UNIVERSITATEA PETRE ANDREI, FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA APOLONIA

NOTIUNI DE DEONTOLOGIE SI ETICA

MEDICALA. CODUL DEONTOLOGIC AL
COLEGIULUI MEDICILOR DENTISTI DIN
ROMANIA. LEGISLATIA EUROPEANA IN
DOMENIUL STOMATOLOGIEI

STUDENT ARITON ALEXANDRU, GR 1, AN II

DISCIPLINA METODOLOGIA CERCETARII

DEONTOLOGIA MEDICALA
SI RELATIILE ACESTEIA CU ETICA MEDICALA

In lumea neavizata, notiunea de etica se confunda adesea cu notiunea de deontologie. In

realitate, aceste doua notiuni isi au definitia si continutul lor. Este adevarat ca unele elemente de
deontologie se suprapun cu cele de etica, dar aceasta situatie apare numai in anumite cazuri.

ETICA este stiinta sociala care se ocupa cu studiul valorilor si conditiei umane din perspectiva
principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; incearca, la modul sistematic, sa inteleaga si sa
accepte anumite comportamente umane, judecandu-le din prisma moralei.

Etica medicala se preocupa de aspectele morale ale practicii medicale, intregul comportament
uman fiind modelat de-a lungul secolelor in jurul unor valori fundamentale: viata si libertatea.

Pornind de la aceste doua valori, putem construi doua principii etice:

* respectul datorat vietii;

* respectul autonomiei persoanei.

Particularizand aceste doua principii la practica medicala, se nasc numeroase dileme, etice, care
sunt augumentate si de schimbarile in conceptiile traditionaliste privind obligatiile morale in
general sau in particular daca ne referim la relatia cadru medical – pacient.

Exemple de dileme etice sunt:

* mentinerea in viata a unui pacient dependent de aparate; dreptul la euthanasie;

* dreptul la intreruperea cursului normal al sarcinii;
* feritilizarea in vitro cu mama purtatoare;
* transplantul de tesuturi si organe "post-mortem".

Alaturi de cele doua principii etice enuntate anterior mai pot fi enuntate si alte principii etice:

* principiul binefacerii – adica trebuie sa faci bine, dar acest bine trebuie sa fie util si efectul
sau sa fie mai puternic decat efectul negativ al actiunii de binefacere; principiul justitiei – adica de
a se da fiecaruia ceea ce merita;
* principiul non–maleficientei – adica nu trebuie provocat raul sub nici o forma. Acestea sunt si
un motto al activitatii medicale sub forma "primum non nocere" – mai intai sa nu faci rau.

DEONTOLOGIA desemneaza exigentele etice legate de exercitarea unei profesiuni si care se

concretizeaza in cadrul deontologic adoptat de un anumit corp profesional.

Aceste coduri deontologice sunt rezultatul unui consens al majoritatii profesionale si asigura un
standard de calitate al profesiunii respective.

In domeniul medical cel mai vechi cod deontologic este juramantul lui HIPPOKRATES alaturi de
care trebuie amintite si juramantul de initiere CARAKA SAMHITA din India sec. I, Juramantul
ASAPH (text evreiesc din sec III) etc.

Deontologia se focalizeaza in special asupra lumii medicale dar ea se intalneste si in alte domenii
in care este necesara o atitudine cat mai corecta (publicistica, ziaristica etc.).

In lumea medicala care cuprinde pe toti cei ce lucreaza in domeniul medical exista o obligatie si o
responsabilitate care se intalneste la nivel de UNICAT fata de celelalte profesii pentru ca se
lucreaza cu bolnavul si cu viata omului.

Totul este legat de responsabilitate.

Prima idee in cadrul deontologiei este umanismul in medicina.

Personalul medical practica o profesiune prin excelenta umanista, in favoarea omenirii.

Umanizarea medicinei s-a facut destul de lent in sensul ca metodele de lucru, tehnicile din
domeniul medical chiar daca vizau vindecarea sau alinarea suferintelor se produceau cu
brutalitate datorita lipsei mijloacelor analgezice.

In general etica medicala se ridica la nivelul unor norme stiintifice care traduc in viata umanismul.
Astfel se leaga ideea de etic si deontologic.

