
experimentelor pe om şi procrearea.
PROFESIA este o ocupație, o îndeletnicire cu caracter permanent, pe
care o exercită o persoană în baza unei calificări corespunzătoare.

Expertiză în exercitarea unei profesii

P
R Credință în autonomia deciziilor profesionale
O
F
E Identificarea cu profesia și cu cei din același domeniu
S
I
O Obligația morală de a lucra în serviciul clienților, evitând
N
A implicarea emoțională excesivă și tratamentul preferențial
L
I
S Menținerea standardelor profesionale
M

Dedicația față de profesia aleasă

 ETICA PROFESIONALĂ
ştiinţa ce reglementează, printr-o serie de
norme etice, comportamentul reprezentanţilor unor grupuri
sociale specifice, ce aparţin profesiei respective.

se referă la drepturile, practicile și datoriile

membrilor unui grup profesional și sancționează greșelile
profesionale savârșite.

are caracter contractual. Orice profesie este o

relație între profesionist și client între care se stabileste un
contract. Profesioniștilor li se cere să-și facă datoria pentru care
sunt platiți, direct sau indirect de către clienți.

Activitatea profesioniștilor este reglementată de legi și de alte

acte specifice, dar există multe cazuri în care sunt necesare
norme etice.
 Codul etic
Etica profesională presupune existenţa unui Cod
etic.

 Prin aprobarea Codului etic profesioniştii îşi

asumă conduite profesionale în conformitate cu
standardele internaţionale în scopul asigurării
calităţii serviciilor oferite clienţilor, consolidării
imaginii şi prestigiului profesiei.

Atenție!
Normele legale acţionează după ce s-a produs
încălcarea legii iar Normele etice previn
încălcările de ordin etic.
 Obiectivele Codul etic
 Contribuie la încrederea, respectul pe care beneficiarii unei
activități îl au față de instituția care prestează serviciul
respectiv;

 Reprezintă un contract moral între beneficiari și organizație

(firmă);

 Protejează organizația de comportamente necinstite sau

oportuniști și furnizează un model de comportament;

 Promovează o imagine pozitivă instituției;

 Îndrumă comportamentul în caz de dileme etice.

Ce prezintă o problema de etica?

Când aveți de judecat ce este bine

sau rău
Selectarea opțiunilor potrivite
Decizia de a face ceva sau a se
abține de la acțiuni
Măsurarea impactului potențial al
deciziilor sau acțiunilor
O dilemă – a face o alegere dificilă
 Principiile etice
Principiile etice care guvernează practica
medicală ar trebui să acționeze ca un cadru în
luarea deciziilor medicale. Când apar dileme etice
cea mai bună abordare este să se gândească la
aceste principii etice logic și metodic.
 Principiul precauţiei
 Beneficiență și non-maleficiență
 Autonomie și consimțămînt
 Adevăr
 Confidențialitate
 Conservarea vieții
 Justiție
 Ce este malpraxisul?
 Legea cu privire la malpraxis, art. 73 al constituției RM din
03.09.20
 Malpraxisul reprezintă eroare profesională săvîrsită de
prestatorul de servicii de sănătate prinacțiune sau inacțiune,
din neglijență, imprudență sau ignoranță în exercitarea
actului medical, soldată cu deces sau vătămare a integrității
corporale sau a sănătății pacientului care putea fi evitată, și
care implică angajarea răspunderii civile.
 Cauzele malpraxisului
 Cele mai multe acte de malpraxis sunt comise din culpă.
 Trebuie făcută distincţia între
 culpa comisiva (imprudenţă, nepricepere sau stângăcie),
 culpa omisivă (neexecutarea unei acţiuni necesare),
 culpa
"în eligendo” (alegere greşită a unor proceduri
medicale sau delegarea unei persoane necompetente)  şi
 culpa"în vigiliando" (neinformare, nesolicitarea unui
ajutor)
Ce spune legea?
Articolul 4. Reguli generale privind răspunderea civilă a personalului medical

 Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi
neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii,
prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
 (3) Personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea
reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi
obligativitatea acordării asistenţei medicale.
 (4) Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei
şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în
care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.
 (5) Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii
penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.
Există câteva cazuri reglementate de aliniatul 6 al legii cu privire la
malpraxis, art. 73 al constituției RM din 03.09.20, în care se înlătură
răspunderea civilă pentru malpraxis.
• Personalul medical este exonerat de orice vină dacă malpraxisul se
datorează:
 condiţiilor de lucru,
 dotării insuficiente cu echipament,
 infecţiilor nosocomiale,
 efectelor adverse,
 complicaţiilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie
sau a viciilor ascunse ale materialelor sanitare. În acest ultim caz,
răspund şi furnizorii de servicii mediale, unităţile sanitare.
 Pentru evitarea unui risc, trebuie obţinută aprobarea
pacientului care a fost informat în prealabil cu privire
la riscul pe care îl implică un anumit act medical.
 Capitolul "Acordul pacientului informat" statutează
obligativitatea obţinerii acordului scris al pacientului
care urmează să fie supus unor intervenţii medicale
cu potenţial de risc după ce a fost informat cu privire
la diagnostic, natură, scopul, riscurile, consecinţele şi
la alternativele valabile tratamentului.
 Acordul informat al pacientului
 Informații la un nivel științific rezonabil pentru puterea de înțelegere a acestuia.
 Informațiile de: diagnostic, natura și scopul actului medical, riscurile și
consecințele, alternativele viabile cu riscuri și consecințe, prognosticul bolii.
 !!! Acordul se solicită la începutul activității și se exprimă în scris.
 Virsta legală -18 ani.
 Minorii – părinții sau reprezentatul legal cu excepția:
 Situației de urgență
 Pacient lipsit de discernămînt- reprezentat legal sau autoritate tutelară
 Diagnosticul si/sau tratamentul problemelor sexuale și reproductive – acordul îl dă
minorul în vărstă de peste 16 ani.
 Bibliografie
 Suport de curs ,, Bioetică medicală în sănătate publică” Teodor N. Ţîrdea,
Rodica C. Gramma;
 Aspecte etico-morale ale activitții medicale ,,Gheorghe Baciu’’.
 Legea cu privire la malpraxis al parlamentului RM ,,Stefan Gațcan”
 Articol ,,Deontologia șI etica medicală în stomatologie”, Sofia Sîrbu
 https://
ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/93_96_Conceptul%20si%20particularita
tile%20malpraxisului%20ca%20forma%20a%20esecului%20profesional%20al%20lucr
atorului%20medical.pdf
;
 https://ro.scribd.com/presentation/429828248/malpraxis-ppt;
 http://www.myshared.ru/slide/1099234/;
 file:///C:/Users/User/Downloads/vdocumente.com_malpraxis-2014ppt.pdf;