EVALUĂRI CLINICO-PARACLINICE

LOCALE ŞI LOCO-REGIONALE ÎN
PROTETICA DENTARĂ

1
 Examinarea clinică
Clasice
+
Examinările paraclinice

Moderne

Diagnosticul Soluția terapeutică

de certitudine de elecție

2
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ

1. Postura capului și corpului

2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM
3
 Evaluarea loco-regională

EVALUAREA CLINICĂ

1. Postura capului și corpului

2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM

4
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ
Inspecția facială
1. Postura capului și corpului
2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență
trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM
• aspectul morfologic, static şi dinamic de ansamblu • simetria şi forma capului
• conturul feţei • coloraţia tegumentelor
• expresia feţei • integritatea tegumentelor
• simetria facială şi tipul facial elementele constituente ale feţei
• proporţia etajelor 5
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ Inspecția de profil

1. Postura capului și corpului

2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Ganglioni
5. Puncte de emergență • profilul facial
trigeminale • unghiul nazo-labial
6. Muschi • postura buzelor
• treapta labială
7. ATM • şanţul labio-mentonier
• poziţia mentonului
• unghiul goniac
• ramul bazilar 6
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ Palparea superficială

1. Postura capului și corpului

2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență
trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
• temperatura
7. ATM • umiditatea
• sensibilitatea
• denivelări/deformări
7
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ

1. Postura capului și corpului

2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență
trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM

8
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA PARACLINICĂ
1. Postura capului și corpului Radiografia panoramică:
2. Evaluarea faciesului (pantomografia concentrică,
ortopantomografia,
3. Contururi și suprafețe osoase pantomografia excentrică)
4. Puncte de emergență
trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM

9
Avantajele acestei tehnici constau în:
posibilitatea examinării concomitente a:
- rapoartelor de intercuspidare
- rapoartelor de postură
- A.T.M.
- rapoartele între elementele anatomice
-structura osoasă
-ramul ascendent al mandibulei
-apofizele coronoide
-forma şi structura condililor temporali şi
mandibulari
-sinusurile maxilare, fosele nazale,
canalul mandibular
- deformarea filmului este minimă;
- cantitatea de radiaţii X este mult
diminuată. 10
Radiografia cefalometrică
(faţă, profil, axială)

precizează diagnosticul unor:

- modificări morfologice ale substratului
osos
- anomalii primare sau secundare
- asimetrii craniofaciale.

11
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA PARACLINICĂ
Teleradiografia
1. Postura capului și corpului
2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență
trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM
O. Merrot et col. - Changes in
the edentate mandible in the
elderly, Surg Radiol Anat
(2005) 27: 265–270

12
Teleradiografia de profil

- studiul anomaliilor dento-maxilare şi al

disproporţiilor scheletice care coexistă
cu prezenţa edentaţiilor.

- este o modalitate indispensabilă de

evaluare a proporţiilor dento-faciale şi de
elucidare a cauzei anatomice a
anomaliilor dento-maxilare, făcând
posibilă analiza rapoartelor existente
între componentele masivului cranio-
facial (baza craniului, maxilare, alveole,
dinţi, părţi moi).
Teleradiografia de profil, cu
marcarea punctelor şi
traseelor cefalometrice

13
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA PARACLINICĂ
1. Postura capului și corpului ORTHOPHOS 3 DS
2. Evaluarea faciesului Siemens
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență
trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM

14
Evaluarea loco-regională
ORTHOPHOS 3 DS
Siemens

-Este o abordare tridimensională in

sistem digital, cu abordare panoramică
-oferă detalii ale suportului osos al SSG

15
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ
1. Postura capului și corpului
2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM

16
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ
1. Postura capului și corpului
2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență trigeminale
5. Ganglioni suboccipitali
6. Muschi retroauriculari
7. ATM preauriculari
genieni
submandibulari
submentali
jugulocarotidieni
supraclaviculari 17
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ

1. Postura capului și corpului

2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM • temporal • Geniohioidian
• maseter • Digastric
• pterigoidian intern • Sterno cleido mastoidian
• pterigoidian extern • milohioidian
• Muschii orofaciali (orbicular,
buccinator)
• muschii limbii 18
Contracții musculare asimetrice Hipotonie generalizată

19
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA PARACLINICĂ
Electromiografia
1. Postura capului și corpului
2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM

20
Este o metodă bazată pe Electromiografia
recoltarea biocurenţilor de la
nivelul muşchilor sistemului
stomatognat

utilizează electrozi de
suprafaţă sau de profunzime.

Electromiograf

Investigarea se face în paralel, grupele musculare de pe

partea dreaptă comparativ cu partea stângă.
21
Electromiografia

Spasmele musculare şi contracţiile inegale apar pe

E.M.G. cu amplitudini şi frecvenţe ridicate.

Analiza componentei neuromusculare

este utilă nu numai în diagnosticul şi
evoluţia disfuncţiilor, ci şi în restabilirea
terapeutică a planului de ocluzie.
22
Tonometria

- oferă informaţii cu privire la tonusul muscular

evaluază inegalitatea tensiunilor musculare în fazele de

repaus şi în fazele funcţionale ( masticaţie-deglutiţie,
fonaţie)

evidenţiază prezenţa dezechilibrelor neuro-musculare.

Metodele variază în funcţie de grupele musculare, fiind diferite la muşchii

orbiculari şi ai limbii faţă de muşchii mannducatori.

23
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA CLINICĂ

1. Postura capului și corpului

2. Evaluarea faciesului
3. Contururi și suprafețe osoase
4. Puncte de emergență trigeminale
5. Ganglioni
6. Muschi
7. ATM

24
Condili necentrați în cavitățile Laterodeviație mandibulară
glenoide

25
 Evaluarea loco-regională
EVALUAREA PARACLINICĂ
ATM

TOMOGRAPHY

TELERADIOGRAPHY ARTROSCOPY
26
 Radiografia simplă ATM

- se bazează pe efectul
fotochimic al radiaţiilor
Incidenţa Schuller (gura deschisă)
- se execută sub incidenţe diferite
care urmăresc evitarea
suprapunerilor osoase: PARMA,
SCHULLER , LACRONIQUE,
FRANK.

Pe imaginile obţinute se analizează:

- structura şi integritatea contururilor
osoase
- modificările interliniului articular
- poziţia condilului în cavitatea glenoidă şi
în excursia de deschidere. Incidenţa Schuller (gura închisă)
27
Artrografia temporomandibulară

- este examenul radiologic al spaţiilor intraarticulare şi periarticulare

practicat cu ajutorul substanţelor de contrast iodate sau cu ajutorul
aerului.

reprezintă o posibilitate de a evidenţia meniscul articular după ce

în prealabil se efectuează o puncţie articulară uni- sau bi-
camerală şi se introduce un mediu de contrast opac sau gazos
(contrast negativ).

Această metodă traumatică de explorare este din

ce în ce mai rar folosită, fiind înlocuită de
explorarea computer-tomografică (inclusiv
CineCT- pentru studiul dinamic).
28
 Artroscopia cu fibră optică

Este o metodă de explorare care renunţă la folosirea

substanţei de contrast şi la iradierea pacientului

- permite, sub anestezie, o vizualizare directă a

elementelor articulare prin intermediul endoscopului
prevăzut cu fibră optică.

Are avantajul de a evidenţia caracteristicile de dinamică articulară în timp real.

- oferă posibilitatea examinării precise a tuturor structurilor interne articulare, cu

posibilitatea obţinerii unor imagini foto sau video relevante.

- Se pot inspecta astfel fibro-cartilajele temporal şi condilian, discul articular, fixarea

lui, pereţii capsulari şi aspectul membranei sinoviale din spaţiul articular superior.

Se poate preleva, de asemenea, lichid sinovial sau material biopsic, permiţând în

urma unor examene complementare, citologice, histologice sau biochimice, stabilirea
unui diagnostic de certitudine. 29
Cine-radiografia

este o metodă evoluată de studiu radiologic al

articulaţiei, în poziţie statică şi dinamică.