Legea 95/2006
Exercitarea profesiei de medic dentist
Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Dentişti din România
Secţiunea 1
Dispoziţii generale

Art. 472. – (1) Profesia de medic dentist are ca scop asigurarea sănătăţii publice şi a individului
prin activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament ale maladiilor şi anomaliilor oro-dento-maxilare
şi ale ţesuturilor adiacente, desfăşurate cu respectarea prevederilor Codului deontologic al
medicului dentist din România.
(2) Natura acestor activităţi încadrează profesia de medic dentist în rândul profesiilor din sectorul
sanitar cu risc crescut de biocontaminare, beneficiind de toate facilităţile acordate de legislaţia în
vigoare.
(3) Caracterul specific al activităţilor exercitate în baza titlurilor oficiale de calificare în medicină
dentară prevăzute de lege, individualizează, distinge şi separă profesia de medic dentist de
profesia de medic.
Art. 473. – (1) În exercitarea profesiei, medicul dentist trebuie să dovedească disponibilitate,
corectitudine, devotament şi respect faţă de fiinţa umană. Independenţa profesională conferă
medicului dentist dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului medico-dentar şi deplină
răspundere a acestuia.
 Codul deontologic al Colegiului Medicilor Dentisti din Romania

I.Reguli generale

Definitie: Codul Deontologic cuprinde normele de conduita morala si profesionala obligatorii, in

legatura cu exercitarea drepturilor si indatoririlor medicului ca profesionist, atat in legatura cu
pacientii, cat si cu comportarea fata de confrati. 
1.Codul deontologic are rolul: 
-de a promova o relatie de încredere între medicul dentist si pacient; 
-de a garanta calitatea pregatirii profesionale si a manoperelor medicale ale medicilor dentisti; 
-de a promova un comportament profesional-dentologic între membrii echipei medicale; 
-de a defini, preveni si sanctiona eventualele abateri; 
-de a apara reputatia corpului medicilor dentisti si libera practica a profesiunii de medic dentist; 
-de a garanta secretul profesional. 
2.Prevederile prezentului cod deontologic sunt obligatorii pentru toti membrii Colegiului Medicilor
Dentisti din Romania. 
3.Toti membrii Colegiului Medicilor Dentisti au drepturi egale. 
4.Medicul dentist are datoria de a apara drepturile fundamentale ale profesiei (libertatea alegerii
manoperelor diagnostice si terapeutice, prescriptiilor medicala) cat si prestigiul acesteia. 
5.Medicul dentist nu va efectua alete ectivitati care sunt incompatibile cu demnitatea sa
profesionala. 
6.Medicul dentist trebuie sa-si perfectioneze cunostintele profesionale prin forme de Educatie
medicala continua pe tot parcursul activitatii sale profesionale. 
7.Medicul dentist nu trebuie sa accepte exercitarea profesiei în conditii susceptibile de a
compromite calitatea actului medical si securitatea pacientului. 
8.Un medic dentist salariat al unei institutii medicale nu trebuie sa accepte un contract care
prevede retribuirea bazata pe norme de productivitate sau alte dispozitii, care au drept consecinta
afectarea calitatii tratamentelor. 
9. Medicul dentist nu trebuie sa efectueze tratamente si/sau sa formuleze prescriptii medicale in
domenii care depasesc competenta sa profesionala. 
10.Medicul dentist are datoria de a-si trata pacientii dupa normele profesionale medico-dentare
recunoscute de CMDR si incluse in ghidurile de practica medicala. 
11.Medicul dentist care din diverse motive nu mai profeseaza sau paraseste tara este obligat sa
anunte Colegiul Judetean al Medicilor, care la randul sau va informa Consiliul National. 
12.Pentru orice manopera de diagnostic si tratament, se va cere consimtamantul bolnavului.
Daca aceasta comporta un risc crescut, se va cere consimtamantul în scris pe foaia de
observatie clinica. 

