CAPITOLUL 15
obțină o restaurare acceptabilă. Eșuarea
Restaurări fixe provizorii
Coroanele provizorii sau protezele
dentare fixe (PDF) parțiale provizorii sunt
esențiale în terapia protetică. Cuvântul
provizoriu înseamnă stabilizare pentru
moment, în așteptarea unui tratament
protetic permanent. Chiar dacă o restaurare
definitivă poate fi plasată suficient de rapid,
la câteva săptămâni după prepararea dintelui,
restaurarea provizorie trebuie să satisfacă
nevoi importante ale pacientului și
medicului dentist. Din păcate, temporar
semnifică, de obicei, laxitate. Dacă aceasta
devine filosofia care guvernează faza
provizorie a tratamentului, eficiența clinică
și calitatea tratamentului vor fi afectate.
Experiența a arătat în repetate rânduri că
timpul și eforturile cheltuite în vederea
îndeplinirii cerințelor restaurărilor fixe
provizorii sunt folosite chibzuit.
Din cauza evenimentelor
neprevăzute (e.g., întârzieri ale laboratorului
sau indisponibilitatea pacientului), o
restaurare provizorie trebuie să funcționeze
pentru o perioadă prelungită de timp. Pentru
alți pacienți, întârzierea în plasarea
restaurării definitive poate fi intenționată
(e.g., deoarece factorii etiologici ai unei
disfuncții temporomandibulare sau boli
parodontale necesită tratament). Indiferent
de intenționarea întinderii timpului de
tratament, o restaurare provizorie trebuie să
fie adecvată pentru a menține sănătatea
pacientului. Așadar nu trebuie fabricate
neglijent bazându-ne pe un termen de
folosință de scurtă durată.
Procedurile provizorii, de asemenea,
trebuie efectuate eficient deoarece sunt
întreprinse în aceeași ședință în care sunt
preparați dinții. Timpul costisitor la scaun nu
trebuie irosit, și totuși dentistul trebuie să
acestui lucru are ca rezultat pierderea a mai
mult timp decât s-a economisit inițial. Spre
exemplu, o restaurare neadecvată poate
necesita reparații care nu erau necesare
anterior sau poate crea necesitatea de a trata
inflamația gingivală și de a reface o
amprentă elastomerică. Asemenea probleme
pot fi evitate dacă dentistul înțelege pe
deplin ce se cere de la o restaurare
provizorie și depune efortul pentru a
îndeplini aceste cerințe.
CERINȚE
O restaurare fixă provizorie optimă
trebuie să satisfacă mulți factori
interrelaționați, care pot fi clasificați ca
biologici, mecanici, și estetici (Fig. 15-1).
Cerințele Biologice
Protecția Pulpară
O restaurare fixă provizorie trebuie
să sigileze și izoleze suprafața dintelui
preparat de mediul oral și să prevină
sensibilitatea și iritarea suplimentară a
pulpei. Un anumit grad de traumatizare
pulpară este inevitabil în timpul preparării
dentare datorită secționării tubulilor
dentinari (Fig. 15-2). Când este sănătos,
fiecare tubul conține procesul citoplasmic al
unui corp celular (odontoblast), al cărui
nucleu se află în cavitatea pulpară. Dacă
mediul din jurul dentinei expuse nu este
atent controlat, se pot aștepta efecte pulpare
adverse.1 În plus, sănătatea pulpară poate să
fie compromisă înainte și după preparare
(Tabelul 15-1). În situatii severe, infiltrațiile
pot cauza pulpită ireversibilă, având drept
consecință nevoia de tratament de canal.2
Sănătatea parodontală
Pentru a facilita îndepărtarea plăcii
bacteriene, o restaurare provizorie trebuie să
aibă adaptare marginală bună, contururi
potrivite, și suprafețe netede. Acest lucru contururile proximale are coroanei sunt
este deosebit de important în special cand distorsionate. Această distorsiune, împreună
marginea coroanei este plasată intrasulcular.3 cu proximitatea rezultantă a rădăcinii (Fig.
Dacă restaurarea fixă provizorie este 15-5), pot submina măsurile de igienizare
inadecvată și controlul plăcii este orală.
împiedicat, sănătatea gingivală se
deteriorează.4
Păstrarea sănătății gingivale bune
este întotdeauna dezirabilă, dar are o
importanță practică specială când se
întreprinde tratamentul protetic fix.
Țesuturile gingivale inflamate sau
hemoragice în timpul tratamentului fac
procedurile ulterioare (e.g., înregistrarea
amprentei și cimentarea) foarte dificile. Cu
cât trebuie să funcționeze mai mult timp o
restaurare fixă provizorie, cu atât mai
semnificative devin deficiențele adaptării și
conturului său (Fig. 15-3). Când țesutul Figura 15-1 – Factori ce trebuie luați în
gingival este presat, este probabil să apară considerare în realizarea unei restaurări
ischemia, apărând inițial ca albirea țesutului. provizorii. Aria centrală reprezintă situația
Dacă nu se corectează acest lucru poate optimă, în care cerințele biologice,
apărea inflamația sau necroza locală. mecanice, și estetice sunt îndeplinite
Compatibilitatea ocluzala și Pozitia adecvat.
dentară
Restaurarea provizorie trebuie să Biologici
stabilească sau să mențină contacte adecvate
cu dinții adiacenți și opuși (Fig. 15-4).  Protejează pulpa
Contactele inadecvate permit supraerupția și  Menține sănătatea parodontală
migrările orizontale. Supraerupția este  Oferă compatibilitate ocluzală
detectată la ședința de control, când  Menține poziția dentară
restaurarea definitivă are contact prematur.
 Protejează împotriva fracturii
Este uneori posibilă corectarea acestuia
intraoperator, dar efortul irosește timp și Mecanici
restaurarea are deseori formă ocluzală și
funcție deficitare. Dacă supraerupția este  Rezistă forțelor (încărcăturilor) funcționale
severă, poate fi necesară reprepararea  Rezistă forțelor de desprindere
dintelui și refacerea amprentei. Migrarea  Menține aliniamentul dintre dinții stâlpi
orizontală are ca rezultat contacte proximale
excesive sau deficitare. În primul caz este Estetici
necesară ajustarea laborioasă; în al doilea
caz este necesară implicarea laboratorului  Ușor de conturat
pentru adăugarea de metal sau ceramică în  Compatibilitate de culoare
zonele deficitare. În ciuda acestor eforturi,  Translucență
 Stabilitatea culorii

Figura 15-4 – Contactele ocluzale și

proximale adecvate promovează confortul
pacientului și mențin poziția dentară.

Tabel 15-1 Factori ce contribuie la necroza

pulpară
Figura 15-2 – Trauma pulpară și expunerea În trecut În prezent (în timpul
tubulilor dentinari la prepararea dentară terapiei protetice
fixe)
Marginile rugoase din jurul restaurărilor Carii Trauma din timpul
provizorii vor periclita procedurile preparării
ulterioare. Stomatologie Expunere
operatorie microbiană
Bruxism Desicare
Chirurgie parodontală Expunere chimică
Terapie protetică Expunere termică

Figura 15-3 – O restaurare provizorie ar

trebui să aibă o adaptare marginală bună,
contur adecvat, și o suprafață netedă. A, O
restaurare provizorie conturată adecvat. Are
continuitate netedă cu suprafața externă a
dintelui. B, Supraconturare. Tranziția de la
restaurare la suprafața rădăcinii este Figura 15-5 – Un contact proximal absent
neregulată, iar adaptarea marginală este permite migrarea dentară. Proximitatea
neadecvată. Acestea contribuie la radiculară rezultantă poate necesita corectare
acumularea plăcii și la un parodonțiu chirurgicală sau ortodontică pentru a permite
nesănătos. luarea amprentei.
Dacă o restaurare provizorie nu
asigură stabilitate pozițională, poate apărea
migrarea dentară, necesitând tratament
adițional.
 O PDF parțială trebuie să
funcționeze ca o grindă în care forțele
ocluzale substanțiale sunt transmise dinților
stâlpi. Acest lucru creează forțe mari la
nivelul conectorilor,6 care sunt de obicei
zonele unde apar eșecuri. Pentru a reduce
Figura 15-6 – Restaurarea provizorie trebuie riscul de eșec, dimensiunea conectorului este
să protejeze dintele. Fractura unui dinte după crescută la restaurarea provizorie în
faza de amprentare întârzie tratamentul și comparație cu restaurarea definitivă (Fig.
amenință restaurabilitatea. 15-8). Rezistența mai mare se obține prin
reducerea în adâncime și ascuțime a
Prevenția fracturării smalțului ambrazurilor.
Restaurarea fixă provizorie ar trebui
să protejeze dinții subminați de prepararea
pentru coroană (Fig. 15-6). Acest lucru este
în special adevărat pentru coroanele cu
acoperire parțială, în care marginea
preparației este aproape de suprafața
ocluzală a dintelui și poate fi lezată în timpul
masticației. Chiar și o mică ciobire a
smalțului va face restaurarea definitivă
nesatisfăcătoare și va necesita refacerea.
Cerințe mecanice Figura 15-7 – Această coroană provizorie
acrilică s-a fracturat. Cheia de ocluzie dintre
Funcție preparație și antagonistul său arată ca
preparația a fost subșlefuită.
Cele mai mari forțe la o restaurare
fixă provizorie apar în timpul masticației. Cu
excepția cazului în care pacientul evită
masticația pe proteză, forțele interne sunt
similare cu cele care apar la o restaurare
definitivă. Cu toate acestea, forța rășinii
polimetil metacrilice (PMMA) este în jur de
o douăzecime din cea a aliajelor metalo-
ceramice,5 și, așadar, restaurarea fixă
provizorie riscă mai probabil să se
fractureze. Fractura nu este de obicei o
problemă pentru o coroană provizorie
completă, atât timp cât dintele a fost
suficient redus (șlefuit) (Fig. 15-7). Mai
frecvent, fracturile apar la restaurările
provizorii cu acoperire parțială sau PDF-uri
parțiale. Restaurările cu acoperire parțială
sunt inerent mai slabe deoarece nu acoperă
complet dintele. Figura 15-8 – Conectorii unei proteze
dentare fixe provizorie sunt deseori
 supraconturați intenționat. A, În regiunea
anterioară gradul de supraconturare este
substanțial limitat de cerințele estetice. B, În
regiunea posterioară, estetica este mai puțin
restrictivă, dar supraconturarea tot trebuie să
nu pericliteze întreținerea sănătății
parodontale.
(Arii de supraconturare pentru îmbunătățirea
rezistenței/Arii de supraconturare)
Aceste reduceri cresc aria de secțiune
a conectorului în timp ce reduc concentrarea
stresului asociat la nivelul unghiurilor diedre
interne ascuțite. Cerințele biologice și uneori
estetice impun limite dimensiunilor
conectorilor. Pentru a evita periclitarea
sănătății parodontale, ei nu ar trebui
supraconturați în vecinătatea gingiei (Fig.
15-9). Accesul bun pentru controlul plăcii
tebuie să fie o prioritate.
Figura 15-9 – În această secțiune
meziodistală, un conector supraconturat
apasă pe gingie. Ischemia de presiune și
accesul slab pentru îndepărtarea plăcii
generează gingivita.
Caseta 15-1 Indicații pentru restaurările
provizorii armate cu fibre
 Proteza parțială fixă posterioară de întindere
lungă pe termen lung
 Timp de tratament prelungit
 Imposibilitatea pacientului de a evita forțele
excesive asupra protezei
 Forța musculară masticatorie peste medie
 Istoric de fracturi repetate
În unele instanțe, restaurări
provizorii din rășină tratată termic armată cu
fibre sau turnate din metal pot scuti
practicianul și pacientul de inconveniente,
timp pierdut, și costul refacerii restaurării
(Caseta 15-1)
Deplasarea (desprinderea, descimentarea)
Dacă se urmărește evitarea iritației
pulpare și migrării dentare, o restaurare
provizorie desprinsă trebuie recimentată
prompt. De obicei este nevoie de o ședință
suplimentară, ceea ce reprezintă un
inconvenient considerabil pentru pacient și
medic. Desprinderea este cel mai bine
prevenită prin prepararea adecvată a dintelui
și o restaurare provizorie cu o suprafață
internă intim adaptată. Spațiul excesiv dintre
restaurare și dinte solicită mai mult agentul
de cimentare, care are o rezistență mai mică
decât cimentul obișnuit și deci nu poate
suporta forța adițională. Din acest motiv și
din motive biologice, coroanele preformate
necimentate ar trebui evitate.
Îndepărtarea pentru reutilizare
Restaurările provizorii trebuie
deseori refolosite și deci nu ar trebui lezate
la îndepărtarea de pe dinți la ședința
ulterioară. În cele mai multe cazuri, dacă
cimentul este suficient de slab și restaurarea
provizorie a fost corect fabricată, nu se rupe
la îndepărtare.
Cerințe estetice
Aspectul unei restaurări fixe
provizorii este în special importantă pentru
incisivi, canini, și uneori premolari. Cu toate
că aspectul unui dinte natural nerestaurat
poate fi imposibil de duplicat cu exactitate,
conturul, culoarea, translucența, și textura
dintelui sunt atribute esențiale. Când sunt
necesare, există proceduri pentru a crea
detalii personalizate; totuși, deoarece acestea
nu sunt de obicei necesare, ele sunt descrise
la “Augmentarea Estetică”, după discutarea
cimentării și reparației.
O cerință esențială a tratamentului
protetic este ca un material să aibă aceeași
culoare ca dinții adiacenți inițial. Totuși,
unele rășini se decolorează intraoral cu
timpul,7 așadar, stabilitatea culorii (împreună
cu tendința de a acumula pete/pigmentare)
guvernează selecția materialelor când se
anticipează o perioadă lungă de funcționare.
Restaurarea provizorie este deseori
folosită ca ghid pentru a obține estetica
optimă a restaurării definitive. În tratamentul
protetic cu proteze totale, se obișnuiește să
existe o evaluare în ceară pentru ca pacientul
să răspundă interpretării estetice a
dentistului înainte ca proteza să fie
procesată. Mulți dentiști consideră această
etapă esențială din cauza frecvenței
cerințelor pentru schimbări ale pacienților și
ușurința cu care aceste ajustări pot fi făcute.
Tratamentul protetic fix în zona frontală
influențează mult aspectul, iar pacientului ar
trebui să-i fie oferită oportunitatea de a-și
exprima o opinie. Frumusețea și aspectul
personal sunt foarte subiective și dificil de
comunicat verbal, iar o proteză duplicat
poate juca un rol vital în considerarea
pacientului asupra esteticii și efectul pe care
proteza îl are asupra imaginii sale de sine.
Obținerea opiniilor altor persoane ale căror
judecată este prețuită este de asemenea
importantă. O restaurare provizorie exactă
este un mod practic de a obține feedback
specific în privința restaurării definitive.
Numai descrierile verbale sunt deseori prea
vagi și frecvent duc la supracorectări, care
sunt dificil sau imposibil de inversat la
restaurarea definitivă. Restaurarea provizorie
este conformată și modificată până cand
aspectul său este mutual acceptabil pentru
dentist și pacient. Când se obține acest lucru,
se ia o amprentă a restaurării provizorii (Fig.
15-10), și se toarnă un model. Acest model
însoțește comanda protezei fixe la laborator,
de pe urma căruia sunt replicate contururile
restaurării definitive. Acest proces este cel
mai eficient cand începe cu proceduri
diagnostice în ceară. Implicarea pacientului
în luarea deciziilor crește satisfacția
pacientului.
MATERIALE ȘI PROCEDURI
Există multe proceduri ce implică o
largă varietate de materiale pentru a realiza
restaurări provizorii satisfăcătoare (Fig. 15-
11). Pe măsură ce apar noi materiale, se
raportează noi tehnici, și deci există o
varietate și mai mare. În toate aceste
proceduri, se formează o matriță în care se
toarnă sau fulează un material plastic. Mai
mult, matriță este creată de două părți
corelate: una care formează conturul extern
al coroanei sau PDF, cealaltă formând
suprafețele dentare preparate și (când este
prezentă) aria de contact a crestei edentate.
Se sugerează termenii de forma suprafeței
externe (FSE) și forma suprafeței tisulare
(FST) pentru aceste părți ale matriței. Acești
termeni sunt folosiți în discuțiile ce urmează.
Forma suprafeței externe
Există două categorii generale de
FSE: individualizată și preformată.