Utilizează un amplificator de luminescenţă pentru o mai bună

definiţie a imaginii
- pe mandibulă şi maxilar se aşează câţiva markeri metalici
pentru reperarea exactă a rapoartelor intermaxilare.

Varianta modernă a cineradiografiei : CINE-FLUORO-GRAFIA

- se bazează pe efectul de fluorescenţă şi legea absorbţiei

selective, utilizând imagini color cu posibilităţi sporite de prelucrare.
30
 - permite studiul pe secţiuni în plan sagital cu
Tomografia ştergerea structurilor de deasupra şi sub planul
de secţiune

Pe imagine apare evidenţiat stratul de

ţesut străbătut continuu de fascicolul de
radiaţie, straturile supra şi subiacente
planurilor de secţiune fiind şterse din
cauza mişcării.

Cuantificarea modificărilor rapoartelor

articulare urmează analizei morfologice
Tomografie ATM Gura închisă. Gura deschisă
descriptive şi este reprezentată de bilanţul
Rickets.

Se are în vedere forma cavităţii glenoide, a

condilului mandibular şi temporal,
centrarea condilului în cavitatea glenoidă,
aprecierea interliniului articular, forma şi
dimensiunea pantei articulare,
circumferinţa şi structura circumferinţelor
osoase (resorbţii, uzuri, scleroze).
31
Tomodensitometria

- permite studiul unor imagini de secţiuni succesive, al

dimensiunilor morfologice şi al structurilor elementelor
ATM.

- este mai puţin iradiantă decât tomografia

- permite aprecierea stării suprafeţelor osoase (geode,

neregularităţi), interliniului articular, dar mai ales evaluează
starea muşchilor.

32
Computer-tomografia

- este utilizată în diagnosticarea tulburărilor interne la

nivelul A.T.M. survenite în urma stării de edentaţie, cât şi a
altor anomalii articulare.

- face parte din explorările imagistice secţionale

- este o metodă relativ recentă rezultată din combinarea

utilizării razelor X şi a computerului.

33
CT relevă modificările de structură şi de volum ale osului,
face posibilă aprecierea statică şi dinamică a poziţiei
meniscului, precum şi corelarea cu tulburările articulare.

Poziţie normală a meniscului articular, Menisc dislocat, anterior de condil

posterior şi superior de condil

34
 CT articulaţie temporo-mandibulară

Computer-tomografia de transmisie de
raze X în geometrie cone-beam (CBCT)
este uşor de utilizat în practica dentară
curentă, unde se pune accent pe cost şi
bineînţeles cantitatea de doză iradiantă;
-spaţiul de depozitare este limitat şi zona
de scanat se află exclusiv în regiunea
capului.
- CBCT oferă posibilitatea obţinerii Secţiune panoramică îngustă (5,3
imaginilor secţionate în plan axial, coronal mm) (a) şi largă (25,6 mm) (b), ce
şi sagital, în timp real oferă acurateţe măsurătorilor
anatomice 35
 Un avantaj major îl constituie faptul
că există posibilitatea ajustării
rezoluţiei de densitate pentru
perceperea mai bună a limitei dintre
două ţesuturi.

Imagine panoramică reformatată (a), cu

detalii asupra mai multor secţiuni
transaxiale (b) ce reflectă patologia
osoasă mandibulară stângă şi poziţia
canalului alveolar inferior

CBCT – utilizări:
- în terapia implantară
- în terapia chirurgicală OMF
- afecţiuni ATM
- evaluarea fracturilor cranio-faciale pre- şi post-operatorii.
36
 Rezonanţa magnetică nucleară

- constituie o metodă non-invazivă de examinare a

afecţiunilor neuro-musculo-scheletale.

Imaginile prin rezonanţă magnetică nucleară se

obţin ca urmare a absorbţiei şi emisiei energiei din
domeniul radiofrecvenţelor (RF) al spectrului
electromagnetic de către spinii protonilor.

În comparaţie cu CT-ul, investigaţiile prin RMN

redau ţesuturile moi, din acest punct de vedere Fenomene artrozice la nivelul ATM observate
fiind superior CT-ului. prin RMN în plan sagital (1-canal auditiv extern,
2-condil, 3-tubercul articular)

Imaginile de RMN pot fi obţinute în planurile sagital, axial şi frontal.

Cu ajutorul RMN, se poate stabili diagnosticul de articulaţie normală, de dislocare

anterioară a discului, cu sau fără repoziţionare la deschiderea gurii, modificări
preartrozice.
37
Scintigrafia osoasă

-permite aprecierea funcţională a ţesutului osos (activitatea osteoblastică,

vascularizaţia osoasă)
- este capabilă de a detecta remanierile osoase la acest nivel.

- este o metodă de explorare paraclinică care constă în injectarea

endovenoasă sau ingestia unui marker radioactiv cu afinitate selectivă
determinată de organul sau ţesuturile vizate.

Pe baza acestei afinităţi se studiază distribuţia topografică a izotopului

radioactiv.
Metoda foloseşte un detector special numit ,,cameră de scintilaţie” sau
cameră gama.
Această tehnică face posibil la nivelul ATM studiul calitativ şi cantitativ al
elementelor articulare, permiţând o evaluare anatomică şi structurală
complexă.
38
AXIOGRAFIA COMPUTERIZATĂ

= analiza mişcărilor funcţionale ale

mandibulei în toate cele trei axe spațiale.

Softul computerului permite analiza

mişcărilor mandibulare şi totodată
transpunerea acestora pe un simulator al
ATM, cu ajutorul unui arc facial.

39
Prof. Dr. Rudolf Slavicek, Viena - a iniţiat studiul axiografic al mişcărilor
mandibulare,
- inventarea aparatului numit CADIAX

CADIAX DIAGNOSTIC – program pentru măsurarea axelor de

înclinare ale tuturor dinţilor, a pantelor cuspidiene ale dinţilor
posteriori, permiţând astfel (în cadrul restaurărilor protetice),
reproducerea și poziţionarea arcadelor artificiale cu o
morfologie individualizată, în acord cu mişcările funcţionale.

TRATAMENTUL PROTETIC: individualizarea morfologică şi

funcţională a lucrărilor protetice, în aşa fel încât să se
40
adapteze perfect la particularităţile fiziologice ale pacientului
ÎNREGISTRAREA MIŞCĂRILOR ARTICULARE – ETAPE:

1. Pregătirea componentei hardware necesare

(computer)
2. Explicaţii date pacientului, referitoare la ceea ce
urmează a fi efectuat
3. Adaptarea suportului paraocluzal sau a suportului
ocluzal şi fixarea în cavitatea bucală a pacientului
4. Montarea arcului facial superior (pericranian) şi
inferior
5. Aplicarea plăcuţelor cu senzori şi a stilourilor
inscriptoare
6. Efectuarea înregistrărilor propriu-zise
7. Stocarea datelor acumulate.