II.Despre relatia dintre medicul dentist si pacienti 

13.Medicul dentist nu va aplica decat metodele de diagnostic si tratament pentru care are
competenta. În caz contrar, va colabora cu un coleg care are competenta necesara sau va dirija
pacientul catre un alt specialist. 
14.Medicul dentist trebuie sa asculte, sa examineze si sa trateze fara discriminare toate
persoanele. 
15.Medicul dentist trebuie sa aiba întotdeauna o atitudine corecta si atenta fata de pacient. 
16.Cu exceptia unor cazuri de urgenta, medicul dentist are dreptul de a refuza un pacient din
motive profesionale sau personale. Se considera urgenta medico-dentara daca pacientul are
nevoie de îngrijiri medicale imediate pentru controlul durerii, infectiei sau sangerarii. 
17.Medicul dentist nu poate, fara un motiv legitim, sa întrerupa un tratament în curs fara a lua
masurile necesare asigurarii continuitatii tratamentului de catre un coleg avand competentele
necesare. 
18.Medicul dentist trebuie sa discute pe larg cu pacientul planul de tratament si costul acestuia. 
19.Onorariile trebuie fixate cu tact si masura. Medicul dentist poate acorda îngrijiri medicale
gratuite. Este indicat ca medicul dentist sa prezinte pacientului în prealabil un deviz. Este
interzisa reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei. 
20.Medicina nu poate fi practicata sub forma de comert. Sunt interzise toate formele de
publicitate, si în special amenajarile care dau sediilor medicale o aparenta comerciala. Firmele
vor fi realizate conform art. 22 alin. 3 din O.G. nr. 153/2003. 
21.Consultarea interdisciplinara între medicul dentist curant si alt medic justifica tarife distincte. 
22.În situatia în care îi este imposibil de a obtine în timp util consimtamantul reprezentantului sau
al unei persoane lipsite de discernamant, medicul dentist trebuie sa acorde îngrijirile medico-
dentare de urgenta. 
23.Medicul dentist si persoanele care îl asista vor respecta cu strictete secretul profesional. Daca
va utiliza fotografiile medicale în publicatiile stiintifice, medicul dentist va avea grija ca
identificarea pacientului sa nu fie posibila. 
Secretul profesional, instituit în interesul pacientului, este impus tuturor medicilor, în conditiile
legii. 
Secretul reprezinta tot ceea ce medicului i se aduce la cunostinta prin exercitarea profesiunii, si
anume nu numai ceea ce i s-a spus, ci si ceea ce a vazut, auzit sau a înteles. 
Medicul dentist trebuie sa vegheze ca persoanele care îl asista în exercitiul profesiei sa fie
instruite si sa se conformeze în ceea ce priveste secretul profesional. 
De asemenea, trebuie sa aiba grija ca nici o persoana din anturajul sau sa nu aduca prejudicii
secretului profesional asociat corespondentei medicale. 
24.Mass-media are dreptul sa intre in cabinetul de medicina dentara doar cu acceptul medicului
coordonator, al medicului curant si al pacientului. 
25.Trebuie respectat dreptul pacientului de a-si alege liber medicul dentist. 
26.Medicul dentist nu se poate amesteca fara motiv profesional în problemele familiale sau
personale ale pacientului. 
27.Medicul dentist are datoria de a-si asuma responsabilitatea tratamentelor efectuate. El nu
trebuie sa garanteze direct sau indirect reusita tratamentelor. 
28.Medicul dentist nu poate participa la cercetari biomedicale asupra persoanelor decat în
conditiile legii. El trebuie sa se asigure de pertinenta cercetarilor respective si de obiectivitatea
concluziilor studiului. Medicul dentist care participa la cercetari biomedicale trebuie sa vegheze
ca studiul sa nu lezeze încrederea pacientului si nici continuitatea tratamentului. 
29.Este interzisa obtinerea de la pacient a unor avantaje materiale nejustificate care depasesc
limitele unei recunostinte obisnuite. 
30.Medicul dentist trebuie sa întocmeasca pentru fiecare pacient o fisa medicala (dosar,
document in format electronic) cu antecedentele medicale si dentare, constatarile clinice,
diagnosticul si tratamentul. Aceasta trebuie pastrata in arhiva. O copie a acestui dosar poate fi
înmanata la cerere pacientului, reprezentantilor legali sau instantelor de judecata. 
31.Medicul dentist trebuie sa informeze periodic pacientul asupra derularii tratamentului. 
32.Medicul trebuie sa se abtina sa expuna pacientul unui risc nejustificat în investigatiile,
interventiile sau actele terapeutice pe care le prescrie. 
Nici o interventie mutilanta nu poate fi practicata fara un motiv medical foarte serios (exceptand
cazurile de urgenta sau imposibilitate), fara a informa si a cere consimtamantul pacientului. 
33.Un prognostic neplacut (fatal) trebuie comunicat cu prudenta. Familia sau apartinatorii trebuie
sa cunoasca realitatea. 
34.Un medic dentist trimis sa examineze sau sa trateze o persoana privata de libertate, nu va
influenta în nici un mod, direct sau indirect, nici macar prin propria sa prezenta, integritatea fizica
sau mentala a acelei persoane, sau demnitatea acesteia. Daca medicul dentist constata ca acelei
persoane i s-au aplicat rele tratamente, acesta trebuie sa informeze autoritatile judiciare, sub
rezerva acordului celui interesat. 