Figura 15-10 – A, Această proteză dentară
provizorie a fost folosită pentru a stabili
ghidajul anterior, poziția muchiilor incizale,
fonetica adecvată, și funcția înainte să
înceapă lucrul la proteza definitivă. B și C,
Restaurările definitive se aseamănă fidel
predecesorilor provizorii ca formă și funcție.
Individualizată
O FSE individualizată este o
reproducere negativă a dinților pacientului
înainte de preparare sau a unui model
diagnostic modificat. Se poate obține direct
cu orice material de amprentă. Amprentele
luate într-o lingură segmentară cu
hidrocoloid ireversibil sau silicon sunt
convenabile. Costul mai mare al siliconului
de adiție poate fi compensat de abilitatea sa
de a fi păstrat pentru posibile reutilizări în
orice ședință viitoare. Reaplicarea exactă a
FSE este mai ușoară, iar matrița produce
rezultate mai bune, dacă zonele subțiri de
material de amprentă (care se pot găsi
interproximal sau în jurul marginii
gingivale) se îndepărtează (Fig. 15-12).
Materialele chitoase sunt populare pentru că
pot fi folosite fără o lingură și sunt ușor de
ajustat până la o dimensiune minimă cu un
cuțit ascuțit. De asemenea, flexibilitatea lor
facilitează îndepărtarea ulterioară a rășinii
polimerizate (Fig. 15-13).
O FSE individualizată poate fi
produsă din folii de material termoplastic,
care sunt încălzite și adaptate unui model de
gips cu vacuum sau aer sub presiune în timp
ce materialul este încă pliabil (Fig. 15-14).
Acest procedeu produce o formă
transparentă cu pereți subțiri, ceea ce
avantajează tehnica directă, datorită
interferenței sale minime cu ocluzia. Este
umplută cu rășină, plasată în cavitatea
bucală, și așezată complet în momentul în
care pacientul oclude în intercuspidare
maximă. Apoi este necesar foarte puțin efort
adițional pentru a ajusta contactele ocluzale.
Grosimea mică a materialului poate fi și un
dezavantaj în tehnica directă. Materialul este
un slab disipator al căldurii rezultate din
polimerizarea rășinii, și deci este necesară
atenție pentru îndepărtarea lui înainte să aibă
loc lezarea termală. O FSE termoplastică are
și alte utilizări în tratamentul protetic, atât în
fază clinică, cât și în cea de laborator; spre
exemplu, poate fi de ajutor în evaluarea
adecvării preparației dentare8,9 (Fig. 15-15).
Sunt disponibile folii transparente de
acetat de celuloză sau polipropilenă de
diferite dimensiuni și grosimi; o folie de 125
x 125 mm de o grosime de 0,5 mm (0.020
inch) se recomandă pentru realizarea
restaurărilor provizorii. Este de preferat
polipropilena deoarece reproduce mai bine
detaliile de suprafață și este mai rezistentă la
rupere. Rezistența la rupere mai mare face
îndepărtarea inițiala de pe model mai puțin
laborioasă și permite refolosirea FSE.
 Cu toate că foliile termoplastice au
un număr de avantaje, se poate folosi cu
succes o largă varietate de alte materiale și
tehnici. Spre exemplu, unii practicieni
preferă placa de bază din ceară datorită
convenienței și economiei (vezi Fig. 15-11,
B), cu toate că nu se adaptează ușor cu un
mare grad de precizie; necesită timp de
ajustare adițional.
Preformată
Există o multitudine de coroane
preformate disponibile comercial. Ca atare,
rar satisfac cerințele unei restaurări
provizorii, dar nu pot fi folosite ca FSE Figura 15-11 – Cu toate că există multe
decât ca restaurări și deci necesită căptușire variații, matrițele folosite în realizarea
cu rășină autopolimerizabilă. Majoritatea restaurărilor provizorii constau într-o formă
formelor de coroană necesită modificare a suprafeței externe (FSE) și o formă a
(relief intern, reconturare axială, ajustare suprafeței tisulare (FST). Tehnicile directe
ocluzală) pe lângă procedura de căptușire implică folosirea cavității bucale a
(Fig. 15-16). Când este necesară modificarea pacientului direct ca FST. A, tehnica
extensivă, o FSE individualizată este indirectă: FSE este o amprentă de alginat;
superioară din cauza economiei de timp. FST, un model de gips cu priză rapidă. B,
Coroanele preformate sunt limitate la a fi Tehnica directă, FSE este o amprentă în
folosite ca restaurări unice pentru că nu este placă de bază din ceară; FST, pacientul. C,
fezabil să fie folosite ca corpi de punte Tehnica directă: FSE e o folie de acetat
pentru PDF parțiale. conformată în vacuum; FST, pacientul. D,
Tehnica directă: FSE este o capă preformată
Materialele din care se realizează de policarbonat; FST, pacientul. E, Tehnica
FSE preformate (Fig. 15-17) includ indirect-directă: FSE este o capă formată
policarbonat, acetat de celuloză, aluminiu, dintr-o proteză dentară fixă preformată din
staniu-argint, și nichel-crom. Acestea sunt trei elemente (de la incisivul central drept la
disponibile în variate tipuri de dinți și caninul drept maxilar) realizată indirect;
mărimi (Tabel 15-2). FST, pacientul. F, Tehnica indirectă: FSE
este o amprentă din silicon chitos; FST, un
Policarbonat. Policarbonatul (Fig. model al preparațiilor din gips cu priză
15-18) are cel mai natural aspect dintre rapidă.
materialele preformate. Când este ales și
modificat adecvat, concurează în aspect cu o
restaurare de porțelan bine realizată. Cu
toate că este disponibilă într-o singură
nuanță, aceasta poate fi modificată limitat de
nuanța rășinii de căptușire. FSE de
policarbonat sunt de tipul incisivilor,
caninilor și premolarilor.
Figura 15-12 – Scurtarea proiecțiilor
proximale ale materialului de amprentă
facilitează reașezarea completă a ESF.
Observați că materialul de amprentă în exces
palatinal și vestibular a fost îndepărtat cu un
cuțit ascuțit din acest motiv. Lingura pentru
sextantul anterior arătată a fost selectată
pentru că prinde adecvat dinții adiacenți
restaurării provizorii propuse.
Figura 15-13 – A, Unul dintre siliconii
chitoși flexibili potriviți pentru realizarea
formelor de suprafață externe. B,
Consistența chitoasă a fost depărtată.
Observați restaurarea provizorie din rășină
completă pe loc, pentru a demonsta gradul
de flexibilitate al chitosului.
Figura 15-14 – A, Un sistem ieftin pentru
producerea formelor de suprafață externe din
folii de material termoplastic. B, După
încălzire, folia este formată cu chitos
reutilizabil și presiune digitală aplicată pe un
model de gips. C, Un sistem mai scump care
încorporează un element electric de încălzire
și o sursă pentru vacuum. D, Forma
suprafeței externe din polipropilenă retușată.
Observați detaliile ce pot capturate cu acest
material.
Figura 15-15 – A, Grosimea mică și
transparentă a acestor forme de suprafață
externă (FSE) permit utilizarea lor directă ca
ghiduri de șlefuire dentară în sau afară din
cavitatea bucală. B, Dentistul poate evalua
reducerea dentară folosind FSE pentru a
amprenta cu alginat peste dintele preparat.
Când alginatul a făcut priză, FSE se
îndepărtează și se împinge o sondă
parodontală prin alginat pentru măsurători în
zonele dorite. (B, Cu acordul Dr. T.
Roongruangphol.)
Figura 15-16 – A, Timpul necesar pentru a
modifica specific această coroană
preformată depășește avantajele pe care le-ar
putea conferi. O formă a suprafeței externe,
dacă este disponibilă, ar fi mai eficientă și
economică. B, Peretele lingual intern al
acestei coroane preformate este angulat
excesiv, ceea ce necesită șlefuire pentru a
acomoda un dinte preparat adecvat. Modelul
de gips din partea de jos a ilustrației duplică
suprafața internă a coroanei preformate.
Figura 15-17 – A, Forme de coroane
preformate frontale: policarbonat (stânga) și
acetat de celuloză (dreapta). B, Forme de
coroane preformate posterioare: capa de
aluminiu (stânga), aluminiu anatomic
(centru), și staniu-argint anatomic (dreapta).
Tabel 15-2 Coroane preformate
Material
Rășină = Acetat de celuloză, Rășină
compozită fotopolimerizată, Policarbonat
Metal = Aluminiu, Aluminiu (anatomic),
Aluminiu (de culoarea dintelui), Staniu-
Argint (anatomic), Oțel inoxidabil
(anatomic)
Figura 15-18 – Coroane de policarbonat.
Sunt disponibile în forme de incisivi, canini,
și premolari maxilari și mandibulari.
Figura 15-19 – Coroane de aluminiu
anatomice. Sunt disponibile într-o varietate
de mărimi și forme. Producătorul a realizat
două forme maxilare și patru forme
mandibulare pentru părțile stângă și dreaptă
ale cavității bucale, fiecare disponibile în 6
mărimi.
Acetat de celuloză. Acetatul de
celuloză este un material subțire (0,2 până la
0,3 mm), transparent, disponibil în toate
formele de dinți și un spectru de mărimi
(vezi Fig. 15-17, A). Nuanțele sunt complet
dependente de rășina autopolimerizabilă.
Rășina nu aderă chimic sau mecanic de
suprafața internă a capei; așadar, după
polimerizare, capa este dezlipită și aruncată
pentru a preveni colorarea la interfață.
Dezavantajul îndepărtării capei este
necesitatea de a adăuga rășină pentru
restabilirea contactelor proximale.
Aluminiu și Staniu-Argint.
Aluminiul (Fig. 15-19) și Staniu-Argintul
sunt potrivite pentru dinții posteriori. Cele
mai elaborate forme coronare au suprafețe
ocluzale și axiale conformate anatomic. Cele
mai de bază și ieftine forme sunt doar cape
cilindrice care se aseamănă unei conserve
(vezi Fig. 15-17, B).
Figura 15-20 – Coroane anatomice din oțel
inoxidabil. Sunt disponibile într-o varietate
de mărimi și forme, inclusiv pentru dinții
primari, cu suprafețe axiale drepte și
conturate.
Capele cilindrice neanatomice sunt
ieftine dar trebuie modificate pentru
obținerea suprafețelor ocluzale și axiale
acceptabile. Este mai eficientă folosirea
coroanelor care au fost preformate ca dinți
posteriori maxilari sau mandibulari
individuali. Trebuie avut grijă pentru a evita
fracturarea marginii cavosuprafeței delicată
a preparației dentare când se adaptează o
coroană de metal. Acesta este un risc mai
mare dacă adaptarea implică ocluderea
puternică a pacientului pe capa coroanei.
Muchia capei poate angaja marginea și să o
fractureze la presiunea masticatorie. Un risc
și mai mare apare când coroana are un
contur cervical constricționat. Coroanele de
staniu-argint sunt intenționat proiectate
astfel (vezi Fig. 15-17). Acest aliaj foarte
ductil permite cervixului coroanei să fie
întins pentru a se adapta intim dintelui.
Întinderea directă pe dinte este practică
numai când se folosesc margini feather-edge
(preparatie fără prag).
Oțel inoxidabil. Capele de oțel
inoxidabil (Fig. 15-20) se folosesc în primul
rând la copii cu leziuni extensive pe dinții
primari. Pentru această aplicație, nu se
căptușesc cu rășină, ci se retușează, se
adaptează cu clește de conturat, și se
cimentează cu un ciment cu rezistență mare.
Se pot aplica și dinților definitivi dar sunt
mai potrivite pentru dinții temporari, pentru
care longevitatea este mai puțin critică.
Oțelul inoxidabil este foarte dur și așadar
poate fi folosit pentru restaurări provizorii
de mai lungă durată.
Forma suprafeței tisulare
Există două categorii principale de
FST: indirectă și directă. O a treia categorie,
indirect-directă, este aplicarea secvențiala a
acestora.
Procedura indirectă
Se ia o amprentă a dinților preparați
și șesutului crestei și se toarnă cu gips cu
priză rapidă sau polivinil siloxan.10
Restaurările provizorii sunt fabricate în
exteriorul cavității bucale. Această tehnică
(tabelul 15-3) are câteva avantaje față de
tehnica directă:
1. Nu există contact al monomerului liber cu
dintele preparat sau gingia, care ar cauza
leziuni tisulare11 și o reacție alergică sau
sensibilizare.12-15 Un grup de investigatori16 a
raportat o incidență de 20% a sensibilității
alergice la pacienți expuși anterior unui test
cu plasture cu monomer. Riscul
sensibilizării la pacienți care nu sunt alergici
 la monomer crește cu frecvența expunerii. 3. Acuratețe marginală
La pacienții alergici, expunerea chiar și la
cantități mici de monomer cauzează de
regulă ulcerații dureroare și stomatită (Fig.
1. Cruțătoare pentru țesuturi
15-21).
2. Eficientă

1. Eficientă
2. Nu necesită intervenția laboratorului
3. Cruțătoare pentru țesuturi
4. Cea mai puțină cantitate de monomer
rezidual
5. În general mai rezistentă la uzură
Tabel 15-3 Rezumat al tehnicilor folosite 6. Fără strat de inhibiție din cauza aerului
pentru realizarea coroanelor provizorii 7. Fără contracție de polimerizare; unele pot
avea adeziune la structura dentară
Tehnica 8. Restaurarea definitivă poate fi frezată ca un
duplicat exact al provizoriei
 Directă
 Indirectă Dezavantaje
 Combinație indirectă/directă
 Digitală 1. Monomer liber
2. Producție de căldură
Forma suprafeței tisulare 3. Inacuratețe marginală

 Însăși preparația dentară

 Analogul preparației dentare
1. Consumatoare de timp
 Preparația diagnostică (pe model diagnostic)
 Scanarea preparației dentare
Forma suprafeței externe 1. Preparația precedentă este estimativă; poate
necesita ajustarea internă înaintea
 Individualizată sau preformată recăptușirii
 Individualizată
 Individualizată
 Forma digitală individualizată
1. Necesită amprentă digitală și aparatură de
Avantaje frezat
2. Unele blankuri sunt monocrome
1. Rapidă
2. Ușoară
3. Nu necesită intervenția laboratorului