41
MANOPERE PRACTICE:
Fixarea arcului facial
inferior la arcada
mandibulară
cu ajutorul suportului paraocluzal

Fixarea suportului ocluzal la dinţii arcadei

mandibulare

42
MANOPERE PRACTICE:
Aplicarea sistemului
de înregistrare
(Condylograph)
Montarea arcului facial superior (pericranian)

Montarea arcului facial inferior

43
MANOPERE PRACTICE:
Montarea plăcuţelor şi
a tijelor inscriptoare
(stilourilor)

Citirea reperelor
pentru determinarea
pozitiei arcului pe
craniu

44
MANOPERE PRACTICE:

Localizarea axei balama

(automat / manual)

Stabilirea
poziţiei de referinţă

45
MANOPERE PRACTICE: Înregistrarea mişcărilor
funcţionale
Înregistrarea
propulsiei

Înregistrarea
lateralitate stânga

Înregistrarea
lateralitate dreapta

Înregistrarea
deschidere - închidere

46
MANOPERE PRACTICE:
Selectarea articulatorului şi
montarea în articulator

47
 Asigurarea calităţii
tratamentului stomatologic
Prefigurarea tratamentului
Controlul etapelor de
tratament
Controlul evoluției post-
terapeutice
Evitarea iatrogeniei
Posibilităţi
Documentare
multiple de
şi comunicare
manevră

• Programarea
articulatorului;
Uşor de
• Analiza funcţională a înţeles şi
mişcărilor mandibulare Analiza utilizat -
• Diagnosticul traseelor Aplicabilitate
documentat al stărilor condiliene imediată în
disfuncţionale ale ATM practica
• Planificarea curentă
tratamentului • Identificarea
pacienţilor cu risc
crescut de disfuncţii • Integrare în
ocluzale programele
educaţionale şi de
cercetare

48
Evaluări clinice locale în
protetica dentară

49
 Evaluarea locală
Evaluarea clinică

1. Țesuturi moi
2. Structuri dento-parodontale
3. Structuri mucoase și osoase
4. Ocluzia – statică și dinamică
5. Relații caniomandibulare

50
Examenul orificiului bucal
Examinarea statică :
-culoarea şi textura labială
- fanta labială
- raportul bilabial sau trepta labială
-simetria arcului Cupidon
(asimetria arcului Cupidon şi a buzei
poate apărea în edentaţii frontale
paramediene sau în ectopii de canin)
şi asupra filtrului buzei superioare.
-În edentaţiile frontale, când lipsesc
mai mulţi dinţi succesivi, se poate
observa la inspecţie o înfundare a
buzei cu micşorarea roşului buzei.
Examinarea dinamică :
- poate evidenţia uneori o amplitudine
mărită a deschiderii, datorită laxităţii
capsulo-ligamentare în ATM sau
micşorată (prin microstomie, constricţii
mergând până la anchiloză temporo-
mandibulară, trismus de maseter sau
fracturi condiliene).
- Simetria deschiderii orificiului bucal
poate fi afectată prin devierea
mentonului în afecţiuni ce interesează
ATM, în edentaţii parţiale întinse
unilaterale sau uniterminale (clasa I şi a
II-a Kennedy), în paralizii şi pareze
faciale.
- Se va aprecia, amplitudinea spaţiului
interlabial şi a distanţei intercomisurale
în timpul vorbirii, surâsului, râsului.
51
 Examenul mucoasei labio-jugale şi al vestibulului bucal

Examinarea de ansamblu a mucoasei labio-jugale:

- integritatea
- coloraţia
- prezenţa amprentei dinţilor şi a interliniului articular
- prolabarea mucoasei spre spaţiul edentat ca urmare a ticurilor de succiune
- aspectul canalului Stenon şi permeabilitatea sa
- aspectul salivei
- aspectul zonelor învecinate canalului Stenon (depistarea unor elemente
grăsoase – corpusculii Fordyce).

Examinarea vestibulului bucal:

-aspectele patologice (abcese, formaţiuni tumorale, fistule, cicatrici),
- inserţia frenurilor şi plicilor alveolo-jugale în raport cu festonul gingival.

În cazul în care sunt prezente edentaţii terminale, care apelează la o protezare

parţial amovibilă, este absolut obligatorie descrierea zonelor funcţionale
periferice adiacente spaţiului protetic potenţial.
52
Zonele funcţionale

dimensional
Examinarea – d.p.d.v.

al conţinutului şi al calităţii suportului muco-osos.

- Se apreciază limitele anatomice, amplitudinea, înălţimea, lăţimea, zona de mucoasă

pasiv-mobilă, prezenţa unor eventuale formaţiuni patologice (bride, cicatrici).

53
 Examenul arcadelor dento-alveolare

-forma, simetria şi continuitatea lor.

- apelul dinţilor.

Examenul suportului odontal (prin inspecţie, palpare şi percuţie) d.p.d.v. al culorii,

morfologiei coronare, tratamentelor odontale, vitalităţii, implantării, poziţiei pe arcadă, punctului
de contact etc.

Percuţia se va efectua atât în ax cât şi transversal, urmărindu-se atât răspunsul cât şi

intensitatea acestuia.

- abrazie: gradul acesteia şi orientarea faţetelor de abrazie, localizarea: unidentară/ la un grup

de dinţi / la nivelul întregii arcade.
- prezența punctul de contact : punctiform / în suprafaţă. Dacă acesta este absent prin
diastemă, treme sau edentaţie, arcada este considerată întreruptă din punct de vedere
mecanic şi se va examina, după caz, papila interdentară de la acest nivel (frecvent prezintă
fenomene inflamatorii secundare impactării alimentare) sau se va descrie spaţiul protetic
potenţial.
- În cazul suspectării unor leziuni odontale minime, cu localizări diferite sub un strat de smalţ
aparent intact, certificate prin culoare modificată (tentă gri), acestea sunt mult mai bine
examinate prin diafanoscopie.
Vitalitatea dinţilor stâlpi şi a celorlalte unităţi odonto- parodontale : teste de vitalitate.

54
 Teste de vitalitate

-cu stimuli termici (rece/ cald)

reactivitatea ţesutului
- cu stimuli electrici pulpar.

- cu stimuli mecanici (foraj explorator)

55
Teste de vitalitate la cald

- cu fuloarul încălzit (se încălzeşte un fuloar de ciment până

îngălbeneşte hârtia)
- cu gutapercă încălzită (un baton de gutapercă încălzită
până devine sticloasă), prin plasarea acestora pe faţa
vestibulară a dintelui izolat şi uscat, în treimea cervicală.
- Pentru dinţii acoperiţi cu coroane metalice, se poate testa
vitalitatea acestora prin acţionarea cu un polipant în turaţie
mare pe faţa orală a coroanelor. Creşterea treptată a
temperaturii metalului va da posibilitatea adaptării ţesuturilor
gingivale, reducând probabilitatea apariţiei unui răspuns fals
pozitiv.

56
Teste de vitalitate la rece

- clorura de etil (kelen) freon 12

- batoane de gheaţă.

În vederea pregătirii lor se utilizează ambalajul unor carpule cu anestezic,

după golirea acestora, înlocuind conţinutul cu apă şi introducându-le la
congelator.
După atingerea temperaturii de îngheţ, se îndepărtează dopul de cauciuc al
carpulelor şi se pregătesc astfel încât vârful acestora să fie bizotat lateral şi
vârful planat, astfel încât să poată fi aplicat pe diferite nivele ale dinţilor.

În cazul folosirii produşilor volatili aceştia vor fi proiectaţi pe o buletă de vată

(până la apariţia cristalelor de gheaţă pe firele acesteia), buleta fiind apoi
plasată pe dinte în treimea cervicală a feţei vestibulare.

57
Teste de vitalitate electrice

- utilizează curenţii continui rectangulari, dispozitivele de tip pulpatest

fiind fie separate, fie integrate în unit.

Testarea se face prin creşterea treptată a intensităţii curentului

electric, testul fiind repetat de două sau trei ori.

Se folosesc pentru provocarea răspunsului pulpar prin excitarea electrică

a elementelor neurale din pulpă.

Nu se vor utiliza testele de vitalitate electrice pentru dinţii acoperiţi

cu coroane metalice sau la pacienţii cu peace-maker cardiac.

58
Teste de vitalitate mecanice (forajul explorator)

Se recomandă a fi ultimul dintre testele utilizate, doar în condiţiile în

care celelalte teste au fost neconcludente.

Constă în trepanarea dintelui la locul de elecţie în turaţie redusă şi

fără răcire (accesul în smalţ se face cu turbina) şi se avansează
treptat către camera pulpară.

În cazul unui dinte normal va apărea o durere intensă imediat după

depăşirea joncţiunii amelo-dentinare.

Un dinte cu pulpită cronică sau necroză nu va genera nici un răspuns

până la deschiderea camerei pulpare.

