PROIECT INDIVIDUAL DE CERCETARE

RĂSPUNDEREA PENALĂ PENTRU ÎNCĂLCAREA DIN NEGLIJENȚĂ A REGULILOR ȘI METODELOR

DE ACORDARE A ASISTENȚEI MEDICALE

Disciplina: Metode avansate de cercetare

Autor: VLADIMIR COCIERU

Coordonator ştiinţific: SPÎNU ANA,
dr., prof. univ.
 
 INTRODUCERE
Acest raport reprezintă o comparație a motivelor pentru care malpraxisul medical este un
caz penal și nu un caz civil. Neglijența medicilor este, de obicei, o excepție decât o regulă, dar
atunci când apar astfel de dezastre, trebuie să existe sisteme bine determinate pentru a se asigura
că atât medicul, cât și pacientul sunt tratați corect. Subiectul malpraxisului medical își are
proveniența din cele mai vechi timpuri, în concurs cu aceasta, evoluând și răspunderea medicului
ce a fost conformă sistemului social al epocii. Diferite societăţi au abordat şi au soluţionat
problema malpraxisului medical în mod diferit, însă aceasta nu de puţine ori a depăşit morala
epocii.
Preocuparea legată de practica medicală și de consecinţele negative ale acesteia asupra
pacientului a existat de mult și în istoria Moldovei. Jurispurdenţa Ţării Moldovei abordează
malpraxisul medical și răspunderea medicală în temeiul „pierderii meseriei” în caz de „sminteală
a bolnavului prin nemeșteșug”. De asemenea, sunt prevăzute și condiţiile când medicul este
exonerat de răspundere, și anume: dacă bolnavul refuză să-l asculte și să urmeze sfaturile medicale,
precum și dacă rănitul refuză îngrijirile medicale („sminteala morţii va fi spre cel rănit”). Aceste
aspecte, alături de precizări privind consideraţia de care beneficiau medicii, apreciindu-se opiniile
lor ca precumpănitoare faţă de alte mărturii, apar în Pravilele împărătești ale lui Vasile Lupu, în
1646, și Matei Basarab, în 1652 [16].
Pentru a putea reflecta asupra problemei malpraxisului, se impune cercetarea minuțioasă a
cauzei date în diferite sisteme de drept. În această ordine de idei, mi-am propus să compar
malpraxisul în familia de drept common-law și romano-germanică , fiece din ele fiind reprezentate
de țară respectivă. Malpraxisul este o greșeală, o neglijență profesională care ar fi putut fi evitată
și care a avut drept rezultat vătămarea sănătății, a integrității corporale sau chiar pierderea vieții
pacientului. În privința mijloacelor legale de tragere la răspundere și reparare a prejudiciului, este
important să subliniem faptul că personalul medical răspunde atât disciplinar, în fața organelor de
control intern ale profesiei, cât și civil și penal, în fața instanțelor de judecată și a organelor de
urmărire penală. Într-adevăr, în faţa medicinii contemporane apar un şir de contradicţii şi dileme,
a căror soluţionare necesită elaborarea unor norme juridice şi deontologice care ar ajuta atât juriştii,
cât şi lucrătorii medicali în actul de luare a unor atitudini şi decizii determinante, pornind de la
responsabilitatea lor morală şi profesională, dar obligatoriu în favoarea siguranţei şi beneficiului
pacientului. Prin urmare, lucrătorului medical îi revine un rol determinant în realizarea
imperativelor etice, mai întâi a celor generale şi, nu în ultimul rând, a celor profesionale, stabilind
o unitate dialectică între ştiinţific şi moral, între aprecierea prioritară a valorii vieţii şi principiul
justiţiei şi echităţii, dictat de interesele socio-economice.
 IPOTEZĂ
• Securitatea actului medical reprezintă o exigență legitimă a oricărei persoane care înțelege să apeleze
la un medic. Securitatatea actului medical poate constitui o prezumție de calitate a actului medical și
în multe situații circumstanțiază caracterul intuitu personae al actului medical. Obligația de securitate
este o obligație profesională, fiind inerentă exercițiului anumitor profesii. Când exercițiul unei profesii
reprezintă o activitate lucrativă pentru un om, dar acea activitate este periculoasă, nocivă pentru alții,
pentru a se permite exercițiul acesteia împotriva pericolelor pe care le prezintă, se impune din partea
titularului său să repare prejudiciile create. Riscurile la care sunt expuse persoanele prin exercițiul
respectivei profesii, riscuri la care nu ar fi fost expuse în mod normal, reprezintă cauza principală a
nașterii acestei obligații de securitate în sarcina profesionistului. În vederea asigurării volumului şi
calităţii serviciilor medicale acordate pacientului şi protejării medicului de eventualele obiecţii
nejustificate, se implementează activ în practica medicală standardizarea acţiunilor curativ-
diagnostice. Implementarea strategiei de dezvoltare continuă a calităţii serviciilor medicale constituie
o componentă importantă a proceselor de renovare a sistemului de sănătate. În noile condiţii de
activitate, instituţiile medicale sunt motivate să-şi organizeze structuri de gestionare a calităţii, de
prevenire a riscurilor medicale şi de ajustare a practicilor curente la standardele medicinii bazate pe
dovezi.
 Scopul și obiectivele
• studierea fundamentelor istorico-evolutive ale conceptului de malpraxis;
• examinarea doctrinei juridice și identificarea teoriilor inclusiv a opiniilor