1. Cruțătoare pentru țesuturi

2. Fără contracție de polimerizare

Figura 15-21 – Reacții alergice după
expunerea de scurtă durată la monomer de
polimetil metacrilat. A, Ulcerații labiale. B,
Ulcerații gingivale. C, Reacție tisulară
adversă la contactul cu punte provizorie din
PMMA la 6 zile de la plasare.
2. Dinții preparați nu sunt supuși căldurii
rezultante din polimerizarea rășinii. Valorile
exoterme expuse în Figura 15-22 indică
creșterile de temperatură cu timpul pentru
câteva materiale în condiții experimentale
similare. Experimentele clinice de
simulare17,18 au arătat creșteri de temperatură
maxime de aproximativ 10 grade C în
camera pulpară a dinților preparați asupra
cărora s-au făcut restaurări provizorii
directe. Acea creștere de temperatură este
capabilă de a cauza leziuni ireversibile
pulpei.19 Experimentele de simulare indică
de asemenea că creșterile de temperatură
depind direct de tipul și volumul rășinii
prezente. Așadar, o restaurare realizată
direct cu o punte mare este mai probabil să
cauzeze leziuni decât una realizată pentru o
coroană singură (în special dacă dintele este
preparat conservativ). Aceste studii
demonstrează, de asemenea, că proprietățile
de conductivitate termică ale FSE
influențează semnificativ cât de mult poate
crește temperatura. Totuși, de importanță
este ca maximele de temperatură să nu fi
fost atinse înainte să fi trecut 7-9 minute 18
(Fig. 15-23). Pentru acest motiv și pentru
motivul practic că trebuie îndepărtată prin
degajările suprafețelor proximale ale dinților
adiacenți, rășina trebuie îndepărtată în
stadiul elastic al polimerizării, care are loc
tipic la 2-3 minute după inserția în cavitatea
bucală. În Figura 15-23, creșterea de
temperatură este neglijabilă la 3 minute,
ceea ce sugerează că leziunea termică este
ușor de evitat.
3. Adaptarea marginală a restaurărilor
provizorii care au fost polimerizate
netulburat pe modele de gips este
semnificativ mai bună decât aceea a
restaurărilor provizorii care au fost
îndepărtate din cavitatea bucală înainte să
devină rigide.20,21 Acest lucru se întâmpă
deoarece (1) gipsul restricționează contracția
de polimerizare și (2) separarea rășinii de
dinte în fază elastică produce distorsiune.
Este mai probabil ca PDF parțiale de lungă
durată sau cu stâlpi multipli realizate direct
să aibă discrepanțe marginale inacceptabile
cauzate de contracție și distorsiune.
4. Când se realizează o amprentă elastomerică
stabilă dimensional cu rol de FST,10 poate fi
păstrată pentru posibila reutilizare cu FSE.
Acest lucru permite dentistului să realizeze
restaurări înlocuitoare fără a avea pacientul
prezent. Spre exemplu, dacă un pacient sună
să raporteze pierderea PDF parțială
provizorie, un înlocuitor poate fi realizat la
discreția dentistului înainte să ajungă
pacientul. Acest lucru minimizează deranjul
programului cabinetului și câștigă aprecierea
pacientului. Nu este cunoscut dacă prin
folosirea unei FST elastomerice se obțin
margini care se potrivesc la fel de bine ca
cele obținute cu o FST de gips. Este posibil
ca elastomerul să nu reziste contracției de
polimerizare la fel de eficient ca gipsul.
5. Tehnica dă pacientului răgaz, și permite
dentistului să efectueze alte sarcini, cu
condiția ca personalul auxiliar să fie calificat
să efectueze procedurile de laborator.

Figura 15-22 – Căldura generată în timpul
polimerizării rășinii. În condiții
experimentale nonclinice, creșterile de
temperatură sunt severe. Sevriton (o rășina
polimetil metacrilică) a produs temperaturi
mai mari decât celelalte reprezentante.
Aceasta este informație importantă pentru
selectarea rășinilor ce vor fi folosite
intraoral, cu toate că în condiții clinice
diferențele pot fi nesemnificative. TCB,
coroană și punte provizorie. (Redesenat din
Braden M, et al: A new temporary crown
and bridge resin. Br Dent J 141:269, 1976.)
Figura 15-23 – Aceste valori exoterme (timp
în minute) sunt derivate dintr-o procedură
clinică simulată de realizare a unei singure
coroane cu silicon chitos ca forma suprafeței
externe (FSE). O sonda termocuplu din
camera pulpară a unui dinte extras a fost
folosită pentru a măsura schimbările de
temperatură. Valorile inițiale reflectă efectul
de răcire al amestecurilor de rășină la
temperatura camerei. Pentru toate cele 3
clase de rășini testate, temperaturile nu au
depășit 35 grade C până când mai mult de 6
minute au trecut. Bis-GMA, Bisfenol A-
glicidileter metacrilat. (Redesenat din Tjan
AHL, et al: Temperature rise in the pulp
chamber during fabrication of provisional
crowns. J Prosthet Dent 62:622, 1989.)
Procedura directă
Dinții preparați ai pacientului și
țesuturile gingivale (în cazul unei PDF
parțiale) furnizează direct FST, și deci pașii
intermediari ai tehnicii indirecte sunt
eliminați (vezi Tabel 15-3). Acest lucru este
convenabil când calificarea asistentei și
facilitățile de laborator ale cabinetului sunt
inadecvate pentru realizarea eficientă a
restaurărilor indirecte. Totuși, tehnica
directă are dezavantaje semnificative:
trauma tisulară potențială din cauza
polimerizării rășinii și adaptare marginală
slabă inerent. Așadar, folosirea de rutină a
restaurărilor provizorii realizate direct nu
este recomandată când sunt fezabile tehnici
indirecte.
Procedura indirect-directă
În aceasta tehnică (vezi Tabel 15-3),
componenta indirectă produce o “FSE
preformată individualizată” similară unei
coroane din policarbonat preformată. În
majoritatea cazurilor, medicul folosește o
FSE individualizată și un model diagnostic
cu preparații diagnostice subpreparate
intenționat ca FST. Matrița rezultantă
formează o capă care, după prepararea
dintelui, este căptușită cu rășină adițională
(cavitatea bucală a pacientului fiind folosită
ca FST). Acest ultim pas este componenta
directă a procedurii. Încă o metodă de creare
a capei, care elimină nevoia de FST
indirectă, este de pensulare de monomer
lichid în FSE și presărarea sau suflarea de
pudră de rășină pe el. Grosimea capei este
dificil de controlat folosind această tehnică,
totuși, și poate apărea nevoia de șlefuire
corectivă consumatoare de timp.
 Abordarea indirect-directă are aceste
avantaje:
 Timpul la scaun este redus. Majoritatea
procedurilor au fost deja completate înainte
de vizita pacientului.
 Mai puțină căldură este generată în cavitatea
bucală. Volumul de rășină folosită în timpul
căptușirii este comparativ mic.
 Contactul dintre monomerul de rășină și
țesuturile moi este minimizat în comparație
cu procedura directă. Deoarece zonele
punților crestale nu necesită de obicei
căptușire, riscul de reacție alergică este
redus.
Totuși, chiar și cu metoda modelului
diagnostic, este frecventă nevoia de ajustare
pentru așezarea completă a capei pe dintele
preparat. Acesta este principalul dezavantaj
al procedurii indirect-directe.
Materiale pentru restaurări fixe
provizorii
În stadiul lichid, materialele
restaurative provizorii umplu cavitatea
formată de FSE și FST; apoi se solidifică,
producând o restaurare rigidă.
Proprietăți ideale
Caracteristicile unui material
provizoriu ideal sunt după cum urmează:
 Manipulare convenabilă: timp de lucru
adecvat, amprentare ușoară, timp de priză
rapid
 Biocompatibilitate: nontoxic, nonalergenic,
nonexotermic
 Stabilitate dimensională în timpul
solidificării
 Conturare și finisare ușoare
 Rezistență adecvată și rezistență la abraziune
 Aspect bun: translucent, culoare
controlabilă, culoare stabilă
 Acceptabilitate bună pentru pacient:
noniritant, inodor
 Adăugare sau reparare ușoară
 Compatibilitate chimică cu agenții adezivi
provizorii
Materiale disponibile în prezent
Până acum, un material provizoriu
ideal nu a fost creat. O problemă majoră încă
nerezolvată este schimbarea dimensională în
timpul solidificării. Aceste materiale (Fig.
15-24) se contractă și cauzează discrepanță
marginală,20-22 în special când este folosită
tehnica directă (Fig. 15-25). De asemenea,
rășinile folosite curent sunt exotermice și nu
în totalitate biocompatibile.
Materialele pot fi împărțite în patru
grupuri de rășini:
 PMMA
 Poli-R’ metacrilat (R’ reprezintă un grup
alchil mai mare decât metil (e.g., etil sau
izobutil).)
 Compozit cu microumplutură
 Fotopolimerizabile
Proprietățile acestor rășini sunt
comparate în Tabelul 15-4. Per total,
comportamentele grupurilor sunt similare;
niciun material nu este superior la toate
categoriile. Alegerea materialului trebuie
bazată pe satisfacerea optimă a cerințelor sau
condițiilor cruciale pentru succesul
tratamentului. Spre exemplu, materialele cu
cea mai mică toxicitate și cea mai mică
contracție de polimerizare ar trebui alese
pentru tehnica directă. Alternativ, când se
produce o proteză pentru termen lung,
rezistența mare este un important criteriu de
selecție. Reziduurile de la unele materiale
provizorii pot interfera cu polimerizarea
materialelor de amprentă elastomerice din
polivinil siloxan.23 Cu toate că rășina poate fi
curățată cu peroxid de hidrogen pentru a
preveni această interacțiune, problema poate
fi evitată dacă restaurarea provizorie este
efectuată indirect sau amprenta este luată
înainte să se efectueze o restaurare
provizorie directă.
ȘTIINȚA MATERIALELOR
William M. Johnston
Materialul utilizat pentru realizarea unei
restaurări provizorii este alcătuit din
pigmenți, monomeri, umplutură, și un
inițiator, toate combinându-se pentru a
forma o substanță restaurativă estetică.
Pigmenții sunt încorporați de producător
pentru ca materialul întărit să arate pe cât de
mult posibil ca structura dentară naturală;
sunt disponibile o varietate de nuanțe. Cu
toate că fiecare din celelalte ingrediente are
un rol în manipularea, priza, și proprietățile
finale ale restaurării provizorii, multe
caracteristici importante ale materialului
sunt determinate de monomerul primar.
Abilitatea acestui monomer de a se converti
într-un polimer permite materialului, după
ce s-a conformat așa cum se dorește, să facă
priză într-un solid care este suficient de
durabil pentru a rezista mediului oral în
perioada necesară provizorie.
În funcție de firmă, cel mai des
folosiți monomeri sunt metil metacrilat, etil
metacrilat, isobutil metacrilat, bisfenol A-
diglicidileter metacrilat (bis-GMA), și uretan
dimetacrilat. Fiecare dintre aceștia, sau
combinațiile lor, pot fi convertiți într-un
polimer prin polimerizarea radicalilor liberi,
cu toate că procesul de conversie nu este
niciodată perfect încheiat.
Polimerizarea radicalilor liberi
Procesul de polimerizare implică
schimbări chimice, mecanice, dimensionale,
și termice care afectează utilizarea de succes
a acestor materiale în medicina dentară.
Deoarece monomerii pot fi neplăcuți sau
chiar dăunători biologic, conversia chimică a
monomerului în polimerul biologic inert este
de dorit. De asemenea, dacă procesul de
polimerizare nu este inițiat adecvat sau dacă
este întrerupt prematur, este posibil ca
restaurarea rezultantă să nu aibă proprietăți
mecanice adecvate și poate ceda ușor sau
rapid. Totuși, deoarece densitatea
polimerului este inerent și deseori
substanțial mai mare decât cea a
monomerului, apare o contracție
dimensională în timpul polimerizării.
Reacția de polimerizare este exotermă, ceea
ce determină materialul să devină fierbinte
înainte să își piardă fluiditatea, și deci când
se răcește, restaurarea se contractă și mai
mult. Dacă se folosește o tehnică directă,
căldura de reacție poate cauza leziuni
ireversibile țesuturilor pulpare din apropiere,
care poate au fost deja termic afectate în
timpul preparării cavității.
Figura 15-24 – Materiale provizorii
disponibile în prezent. A și B, Rășini din
polimetil metacrilat. C, O rășină poli-R’
metacrilică. D, Rășini compozite cu
microumplutură împreună cu sistemul de
automixare. E, Polimetil metacrilat
fotopolimerizabil. (A, cu acordul Lang
Dental Manufacturing Co., Inc, Wheeling,
Illinois. B și E, cu acordul GC America Inc.,
Alsip, Illinois.)
O contracție mică a rășinii va rezulta într-o
descoperire marginală semnificativă.
Figura 15-25 – Cu convergența axială ideală
a pereților, o reducere de 2% a diametrului
coroanei determină o discrepanță marginală
comparativ mare.
Inițiere
Polimerizarea radicalilor liberi
începe cu formarea unui radical liber, un
proces numit activare, și combinarea
ulterioară a acestui radical liber cu un
monomer. Radicalii liberi sunt formați prin
descompunerea unui compus chimic
(inițiatorul); metoda de descompunere este
dependentă de natura inițiatorului. Posibili
inițiatori sunt peroxidul de benzoil și
camforchinona.
Tabel 15-4 Caracteristicile ierarhizate ale
rășinilor reprezentative pentru restaurări
provizorii
A, Adaptare marginală (indirect); B,
degajarea de temperatură în timpul reacției;
C, toxicitate/alergenicitate; D, rezistența
(rezistența la fractură); E, capacitatea de
reparație (procent din original); F,
stabilitatea culorii (la lumina ultravioletă);
G, ușurința adaptării și conturării; H, timpul
de lucru; I, timpul de priză; J, umectarea
pentru umplerea amprentei; K, contaminat
de eugenol liber; L, echipament special
necesar; M, miros; N, preț pe volumul
unității.
Bis-GMA, Bisfenol A-diglicidileter
metacrilat; DMA, dimetacrilat; PMMA,
polimetil metacrilat; PR’MA, poli-R’
metacrilat.
1, Cel mai favorabil; 2, mai puțin favorabil;
3, cel mai puțin favorabil; - informații
nedisponibile.
Peroxidul de benzoil se descompune
în radicali liberi la aproximativ 50 de grade
C sau mai mult printr-un proces numit
activare termică. Deoarece încălzirea unor
monomeri la temperaturi apropiate de 100
de grade C îi poate determina să se
vaporizeze, cu formarea ulterioară de
porozitate în polimerul rezultate, trebuie
evitate temperaturi excesive în timpul
stadiilor primare ale activării termale.
Activarea termală determină o contracție
mai mare la răcire decât se obține cu alte
metode de activare și deci este evitată de
obicei la restaurările provizorii.
Peroxidul de benzoil se descompune
de asemenea în radicali liberi când este
catalizat de o amină terțiară, iar acest proces
este numit activare chimică. Activarea
chimică are loc atunci când activatorul,
inițiatorul, și monomerul sunt amestecate
împreună, și deci aceste materiale se
furnizează de obicei separat, monomerul și
activatorul într-un recipient și inițiatorul și
umplutura în altul. Amestecarea adecvată
este necesară pentru evitarea golurilor.
Deoarece activarea chimică necesită
contactul intim al activatorului chimic cu
inițiatorul, această metodă de activare nu
este la fel de eficientă ca activarea termică.
Activarea ineficientă a inițiatorului
determină o cantitate mai mare de monomer
rezidual și stabilitate mai mică de culoare a
restaurării, întrucât peroxidul de benzoil
poate cauza schimbări de culoare. Totuși,
deoarece peroxidul de benzoil este
descompus atât de activarea termică, cât și
de cea chimică, temperatura crescută îi poate
intensifica descompunerea într-un sistem
polimerizat chimic și nu îi sporește
contracția dacă restaurarea este supusă inițial
prizei chimice. Încălzirea unei restaurări
recent polimerizate în apă la 100 grade C
promovează eficiența crescută
polimerizării și îndepărtează orice urmă de
monomer neconvertit, care ar putea cauza o
reacție de sensibilitate la un pacient
susceptibil la iritația datorată monomerului.
Camforchinona se descompune în
radicali liberi în prezența unei amine
alifactice și energiei luminoase albastre, iar
acest proces este numit activare cu lumină
vizibilă. Materialele fotoactivate au două
avantaje: (1) Ingredientele pot fi amestecate
de producător cu porozitate redusă, și (2)
timpul de lucru este infinit deoarece nu
apare priza dacă materialul este păstrat într-
un mediu întunecat. Limitarea acestei
metode este adâncimea la care poate
pătrunde lumina vizibilă (mai mică pentru
materiale mai închise la culoare). Oricând
este posibil, iluminarea activatoare trebuie
direcționată spre centrul restaurării dinspre
toate suprafețele. De asemenea, pentru
materiale mai închise la culoare, timpul de
expunere trebuie să fie mai lung.
Propagare
După începutul lui, procesul de
polimerizare continuă prin includerea a mai
multor molecule de monomer în lanțul
molecular în creștere. Este important ca
materialul să fie lăsat să facă priză
nederanjat deoarece, în timpul aceste faze,
pot apărea ușor defecte dacă materialul este
atins. În timpul propagării, (1) materialul în
curs de a face priză suferă o creștere în
densitate, fapt care cauzează contracție; (2)
căldura de reacție exotermă poate cauza o
creștere marcată de temperatură, cu creșterea
ulterioară a contracției; și (3) cresc alte
proprietăți fizice (e.g., rigiditate, rezistență,
și rezistență la disoluție).
Încheiere
Datorită poziției aleatorii a lanțurilor
în creștere, este posibil ca unele să se
combine și să încheie așadar procesul de
a
creștere. Acest tip de încheiere nu poate fi
evitat, cu toate că încheierea este de dorit
numai după polimerizarea întregii cantități
de monomer. Încheierea poate rezulta de
asemenea din reacția cu eugenolul,
hidrochinona, sau oxigenul; așadar,
contactul cu una din aceste substanțe trebuie
evitat sau cel puțin minimizat atunci când
este posibil.
Proprietăți asociate cu monomerul
Diverșii monomeri prezintă
caracteristici inițiale și după priză diferite,
iar polimerii rezultanți au proprietăți
semnificativ diferite (e.g., vâscozitatea
înainte de priză, căldura de reacție exotermă,
schimbare dimensională la priză, și
rezistență). În general, cu cât este mai mare
dimensiunea moleculei de monomer, cu atât
este mai mică căldura de reacție exotermă la
priză și mai mică rezistența fizică a masei
polimerizate. Proprietățile materialelor
disponibile sunt prezentate în tabelul 15-4.
Umplutura
Cu toate că proprietățile primare ale
materialului restaurativ provizoriu sunt
determinate de către monomer sau
monomerii implicați, o scădere a
proprietăților mai puțin favorabile de priză și
mecanice se obține în principal prin masa de
 umplutură. O creștere a conținutului de
umplutură reduce valorile relative de căldură
exotermică și contracție în timp ce crește
rezistența materialului polimerizat. Totuși,
prea multă umplutură poate duce la
caracteristici de manipulare insuficiente
înainte de priză; acest lucru împiedică
mixarea și modelarea și introduce porozitate
în restaurarea polimerizată. Pentru sistemele
activate cu lumină, cantitatea de umplutură
este determinată de producător; pentru alte
sisteme, este de dorit încorporarea a cât mai
multă umplutură cu putință fără a afecta
caracteristicile de manipulare ale
materialului.
PROCEDURI
Instrumentarul clinic de bază (Fig.
15-26) și instrumentarul de laborator de bază
(Fig. 15-27) sunt enumerate numai o dată;
pot fi consultate la nevoie. Pe măsură ce se
discută fiecare procedură, numai obiectele
necesare pentru completarea
instrumentarului de bază sunt enumerate.
Instrumentarul clinic de bază
 Trei godeuri de sticlă
 Spatulă de ciment
 Pensă Backhaus
 Piesă dreaptă cu turație mică
 Discuri de carborund cu mandrine pentru
piesa dreaptă
 Discuri de hârtie fine (diametru 7/8 inch),
pentru piesa dreaptă
 Freze de tungsten pentru piesa dreaptă
 Piesa cu turație mare cu sursă de apă-aer
 Freză sferică (nr. 4)
 Freze de tungsten cu 12 caneluri, pentru
finisare
 Aspirator chirurgical
 Hârtie de articulație și instrument pentru
suport
 Perie de unică folosință
 Pahar cu apă caldă