59
Spaţiul protetic potenţial

-se vor preciza şi măsura, cu ajutorul şublerului sau al pensei dentare şi al

riglei, parametrii acestuia:

limite amplitudine înălţime lăţime

60
Examenul suportului parodontal
Se apreciază, prin inspecţie, palpare, sondaj parodontal următorii parametri:
- aspectul gingiei
- existenţa sângerării la sondaj
- mobilitatea dentară
- importanţa pierderii de ataşament.

a. Examenul gingival
Aspectul gingiei – se urmăresc modificările apărute în ceea ce priveşte:
Culoarea gingiei
Conturul (forma) gingiei marginale
Volumul, textura şi consistenţa gingiei
Poziţia marginii gingivale.

b. Existenţa sângerării la sondaj

c. Mobilitatea dentară

Procedurile clinice de înregistrare a mobilităţii dentare (Dumitriu) sunt:

- inspectarea mobilităţii patologice
- testul palpatoriu
- testul de percuţie
- testul de solicitare dentară la presiune.
Mobilitatea dentară poate fi (Bratu) :
Fiziologică – mobilitate tranzitorie;
Patologică – mobilitate reversibilă şi ireversibilă; dependentă de:
- inflamaţie;
- existenţa forţelor excesive
- absenţa funcţiei. 61
Tipuri de mobilitate dentară:

Tranzitorie Fiziologică
după o dezocluzie prelungită (din timpul somnului)
în cursul unor stări fiziologice când creşte nivelul
hormonilor vasoactivi (ciclu menstrual/sarcină).

Iatrogenă
sprijin pe dinţi vecini în cursul unor extracţii laborioase
după intervenţii chirurgicale parodontale/ periapicale
restaurări protetice de amploare
forţe ortodontice excesive.

Reversibilă Mobilitatea dentară de cauză protetică

Mobilitate dentară de origine inflamatorie
Mobilitatea de origine ocluzală

Ireversibilă Sindromul de insuficienţă parodontală (Bratu)

62
d. Evaluarea parodonţiului de susţinere - importanţa pierderii de ataşament

Se realizează cu ajutorul sondei parodontale şi urmăreşte, prin evaluarea

pierderii de ataşament şi a nivelului osos, determinarea gradului de afectare al
componentelor parodonţiului de susţinere.

Sondajul parodontal urmăreşte identificarea întinderii distrucţiei parodontale prin

evaluarea:
- pierderii de ataşament
- înălţimii gingiei aderente restante
- defectelor muco-gingivale: suficienţa / insuficienţa gingiei ataşate
- nivelului crestei osoase şi a topografiei leziunii
- gradului de atingere a furcaţiilor
- tendinţei la sângerare
- perioadelor de activitate ale bolii parodontale.

Sondajul parodontal se efectuează doar după detartraj şi controlul riguros al plăcii -

hipertrofia gingivală şi obstacolele produse de tartru pot da valori eronate ale măsurătorilor,
existând şi riscul de însămânţare a situsurilor inactive.
63
Indici folosiţi în parodontologie

Pot fi folosiţi pentru:

- evaluarea stării de igienă orală
- diagnosticul inflamaţiei
- diagnosticul de boală parodontală
- evaluarea modificărilor patologice ce apar în
boala parodontală (recesiune, hipercreştere).

64
Evaluarea stării de igienă orală

Indicele de igienă orală OHI (Greene and Vermillion, 1960)

Indicele de igienă orală simplificat OHI-S (Greene and

Vermillion, 1964)

Indicele Silness-Löe (Silness and Löe, 1964)

Indicele Quigley Hein (modificat de Turesky et al, 1970).

65
 Indicele de igienă orală – OHI (Greene şi Vermillion, 1960)
Este format din combinarea între Indicele de depozite moi şi Indicele de tartru. Fiecare
dintre aceşti indici este, la rândul său, bazat pe 12 determinări numerice, reprezentând
suma de depozite moi sau de tartru prezente pe feţele vestibulare şi orale, din cele trei
segmente ale fiecărei arcade dentare: lateral stânga/dreapta, frontal.
Criteriile de clasificare a depozitelor moi Criteriile de clasificare a tartrului
Scoruri Criterii Scoruri Criterii
0 Absenţa tartrului
0 Absenţa depozitelor moi/coloraţiilor 1 Tartru supragingival care acoperă nu mai mult de o treime
din suprafaţa dintelui.
1 Depozite moi care acoperă până la 1/3 din 2 Tartru supragingival care acoperă mai mult de o treime, dar
suprafaţa dinţilor, sau prezenţa unor coloraţii nu mai mult de două treimi din suprafaţa expusă a dintelui
extrinseci fără alte depozite moi, indiferent de sau prezenţa de insule individuale de tartru subgingival în
suprafaţa acoperită jurul porţiunii cervicale a dintelui, sau ambele.

2 Depozite moi care acoperă 1/3 -2/3 din suprafaţa
dinţilor
3 Depozite moi care acoperă mai mult de 2/3 din
suprafaţa dinţilor.
3 Tartru supragingival care acoperă mai mult de două treimi
din suprafaţa dintelui sau bandă groasă de tartru
subgingival în jurul porţiunii cervicale a dintelui, sau
ambele.

Fiecare segment este examinat pentru depozite moi sau tartru. De la fiecare segment este
utilizat un dinte pentru calcularea indicelui individual, special pentru acest segment. Dintele
folosit pentru calculul trebuie să aibă cea mai mare suprafaţă acoperită de depozite moi sau de
tartru.
Pentru fiecare subiect individual, scorurile pentru depozitele moi sunt adunate şi apoi se împart
la numărul de segmente înregistrate. Aceeaşi metodă este folosită pentru a obţine valorile
indicelui de tartru.
66
OHI = Indice depozite moi+Indice de tartru
OHI-S (Simplificat) - Greene şi Vermillion, 1964

- diferă de originalul OHI prin numărul de suprafeţe

dentare evaluate (6 în loc de 12).

Criteriile utilizate pentru alocarea de punctaj la

suprafeţele dentare sunt aceleaşi cu cele de utilizare
pentru OHI.

Cele şase suprafeţe examinate pentru OHI-S sunt

selectate de la patru dinţi laterali şi doi dinţi frontali:
11,16, 26, 31 vestibular, 36,46 lingual.

67
Indicele de placă (Silness and Löe, 1964)
- măsoară starea de igienă orală
- se bazează pe înregistrarea
depozitelor moi şi a celor
mineralizate pe următorii dinţi:
16, 12, 24 la maxilar şi
36,32,44 la mandibulă.
-Dinţii lipsă nu se substituie.
Scorurile de la cele patru feţe
ale dintelui se adună şi
valoarea obţinută se împarte la
4, pentru a da indicele de
placă / dinte.
Scorurile indicelui de placă
Scoruri Criterii
0 Absenţa plăcii
1 Un film de placă aderentă la
marginea gingivală liberă şi la
zona adiacentă a dintelui. Placa
poate fi decelată in situ doar după
colorare sau cu ajutorul sondei .
2 Acumulare moderată de depozite
moi pe dinte şi marginea gingivală
/ în punga gingivală care pot fi
observate cu ochiul liber.
3 Abundenţa de depozite moi pe
dinte şi marginea gingivală / în
punga gingivală.
68
Indicele de placă Quigley Hein

- evaluează placa de pe feţele vestibulare şi linguale

ale dinţilor, pe o scară de la 0 la 5, astfel:
0 = absenţa plăcii;
1 = zone izolate de placă în apropierea marginii gingivale;
2 = bandă continuă de placă de 1 mm lângă marginea gingivală;
3 = până la 1/3 din suprafaţa dintelui acoperită cu placă;
4 = placă ce cuprinde 1/3 - 2/3 din suprafaţa dintelui;
5 = placă ce cuprinde mai mult de 2/3 din suprafaţa dintelui.