III.Despre relatiile între medici 

35.In relatiile intercolegiale medicul dentist trebuie sa-si trateze confratii asa cum ar dori el insusi
sa fie tratat de ceilalti. Medicii dentisti trebuie sa întretina între ei relatii cordiale. Ei au datoria de
a lua apararea unui coleg acuzat pe nedrept. 
36.În cazul unor divergente profesionale cu un coleg, medicul dentist va face eforturi pentru
reconciliere. Daca divergentele nu se rezolva, se poate face apel la Colegiul Medicilor Dentisti. 
37.Medicul dentist se va abtine sa comenteze public tratamentele altui coleg. Constiuie o abatere
de la regulile deontologice blamarea sau defaimarea colegilor, criticarea pregatirii sau activitatii
lor medicale in fata pacientilor, a apartinatorilor, a personalului auxiliar sau in mass-media,
precum si orice expresie sau act ce ar duce la zdruncinarea increderii pacientilor in medicul
curnat sau in autoritatea acestuia.Daca sanatatea pacientului este pusa în pericol, este de
obligatia medicului sa avertizeze pacientul. 
38.Un medic dentist nu poate face oferte financiare pentru atragerea în serviciul sau a
personalului altui coleg. 
39.Daca medicul dentist constata ca un pacient este în tratamentul unui alt medic dentist, el nu îl
poate lua în tratament decat daca pacientul doreste expres acest lucru, cu acceptul scris
medicului anterior. 
40.Un medic dentist care înlocuieste un medic nu poate accepta continuarea tratamentelor
pacientilor decat la cererea expresa a acestora. 
41.Deturnarea pacientilor sau tentativa sunt interzise. 
42.Cand mai multi medici dentisti colaboreaza la examinarea sau tratamentul unui pacient,
acestia trebuie sa se informeze reciproc. Fiecare medic dentist îsi asuma responsabilitatea
manoperelor medicale efectuate. 
43.Medicul dentist trebuie sa-si încurajeze colegii mai tineri, sustinandu-i, în special la debutul lor
în activitatea profesionala. 
44.Medicii dentisti, în cursul raporturilor lor profesionale cu colegi de alte specialitati trebuie sa
respecte independenta profesionala a acestora. 

IV.Cu privire la reclama si publicitate 

45.Reputatia medicului dentist trebuie sa se sprijine doar pe competenta si demnitate, fara