 Mănuși
 Mască facială
 Ochelari de protecție
 Oglindă bucală
 Sondă
 Sondă parodontală
 Aspirator de salivă
 Rulouri de vată
 Comprese de tifon
 Fir de retracție
 Soluție astringentă
 Menținătoare de rulouri de vată Figura 15-26 – Instrumentarul clinic de bază
 Fuloar de plastic pentru proteze dentare fixe provizorii
 Bulete de vată
 Vaselină Instrumentarul de laborator de bază
 Rășină autopolimerizabilă
 Picurător  Ochelari de protecție
 Mască facială (pentru protecție respiratorie)
 Perie de unică folosință
 Soluție de separare gips-rășină
 Rășină autopolimerizabilă
 Picurător
 Două godeuri de sticlă
 Spatulă de ciment
 Seringă de polipropilenă
 Benzi de cauciuc
 Vas de presiune
 Instrument de tăiat gipsul
 Piesă dreaptă cu turație mică
 Discuri de carborund cu mandrine pentru
piesa dreaptă
 Discuri de hârtie fine (diametru 7/8 inch),
pentru piesa dreaptă
 Freze de tungsten carbid, pentru piesa
dreaptă
 Strung dentar
 Roți de muselină
 Perii Robinson
 Roți de pâslă (diametru 1 inch) cu mandrină
 Pastă fină
 Compus pentru finisat rășina
 Baie cu ultrasunete și detergent pentru
curățare
Figura 15-27 – Instrumentarul de laborator
de bază pentru proteze dentare fixe
provizorii. A, Instrumente mici asortate ce
apar pe lista însoțitoare (vezi text). B, Vas
de polimerizare sub presiune
(baropolimerizare). C, Instrument pentru
tăiat gips. D, Strung dentar și aspirator de
praf. E, Baie cu ultrasunete și detergent
lichid.
Proteze dentare fixe parțiale provizorii:
metoda indirectă individualizată
Procedura indirectă individualizată
este probabil cea mai bună tehnică pentru
PDF parțiale si ar trebui să asigure cele mai
predictibile rezultate împreună cu cel mai
mic risc pentru sănătatea pacientului.
Adăugări la instrumentarul clinic
Cheie de culori
Material de amprentă pe bază de hidrocoloid
ireversibil
Bol de cauciuc
Lingură de amprentă
Spatulă de mixare
Figura 15-28 – Pentru marginile
subgingivale, țesuturile trebuie deseori
deplasate înaintea luării unei amprente
adecvate. Alginatul într-o portamprentă de
unică folosință produce o amprentă
economică și satisfăcătoare. După
tratamentul pentru controlul infecțiilor,
amprenta se toarnă cu gips cu priză rapidă
pentru a crea forma suprafeței tisulare (FST)
Procedura pas cu pas
1. După alegerea culorii și prepararea dintelui,
procurați o portamprentă pentru o amprentă
cu hidrocoloid ireversibil. O amprentă de
sextant este adecvată numai dacă se extinde
cu un dinte dincolo de stâlpi, și pentru ca
FSE să corespundă precis modelului (FST).
2. Deplasați gingia dacă este necesar pentru a
expune marginile cavosuprafței (Fig. 15-28).
3. Luați o amprentă cu hidrocoloid ireversibil.
Alte proceduri clinice (e.g., luarea amprentei
definitive) pot avea loc în timp ce asistenta
toarnă modelul.
Adăugări la instrumentarul de laborator
Gips cu priză rapidă
Bol de cauciuc
Spatulă
Masă vibratorie
FSE
Figura 15-29 – După ajustare, forma
suprafeței tisulare (FST) indirectă este
probată împreună cu forma suprafeței
externe (FSE) pentru a pentru a verifica
potrivirea pasivă adecvată. B, Aceasta fiind
realizată, formele sunt separate, iar FST este
complet acoperită cu un mediu de separare
gips-rășină (pensulată).
Procedura pas cu pas
Clinicianul poate accelera priza
gipsului prin amestecarea de pulbere uscată
cu apă înaintea mixării (1 linguriță de pudră
la 30 mL apă).24 Alte metode alternative
includ adăugarea de sare, mixarea cu apă
călduță, sau folosirea gipsului cu priză
rapidă disponibil comercial.
1. Turnați ipsos sau gips cu priză rapidă în
amprenta din hidrocoloid ireversibil, și
permiteți să facă priză timp de 8 minute.
2. Îndepărtați modelul și adaptați-l pentru a
obține o potrivire adecvată cu FSE. FSE este
în mod normal realizată din macheta
diagnostică în ceară a restaurării propuse.
Verificați dacă cele două forme se potrivesc
împreună pasiv și complet.
3. Pensulați modelul uniform cu mediu de
separare (Fig. 15-29). Evitați lăsarea de zone
neacoperite pe model, în special în zonele
marginilor cavosuprafeței. Uscarea poate fi
accelerată de un flux blând de aer. Nu suflați
cu aer sub presiune pentru a nu îndepărta
mediul de separare de pe suprafața
modelului. Când modelul s-a uscat complet,
se pot marca opțional marginile
cavosuprafeței ale preparațiilor cu un creion
cu mina moale pentru a servi drept ghid la
ajustarea viitoare. Acest lucru nu ar trebui
făcut unde marginile sunt vizibile deoarece
urmele de creion sunt dificil de îndepărtat de
pe rășină.
4. Amestecați rășină autopolimerizabilă (e.g.,
metil metacrilat), și încărcati-o într-o seringă
de polipropilenă. Orificiul vârfului de
seringă ar trebui să aibă în jur de 2-3 mm în
diametru.
5. Umpleți FSE metodic cu seringa, începând
de la un capăt al spațiului de restaurare și
mergând până la celălalt capăt. Pentru a
 evita încorporarea de aer, țineți vârful 13. Curățați restaurarea, folosind proceduri
seringii în contact constant cu rășina. potrivite de control al infecțiilor în vederea
Amprenta nu trebuie umplută excesiv; rășina pregătirii pentru controlul clinic.
ar trebui de-abia să ajungă la nivelul gingiei
(Fig. 15-30).
6. Așezați FST în FSE umplută (Fig. 15-31).
Pot fi ținute în contact lejer de benzi elastice.
Ansamblul este apoi plasat în apă caldă (40
grade C [100 grade F]) într-un vas de
presiune, după care se introduce aer la
aproximativ 0,15 MPa (20 pounds/inch
pătrat). A fost demonstrat că tratamentul cu
căldură după polimerizare îmbunătățește
proprietățile fizice,25 iar polimerizarea sub Figura 15-30 – O seringă de polimer cu un
presiune reduce porozitatea rășinii. orificiu lățit (2 mm diametru) este
7. Îndepărtați ansamblul după 5 minute. folositoare pentru umplerea formei
8. Separați FSE de restaurarea din rășina suprafeței externe (FSE). Pentru a evita
polimerizată, care de obicei rămâne în încorporarea de aer, este cel mai bine să se
contact cu FST (Fig. 15-32). Gipsul în exces înceapă de la un capăt și să se progreseze
poate fi îndepărtat cu instrumentul de tăiat lent spre celălalt, ținând vârful seringii în
gips (trimmer) și cu un disc de carborund contact cu rășina exprimată.
(Fig. 15-33). Dacă marginile au fost marcate
cu un creion, aceste părți din FST ar trebui
păstrate pentru a folosi ca ghid la retușarea
(trimming) corectă. Totuși, FST deseori se
separă complet de rășină în timpul
manipulării. Acesta e un avantaj deoarece
elimină orice efort suplimentar de a
îndepărta gipsul. Acest lucru nu trebuie
amânat deoarece marginile sunt mai dificil
de identificat cu precizie după ce se începe
retușarea.
9. Eliminați așchiile de rășină cu o freză de Figura 15-32 – Forma suprafeței externe
retușat acrilatul și un disc fin diamantat de îndepărtată.
hârtie.
10. Conturați ariile punții conform modelului
potrivit de punte (Fig. 15-34)(vezi Capitolul
20).
11. Finisați restaurarea cu pulbere udă. Includeți
și suprafața gingivală a corpului de punte.
Dacă această zonă nu este accesibilă, ar
trebui folosită o perie Robinson montată la
piesa dreaptă.
12. Verificați existența și îndepărtați orice exces
de rășină sau rămășițe de gips de pe
suprafața internă a restaurării.
Figura 15-31 – A, Forma suprafeței externe suprafața gingivală sub punte este
umplută cu rășină este așezată pe forma restricționat, se poate folosi o roată de pâslă
suprafeței tisulare. B, Se plasează benzi cu diametrul de ¾ inch pentru finisare.
elastice împrejurul ansamblului matriță și se
localizează pe dinții adiacenți nepreparați.
Acest lucru evită distorsionarea formei
suprafeței externe. C, Ansamblul este plasat
într-un vas de presiune plin cu apă caldă. D,
Rășina polimerizează timp de 5 minute sub
presiune de 0,15 MPa (20 pounds/inch
patrat).