69
 Indici de inflamaţie gingivală

Indicii gingivali sunt în raport cu semnele clinice ale inflamaţiei gingivale cum ar
fi: modificările de culoare, de volum, de textură şi consistenţă ale gingiei sau
tendinţa la sângerare.
Folosirea indicilor de sângerare gingivală evaluează intensitatea inflamaţiei
deoarece sângerarea este un indicator mult mai obiectiv decât modificările de
culoare ale gingiei şi furnizează evidenţa expunerii recente a ţesuturilor la placa
bacteriană.
Printre indicii de inflamaţie gingivală cei mai folosiţi sunt:

indicele gingival (Silness şi Löe, 1963);

indicele de sângerare papilară (Saxen şi Műhlemann, 1975);

indicele gingival simplificat (Lindhe, 1983) care corespunde indicelui de

sângerare gingivală (Ainamo şi Boy, 1975). 70

 Indicele gingival (GI) a lui Löe şi Silness (1963):
descrie severitatea clinică şi localizarea inflamaţiei gingivale
Aspect Sângerare Inflamaţie Puncte
Normal Absenţa sângerării Absentă 0

Modificare discretă de culoare şi textură; uşor Absenţa sângerării Uşoară 1

edem

Modificare a culorii-roşeaţă, creştere de volum, Sângerare la sondare/presiune Moderată 2

edem ce dă aspect lucios gingiei

Modificare marcată a culorii, hipertrofie, edem, Sângerare spontană Severă 3

ulceraţie

Indicele gingival Interpretare

mediu
Se examinează dinţii: 16, 12, 24, 36, 32 , 45.
Suprafeţele analizate pe fiecare dinte vor fi: V, O, M, D. 2,1 - 3,0 Inflamaţie severă

Se totalizează valorile obţinute la cele 4 feţe ale dintelui şi se 1,1 - 2,0 Inflamaţie moderată
împarte la 4, obţinându-se valoarea indicelui pe dinte.
0,1 - 1,0 Inflamaţie uşoară
Adunând valorile pentru fiecare dinte şi împărţind la numărul
dinţilor, se obţine indicele gingival individual sau al unui < 0,1 Absenţa inflamaţiei
segment de arcadă.
71
Indicele de sângerare papilară (PBI)- Papilar Bleeding
Index (Saxen şi Mühlemann, 1975)

Este un indicator sensibil al severităţii inflamaţiei gingivale la pacienţii individuali.

Înregistrarea este realizată în toate cele patru cadrane; pentru simplificare cadranul I şi III se
examinează lingual şi palatinal, iar cadranul II şi IV se examinează vestibular.
Sângerarea este provocată prin atingerea sulcusului cu o sondă parodontală boantă, folosind
o uşoară presiune digitală de la baza papilei către vârf de-a lungul muchiilor distale şi
meziale ale papilei.
După 20–30 secunde când un cadran a fost examinat în întregime, intensitatea sângerării
este evaluată în patru grade şi înregistrată pe fişă.
Suma valorilor înregistrate dă “numărul de sângerare”;
PBI se calculează prin împărţirea acestui număr la totalul de papile examinate.

0 = aspect normal, fără sângerare la sondare

1 = sângerare punctiformă, 20 – 30 secunde după sondare se observă
un singur punct de sângerare
2 = linie/puncte, se observă o linie fină de sângerare sau mai multe
puncte de sângerare la marginea gingivală

3 = triunghi – triunghiul interdentar devine sângerând, în diferite grade

4 = picătură – sângerare în masă, imediat după sondare sângele
curge în zona interdentară, acoperind porţiuni de dinte sau gingie
72
Indicele de sângerare gingivală (SBI)- Sulcular
Bleeding Index
Examenul se realizează pe 6 dinţi – un molar, un premolar şi un incisiv
lateral al fiecărei arcade.
Se utilizează sonda parodontală cu care se ating zonele marginale (M) şi
papilare (P), cu intensităţi crescute.

0 = aspect normal, fără modificări ale unităţilor papilare (P) şi marginale

(M), fără sângerare la sondare
1 = fără modificări aparente ale zonelor papilare (P) şi marginale (M), dar la
sondajul uşor se produce sângerare
2 = sângerare la sondaj şi modificări de culoare ale zonei papilare (P) şi
marginale (M)
3 = sângerare, modificări de culoare şi uşor edem
4 = sângerare provocată şi spontană, modificări de culoare, edem
pronunţat
5 = sângerare provocată şi spontană, modificări de culoare, edem
important, asociat sau nu cu ulceraţii

73
Recent a fost propus un nou indice clinic pentru evaluarea hipercreşterilor
gingivale induse medicamentos. Acest indice are o valoare în funcţie de care
se modulează terapia chirurgicală sau conservatoare a hipercreşterilor.

Indicele de evaluare a hipercreşterilor gingivale

Rossmann, Ingles şi Caffesse
Gradul 0 1.adaptare fermă a gingiei ataşate pe osul alveolar subiacent, absenţa modificării de volum
2.uşor aspect granitat
3.marginea papilară de aspect normal
4.papilă cu dimensiune şi densitate normală

Gradul I 1.creştere uşoară marcată prin mărirea densităţii gingiei, aspect granular marcat
2.vârful papilei rotunjit
3.adâncime la sondare ≤ 3 mm

Gradul II 1.hipercreştere moderată manifestată prin creşterea dimensiunii papilei şi/sau margini gingivale rulate
2.conturul marginii gingivale este încă concav sau drept
3.lărgirea gingiei în sens V-O până la 2 mm măsurată de la vârful papilei în afară
4.adâncimea la sondare ≤ 6 mm
5.papila este oarecum detaşabilă

Gradul III 1.hipercreştere marcată reprezentată prin migrarea gingiei pe coroana clinică
2.conturul marginii gingivale este convex
3.lărgirea gingiei are dimensiune ≥3mm, măsurată de la vârful papilei în afară
4.adâncimea la sondare > de 6 mm
5.papila este clar detaşabilă

Gradul IV 1.hipercreştere severă, caracterizată printr-o îngroşare extremă a gingiei

2.coroana clinică acoperită în proporţie mare
3.lărgirea gingiei are dimensiune ≥de 3mm, măsurată de la vârful papilei în afară
4.adâncimea la sondare > de 6 mm
5.papila este clar detaşabilă
74
Indici parodontali
Cei mai folosiţi sunt:

Indicele de boală parodontală al lui Ramfjord

(1959)

CPITN.

75
Indicele parodontal (PDI)-Ramfjord:
Exprimă gravitatea bolii prin estimarea clinică a simptomelor: inflamaţie,
alveoliză, pungă parodontală. Acest indice conţine un indice de gingivită (1 – 3)
şi măsurarea pierderii de ataşament, independentă de gingivită (4 – 6) –
Evaluarea se face pe 6 dinţi din întreaga dentiţie: 16; 21; 24; 44; 41; 36.

0 = Absenţa inflamaţiei sau alterărilor în gingia marginală

Gingie:
1 = Gingivită medie sau moderată în unele localizări la gingia marginală

2 = Gingivită uşoară / moderată a întregii margini gingivale în jurul dintelui

3 = Gingivită avansată cu eritem sever, hemoragii, ulceraţii

Parodonţiu:
4 = Pierdere până la 3 mm a ataşamentului măsurat de la JAC

5 = Pierdere de ataşament de 3 – 6 mm

6 = Pierdere de ataşament > 6 mm

76
Indicele de mobilitate dentară:
- este un criteriu important ce serveşte la stabilirea evoluţiei clinice a stării
parodontale după tratament, putându-se aprecia ameliorarea, agravarea sau
staţionarea/vindecarea stării clinice.
0 = mobilitate fiziologică (fremitus)

1 = mobilitate perceptibilă cu degetul (0,2 – 1 mm în direcţie

orizontală)

2 = mobilitate mai mare de 1 mm, în orice direcţie, în plan

orizontal

3 = mobilitate mai mare de 1 mm în orice direcţie orizontală, în

plus mişcări de intruzie/rotaţie

Pe baza valorilor înregistrate se calculează indicele clinic al gradului de

mobilitate patologică după cum urmează:
m1 mobilitatea dinţilor înainte de tratament m=
m1-m2
x 100
m2 mobilitatea dinţilor după tratament. m1

Indicele de mobilitate Im se calculează după formula : 77

Indicele CPITN
evaluează:
- prezenţa sau absenţa sângerării gingivale la sondaj uşor
- prezenţa sau absenţa tartrului supra şi subgingival
- prezenţa sau absenţa pungilor parodontale (înguste sau adânci).