existente în studiul privind infracțiunea de malpraxis și impactul asupra
societății;
• analiza cadrului normativ-juridic al infracțiunilor de malpraxis;
• studierea și analiza practicii juridice și judiciare în vederea depistării
• Scopul principal îl constituie clarificarea și precizarea deficienților ce apar la aplicarea prevederilor legislației în vigoare;
conceptului de „malpraxis medical”, delimitarea erorii • stabilirea şi interpretarea practicii judiciare de sancţionare a infracțiunii de
medicale de greșeala medicală, stabilirea cazurilor când malpraxis;
lucrătorul medical nu va fi urmărit penal pentru • analiza deficienţelor tehnico-juridice de care suferă dispoziţiile de la art.162
survenirea consecințelor nefaste ca rezultat al activității și art. 213 CP RM;
sale medicale.
Implementarea Realizarea
strategiei de dezvoltarescopului propusserviciilor
continuă a calităţii implică medicale • studierea experienţei legislative avansate a altor state în vederea identificării
îndeplinirea
constituie următoarelor
o componentă importantă a obiective:
proceselor de renovare a sistemului de asemănărilor şi deosebirilor în raport cu modelul de reglementare a
sănătate. În noile condiţii de activitate, instituţiile medicale sunt motivate să-şi răspunderii pentru infracţiunile prevăzute la art.162 și art.213 CP RM;
organizeze structuri de gestionare a calităţii, de prevenire a riscurilor medicale • formularea unor recomandări şi propuneri în vederea îmbunătățirii modului de
şi de ajustare a practicilor curente la standardele medicinii bazate pe dovezi. reglementare a răspunderii pentru infracțiunile de malpraxis.
Efectuarea reformei în sfera ocrotirii sănătăţii rezolvă multiple probleme
importante, principala fiind legată de echilibrul dintre componentele eficienţei
medicale în această sferă. Reforma sistemului sănătăţii în Republica Moldova
ne oferă o nouă interpretare a diverselor definiţii cunoscute atât în sfera
relaţiilor social-economice, în general, cât şi economice şi manageriale, în
particular. În acest context, calitatea serviciilor medicale este delimitată ca
îngrijire optimală a pacientului, bazată pe utilizarea formelor-standard de
tratament (necesară, dar ca o condiţie a calităţii încă insuficientă), a serviciilor
posibile, suplimentare, individuale în sistemul relaţiilor interpersonale
constructive dintre medic-pacient
Implementarea rezultatelor științifice
rezultatele cercetării vor putea fi
utilizate în procesul de cercetare
ştiinţifică. Lucrarea constituie o
bază documentară şi un suport
metodologic pentru investigaţiile
ulterioare în domeniul
jurisprudenței. Cercetarea poate
servi drept sursă metodică
complementară la studierea
dreptului medical
 Valoarea aplicativă a lucrării
Lipsa reglementării juridice a metodelor moderne de tratament provoacă dificultăți majore la aprecierea juridică a
faptelor săvârșite de lucrătorii medicali. Cercetările empirice demonstrează că, de facto, numărul infracțiunilor
comise în sfera activității medicale este în permanentă creștere. Aceste probleme defavorabile au loc pe fonul
imperfecțiunii legislației penale, inclusiv și a practicii de aplicare a acesteia. Studiile în cauză se cer a fi efectuate într-
o colaborare strânsă a colectivelor de medici și juriști, condiție fără de care acestea nu vor avea sorț de izbândă.
Infracţiunile comise de către personalul medical în procesul îndeplinirii obligațiunilor profesionale și funcțiilor de
serviciu adesea provoacă prejudicii sănătății pacientului sau chiar și moartea acestuia. Cele invocate supra denotă că
se încalcă drepturile fundamentale ale omului, dreptul la sănătate și viață, ori acestea sunt valori incomensurabile.
Normele dreptului penal reprezintă unul dintre multiplele mecanisme de protejare a acestor drepturi ale omului,
mecanism ce acționează prin stabilirea responsabilității personalului medical pentru infracțiunele profesionale și de
serviciu. Valoarea aplicativă a lucrării reiese din utilizarea rezultatelor studiului la elaborarea mecanismului de
minimalizare a numărului de dosare cu privire la infracțiunele comise de către personalul medical.
 Durata și etapele de lucru

Raportul în cauză se integrează în categoria proiectelor mari, care

necesită termene lungi, și anume, o perioadă de circa 4-5 ani, dat fiind
faptul că are o valoare ridicată, rezultată din importanța apărării
drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor. Anume persoana fiind
acea valoare social supremă fără de care un stat nu își are existența, ne
determină la efectuarea unor cercetări exacte, cu termene cât mai ample
și cerințe tehnologice performante, programe specifice, studierea practicii
altor țări, analiza problemei prin prisma dosarelor deja existente.
Aprobarea rezultatelor ştiinţifice ale
cercetării
• rezultatele cercetării pot fi implementate în procesul de îndrumare a
tezelor de master/licență a studenţilor de la facultățile de drept,
precum și cele de medicină, nu în ultimul rând a fost publicat un
articol în reviste ştiinţifice de talie naţională.