Evaluare Figura 15-33 – Forma suprafeței tisulare este

redusă pentru a obține forma finală a
PDF parțială provizorie ar trebui restaurării. A, Reducerea în masă cu un
evaluată în cavitatea bucală a pacientului instrument de retușat gips. B, Secționarea și
având în vedere contacte proximale, contur, îndepărtarea zonelor de contact ale punții cu
defecte de suprafață, adaptare marginală, și un disc de carborund. C, Suprafața
ocluzie. Contactele proximale deficitare, linguogingivală a punții conformată cu o
imperfecțiunile din contur, sau defectele de freză conică. D, Un disc abraziv (diametru
suprafață pot fi corectate prin adăugarea de 7/8 inch, diamantat) este excelent pentru
rășină prin tehnica de pensulare [brush-bead] crearea formei adecvate a ambrazurii.
(Fig. 15-35; vezi Fig. 15-73). Trebuie orientat cu grijă paralel cu conturul
dorit pentru a evita retușarea marginală
Adaptarea marginală inacceptabilă
excesivă. E, Restaurarea conturată.
poate fi corectată ca pentru PDF parțiale
direct-indirecte individualizate (vezi
“Proteze dentare fixe parțiale provizorii:
metoda indirect-directă individualizată, vezi
”Proteze dentare partiale fixe intermediare”
pașii 3 până la 8 din “Procedura pas cu pas”)
dacă pacientul nu are istoric de alergie la
monomer. Dacă este necesară corecția
ocluzală, restaurarea este marcată cu hârtie
de articulație și ajustată cu o freză de finisare
din tungsten carbid cu 12 caneluri la rotație Figura 15-34 – Restaurarea înaintea probei.
mare cu flux mare de aer-apă pentru a
preveni topirea rășinii (Fig. 15-36).
Evacuarea intraorală și protecția oculară sunt
esențiale.
După efectuarea procedurilor
adecvate de control al infecțiilor, retrimiteți
restaurarea la laborator pentru finisarea cu
pastă umedă și lustruirea uscată cu compus
de lustruire pentru rășină. Dacă accesul la
Figura 15-35 – Contact proximal adăugat
prin tehnica brush-bead. Când rășina atinge
consistența de cocă, restaurarea este lăsată să
facă priză pe dintele preparat pentru a forma
contactul.
Figura 15-36 – Ajustarea intraorală a
contactelor ocluzale.
Figura 15-37 – Adăugări la instrumentarul
de bază pentru laborator pentru procedura
indirect-directă: forma suprafeței tisulare
(FST) diagnostică și forma suprafeței
externe (FSE) din polipropilenă.
Proteze dentare fixe parțiale provizorii:
metoda indirect-directă individualizată
Procedura indirect-directă
individualizată poate fi un compromis bun
când ajutorul laboratorului nu este imediat
disponibil și timpul la scaun trebuie
minimizat.
Adăugări la intrumentarul de laborator
Următorul echipament este de
asemenea necesar (Fig. 15-37):
 TSF diagnostic (duplicatul modelului
diagnostic preparat conservativ)
 ESF (folie de polipropilenă conformată în
vacuum)
 Modelul diagnostic cu preparațiile originale
montat într-un articulator
 Hârtie de articulație
Procedura pas cu pas
1. Preparați dinții stâlpi pe modelele
diagnostice montate în articulator (Fig. 15-
38). Preparația diagnostică ar trebui să fie
mai conservativă decât eventuala preparație
dentară și ar trebui să aibă margini
supragingivale. Aceste preparații sunt
deseori de ajutor pentru întocmirea planului
de tratament (vezi Capitolul 2), și fac
prepararea clinică propriu-zisă mult mai
ușoară.
2. Realizați o amprentă din hidrocoloid
ireversibil al preparațiilor diagnostice pentru
a le duplica cu gips (Fig. 15-39).
3. Acoperiți FST din gips cu mediu de
separare.
4. Efectuați procedura diagnostică de modelare
în ceară pe modelele articulate. Acest pas
este deseori recomandat și în faza de
întocmire a planului de tratament. FSE este
realizată din macheta diagnostică de ceară.
Daca se folosește o folie de material
termoplastic, trebuie adaptată pe un model
duplicat al machetei decât direct pe ceară
(care se topește la contactul cu folia
încălzită) (Fig. 15-40).
5. Verificați ca FSE și FST să se potrivească
exact între ele (Fig. 15-41).
6. Folosind o seringă, aplicați rășină în FSE, și
completați restaurarea provizorie așa cum a
fost descris în secțiunea precedentă (vezi
Figurile 15-30 până la 15-34).
7. Dacă ceara a fost îndepărtată de pe modelul
diagnostic (după duplicare), așezați
restaurarea provizorie terminată (FSE
individualizată preformată) pe el și adaptați
ocluzia folosind articulatorul. Daca acest
 lucru nu poate fi efectuat, este nevoie de mai
mult timp clinic pentru ajustare.
8. Finisați și curățați FSE preformată pentru
probă, care urmează după preparația dentară
(Fig. 15-42).

Figura 15-40 – Realizarea unei forme a

suprafeței externe individualizate (FSE)
dintr-o machetă de ceară diagnostică. A,
Modelele cu machete de ceară diagnostice
articulate. Tiparele ar trebui să satisfacă
cerințele biologice, mecanice, și estetice. B,
Dacă se dorește o FSE din material
termoplastic, macheta de ceară trebuie
duplicată cu gips.

Figura 15-38 – Preparațiile implicate în

realizarea modelului diagnostic montat în
articulator. A, Șanțuri de orientare a
adâncimii conservative. B, Plasarea
marginilor cavosuprafeței supragingival.

Figura 15-41 – Relația adecvată între forma

suprafeței externe (FSE) și forma suprafeței
tisulare (FST). Dacă este necesară
îndepărtarea artefactelor de pe model pentru
a corecta relația, acest lucru ar trebui făcut
înaintea aplicării mediului de separare.

Figura 15-39 – Modelul preparat este

duplicat folosind o amprentă din alginat.
Acesta constituie forma suprafeței tisulare
indirectă. Se folosește gips cu priză rapidă.
Adăugare la instrumentarul clinic

 FSE individualizată preformată

 Figura 15-42 – Forma suprafeței externe
(FSE) individualizată preformată
completată. Acesta este produsul final al
componentei indirecte din tehnica indirect-
directă.
Figura 15-43 – Forma suprafeței externe
(FSE) individualizată preformată așezată
complet peste dinții preparați. Observați
discrepanța marginală pe fiecare dinte stâlp.
Vârful sondei parodontale încape cu ușurință
în spațiu, care va fi umplut printr-o
procedură de căptușire directă.
Procedura pas cu pas
1. Preparați dinții pacientului în maniera
obișnuită.
2. Probați FSE preformată (Fig. 15-43). Dacă
nu este compatibilă cu ocluzia (nu se așează
complet) și dinții au fost reduși adecvat,
suprafața internă a FSE ar trebui redusă până
când se obține ocluzie acceptabilă. Daca
dinții necesită reducere mai mare, aceasta ar
trebui efectuată și FSE reevaluată și ajustată.
Acesta este un avantaj distinct al procedurii
indirecte-directe. Procesul de ajustare poate
fi obositor, în special dacă etapele
preliminare nu au fost efectuate cu atenție la
detalii. Etapele restante conturează
procedura directă de căptușire, care este
necesară pentru a produce adaptarea internă
și marginală (Fig. 15-44). Datorită
potențialului lor scăzut de a produce traumă
tisulară, rășinile din grupul poli-R’
metacrilat sunt recomandate pentru
proceduri directe.
3. Aplicați un strat uniform de vaselină pe
dinții stâlpi preparați, țesuturi gingivale, și
pe exteriorul FSE.
4. Realizați o gaură de refulare cu o freză
rotundă prin suprafața ocluzală (sau
linguală) a fiecărui element de retenție.
5. Umpleți fiecare element de retenție cu
rășină, și după ce își pierde luciul de
suprafață, inserați restaurarea. Plasarea
vârfului degetelor peste orificiile de refulare
într-o manieră similară cântatului la flaut
poate controla cantitatea excesului de rășină
exprimată în jurul marginilor. Când apare o
mică cantitate de rășină în exces în jurul
întregii periferii marginale, ridicați degetul
pentru a permite aerului încorporat și
excesului restant de rășină să fie degajat.
Rășina de pe suprafața ocluzală poate fi
îndepărtată imediat, ceea ce elimină nevoia
de îndepărtare prin șlefuire după ce face
priză.
6. Când se ajunge la stadiul elastic al
polimerizării (în jur de 2 minute în cavitatea
bucală), prindeți suprafețele vestibulară și
orală ale unui element de retenție de pe dinte
stâlp cu pensa Backhaus, și balansați
restaurarea provizorie vestibulo-oral pentru
a o slăbi. Angajați celălalt element de
retenție și balansați-l în același fel. Când
PDF parțială este slăbită la ambele capete,
îndepărtati-o din cavitatea bucală a
pacientului. Colții pensei pot lăsa mici
indentații în rășină, dar acest lucru nu
reprezintă o problemă pentru restaurările
posterioare de obicei. Defectele pot fi
netezite ulterior în timpul procedurilor de
finisare.
7. Plasați restaurarea provizorie în apă caldă
(37 grade C) pentru a grăbi polimerizarea.
8. După 3-5 minute, îndepărtati excesul de
rășină. Cea mai mare parte din acesta poate
fi îndepărtat cu o freză de retușat rășina
acrilică sau cu un disc de carborund (Fig.
15-45). Folosiți un disc de hârtie diamantat
cu granulație fină pentru a finaliza
conformarea axială.
Pentru a simplifica adaptarea precisă
a marginilor, discul poate fi poziționat
paralel cu conturul final dorit. O extensie de
grosimea hârtiei restantă în zona ce
depășește marginile marcate este o indicație
că conturul este corect și că marginea
cavosuprafeței este complet acoperită.
Deseori acest exces poate fi ușor desprins de
margine folosind degetele (Fig. 15-46).
Apoi clinicianul confirmă adaptarea
marginală și ocluzia, refinisează și
lustruiește unde este necesar, și cimentează
restaurarea (Fig. 15-47).
Figura 15-44 – Căptușirea formei suprafeței
externe (FSE) individualizate preformate.
Aceasta este componenta directă a tehnicii
indirect-directe. A, Țesuturile orale sunt
protejate cu vaselină. B, Orificiile de
refulare ajută la eliminarea aerului prins. C,
Elementele de retenție de pe dinții stâlpi sunt
umplute cu rășină de căptușire. D,
Restaurarea este complet inserată.
(Cantitatea de rășină de la margini este
controlată prin acoperirea sau descoperirea
orificiilor de refulare.)
Restaurări provizorii unidentare
individualizate
Coroane totale
Coroanele totale unidentare sau
coroanele solidarizate pot fi realizate direct
sau indirect conform procedurilor de bază
descrise pentru PDF parțiale. Deoarece nu
există corpuri de punte, crearea unei FSE
este mai simplă. Nu sunt necesare proceduri
diagnostice decât dacă se plănuiesc
modificări coronare extensive. Spre
exemplu, modificări extensive sunt de regulă
necesare când se crește dimensiunea
verticală de ocluzie. Dacă nu sunt necesare
procedurile diagnostice, o amprentă în
alginat a coroanei sau coroanelor este
suficientă pentru a folosi direct ca FSE sau
indirect când s-a turnat un model într-un alt
material de amprentă.
Onlayuri și coroane parțiale
Tehnica de realizare a onlayurilor și
coroanelor parțiale provizorii este similară
celei de realizare a coroanelor totale
unidentare individualizate. Totuși,
restaurările provizorii sunt mai ușor
deformate în timpul manipulării din cauza
preparațiilor dentare conservative care
întrerup orice continuitate a pereților axiali.
Așadar metoda directă impune atenție
sporită la îndepărtarea rășinii de dinte.
Rezultate semnificativ mai bune sunt de
așteptat folosind tehnica indirectă.
Când rășina polimerizată este
retușată marginal, este indicată lăsarea unui
exces de rășină la marginea cavosuprafeței
ocluzale. Acest lucru ajută la prevenirea
fracturii de smalț, care este mai probabil să
apară datorită rezistenței scăzute a rășinii în
comparație cu metalul. În al doilea rând,
dacă se cere căptușirea, nu este necesar un
orificiu de refulare, deoarece localizarea
înaltă a marginii și configurația ei permite o
cale adecvată de evacuare a aerului prins în
rășina în exces.