Evaluarea individuală se face pe sextant, examinând câte un dinte per

sextant, înregistrându-se astfel cea mai proastă condiţie a fiecărui indice.
STATUS PARODONTAL
0 = parodonţiu sănătos
1 = sângerare observată direct la sondare
2 = tartru şi pungi sub 3,5 mm, iritaţie iatrogenă
3 = pungi de 4 –5 mm
4 = pungi > 6 mm
NECESITĂŢI DE TRATAMENT
0 = nu necesită tratament
I = igienă orală
II = I + detartraj profesional
III = I + detartraj profesional

IV = II + tratament complex(chirurgical/corectiv)
78
Examenul bolţii palatine

- forma, simetrie, adâncime, elementele reprezentate de suportul osos şi

cel fibromucos.
- prezența torusului palatin - mărimea şi poziţia torusului, clasificarea
Landa.
- papila bunoidă, reliefarea şi simetria rugilor palatine, numărul şi dispoziţia
lor, raportul cu creasta edentată.
- proeminenţa suturii mediene de la nivelul bolţii, prezenţa altor formaţiuni
sub formă de spiculi osoşi la nivelul şanţurilor alveolo-palatine.
- Suportul fibromucos va fi analizat din punct de vedere al integrităţii şi
rezilienţei.

Examenul bolţii palatine este absolut necesar în cazul edentaţiei parţiale

întinse, constituind zonă primară de sprijin pentru protezele parţial
mobilizabile

79
Examenul planşeului bucal şi al limbii

- prin inspecţie şi palpare apreciază normalitatea acesteia /

modificările de volum, consistenţă şi mobilitate.
- mucoasa linguală : aprecierea culorii, integrităţii şi distribuţiei
zonelor papilare.
- poziţia limbii în repaus se va verifica prin deschiderea uşoară a
gurii.
Poziţia intermediară a limbii este considerată ca fiind cea mai
favorabilă.

Important de examinat în această zonă este versantul lingual

al arcului anterior mandibular, apreciindu-se înălţimea,
înclinarea şi modalitatea de inserţie a genioglosului.

80
Examenul ocluziei

aprecierea parametrilor morfologiei ocluzale

rapoartele ocluzale statice şi dinamice.

81
În scopul stabilirii unui diagnostic şi plan de tratament,
se impune analiza şi cuantificarea următorilor
parametri ocluzali:

morfologia ariilor ocluzale

cuspizii de sprijin
cuspizii de ghidaj
curba de ocluzie sagitală (Spee-Balkwill)
curba de ocluzie transversală (Monson şi Villain)
curbura frontală
planul de ocluzie.

82
Examinarea rapoartelor ocluzale interarcadice
(Angle) – ocluzia statică

Se consemnează poziţionarea arcului mandibular în raport cu cel maxilar

în cele trei planuri, pe baza reperelor cunoscute, la nivel molar, premolar,
canin şi incisiv.

Evidenţierea punctelor de contact la nivelul cavităţii orale cu unul

dintre indicatorii cunoscuţi: hârtie de articulaţie, spray-uri de
ocluzie, ceară de ocluzie, banda Joffe etc.

Odată realizată marcarea contactelor dento-dentare, se trece la

localizarea acestora prin examen clinic direct şi la
înregistrarea acestora în fişele de analiză ocluzală

83
Într-o ocluzie normală ideală, contactele dento-dentare ar trebui să
corespundă din punct de vedere al calităţii unor parametri:
-punctiforme
- de tip:
• margine incizală – suprafaţă palatinală
• cuspid – fosetă
• cuspid – ambrazură
- să se realizeze între suprafeţe netede şi convexe
- să fie multiple
- să fie stabile
să fie uniform şi armonios distribuite pe arcadă, pe toţi dinţii cuspidaţi
- cu localizare precisă.

Marcarea şi înregistrarea contactelor dento-dentare se realizează în relaţie

centrică şi intercuspidare maximă, cu precizarea corelaţiei dintre IM şi RC
(point-centric, wide centric, long-centric)
contactele înregistrate se transferă pe fişele de analiză ocluzală.
84
 Ocluzia dinamică

Din multitudinea traiectoriilor mandibulare din mişcarea de închidere, doar

două prezintă semnificaţie funcţională (ocluzia terminală):
traiectoria de închidere în relaţie centrică (“ ligamentară”)
traiectoria de închidere posturală (“ musculară”)

În cazul unei ocluzii echilibrate, în urma parcurgerii celor

două traiectorii, care trebuie să fie libere, fără interferenţe
ocluzale, rezultă contacte ocluzale multiple, stabile,
netraumatizante.

Verificarea şi înregistrarea mişcărilor şi poziţiilor test, cu contact dentar (din IM

în RC, lateralitate dreaptă şi stângă, protruzie şi revenire) sau fără contact dentar
(deschidere şi închidere), precizându-se amplitudinea, simetria şi traiectoria de
mişcare.
85
Examenul relaţiilor fundamentale mandibulo-craniene

Inducerea poziţiei de postură a mandibulei, prin metodele cunoscute şi apoi

se verifică reperele
Spaţiul de inocluzie fiziologică se examinează atât în zona frontală (2 - 4 mm),
cât şi laterală (1,8 - 2,7 mm), prin trasarea cu un creion pe faţa vestibulară a
incisivilor mandibulari a unei linii ce corespunde marginii incizale a incisivilor
superiori, cu mandibula poziţionată în intercuspidare maximă, apoi în relaţia de
postură.
Relaţia centrică poate fi indusă prin mai multe metode (Dawson, Ramfjord,
Lauritzen-Barelle, Jankelson).
După inducerea poziţiei centrice, se verifică, de asemenea, reperele relaţiei

Relaţia centrică este normală atât timp cât rapoartele de ocluzie păstrează
arcadele în limitele triunghiului de toleranţă ocluzală al lui Spirgi.

Depăşirea acestui triunghi face ca intercuspidarea maximă să stabilească

rapoarte de malpoziţie mandibulo-craniană prin rotaţie, translaţie,
basculare. 86
Examenul funcţiilor

Tulburarea funcţiei masticatorii se reflectă în:

• scăderea eficienţei masticaţiei
• limitarea ariei masticatorii datorită blocajelor ocluzale
• masticaţia unilaterală
• tulburarea ciclurilor masticatorii care apar modificate ca frecvenţă,
număr, traiectorie.

Examinarea deglutiţiei poate evidenţia:

• persistenţa deglutiţiei infantile
• traumatizarea excesivă articulară în absenţa tamponului ocluzal
• traumatizarea excesivă prin contacte premature
• efectuarea unui efort lingual sporit datorită absenţei unui calaj ocluzal
optim.

Funcţiile fonetică şi fizionomică sunt afectate mai ales în cazul

edentaţiilor situate în zona frontală. 87
Examenul stării de igienă

Evaluarea gradului de igienă a cavităţii orale reprezintă baza

profilaxiei protetice.

Pentru aprecierea ei se pot utiliza revelatorii de placă, suprafaţa

colorată fiind ulterior cuantificată.

Determinarea vizează feţele vestibulare ale dinţilor 1.6, 1.2, 2.1 şi

feţele orale ale dinţilor 3.6, 3.2, 4.1.

Similar se procedează şi pentru evaluarea depozitelor de tartru.

88
Evaluări paraclinice locale în
protetica dentară

89
Camera intraorală

Camera intraorală comportându-se ca o

cameră video, permite captarea unor imagini
inaccesibile vederii directe, precum şi
posibilitatea stocării şi prelucrării lor.

Camera intraorală produce un impact

semnificativ asupra comunicării dintre
medic şi pacient, în special la tineri.