contributia reclamei de orice fel.Profesia de medic dentist nu trebuie practicata ca o activitate
comerciala. 
46.Într-un anuar sau alte publicatii sunt autorizate sa apara numai urmatoarele indicatii: 
-nume, prenume, adresa, numar de telefon, fax, programul de consultatii 
-specialitatea/competenta. 
Orice alte date de publicate contracost sunt considerate publicitate si sunt interzise. 
47.Pe firma cabinetului, conform O.G. nr. 153/2003, de la intrarea în imobil sau cabinet sunt
permise urmatoarele: 
-nume, prenume, societatea, grad profesional, specialitate/competenta, programul de consultatii,
numarul de telefon. 
Pot fi mentionate originea diplomei de licenta si asociatiile profesionale din care face
parte.Dimensiunile firmei si aspectul vor fi decente. 
48.Este interzisa editarea de brosuri publicitare în legatura cu activitatea profesionala. Este
interzisa reclama comerciala, publicitatea personala inclusiv în interesul unor terti. 
49.Orice consultatie efectuata în locuri în care se vand medicamente sau aparate medicale ca si
în spatii necorespunzatoare demnitatii profesiei este interzisa. 
50. Medicul dentist trebuie sa participe la educatia sanitara a populatiei sustinand punerea în
aplicare a programelor profilactice de sanatate.Medicul dentist ce participa la astfel de actiuni va
evita orice activitate de reclama personala în scopul atragerii pacientilor. 
51.Este interzisa perceperea unei sume de bani de la un alt medic în vederea obtinerii de
pacienti. Orice acord neprincipial cu alti medici, farmacisti, personal auxiliar în scopul cresterii
numarului de pacienti este interzis. 
52.Medicul dentist care participa la actiuni de informare a publicului cu caracter educativ sanitar
nu va utiliza decat date confirmate stiintific. El va evita cu aceasta ocazie orice atitudine
publicitara, fie în scop personal, fie în favoarea institutiei în cadrul careia îsi desfasoara
activitatea. 
53.Atunci cand un medic participa la actiuni de informare a publicului si de educatie sanitara, va
face uz numai de date medicale confirmate, cu prudenta în ceea ce priveste repercusiunile
afirmatiilor sale asupra publicului. El trebuie sa se abtina de la orice atitudine publicitara, atat
personala, cat si în favoarea unor institutii unde îsi desfasoara activitatea, sau în favoarea unei
cauze care nu este de interes general. 
54.Medicul nu trebuie sa prezinte in mediile medicale si mai ales nemedicale, procedee
diagnostice sau terapeutice noi insuficient testate, fara comunicarea rezervelor pe care acesta le
are fata de noul procedeu. 
55.Medicului dentist care îndeplineste o functie administrativa îi este interzis a uza de aceasta
pentru a-si spori numarul de pacienti. 
56.Medicilor dentisti care desfasoara activitati de preventie într-o colectivitate le este interzis a
uza de aceasta pentru a-si spori numarul pacientilor. 
57. La eliberarea de documente medicale, orice act va oglindi realitatea obiectiva, fiind interzisa
eliberarea de certificate de complezenta, care ar duce la obtinerea ilegala de catre pacient a unor
avantaje materiale sau sociale. 
58.Colaborarea cu presa scrisa si audio-vizuala trebuie facuta doar in scopul informarii publicului
in legatura cu problemele medicinii dentare. Prioritate se acorda subiectelor de interes public si
nu persoanei medicului dentist. 

V.Dispozitii diverse 

59.Toti medicii dentisti au obligatia de a informa Consiliul Judetean al Colegiului Medicilor de

modificarile survenite în situatia lor profesionala. Consiliul Judetean va informa Consiliul National
cu privire la aceste modificari. 
60.Deciziile luate de Consiliile Judetene ale CMDR cu privire la prezentul cod etic pot fi
modificate sau anulate de Consiliul National fie din oficiu, fie la cererea celor interesati. 
61.Codul Deontologic intra in vigoare in termen de 30 de zile de la publicarea sa in Monitorul
Oficial al Romaniei.

LEGISLATIE EUROPEANA DIN DOMENIUL STOMATOLOGIEI

Bruxelles, 17 martie 1999

Competentele clinice, prezentate in continuare, sunt considerate minimum necesar, pretutindeni

in Europa, pentru practicarea unei stomatologii de inalt nivel. Aceasta lista nu acopera toate
competentele pe care medicina stomatologica moderna le presupune si nu ar trebui sa limiteze
dezvoltarea ulterioara de educatie continua sau sa fie folosite in vederea promovarii notiunii de
ultraspecializare in stomatologie. Oricum, fara aceste competente de baza nici un medic nu ar
putea practica medicina in vreo (sau o) tara membra a Uniunii Europene.

Pentru a putea practica stomatologia generala in tarile Uniunii Europene, medicul trebuie sa
cunoasca foarte bine Directivele continute in documentul 78/687/EEC si sa demonstreze
competenta in aplicarea urmatoarelor proceduri terapeutice.