Figura 15-45 – Îndepărtarea excesului după
polimerizarea căptușirii rășinice. A, Excesul
brut de rășină este îndepărtat rapid.
(Marginile trebuie evitate.) B, Contururile
axiale finale, conectorii, și adaptarea
marginală sunt perfectate cu un disc abraziv
rotativ spre margine pentru a obturarea
marginii cu reziduu. Observați orientarea
discului, paralel cu conturul final dorit.
Figura 15-46 – Excesul marginal al unei
restaurări a cărei suprafață axială a fost
conturată cu orientarea adecvată a discului.
(Cu acordul Dr. R.E. Kerby.)
Figura 15-47 – Contactele ocluzale ale
restaurării finalizate sunt verificate și
ajustate înaintea lustruirii. Observați că
elementele sunt solidarizate pentru rezistență
crescută la dezinserție în timpul unei
anticipate perioade lungi de tratament. (Cu
acordul Dr. R. Liu.)
Inlayuri
Inlayurile prezintă provocarea de a fi
mici și dificil de manipulat, în special în
timpul retușării. Realizarea restaurărilor
provizorii inlay necesită o sumă de
modificări.
Adăugări la instrumentarul clinic
Portmatrice Tofflemire/matrice
Pene
Fuloar de amalgam
Excavator
Mâner de bisturiu și lamă (nr. 15)
 Figura 15-48 – Un mâner de ață dentară
facilitează îndepărtarea unei restaurări
provizorii inlay în timpul etapei elastice
târzii.
11. Curățați și uscați cavitatea preparată, și
Procedura pas cu pas
1. Pentru o incrustație cu 2 sau 3 suprafețe,
aplicați matricea și penele ca la pregătirea
12. Când cimentul a facut priză, îndepărtați
pentru condensare într-o restaurarea de
amalgam clasa a II-a. Penele ar trebui
plasate cu o presiune fermă astfel încât la
îndepărtarea matricii, se restabilește
contactul proximal. Matricea trebuie să
sigileze toate zonele marginilor
cavosuprafeței proximale.
2. Cu o buleta mică de vată îmbibată în
vaselină, acoperiți toate fețele cavității
preparate și banda de matrice.
3. Realizați un mâner pentru a îndepărta rășina
plasând un capăt al bucății de ață dentară de
2-3 mm lungime în preparația cavității.
4. Mixați o cantitate mică de poli-R’
metacrilat, iar când poate fi frământat ca
aluatul de pâine, modelati-l într-un con mic
pe capătul unui fuloar de amalgam.
5. Condensați ușor rășina în cavitate, având
grijă să nu o forțati dincolo de matrice
subecuatorial. Îndepărtați imediat cât mai
mult exces ocluzal cu un excavator.
6. Monitorizați polimerizarea prin sondarea
ușoară cu un instrument de mână. Când
rășina atinge stadiul elastic tardiv,
îndepărtați-o prin tracțiunea mânerului de
ață dentară cu o pensă de rulouri de vată în
axul de dezinserție (Fig. 15-48).
7. Plasați rășina într-o cană cu apă caldă (37
grade C) timp de 5 minute.
8. Îndepărtați orice exces prezent.
9. Reaplicați rășina polimerizată în cavitatea
preparată și ajustați ocluzia, folosind hârtie
de articulație și o piesă de mână cu turație
redusă. (Aveți grijă extremă pentru a evita
îndepărtarea substanței dentare.) Păstrați
mânerul de ață dentară atât timp cât nu
interferă cu ajustările ocluzale.
10. Îndepărtați restaurarea provizorie ajustată
folosind mânerul de ață dentară, și puneți-o
deoparte într-un loc la îndemână până după
amprentarea inayului definitiv.
aplicați un strat subțire de ciment provizoriu
pe pereții cavității. Inserați imediat
restaurarea provizorie.
excesul cu o sondă și un excavator. Tăiați cu
grijă mânerul de ață dentară cu o lamă de
bisturiu.
Restaurări fixe provizorii digitale
Odată cu reapariția producerii de
restaurări cu ajutorul tehnologiei de
amprentare digitală, proiectării asistate de
calculator și producției asistate de calculator
(CAD/CAM), restaurările definitive pot fi
produse în aceeași zi ca preparația dentară,
iar coroanele provizorii nu mai sunt
necesare. Cu toate acestea, nu toate situațiile
clinice sunt rezolvabile prin tratament
restaurativ CAD/CAM în aceeași zi,
necesitând utilizarea restaurărilor provizorii.
Asemenea situații includ nevoia de
reconstrucții extinse, evaluarea efectelor
schimbărilor ocluzale datorate disfuncției
temporomandibulare, o ajustare planificată a
dimensiunii verticale de ocluzie, și perioadei
de vindecare a zonelor corpurilor de punte
sau implanturilor. În aceste situații,
restaurările provizorii pot fi extrem de utile.
Pacientul poate evalua astfel confortul,
funcția, și aspectul înaintea fabricării
restaurărilor definitive.
Restaurările provizorii pot fi
fabricate prin intermediul unui flux de lucru
digital. FST este reprezentată de imaginea
virtuală tridimensională a dintelui preparat.
FSE este reprezentată de una din
următoarele variante: o imagine virtuală
tridimensională a dintelui înainte de
preparație, o scanare a machetei de ceară
diagnostice preoperative, sau o formă
virtuală propusă prin generare de calculator.
Informațiile digitale sunt transmise unei
mașini de frezat la momentul preparării
dentare iar FST și FSE sunt frezate din
blocuri sau discuri solide de rășină. Astfel
nu există nevoia de a avea o reprezentare
analogică a FST și FSE sau de a umple o
cavitate matriță cu amprenta. Rășinile
disponibile pentru frezat restaurări provizorii
includ PMMA și compozit.
Procesul CAD/CAM reduce drastic
expunerea pacientului la compuși chimici,
întrucât blankurile produse comercial din
care se frezează restaurările provizorii conțin
numai aproximativ 1% monomer liber
rezidual.25 Așadar, metoda digitală de
fabricare a unei coroane provizorii este în
totalitate o metodă indirectă. S-a demonstrat
că restaurările provizorii CAD/CAM sunt
mai rezistente și mai fidele decât protezele
tradiționale din bis-acril compozit.26 Un alt
avantaj al producerii digitale a restaurărilor
provizorii este că fișierul cu informații poate
fi utilizat la frezarea restaurării definitive,
dacă preparația dentară (și contururile
tisulare) nu au fost modificate (Fig. 15-49).
Restaurările provizorii trebuie să fie
formate eficient în momentul preparării
dentare, iar tehnologiile digitale permit de
asemenea fabricarea unei FSE extinse, cu
mai multe elemente, din compozit sau
PMMA în avans pentru a fi utilizată în
tehnica indirect-directă. Un wax-up
diagnostic preoperativ sau preparații dentare
diagnostice sunt transmise laboratorului,
unde programul de proiectare digitală este
folosit pentru a “prepara” virtual dintele cu
marginea în apropierea marginii gingivale
sau pentru a proiecta contururile externe, sau
ambele. Când se plănuiesc restaurări extinse,
cu elemente multiple, medicul dentist
necesită probabil ajutorul unui laborator care
să dețină o mașină de frezat comercială
mare, deoarece blankurile pentru mașinile de
frezat pentru cabinet sunt în general prea
mici pentru restaurări mai mari de 5
elemente. Medicul dentist trebuie să se
intereseze, de asemenea, de materialele
pentru recăptușirea unei provizorii frezate,
așa încât delaminarea, separația, sau
infiltrația să nu apară între materialul frezat
și materialul de recăptușire.
Restaurările provizorii pot fi frezate
dintr-un blank de rășină de o singură culoare
sau mai multe culori stratificate. Când se
folosește un blank monocrom, coroana sau
toate elementele unei PDF vor avea aceeași
nuanță (Fig. 15-50). Toate materialele
frezate trebuie să fie bine lustruite înainte de
cimentarea în cavitatea bucală deoarece
procesul de frezare lasă rugozități. În funcție
de compoziția blankului de șlefuit, ajustarea
culorii și individualizarea poate fi posibilă
cu materialele potrivite.26
Este important să se folosească
materiale potrivite pentru stabilitatea de
lungă durată a culorii și adeziune. Mașinile
de frezat pentru cabinet au nevoie deseori de
programe adiționale sau un rezervor
modificat sau un sistem de răcire modificat,
sau ambele, pentru a evita înfundarea
sistemului de circulație pentru răcire și
lubrefiere cauzate de particulele de polimer
frezate.
Deoarece nu toate situațiile clinice
pot fi restaurate în aceeași zi ca preparația
dentară, restaurările provizorii CAD/CAM
au multe avantaje. Materialele pe bază de
compozit, în special, sunt suficiente ca
proprietăți mecanice, rezistență la uzură,
stabilitate de culoare, și abilitate de adeziune
pentru a le justifica utilizarea ca restaurări
provizorii de lungă durată.
Fațete laminate
Adăugări la instrumentarul clinic
 Cheie de culori pentru rășini compozite
 Rășina compozită fotopolimerizabilă
 Lampă de fotopolimerizare
 Gel de gravare acidă cu acid fosforic
 Rășină autopolimerizabilă fără masă de
umplutură
Procedura pas cu pas
1. Alegeți cea mai potrivită nuanță de rășină
sau combinație de nuanțe înainte de
prepararea dintelui.
2. După finalizarea preparației dentare, aplicați
un strat subțire de vaselină pe suprafața
dintelui preparat.
3. Folosind un instrument din plastic umectat Figura 15-49 – A, Proteză dentară fixă
cu alcool, conformați rășina fotopolimerizată (PDF) maxilară cu trei elemente frezată din
preselectată. Dacă materialul este prea dificil polimetil metacrilat (PMMA) ca restaurare
de controlat, plasarea și polimerizarea pot fi provizorie (stânga) și definitivă fabricată din
efectuate în etape. Este, de asemenea, zirconiu monolitic (dreapta). B, Restaurarea
posibilă formarea fațetelor indirect prin provizorie folosită în timpul vindecării unui
crearea unei FST și a unei FSE; așa cum s-a implant dentar pe arcada opusă. C,
recomandat pentru PDF parțiale provizorii. Restaurarea PDF definitivă din zirconiu.
Metoda indirectă poate fi mai eficientă dacă
se realizează mai multe fațete.
4. Fotopolimerizați rășina, și îndepărtați-o de
pe suprafața dentară.
5. Curățați bine vaselina de pe preparația
dentară în smalț, și aplicați gelul de gravare
pe 3 zone de 1 mm diametru așa încât să
formeze un triunghi echilateral, cu două
dintre unghiuri către unghiurile diedre
mezioincizal și distoincizal și al treilea
centrat mai spre cervical. Permiteți agentului
de gravare să rămână pentru 20 de secunde;
apoi clătiți complet cu apa, și uscați.
6. Amestecați rășină autopolimerizabilă fără
umplutura, și plasați o cantitate mică pe cele
trei zone gravate. Plasați imediat fațeta pe
dinte, și țineți-o pe loc până la priza rășinii.
7. La următoarea vizită a pacientului,
îndepărtați fațetele cu un excavator.
Figura 15-50 – Restaurările provizorii
frezate dintr-un disc de rășină.
 Coroane provizorii produse în masă din
forme de suprafață externă
În majoritatea cirumstanțelor, o FSE
individualizată produce cele mai bune
rezultate în cel mai scurt timp. Totuși, există
instanțe când o FSE individualizată nu este
disponibilă pe moment: spre exemplu, o
primă vizită de urgență în care lipsește o
coroană și trebuie înlocuită. Dacă prin
coincidență o formă coronară se potrivește
ca dimensiune și formă cu restaurarea
provizorie dorită, forma produsă în masă
este mai convenabilă decât inițierea
procedurilor de individualizare (generarea
unui model diagnostic și machetarea în ceară
a contururilor coronare absente). Astfel de
coincidențe, totuși, nu sunt de rutină și nu
trebuie contat pe ele. Oricare ar fi situația,
medicul dentist trebuie să considere
coroanele provizorii produse în masă ca
FSE; ele trebuie să fie căptușite cu rășină
pentru a îndeplini cerințele de bază ale unei
restaurări provizorii.
Formele coronare din policarbonat
Formele coronare din policarbonat
sunt folositoare pentru realizarea
restaurărilor provizorii pe un singur dinte
anterior sau premolari.
Adăugări la instrumentarul clinic
 Coroane din policarbonat asortate
 Etalon Boley sau compas
 Piatră diamantată verde, piesă dreaptă
Procedura pas cu pas
1. Măsurați grosimea mezio-distală a spațiului
coronar cu compasul (unele kituri de
coroane oferă un ghid de selecție), și alegeți
o capă care are aceeași lățime sau este un pic
mai mare (Fig. 15-51).
2. Însemnați înălțimea coronară (de la
marginea incizală) cu compasul (Fig. 15-52),
și folosiți această măsurătoare ca ghidaj
pentru adaptarea capei așa încât să se
potrivească curburii aproximative a marginii
cavosuprafeței preparate. Pentru această
adaptare, se recomandă o piatră verde sau o
freză din tungsten carbid de diametru mic.
3. Probați capa pe dintele preparat (Fig. 15-53),
având grijă în special ca muchia incizală și
suprafața vestibulară a capei să se alinieze
adecvat cu cele ale dinților adiacenți.
Suprafața internă a capei necesită deseori
reducere pentru a se obține această potrivire.
Pentru moment, ocluzia ar trebui ignorată,
întrucât este de obicei mai bine să fie
ajustată după căptușire. Când capa poate fi
poziționată adecvat fără contact gingival
forțat, este pregătită pentru a fi căptușită cu
rășină.
4. Aplicați un strat subțire uniform de vaselină
pe dinții preparați și gingia adiacentă (Fig.
15-54). Acest lucru previne contactul direct
al monomerului cu aceste țesuturi și
posibilitatea de lezare.
5. Amestecați rășină autopolimerizabilă și
umpleți capa (se recomandă poli-R’
metacrilatul). Când suprafața își pierde
luciul sau rășina formează un vârf care nu se
deformează, așezați capa peste dinte, și
aliniați suprafețele incizale și vestibulare cu
cele ale dinților adiacenți.
6. Eliminați imediat orice exces marginal.
Dacă polimerizarea este prea avansată,
rășina cu consistența de cocă se va depărta
de margine, și va fi necesară repararea
ulterioară.
7. Când s-a ajuns la stadiul elastic de
polimerizare (după aproximativ 2 minute),
basculați coroana vestibulo-oral pentru a o
slăbi și îndepărtați-o. Pensa Backhaus
trebuie ținută la îndemână în caz că se
întâmpină dificultăți la separarea coroanei de
dinte. Totuși, deoarece creează indentații
mici pe suprafața coroanei, pensa ar trebui
folosită pe elementele anterioare numai la
nevoie.
8. Plasați coroana în apă caldă (40 grade C)
(Fig. 15-55).
9. Când rășina a făcut complet priză (după
aproximativ 5 minute), suprafețele axiale pot
fi conformate, și excesul îndepărtat, cu freze
din tungsten carbid sau discuri abrazive la
piesa dreaptă.
10. Probați noua coroană căptușită, și ajustați
suprafața orală până la ocluzia și conturul
dorite (Fig. 15-56).
11. Lustruiți și cimentați restaurarea (Fig. 15-
57).

Figura 15-52 – Ajustarea înălțimii coroanei.

A, Înălțimea incizo-cervicală necesară
pentru completarea restaurării. B,
Măsurătoarea transferată pe coroană. C,
Porțiunea cervicală a coroanei ajustată
pentru a duplica curbura marginii
cavosuprafeței.

Figura 15-51 – Alegerea coroanei. A,

Măsurarea lățimii mezio-distale a spațiului
cu compasul. B, Alegerea coroanei de
dimensiune potrivită pentru spațiul măsurat.

Figura 15-53 – A, Porțiunea cervicală a

coroanei adaptată până când lungimea și
înclinarea axială sunt corecte. B, Dacă este
necesar suprafețele interne se ajustează
pentru orientarea adecvată a coroanei.
Figura 15-54 – Căptușirea capei ajustate. A,
Protejarea cu vaselină. Capa este umplută cu
rășină (B) și este așezată (C) cand rășina nu
se mai deformează după ce se formează un
vârf cu vârful unei sonde. D, Rășina în exces
este imediat îndepărtată după poziționarea
coroanei.
Figura 15-55 – A, Când rășina a ajuns în
stadiul elastic, coroana se îndepărtează și se
plasează în apă caldă (40 grade C). Apa
fierbinte nu trebuie folosită deoarece crește
contracția rășinii. Totuși, apa caldă nu este
recomandată pentru rășina polimetil
metacrilat pentru că contractarea excesivă
face adaptarea marginală inacceptabilă. B,
După aproximativ 5 minute în apă caldă,
rășina ar trebui să fie suficient de rigidă
pentru îndepărtarea excesului de rășină de
căptușire începând cu un disc abraziv
grosier.
Figura 15-56 – A, Poate fi necesară o
reducere linguală semnificativă. Dacă este
nevoie numai de o reducere mică, ea poate fi
efectuată intraoral. B, Pentru a crește
eficiența și a asigura confortul pacientului,
orice reducere în cantitate mare ar trebui
efectuată extraoral. C, Conturul oral finalizat
promovează sănătatea gingivală și permite
accesul pentru igiena orală. Observați
conturul mai natural al incisivului central
stâng decât al coroanei provizorii de pe
incisivul central drept.
Figura 15-57 – A, O roată textilă cu pastă
abrazivă este folosită înainte de lustruirea cu
compus. Observați orientarea paralelă a roții
cu suprafața axială a coroanei la punctul de
contact (săgeata). Coroana ar trebui
poziționată astfel încât roata să se rotească
de la suprafață către margine. B, O sondă și
ață dentară se folosesc pentru a îndepărta cu
 grijă tot agentul de cimentare. C, Lustruirea
excesivă duce la contact mezial deficitar
(săgeata). Tehnica brush-bead este
recomandată pentru corectarea unui defect
mic.
Formele coronare din aluminiu
Capele de aluminiu sunt folositoare
pentru restaurări unice pe dinții posteriori,
unde aspectul lor nenatural nu reprezintă un
dezavantaj.
Adăugări la intrumentarul clinic
Următoarele echipamente sunt necesare
(Fig. 15-58)
 Coroane de aluminiu asortate
 Compas
 Foarfecă pentru metal
 Clește de conturat
 Piatră verde cilindrică, piesă dreaptă
 Disc de hârtie abraziv cu granulație mare
(7/8 inch în diametru)
Procedura pas cu pas
1. Măsurați lățimea mezio-distală a spațiului
pentru coroană, folosind compasul, și alegeti
un tip potrivit de capă cu o lățime cât mai
apropiată de cea masurată. O capă puțin mai
mare sau mai mică poate fi deformată cu
cleștele de conturat pentru a obține adaptarea
potrivită (Fig. 15-59).
2. Măsurați înălțimea ocluzo-cervicală, și
retușați capa cu foarfeca așa încât să se
extindă aproximativ 1 mm apical de
marginea cavosuprafeței (Fig. 15-60).
Muchiile ascuțite lăsate de foarfecă pot fi
netezite sau rotunjite cu piatra verde.
3. Plasați capa retușată peste dintele preparat,
și aplicați presiune gradată în timp ce
observați gingia. Retușați marginile mai
mult în orice zonă unde se observă albirea
gingiei. Marginea capei nu trebuie să
contacteze marginea preparației dentare.
4. Repetați evaluarea, și retușați după cum este
nevoie.
5. Instruiți pacientul să ocludă dinții cu
presiune moderată. Aluminiul moale ar
trebui să se deformeze până se atinge
intercuspidarea normală (Fig. 15-61).
6. Aplicați vaselină pe dintele preparat și
țesuturile gingivale adiacente; amestecați
rășină poli-R’ metacrilat, și umpleți capa.
7. Când suprafața rășinii devine mată, plasați
capa peste dinte și ghidați-o într-o poziție de
ușoară supraocluzie (Fig. 15-62). Rugați
pacientul să ocludă dinții.
8. Pentru a evita tragerea rășinii dinspre
marginea cavosuprafeței, îndepărtați excesul
marginal imediat.
9. Când se atinge stadiul elastic de
polimerizare (după aproximativ 2 minute în
cavitatea bucală), prindeți coroana cu pensa
Backhaus numai cât să penetreze ușor capa
de aluminiu (Fig. 15-63). Slăbiți și
îndepărtați coroana prin bascularea
vestibuloorală sau folosind policele și
indexul de la cealaltă mână pentru a aplica
forță direcționată ocluzal sub colți. Micile
orificii vestibular și oral create în suprafața
aluminiului nu sunt o problemă de obicei și
pot fi ignorate până la următoarea ședință,
când pot fi folosite pentru a îndepărta
coroana din nou.
10. Plasați capa într-o cană cu apă caldă (40
grade C).
11. După aproximativ 5 minute, însemnați
marginile și ândepărtați orice exces. Pentru a
stabili contururi axiale ce promovează
sănătatea parodontală, capa de aluminiu este
frecvent frezată în anumite zone (Fig. 15-
64).
12. Înlocuiți coroana, și ajustați ocluzia așa cum
considerați necesar. Dacă oricăreia dintre
suprafețele proximale îi lipsește contactul, se
poate adăuga rășină pentru a corecta
deficiența. Metalul trebuie îndepărtat în aria
de contact pentru a furniza adeziunea rășină
la rășină (Fig. 15-65).
13. Lustruiți, curățați și cimentați restaurarea.
Figura 15-58 – Adăugări la instrumentarul
clinic de bază pentru formele coronare din
aluminiu.
Figura 15-59 – Alegerea coroanei de
aluminiu și modificarea. A, Dimensiunea
meziodistală a spațiului. B, Dimensiunea
potrivită a coroanei, cea mai apropiată de
această măsurătoare. C, Cleștele de conturat
modificând forma peretelui axial.
Figura 15-60 – A, Porțiunea cervicală a
coroanei retușată până la lungimea potrivită.
B, Netezind marginea tăieturii pentru a
preveni lezarea gingivală.
Figura 15-61 – Pacientul este instruit să
muște pe capă după ce a fost ajustată
lungimea. Observați indentarea ocluzală și
albirea gingiei (săgețile). Acolo unde capa
cauzează albire, este nevoie de scurtare
adițională.
 Figura 15-63 – Pensa Backhaus conferă
priza categorică asupra capei pentru
îndepărtarea controlată. B, după 5 minute în
apă caldă, marginea este marcată cu un
creion. C, Un disc abraziv grosier este
recomandat pentru conturarea inițială a
suprafețelor axiale. Acest lucru necesită de
obicei îndepărtarea parțială a aluminiului.
După ce aluminiul supraconturat a fost
îndepărtat, se folosește un disc abraziv fin
pentru a finisa contururile axiale (inclusiv
zonele marginale). Din nou, orientarea
discului este importantă pentru stabilirea
profilului de emergență drept și marginilor
bine adaptate.