90
Studiul de model

- oferă posibilitatea vizualizării unor zone greu accesibile examenului clinic şi

aprecierii mai bune a unora dintre elementele pozitive şi negative ale câmpului
protetic.
Modelele vor fi examinate separat, în ocluzie şi montate în simulator.
În fazele pre- şi postprotetice analiza lui va urmări etapele examenului clinic
In fazele de stabilire a tentativei de proiect pentru protezele mobile se va analiza
şi echilibrul forţelor active şi de rezistenţă (prin diagramele statică, dinamică).

Modelul de studiu permite o analiză mai riguroasă a spaţiului protetic potenţial

decât la nivelul cavităţii orale, deoarece este mai accesibil măsurătorilor şi
proiectării planului terapeutic.

Se vor examina tuberozităţile maxilare şi tuberculii piriformi mandibulari : volumul,

sensul şi gradul de retentivitate.

Se recomandă ca ocluzia statică să fie analizată cu modelele montate în

simulator, apreciindu-se rapoartele în cele 3 planuri (sagital, transversal şi vertical)
pentru fiecare grup de dinţi, după reperele ocluzale ale lui Angle. 91
Analiza computerizată a modelului
de studiu

T. KOJIMA et col. - A preliminary report on a computer-

assisted dental cast analysis system used for the
prosthodontic treatment, Journal of Oral Rehabilitation

92
 Examenul gnatofotostatic

Se utilizează atât în investigarea ocluziei cât şi a relaţiilor mandibulo- craniene ce

se însoţesc de dizarmonii dento-maxilare.
Se practică sub forma fotografiei intraorale în intercuspidare maximă şi
relaţie centrică şi a fotografiei extraorale de faţă şi profil.

Pe fotografia de faţă se apreciază mărimea etajelor feţei,

amploarea deviaţiilor mandibulare şi asimetriilor faciale în
raport cu planul medio-sagital.

Se definesc o serie întreagă de planuri ajutătoare şi rapoarte ce

servesc la cuantificarea abaterilor de la normal:
- perpendicularele din unghiurile interne ale ochilor – indică
mărimea minimă a fantei labiale;
- buza superioară = 1/3 Sn – Gn;
- fanta labială este la unirea a 1/3 cu 2/3 a etajului inferior;
- şanţul labio-mentonier se află la jumătatea distanţei fantă
labială – Gn;
- roşul buzei superioare = roşul buzei inferioare;
- fanta labială = 1/3 lăţimea feţei la acest nivel;
- şirul lui Fibonacci;
- proporţia de aur;
- indicii faciali etc.

93
Fotografia de profil oferă date importante în
diagnosticarea disfuncţiilor stomatognatice.
Pentru precizarea acestor date este necesară
trasarea următoarelor planuri:
- Simon (perpendiculara pe planul de la -
Frankfurt în punctul suborbitar trece prin canin,
comisură, gnation);
- Dreyfus (nasion – subnazale trece prin
marginea inferioară a buzei superioare,
tangenta gurii) uneşte spina nazală anterioară
cu porion;
- unghiul Hadjean (unghiul dintre tangentele la
frunte şi piramida nazală)
- unghiul dintre filtrul buzei superioare şi
cloazonul nazal (normal 90-1100).

Cu ajutorul acestor repere se stabilesc variaţiile de la normal ale cazului

investigat (poziţia buzei, a mentonului etc.).
Aceste investigaţii au o deosebită valoare documentar-ştiinţifică şi
medico-legală, oferind date suplimentare şi fundamentale stabilirii unui
94
diagnostic corect şi complet.
 Măsurarea ratei fluxului salivar
Condiţii: atmosferă de calm şi relaxare
Recomandare: pacienţii să nu se alimenteze cu cel
puţin o oră înainte de recoltare.

Materiale necesare:

Fluxul salivar de repaus: Fluxul salivar stimulat:

eprubetă gradată tablete de parafină

pâlnie

cronometru.
95
Indiferent de testul efectuat, pacientul este poziţionat
vertical cu capul aplecat înainte astfel încât saliva
colectată la nivelul planşeului bucal să poată fi eliminată
direct în recipientul gradat, timp de 15 minute.

Saliva stimulată se recoltează în aceeaşi manieră, după

triturarea parafinei standardizate.

Anterior recoltării se indică pacientului să înghită saliva

existentă.

Pentru rata fluxului de repaus sunt considerate

normale valorile cuprinse între 0.4-0.6 ml/minut.

Pentru rata fluxului salivar stimulat cele cuprinse

între 1-2 ml/minut. 96
Metoda Dentobuff de determinare a capacităţii tampon salivare

• este nevoie de un strips Dentobuff, o pipetă, parafină,

eprubetă şi un cronometru)
• se colectează saliva ca la testul anterior.
• cu o pipetă mică se ia o picătură din saliva stimulată şi
se plasează pe stripsul test
• stripsul conţine un acid şi un indicator de pH.
• după 2 minute se compară culoarea stripsului test cu
scala dată de fabricant.

97
 Sistemul DIAGNODENT

Raza laser pătrunde aproximativ 2 mm în

fisurile din smalţ şi detectează modificările
patologice pe baza diferenţei de
fluorescenţă dintre substanţa dentară
sănătoasă şi cea afectată.
Utilizează o scală de valori şi un semnal
sonor de alertă şi nu expune pacientul la
radiaţii.

Este o metodă adjuvantă în depistarea

precoce a leziunilor carioase.

Scopul utilizării acestui dispozitiv pe bază

de lumină laser a fost de a investiga într-o
manieră non-invazivă gradul de
demineralizare a dinţilor, care ulterior
conduce către caria dentară.
98
 Examenul radiografic

în medicina dentară în protetică

formează suportul
reprezintă principalul
paraclinic al
examen complementar
diagnosticului
utilizat
99
Radiografia retro-dento-alveolară
Este deosebit de utilă la nivelul
dinţilor restanţi, în special al
celor limitrofi breşei edentate,
care vor susţine viitoarele
construcţii protetice.
- se poate realiza prin:
tehnica bisectoarei
tehnica paralaxei
tehnica bite-wing (permite
depistarea leziunilor
interdentare).
Principalele obiective vizate sunt:
1. Procesul alveolar la nivelul dinţilor stâlpi, analizat
din punct de vedere cantitativ (înălţimea procesului
alveolar) şi calitativ (aspectul traveelor osoase);
2. Lamina dura la nivelul dinţilor stâlpi (se urmăresc
zonele în care apar subţieri sau îngroşări ale
acesteia);
3. Spaţiul periodontal, la care urmărim lărgirea
acestuia de cauză infecţioasă acută/cronică sau de
etiologie traumatică (traumatism ocluzal,
suprasolicitări de cauză protetică, solicitări
nefiziologice date de EMSS);
4. Rădăcinile dinţilor stâlpi (numărul, lungimea,
morfologia, tratamentele endodontice, reacţiile
apicale, raportul coroană-rădăcină);
5. Coroana dentară, la care se urmăresc cariile
secundare, raportul obturaţiilor sau leziunilor odontale
cu camera pulpară, aspectul adaptării la colet a
lucrărilor protetice existente;
6. Crestele edentate: existenţa sau inexistenţa
corticalei externe care acoperă creasta alveolară;
mărimea, continuitatea şi orientarea traveelor osoase. 100
Radiografia digitală

Avantaje:
- permite o mai bună vizualizare a zonelor
cu densităţi mici ale osului, oferind imagini
fidele; chiar dacă rezoluţia geometrică este
mai redusă faţă de radiografia clasică,
rezoluţia de densitate este mult mai mică;
- oferă posibilitatea unei prelucrări
ulterioare a imaginii;
- expunerea la radiaţii este redusă până la
mai puţin de 10% comparativ cu tehnicile
convenţionale.
Sistemul utilizează un senzor plasat în
cavitatea orală, care reacţionează la
emisiile de raze X în mod asemănător
camerei video, înregistrând radiaţia
luminoasă şi transformând-o în imagine.
Astfel, medicul poate beneficia de datele
radiologice aproape imediat.
101
Radiografia panoramică: (pantomografia
concentrică, ortopanto-mografia, pantomografia
excentrică)

Radiografia cefalometrică
(faţă, profil, axială)

Teleradiografia de profil

102
MUCOASĂ

Evaluarea rezilienței mucoasei

Ex citologic (citologia exfoliativă)
Ex. stomatoscopic
Testul la vitamina C
Ex anatomo-patologic
Colorațiile intravitale
Ex. bacteriologic
103
Evaluarea rezilienței mucoasei

T. Ogawaa and col. - Mapping, profiling and clustering of

pressure pain threshold (PPT) in edentulous oral mucosa,
Journal of Dentistry (2004) 32, 219–228

104
Ex citologic (citologia exfoliativă)

Este o metodă de rutină utilizată ca mijloc de diagnostic al

proceselor morbide din cavitatea orală și ca instrument de studiu
al epiteliului mucoasei orale în diverse stări funcționale.