1. Efectuarea exemenului clinic al pacientului si stabilirea diagnosticului

1.1 Stabilirea corecta a anamnezei si istoricului bolii, efectuarea examenului intraoral si
extraoral, diagnosticarea afectiunilor dento-parodontale si stabilirea planului de tratament.
1.2. Identificarea manifestarilor orale ale bolilor sistemice si trimiterea pacientului la medicul
generalist.
1.3 Aprecierea starii generale de sanatate a pacientului si a gradului in care o eventuala boala
sistemica ar putea afecta trataamentul stomatologic stabilit (sau aplicat).
1.4. Depistarea precoce a afectiunilor orale, inclusiv a cencerului de la acest nivel
1.5. Diagnosticarea si inregistrarea anomaliilor de dezvoltare si a bolilor din teritoriul oro-
maxilo-facial, folosind clasificarile internationale in vigoare.
1.6. Diagnosticul si stabilirea solutiei terapeutice a pacientului cu dureri de cauza oro-faciala,
dentara si cranio-mandibulara.
1.7. Diagnosticul si tratamentul
1.8 Aplicarea tehnicilor radiografice dentare, protejand pacientul si echipa stomatologica de
radiatiile ionizante.
 1.9. Recunoasterea semnelor patologice radiografice ale afectiunilor din cavitatea orala.
Termenul "oral" nu se poate rezuma doar la cavitatea orala, ci se poate extinde si la teritoriile
invecinate, de la nivelul capului si gatului.

2. Comunicarea si educatia sanitara a pacientului.

2.1. Comunicarea efectiva cu pacientii.
2.2. Explicarea tehnicilor de periaj dentar si de folosire a dental-floss-ului.

3. Probleme de etica si jurisprudenta.

3.1. Explicarea etapelor de tratament, in vederea obtinerii consimtamantului din partea
pacientului.
3.2. Intelegera corecta a legislatiei stamatologoce valabila in tarile Uniunii Europene.
3.3 Cunoasterea propriilor competente profesionale si colaborarea cu medicii specialisti,
generalisti sau stomatologi, atunci cand starea pacientului o impune.

4. Tratamentul
4.1 Indepartarea depozitelor moi si tartrice de pe dinti.
4.2. Incizia, decolarea si replasarea lamboului mucozal, in cadrul procedurilor de mica chirurgie
orala.
4.3. Operatiile cu lambou si gingivectomia.
4.4. Efectuarea tratamentelor endodontice la dintii mono sau pluriradiculari.
4.5. Chirurgia periapicala aplicata in cazul proceselor patologice periapicale.
4.6. Extractiile dentare de rutina.
4.7. Extractia chirurgicala a radacinilor subgingivale, fracturate sau a dintilor traumatizati.
4.8. Biopsiile.
4.9. Protezarea prin lucrari conjuncte, partila sau totale. De asemenea medicul trebuie sa
aprecieze daca este indicata protezarea prin implant dentar, sa efectueze interventia, daca are
competenta necesara sau sa trimita pacientul la medicul care este abilitat sa o faca.
4.10. Restabilirea functiilor dentare folosind intregul arsenal omologat de materiale de
restauratie.
4.11. Tratarea pacientilor care prezinta afectiuni ortodontice minore si trimiterea pacientilor cu
inghesuiri dentare sau malocluzii severe la medicul specialist ortodont.

5. Urgente medicale

5.1. Acordarea primului ajutor prin resuscitare cardio-respiratorie.

6. Mamagementul practicii stomatologice

6.1. Adoptarea pozitiei de lider al echipei stomatologice, folosin toate categoriile de personal
mediu si auxiliar.
Medicii stomatologi trebuie sa fie capabili sa urmeze aceste proceduri in cazul pacientiilor
adulti si copii, al pacientilor cu probleme medicale, cu tare fizice sau mentale, aceste competente
de baza nefiind restrictive, reprezentand doar o parte a obiectelor de studiu.
Bibliografie:

Legislatie: Legea Nr. 95 din 14 aprilie 2006-extras-privind reforma in domeniul sanatatii

Emitent: Parlamentul
Publicata in: Monitorul Oficial Nr. 372 din 28 aprilie 2006

Internet: www.cnas.ro
http://christianferoviarul.blogspot.com/2009/02/codul-deontologic-al-
colegiului.html

Seminar: 17 Martie 1999, seminar cu tema "Legislatia europeana in domeniul

stomatologiei", realizat de TAIEX (Tehnical Assistance Information Exchange Office) in
colaborare cu Dental Liaison Committee, din cadrul UE, la Bruxelles