Figura 15-62 – A, Dintele preparat este

protejat cu vaselină. B, Capa ajustată este
umplută cu rășină de căptușire și așezată
până aproape în poziția ei finală după ce
rășina și-a pierdut luciul. C, Poziția finală
este determinată de ocluzia pacientului în
intercuspidare maximă. Rășina în exces se Figura 15-64 – A, Conturarea adecvată a
îndepărtează imediat. pereților axiali expune rășina de căptușire în
zona cervicală. Observați indentațiile în capă
din cauza pensei Backhaus. B, Ajustarea
ocluzală finală îndepărtează finisarea de aur
anodizat, dar asta nu este o grijă.

Figura 15-65 – Adăugarea contactelor

proximale coroanelor de aluminiu. A,
Contactele sunt absente la această coroană
 căptușită (săgețile). B, Metalul din aria de
contact se îndepărtează pentru a expune
rășina subiacentă. Tehnica brush-bead este
apoi folosită pentru a corecta deficiența. C,
Aspectul coroanei după adăugarea de rășină
în zona mezială. Conturarea suplimentara cu
un disc este recomandată pentru a
îmbunătăți forma ambrazurii gingivale.
Dispozitivele corono-radiculare provizorii
Retenția intraradiculară și suportul
sunt deseori obținute printr-un DCR metalic
turnat (vezi Capitolul 12). O restaurare
provizorie este necesară în timp ce se
realizează dispozitivul turnat.
Adăugări la instrumentarul clinic
 Sârmă
 Clește de tăiat sârmă
 Piatră verde cilindrică, piesă dreaptă
 Clește de îndoit sârmă (crampon)
 Conuri endodontice de hârtie
Procedura pas cu pas
1. Plasați o bucată de sârmă (e.g., o agrafă de
birou îndreptată) în preparația de pivot.
Pentru a evita fractura radiculară, trebuie să
se extindă pasiv până la finalul preparației
de pivot. O piatră montată la piesa dreaptă
poate fi folosită pentru a coniciza sârma
dacă apar interferențe.
2. Marcați sârma cu un creion la orificiul de
intrare al preparației pentru pivot. Apoi, într-
un punct puțin mai ocluzal de acest semn,
folosiți cleștele pentru a face o îndoitură de
180 grade în sârmă (Fig. 15-66).
3. Lubrifiați dintele și țesuturile moi
înconjurătoare cu vaselină. Conurile de
hârtie se folosesc pentru a lubrifia preparația
de pivot.
4. Umpleți FSE cu rășină provizorie (se
recomandă poli-R’ metacrilat).
5. Când rășina își pierde din luciul de
suprafață, plasați sârma în preparația de
pivot, și așezați FSE peste ea (Fig. 15-67).
Trebuie luate precauții, precum folosirea
protecției de tifon pentru gât și evitarea
plasării pacientului culcat, pentru a proteja
pacientul de înghițirea sau aspirarea sârmei.
6. Îndepărtați FSE în timp ce rășina este încă
elastică (După 2-2 și ½ minute). Stadiul
polimerizării ar trebui monitorizat. Dacă
rășina este lăsată să devină rigidă și să se
blocheze în suprafețele retentive din
preparația de pivot, îndepărtarea ei și a
sârmei va fi consumatoare de timp și
riscantă pentru restaurabilitatea dintelui.
Provizoria rămâne de obicei în FSE, care
poate fi plasată în apă caldă pentru a grăbi
polimerizarea. Firul nu trebuie deranjat în
timp ce rășina e încă moale. Dacă provizoria
rămâne pe dinte, ar trebui slăbită și reașezată
de câteva ori și apoi îndepărtată înainte ca
rășina să polimerizeze complet.
7. Retușați și conturați restaurarea cu discuri
sau freze de tungsten carbid la piesa dreaptă.
8. Evaluați restaurarea în gură, și ajustați după
cum este necesar.
9. Lustruiți, curățați și cimentați restaurarea
(Fig. 15-68).
Figura 15-66 – Preparația pivotului
provizoriu. A, Sârma este marcată astfel
încât îndoitura să fie efectuată la nivelul
corect. Când este în poziție, sârma nu trebuie
să interfere cu forma suprafeței externe. B, o
îndoitură de 180 grade sau mai mult este
făcută pentru a rezista dezinserția din rășina
de căptușire.

Figura 15-67 – A, Sârma este inserată în
preparația de pivot chiar înaintea inserării
formei suprafeței externe (FSE) umplute. Se
recomandă folosirea protecției cu tifon a
gâtului pentru a proteja pacientul de
aspirarea sau înghițirea sârmei. Pacientul nu
trebuie plasat în poziție culcată. B, FSE
umplută este inserată.
Figura 15-68 – Restaurarea dispozitiv
corono-radicular provizorie finalizată.
(Conturul mezial neobișnuit este rezultatul
unei amputații radiculare mezio-vestibulare.)
Cimentarea
Funcția primară a cimentului de
cimentare provizorie este de a sigila, de a
preveni infiltrația marginală și deci iritația
pulpară. Cimentul provizoriu nu ar trebui
considerat ca rezistent la forțele ocluzale,
întrucât este special conceput cu o rezistență
scăzută. Decimentarea neintenționată a unei
restaurări provizorii este frecvent cauzată de
o preparație dentară neretentivă sau spațiu
excesiv pentru ciment mai degrabă decât de
tipul de ciment ales.
Proprietăți ideale
Caracteristicile favorabile ale unui
ciment provizoriu sunt după cum urmează:
 Sigilează împotriva infiltrațiilor lichidului
oral
 Rezistența consecventă cu îndepărtarea
intenționată
 Solubilitate slabă
 Inerție sau efect calmant
 Compatibilitate chimică cu polimerul
provizoriu
 Conveniență de aplicare și amestecare
 Ușurință de eliminare a excesului
 Timp de lucru adecvat și timp de priză scurt
Figura 15-69 – Cimenturile provizorii sunt
disponibile în mai multe forme. Se
recomandă un produs care nu conține
eugenol pentru restaurările cimentate cu
rășini; cimentul incolor este folosit pentru a
îmbunătăți estetica. (Cu acordul Kerr Corp.,
Orange, California.)
Materiale disponibile
Dintre materialele disponibile în
prezent (Fig. 15-69), cimentul zinc oxid
eugenol (ZOE) pare să fie cel mai
satisfăcător. Cimenturile fosfat de zinc,
policarboxilat de zinc, și ionomer de sticlă
nu sunt recomandate pentru că rezistența lor
comparativ mare face îndepărtarea
intenționată dificilă. Folosirea frecventă a
cimenturilor cu rezistență mare deteriorează
restaurarea și chiar și dintele când se
încearcă îndepărtarea și poate face dificilă
inserția restaurării definitive. Cimenturile
ZOE mai slabe asigură îndepărtarea ușoară,
permițând reutilizarea restaurării când este
nevoie de utilizare suplimentară. ZOE are un
efect calmant asupra pulpei, pe lângă
proprietățile de sigilare acceptabilă.27 Din
păcate, totuși, eugenolul liber acționează ca
plastifiator al rășinilor metacrilice. A fost
demonstrat că reduce duritatea de suprafață 28
și probabil rezistența. Rășina nouă aplicată
peste rășina veche deja polimerizată care a
avut contact cu eugenol liber cauzează
înmuierea29 rășinii adăugate, ceea ce face
imposibilă căptușirea sau reparația cu
succes. Rășinile poli-R’ metacrilat sunt
sever afectate de eugenolul liber. Rășinile
metil metacrilat sunt afectate moderat, iar
compozitele sunt numai puțin înmuiate.
Aceste efecte adverse au stimulat
comercializarea cimenturilor provizorii fără
eugenol, dar în studiile citate, simpla
prezență a eugenolului în compoziția
cimentului nu a fost suficientă pentru a
determina efecte adverse. Se pare că
eugenolul nereacționat sau liber trebuie să
fie obligatoriu prezent pentru a cauza
probleme. Așadar, atunci când folosește un
ciment care conține eugenol, medicul dentist
ar trebui să fie sigur că se amestecă
proporțiile corecte. Dacă eugenolul liber este
necesar și pentru efectul calmant asupra
pulpei este nesigur.
În situațiile în care preparația dentară
are retenție deficitară, un termen de folosință
este lung sau se anticipează folosirea
îndelungată, sau există parafuncție, este de
dorit folosirea unui ciment cu rezistență mai
mare. Un compromis bun ar fi ZOE armat;
un altul ar fi zinc oxid fără eugenol, care are
rezistență ușor mai mare decât cimenturile
care conțin eugenol.30 În schimb, uneori este
de dorit rezistența minimă, cum ar fi în cazul
cimentării temporare a restaurării definitive.
(Îndepărtarea sa poate fi necesară pentru
arderea suplimentară a ceramicii.) Vaselina
poate fi amestecată cu părți egale de bază și
catalizator de ciment pentru a reduce
rezistența cimentului cu mai mult de
jumătate. Atunci când se plănuiește folosirea
unui ciment permanent pe bază de rășină, se
recomandă folosirea cimenturilor fără
eugenol pentru cimentarea provizorie
datorită efectelor adverse ale eugenolului
asupra adeziunii.
Instrumentar
Următoarele echipamente sunt necesare
(Fig. 15-70):
 Ciment provizoriu
 Plăcuță pentru amestecare
 Spatulă de ciment
 Fuloar de plastic
 Vaselină
 Oglindă și sondă
 Ață dentară
 Etalon
Procedura pas cu pas
Majoritatea cimenturilor provizorii se
livrează ca un sistem bicomponent (Fig. 15-
71).
1. Pentru a facilita îndepărtarea excesului de
ciment, lubrefiați părțile externe lustruite ale
restaurării cu vaselină (vezi Fig. 15-71, A).
2. Amestecați cele două paste împreună rapid,
și aplicați o cantitate mică doar ocluzal pe
marginea cavosuprafeței (vezi Fig. 15-71,
B). Un exces mic marginal formează sigiliul
dorit împotriva lichidelor orale. Umplerea
coroanei sau elementelor de retenție de pe
dinții stâlpi ar trebui evitată, deoarece
prelungește curățarea și crește riscul de a
lăsa resturi în șanțul gingival.
3. Așezați restaurarea, și permiteți cimentului
să facă priză (vezi Fig. 15-71, C).
4. Îndepărtați cu grijă excesul cu o sondă și cu
ață dentară (vezi Fig. 15-71, D la F).
Resturile de ciment lăsate în sulcus au un
efect iritant asupra gingiei și pot cauza
inflamație parodontală severă cu
posibilitatea retracției osoase. Așadar, șanțul
gingival trebuie atent verificat și irigat cu
seringa aer-apă.