Este o metodă exclusiv de suprafață care oferă date despre:

- gradul de cheratinizare al celulelor epiteliale care se descuamează
- capacitatea mucoasei de a suporta presiuni
- utilizarea unor materiale și tehnici de amprentare în protezare
- alegerea momentului protezării

105
Ex. stomatoscopic

Permite studierea unor leziuni ale mucoasei sub limita de observare a

ochiului liber sau utilizarea unor teste de decelare in vivo care
completează examenul clinic macroscopic.

Metoda se bazează pe studiul mucoasei orale cu ajutorul unui sistem optic

special (o lupă binoculară care mărește imaginea de 16-30 ori) care permite
decelarea unor detalii morfostructurale caracteristice:
- modificări de culoare
- modificări de lobulație
- modificări vasculare
- modificări inflamatorii
- modificări de integritate
106
 Testul la vitamina C

realizează o evaluare cantitativă a acestei vitamine la

nivelul organismului

Se utilizează o substanță reactiv test – 2,6 diclorfenol-indofenol

- se aplică pe fața dorsală a limbii, spre bază, după ștergerea limbii cu o
compresă
- se cronometrează timpul de la aplicare pînă la dispariția culorii:
0-20 secunde – cantitate normală
20-30 secunde – cantitate limită
30-60 secunde- stare carențială
mai mare de 60 secunde – avitaminoză care necesită tratament
medicamentos
107
 Ex biopsic

Indicații:
- în leziuni profunde și de durată, cînd evaluarea clinică și paraclinică a leziunii nu conduce la
un diagnostic definitiv concludent
- cînd evoluția clinică a unei leziuni diagnosticate pe baza semnelor clinice nu corespunde cu
diagnosticul clinic stabilit inițial
- cînd există cea mai mică suspiciune de tumoră malignă

Biopsia prin excizie: indicată în formațiuni mici care permit extirparea pînă în țesut sănătos
Biopsia prin incizie: indicată în leziuni întinse (ulcerative), cînd se recoltează un fragment de
țesut la limita țesutului normal cu patologic care să permită stabilirea unui diagnostic în scopul
planificării intervenției terapeutice.
Puncția biopsică: recoltarea țesutului prin puncții orale cu un ac gros, din profunzime
Forajul biopsic: indicat în formațiuni profunde în plan osos

Fragmentul recoltat pentru examen morfopatologic, introdus în fixator, este trimis laboratorului
însoțit de un formular tipizat care va conține: datele de identitate ale bolnavului, informații privind
identificarea probei (mucoasă palatină, jugală, os), descrierea leziunii cu un istoric sumar
(evoluție, simptome, durată), tehnica biopsiei. 108
Colorațiile vitale

Albastru de toluidină 1%

permite depistarea zonelor cu maximă concentrație nucleară în vederea

localizării biopsiilor în cazul leziunilor întinse.

Utilizarea testului Schiller (cu soluție Lugol modificată) permite aprecierea

zonelor de maximă cheratinizare și evidențierea glicogenului în zonele
intermediare ale epiteliului

109
Ex bacteriologic și micologic

Se poate realiza la diferite nivele și permite diagnosticarea unor

afecțiuni inflamatorii la nivelul mucoasei orale, parodonțiului,
pulpei dentare, fiind un bun indicator al eficienței tratamentului

- Prelevările se vor realiza dimineața, înainte de masă și înainte de orice manoperă

stomatologică
- Se utilizează tehnici variate în funcție de produsul, suprafața / leziunea de unde se
recoltează: mucoasă, salivă, exudetul pungii gingivale, colecții purulente, secreții din
fistule/canale ale glandelor salivare, canalul radicular (infecții pulpare, controlul sterilității
canalului înainte de obturația radiculară), oasele maxilare (afecțiuni inflamatorii)
-Tehnicile de recoltare sunt simple, utilizează tamponul de vată, benzi de hirtie de filtru,
meșe, conuri de hirtie.
-Prin examen direct, pe frotiu/cultură, se apreciază cantitativ și calitativ tipul de
microorganisme, patogenitatea acestora, care dintre microorganisme este direct
răspunzător de starea inflamatorie prezentă pentru a se putea interveni la timp.
-Atunci cind este indicat un tratament cu antibiotice, se recurge la determinarea sensibilității
microorganismelor la antibiotice prin antibiogramă.
110
 Ocluzia dentară

Examenul gnatosonic
Înregistrează zgomotele normale şi anormale
rezultate din contactele ocluzale sau la nivelul ATM.

Examenul gnatofonic
Metoda constă în aplicarea analizei spectrale a
sunetelor şi cuvintelor în medicina dentară, în scop
de diagnostic corect al modificărilor cantitative şi
calitative ale vorbirii şi al orientării tratamentului
recuperator.

Analiza T-Scan
Numită şi analiză ocluzală computerizată, metoda
investighează contactele dento-dentare, permiţând
echilibrarea planului de ocluzie la nivelul dinţilor
naturali sau artificiali, prin înregistrarea forţelor
ocluzale.
111
Analiza T-Scan
Cinematica mandibulară

Mandibulo-kinezio-grafia

-permite înregistrarea tridimensională a dinamicii mandibulare

-se realizează prin:
• teste de mişcare mandibulară: deschidere, închidere,
lateralitate dreaptă – stângă, propulsie;
• înregistrarea diagramei Posselt;
• investigarea mişcărilor funcţionale (masticaţia şi deglutiţia).
112
 Relaţiile mandibulo-craniene

Examinarea paraclinică a relaţiilor mandibulo-craniene se

realizează cu ajutorul:

simulatoarelor (mecanice /
electromecanice)

cheilor de ocluzie

articulatoarelor (neprogramabile,
semiadaptabile sau individuale)

arcurilor faciale
113
CONDILOGRAFIA ELECTRONICA
CONDILOGRAFIA ELECTRONICA

ASPECTE ALE CINEMATICII MANDIBULARE AFECTATE IN

EDENTATII:TRANSLATIA SI ROTATIA

ROTATIA SI TRANSLATIA CONDILIANA IN

CADRUL MISCARILOR DE INCHIDERE SI ALTERARI ALE CINEMATICII
DESCHIDERE MANDIBULARE
114
Condilographie electronique, O. Laplanche Les cahiers de prothese, sept.2002
REPERE:PUNCTE DE EMERGENTA
CUTANATE ALE AXEI BICONDILIENE-
PUNCTE INFRAORBITARE SI 2 PLANURI
PERPENDICULARE CONDILOGRAF MECANIC GIRRBACH

115
CONDYLOCOMP LR3, Dentron GmbH, Dental Measuring and Information Systems, Germania

Sistem electrono-optic pentru inregistrarea dinamicii mandibulare cu ajutorul

116
computerului – software JAWS
 INREGISTRAREA RELATIILOR MANDIBULO-
CRANIENE
ASPECTE MODERNE

117
118
119
DENTAL ROBOTICS GROUP, Laboratoarele Takanishi, Universitatea Waseda din Japonia

Robot din seria WOJ (Waseda-Okino Jaw Robot) – robot pentru simularea dinamicii mandibulare
Robot din seria WY 5 (Waseda - Yamanashi-5 ) – robot pentru tratamentul disfunctiilor de dinamica
120