Figura 15-70 – Instrumentarul de cimentare
a restaurărilor provizorii. A, Ciment
provizoriu; B, Pad de amestecare; C, Spatulă
de ciment; D, Fuloar de plastic; E, Vaselină;
F, Oglindă și sondă; G, Ațăa dentară; H,
Tifon.
Figura 15-71 – Procedura de cimentare. A,
Suprafața externă este acoperită ușor cu
vaselină pentru a ajuta îndepărtarea
cimentului întărit. B, Plasarea judicioasă de
ciment sigilează marginile și reduce efortul
de curățare. C, Restaurarea este așezată cu
degetele cu presiune fermă, sau (pentru
restaurări posterioare) pacientul poate mușca
pe rulou de vată. D și E, O sondă este
folosită pentru a îndepărta excesul și pentru
a controla blând șanțul gingival de resturi. F,
Zonele de contact proximale și șanțul
gingival sunt curățate cu ață dentară (un nod
va fi de ajutor în îndepărtarea excesului de
ciment), apoi sunt irigate abundent cu
seringa aer-apă.
Îndepărtarea, recimentarea, și repararea
Instrumentar
 Pensă Backhaus sau pensă hemostatică
 Excavator
 Baie cu ultrasunete cu soluție de îndepărtare
a cimentului
Restaurarea provizorie este
îndepărtată când pacientul se întoarce pentru
cimentarea restaurării definitive sau pentru
continuarea preparării. Fracturarea dintelui
preparat trebuie evitată. Acest risc poate fi
minimizat daca forțele de dezinserție sunt
direcționate paralel cu axul lung al
preparației. Pensele Backhaus sau
hemostatică sunt eficiente pentru obținerea
prizei asupra unui element unic (Fig. 15-72).
O basculare ușoară vestibulo-orală ajută la
ruperea sigiliului de ciment.
Deteriorarea poate apărea la
dezinserția unei PDF. Dacă unul din
elementele de retenție de pe stâlp se slăbește,
celălalt poate fi supus unei forțe de flexiune
severe când PDF acționează ca o pârghie.
Proteza trebuie îndepărtată cu atenție în axul
de inserție. Uneori este benefică legarea aței
dentare sub fiecare conector la capetele
PDF.
Procedura pas cu pas
1. Dacă restaurarea provizorie urmează să fie
recimentată, curățați majoritatea cantității de
ciment cu un excavator.
2. Plasați restaurarea într-o baie cu solvent de
ciment, și așezați soluția în baia cu
ultrasunete.
3. Căptușiți restaurarea cu un strat de rășină
proaspăt amestecată dacă este necesar (e.g.,
dacă preparația dentară a fost modificată).
Suprafața internă este degajată ușor și
acoperită cu monomer pentru a asigura
adeziunea noului material.
O restaurare provizorie fracturată sau
avariată poate fi reparată cu ușurință
folosind rășină, adăugată direct prin tehnica
brush-bead (Fig. 15-73).
Îmbunătățirea esteticii
Conturul, culoarea, translucența, și
textura sunt elementele cheie ale aspectului
coronar. Conturul și culoarea sunt estetic
fundamentale și mai importante decât
celelalte două elemente. Procedura PDF
parțială indirectă ce tocmai a fost descrisă
include metode de controlare a conturului și
culorii.
Contur
Machetarea diagnostică în ceară
conferă cel mai bun control al conturului, iar
alegerea culorii înainte de prepararea dentară
oferă medicului un anumit grad de control al
culorii. Dacă conturul și culoarea sunt bine
controlate, majoritatea restaurărilor
provizorii sunt foarte acceptabile sau chiar
excelente ca aspect. Pentru obținerea acestui
rezultat în mod obișnuit este necesară atenție
la detalii și îndemânare. De asemenea,
obținerea translucenței la o coroană
provizorie poate fi o provocare semnificativă
pentru pacienții cu dinții neabrazați.
Figura 15-72 – Pensa Backhaus oferă priză
bună asupra restaurărilor provizorii. Pentru
maximum de control, se aplică presiune cu
degetele spre ocluzal direct colților pensei.
Figura 15-73 – Tehnica brush-bead pentru
reparații. A, Se aplică monomer lichid cu
pensula pe suprafața bine curățată a
restaurării pe care se va adăuga rășina. B,
Pensula se introduce în monomer și se atinge
scurt de praf, ceea ce determină o mică
margică să se formeze pe vârf. C, Mărgica
este atinsă de locul de reparație, iar mânerul
pensulei se rulează pentru a o depozita. Se
continuă cu plasarea mărgelelor de rășină în
această manieră până când se obține conturul
dorit. Pentru a preveni porozitatea excesivă,
rășina nepolimerizată ar trebui pensulată cu
monomer până se întărește.
Culoare
În timp ce unii producători de rășină
folosesc numai descrieri generale pentru
culoarea (deschis, mediu, închis) produselor
lor, majoritatea fac referire la cheile de
culori pentru porțelan sau dinți pentru
proteze mobile. Totuși, chiar și corelate
astfel, potrivirea culorilor poate fi inexactă
datorită diferențelor de material și
producător. Un control mai bun al culorii se
obține prin folosirea unei chei de culori
individualizate. Medicul dentist poate realiza
ușor acest lucru prin turnarea de rășină în
amprenta cu chitos elastomeric a coroanei
unui incisiv extras. Combinarea a două sau
mai multe nuanțe în cantități cunoscute
poate crea o selecție vastă de nuanțe; o altă
opțiune este reprezentată de pigmenții pentru
colorarea rășinilor.
Restaurărilor provizorii se pot
adăuga efecte de culoare individualizate care
simulează pete intrinseci sau extrinseci,
crăpături, sau hipocalcificări ale dinților
adiacenți cu ajutorul kiturilor paint-on stain
(Fig. 15-74). Acestea sunt cel mai bine
adăugate rapid, iar manipularea excesivă ar
trebui evitată deoarece provoacă striații și
rugozitate de suprafață. În condiții optime,
suprafața ar trebui să aibă aspectul lucios
similar porțelanului. Îngroșarea petelor ca
urmare a evaporării solventului este o
problemă comună care împiedică
manipularea. O altă problemă cu coloranții
este rezistența lor slabă la abrazie. Pierderea
pigmentului în zone cu abraziune mare
produce un efect marmorat neatractiv.
Figura 15-74 – Acest kit de individualizare a
provizoriilor conține coloranți de culoare
violet, albastru, galben, oranj, maro, alb, și
gri pentru a crea efecte individualizate și un
material transparent pentru a forma suprafața
lucioasă translucentă. Lichidele sunt
fabricate să se usuce rapid, ceea ce obligă la
păstrarea lor în recipiente acoperite până
imediat înainte de a fi folosite. Kitul mai
conține și un diluant și un curățător de
pensulă.
Translucența
Translucența coronară este
determinată de tipul și cantitatea de smalț
prezent. La un dinte anterior indemn unde
nu există dentină în calea luminii, marginea
incizală are o nuanță albastră sau gri, care
provine de la culoarea întunecată a cavității
bucale. Acest efect este cel mai pronunțat cu
smalțul care reflectă foarte puțină lumină
datorită absenței pigmenților sau
mineralizării opacifiante (e.g., fluoroza).
Chiar dacă este mai puțin evidentă, aspectul
translucent al smalțului este observabil la
toata treimea coronară incizală sau ocluzală.
Deci când este foarte vizibilă la dinții
adiacenți sau când se dorește un aspect mai
realistic, translucența poate fi simulată la
restaurarea provizorie. Procedura necesită
două rășini: una colorată care să se
potrivească culorii de bază a dintelui și una
să se potrivească smalțului dintelui. Unii
producători fabrică smalț sau nuanțe incizale
care pot fi folosite fără modificare. Când
acestea nu sunt disponibile sau când este
nevoie de variație, se poate amesteca praf de
rășină transparent cu o fracțiune mai mică de
praf de culoarea de bază pentru a produce
translucența dorită.
Se pot adopta două proceduri pentru
crearea efectului translucent dorit. Prima,
care este mai dificil de controlat, se adaugă
rășina de culoarea smalțului prin tehnica
brush-bead pe suprafața ocluzală sau
incizală a FSE și se modelează până ajunge
în treimea mijlocie sau cervicală. Tendința
de a curge în zonele unde nu este dorită este
controlată în parte de orientarea FSE
raportată la gravitație și în parte de
manipularea cu vârful pensulei. Când
distribuția dorită a rășinii de culoarea
smalțului este obținută, se umple o seringă
cu rășină de culoarea de bază, iar FSE este
imediat umplută pentru a evita perturbarea
rășinii de culoarea smalțului. FST este apoi
poziționată în FSE, și se urmează
procedurile normale (Fig. 15-75).
În a doua procedură, rășina de
culoarea smalțului este polimerizată pe FSE
fără adăugarea rășinii de bază pe FST. Fațeta
rigidă de smalț este îndepărtată din FSE și
retușată să ocupe numai spațiul intenționat
pentru smalț. Este important să se verifice ca
FSE și FST se potrivesc fără interferența din
cauza fațetei plasate pe loc. Cu fațeta
plasată, se pensulează monomer lichid pe ea
și se adaugă rășina de bază. Apoi se inseră
FST, și se urmează restul procedurilor
pentru realizarea restaurării. Sincronizarea
pentru această procedură este mai puțin
importantă decât pentru prima și acest lucru
o face poate mai potrivită pentru practicienii
cu mai puțină experiență. Un dezavantaj este
că uneori această abordare creează o mai
evidentă demarcație între rășinile smalț și
dentină.
Figura 15-75 – Stratificarea rășinii
translucente și rășinii de culoarea dentinei
permite obținerea unui aspect mai realistic al
restaurărilor provizorii premolare și canine.
Se utilizează ca proteze dentare mobilizabile
(PDM) elemente de agregare pe dinții stâlpi
și sunt solidarizate pentru a preveni
decimentarea.
Textura
Cu exercițiu, efectele de textură pot
fi obținute în timp scurt, dar pot contribui
semnificativ la aspectul total al restaurării
provizorii. Aceste efecte sunt cele mai
importante pentru dinții anteriori maxilari
adiacenți dinților cu lobuli pronunțați,
striații, sau defecte de dezvoltare.
Lobii de dezvoltare sunt cel mai bine
simulați în ceară în timpul stadiului final al
machetării diagnostice în ceară. Pentru a
produce efectul natural, este crucială
evitarea efectuării șanțurilor drepte, cu
margini ascuțite, sau care au secțiuni
uniforme. Mai degrabă, simularea ar trebui
să aibă o formă ușor convexă, marginile să
fie rotunjite, iar secțiunea să fie variată prin
brunisare cu sârma pentru ceară cu cel mai
mare diametru. Dacă se folosește o folie de
polipropilenă pentru a forma FSE, aceste
detalii subtile pot fi reproduse în rășină.
Crearea de defecte de dezvoltare este
cel mai bine obținută în rășină imediat
înainte de finisarea cu roata textilă și pasta
abrazivă. În funcție de dimensiunea lor și
pronunțare, aceste efecte pot fi realizate cu o
roată con invers verde care se rotește paralel
cu planul ocluzal și este atinsă scurt de
rășină. Deseori defectele sunt cel mai
observabile în treimea cervicală a dintelui,
dar un dinte adiacent este cel mai bun ghid
de determinare a distribuției lor.
Striațiile pot fi simulate cu un
instrument rotativ aspru la turație joasă și
mișcat pe suprafața vestibulară de la
proximal la proximal. Astfel se reduce
reflexia rășinii după finisare și lustruire. Cu
toate acestea, ca și în cazul tuturor efectelor
de textură, finisarea excesivă obliterează
aceste linii. Finisarea trebuie monitorizată cu
grijă prin clătirea pastei abrazive de pe
suprafață și uscarea ei. O restaurare complet
netedă și foarte lustruită poate fi excelentă
pentru controlul plăcii dar nu este estetic
compatibilă cu dinții adiacenți. Dezbaterea
cu privire la ce este mai important este cel
mai bine rezolvată prin consultarea
pacientului pentru a determina nevoile sale.
Proteze fixe din compozit armat cu fibre
Martin A. Freilich Jonathan C. Meiers
A. Jon Goldberg
Protezele fixe armate cu fibre
constau din substructura de compozit armat
cu fibre (CAF) fațetată cu material compozit
cu particule. Substructura oferă rezistență, și
fațeta, deoarece este realizată în laborator,
prezintă proprietăți fizice și estetice mai
bune decât compozitele pentru restaurări
directe (Fig. 15-76). Ele sunt protezele
ideale pentru cazurile în care este nevoie de
o restaurare provizorie de lungă durată.
Datorită bunei rezistențe la flexiune
și altor caracteristici fizice, CAF sunt
materiale de substructură adecvate pentru
PDF.31-33 Adițional, substructura CAF este
translucentă, și nu necesită mascare cu strat
de opac. Acest lucru permite folosirea unui
strat subțire de compozit cu particule și
estetică excelentă. CAF au fost utilizate
pentru realizarea protezelor strict polimerice
în două faze compuse din substructura de
compozit armat cu fibre de sticlă și compozit
cu particule (Fig.15-77).
Figura 15-76 – A, Restaurare coronară
integral ceramică pe incisivii centrali
maxilari din partea dreaptă. B și C, Dinții
maxilari anteriori restaurați cu fațete
vestibulare și o proteză dentară fixă integral
ceramică. (B și C, cu acordul Dr. D.H.
Ward.)
Materiale disponibile
Materialele CAF sunt categorisite după
următoarele caracteristici:
 Tipul fibrelor
 Orientarea fibrelor
 Dacă impregnarea fibrelor cu rășină este
efectuată de medicul dentist/tehnicianul de
laborator sau de producător.
Cel mai des utilizate fibre în
aplicațiile dentare sunt cele din sticlă,
polietilenă, și carbon. Architectura fibrelor
în medicină dentară include tipare
unidirecționale, în care toate fibrele sunt
paralele, și tipare împletite și țesute.
Materiale neimpregrate cu rășină disponibile
comercial includ țesături de polietilenă (e.g.,
Ribbond, Ribbond, Inc., si Construct, Kerr
Corp.) și țesături de sticlă (e.g., GlasSpan,
GlasSpan, Inc.). Pentru aceste produse,
rășina trebuie să fie adăugata fibrelor
manual. Materiale preimpregnate cu rășină
includ everStick și StickNET (GC America
Inc.), care sunt formate manual și
disponibile în formele unidirecțională și
țesătură de sticlă; Fibre-Kor (Pentron
Clinical), care este formată manual și
disponibilă ca material de sticlă
unidirecțional; și Splint-It (Pentron Clinical),
care este de asemenea format manual și
disponibil în formele unidirecțională și
țesătură de sticlă (Fig. 15-78).
Materiale CAF diferite prezintă
proprietăți diferite de manipulare și
mecanice. Tipul fibrelor, orientarea fibrelor,
și calitatea impregnării fibrelor cu matricea
de rășină au un efect substanțial asupra
proprietăților fizice și caracteristicilor de
manipulare. Materialele din sticlă cu
arhitectură unidirecțională prezintă
proprietăți flexurale care sunt superioare Figura 15-77 – A, Substructura de compozit
materialelor polietilenice cu arhitectură armat cu fibre (CAF) pentru o proteză
țesută sau împletită (Tabel 15-5). Aceste dentară fixă (PDF) polimerică cu trei
materiale din sticlă au rezistența la flexiune elemente. B, Fațete de compozit cu particule
mai mare de două ori decât rezistența completate plasate pe substructura CAF. C,
materialelor din polietilenă și un modul de Suprafața internă a PDF polimerică armată
flexiune aproape de opt ori mai mare.16 cu CAF.
Datorită caracteristicilor bune de
manipulare, produsele din polietilenă țesute
sau împletite pot fi folositoare și pentru alte
aplicații dentare (e.g., fabricarea operatorie a
atelelor parodontale).
Materialele disponibile în prezent
prezintă estetică excelentă, caracteristici de
manipulare bune, și proprietăți de flexie
bune.32,34-37 Produsele comerciale au fost
bazate pe aceste formulări. Fabricarea unei Figura 15-78 – Micrografii electronice ale
proteze cu acoperire totală cu un CAF materialelor de compozit armat cu fibre
unidirecțional preimpregnat, disponibil (CAF). A, CAF cu polietilenă țesută
comercial (FibreKor, Pentron Clinica) și o (Construct, Kerr Corporation). B,CAF cu
tehnică de fabricare manuală este prezentată polietilenă împletită (Ribbon, Ribbon, Inc.).
în Figura 15-79. C, CAF cu fibre de sticlă lungi
Rezumat unidirecționale (FibreKor, Pentron Clinical
Technologies, LLC). D, Fibre de sticlă lungi
Cu toate că restaurările provizorii unidirecționale cu o membrană externă de
sunt de obicei intenționate folosirii pe polimetil metacrilat (PMMA) (everStick,
termen scurt și apoi aruncate, ele pot fi GC America Inc.).
realizate așa încât să ofere estetică plăcută,
susținere adecvată, și protecție bună pentru
dinți în timp ce mențin sănătatea
parodontală. Ele pot fi fabricate în cabinetul
de medicină dentară din oricare dintre
materialele disponibile comercial folosind
mai multe metode practice. Succesul
tratamentului protetic fix deseori depinde de
atenția cu care a fost proiectată și fabricată
restaurarea provizorie.
Figura 15-79 – Fabricarea pas cu pas a unei
proteze cu acoperire totală din compozit
armat cu fibre (CAF) cu material de sticlă
unidirecțional (FibreKor, Pentron Clinical
Technologies, LLC), realizată cu o tehnică
manuală de fabricare. A, Bonturile prezintă
preparațiile dinților stâlpi posteriori pentru o
proteză fixă polimerică din CAF. B,
Cantitate subțire de compozit opac de
culoarea dentinei adaptat bonturilor. C, Bara
din multiple straturi de CAF ce ocupă
regiunea corpului de punte, unind cei doi
dinți stâlpi. D, Banda continuă de CAF lipită
la un capăt de bară și apoi înfășurată în jurul
suprafețelor axiale ale dinților stâlpi în timp
ce este polimerizată. E, Vedere ocluzală a
substructurii CAF. F, Proteza completă cu
fațete de compozit cu particule pe model. G,
Vedere tisulară a protezei complete, arătând
adaptarea internă la preparațiile de pe dinții
stâlpi.