Pedodonţie

Stagiul 6
Profilaxia în cazul leziunilor coronare

Clasificarea leziunilor coronare

a) clasa I: anomalii care nu sunt leziuni coronare propriu-zise, dar care se
tratează la fel ca ele; aici intră:
- anomaliile de sediu (ectopiile dentare);
- anomaliile de direcţie;
- anomaliile de număr;
- anomaliile de formă;
- anomaliile de volum.
b) clasa a II-a: leziunile coronare congenitale, cu specific ereditar:
- amelogeneza imperfectă;
- dentina opalescentă ereditară
- displazia Capdepont;
- dentina opalescentă Hodge;
- dentinogeneza imperfectă ereditară;
- displazia dentinară;
- dinţii în formă de cochilie.
c) clasa a III-a: leziunile coronare dobândite înainte de erupţia dinţilor:
- hipoplaziile simple ale smalţului;
- hipoplaziile complexe;
- anomaliile dentare prin iradiere în perioada preeruptivă.
d) clasa a IV-a: leziunile coronare dobândite în perioada posteruptivă:
- leziunile coronare dobândite la dinţii temporari:
- melanodonţia infantilă;
- vulnerabilitatea dentară;
- carii, traumatisme, abraziune;

1
 - leziunile coronare dobândite la dinţii permanenţi:
- sindromul Dubreuil- Chambardel;
- leziunile consecutive intoxicaţiilor medicamentoase;
- caria galopantă;
- leziunile coronare prin iradieri prelungite;
- discromiile dentare;
- uzura dentară;
- eroziunea chimică;
- eroziunea idiopatică;
- caria dentară.

Principiile terapeutice în cazul leziunilor coronare

Principiile terapeutice decurg din faptul că organismul nu poate limita şi
vindeca spontan leziunile, fiind necesară intervenţia stomatologului.
Caracteristica esenţială a leziunilor coronare constă în faptul că ele nu
manifestă tendinţă de vindecare şi cicatrizare. Afirmaţia nu exclude apariţia unor
reacţii de apărare, ca şi unele tendinţe reparatorii. Prin depuneri de săruri calcice,
se blochează canaliculele dentinare, iar straturile de dentină secundară vor izola
ţesuturile pulpare sănătoase de procesul patologic.
Principiile terapeutice sunt următoarele:
- principiul profilactic;
- principiul curativ şi
- principiul biologic.

1. Principiul profilactic

a) Profilaxia preeruptivă se adresează etiopatogeniei unor leziuni

coronare. Ea se instaurează din perioada intrauterină şi constă în asigurarea unui

2
regim alimentar şi de viaţă corespunzător gravidei, ceea ce va asigura aportul de
calciu şi proteine necesare dezvoltării normale a fătului.
Tot în profilaxia preeruptivă intră şi alimentaţia corectă a copilului cu rol
deosebit în formarea dintelui. Se va acorda o importanţă deosebită prevenirii
tulburărilor digestive şi a bolilor febrile, care pot duce la edemaţierea organului
adamantin, urmată de apariţia hipoplaziilor de smalţ.
b) Profilaxia posteruptivă pe cale generală constă în alimentaţia raţională,
care asigură aportul nutritiv necesar structurării normale a dinţilor. Tot aici intra
administrarea fluorului pe cale generală şi locală, ca şi igiena buco-dentară.
Prevenirea leziunilor coronare se realizează la trei nivele:
a) profilaxia primară, care se adresează dinţilor sănătoşi şi cuprinde:
- alimentaţia raţională;
- fluorizarea;
- sigilarea şanţurilor şi fosetelor;
- aplicarea lacurilor de protecţie şi
- igiena buco-dentară.
b) profilaxia secundară, care urmăreşte preîntâmpinarea apariţiei leziunilor
coronare, ca fenomene secundare unor tratameente stomatologice incorecte sau
ca urmare a modificării mediului bucal de către procesele carioase primare. Ea
cuprinde respectarea normelor terapeutice în vederea evitării apariţiei:
- cariilor secundare;
- recidivelor de carie;
- altor complicaţii.
c) profilaxia terţiară, care urmăreşte împiedicarea modificărilor patologice ale
ţesuturilor vecine generate de migrările dentare prin absenţa punctelor de contact.
Acestea se evită prin tratarea precoce şi corectă a leziunilor coronare primare.

2. Principiul curativ
Tratamentul leziunilor coronare se desfăşoară în trei timpi:

3
 a) timpul chirurgical, care constă în ablaţia chirurgicală a ţesuturilor
odontale alterate. Este un act curativ dar şi profilactic, deoarece previne apariţia
cariilor secundare sau a recidivelor de carie.
b) timpul medicamentos, care constă în realizarea condiţiilor de sterilitate
în cursul ablaţiei chirurgicale prin împiedicarea pătrunderii salivei şi implicit a
florei microbiene în plaga dentinară. Plaga dentinară va fi protejată faţă de mediul
extern cu ajutorul lacurilor dentare.
Protecţia plăgii dentinare se mai asigură şi prin mijloace mecanice:
- obturaţii provizorii cu ZnO-eugenol;
- cape de protecţie;
- coroane de celuloid fixate cu cimenturi histofile.
c) timpul restaurativ constă în refacerea pierderilor de substanţă.
Refacerea poate fi realizată prin obturaţii sau tratament protetic.

Restaurarea prin obturaţii

Obturaţiile sunt plastice în momentul introducerii lor în cavităţi.
Dezavantejele acestor obturaţii sunt următoarele:
- imprecizia închiderii marginale;
- refacerea incorectă a punctului de contact;
- refacerea incorectă a morfologiei;
- abraziunea rapidă a matrialului de obturaţie.

Tratamentul protetic
Tratamentul protetic se realizează prin trei metode:
- reconstituirea coronară;
- acoperirea coronară şi
- substituirea.

4
 Reconstituirea coronară se aplică în cazul leziunilor odontale care nu sunt
extinse în suprafaţă şi profunzime. Ea constă în aplicarea microprotezelor: inlay,
onlay şi inlay-onlay.
Inlay-ul, care se realizează prin turnare în laboratorul de tehnică dentară
are rol profilactic prin faptul că redă cu exactitate morfologia dintelui şi a
punctului de contact interdentar, ceea ce nu se obţine prin obturaţiile plastice.
Onlay-ul are de asemenea rol profilactic, prin redarea morfologiei ocluzale
corecte, a unghiurilor incizale, a suprafeţelor orale şi a punctelor de contact. Prin
lustruirea sa perfectă se elimină factorii care favorizează depunerea plăcii
bacteriene.
Inlay-onlay-ul previne îmbolnăvirea pulpei prin faptul că nu necesită
sacrificii mari de substanţă dentinară.

Acoperirea coronară se practică atunci când leziunile coronare sunt

profunde şi extinse în suprafaţă, reconstituirea coronară fiind impracticabilă.
Coroanele de înveliş au rol profilactic, împiedicând contactul germenilor cu
substanţa dentinară şi refăcând morfo-fiziologia arcadei.

Substituirea coroanei printr-o microproteză se realizează atunci când

leziunea odontală este foarte extinsă. Coroanele de substituţie se mai indică şi ca
elemente de agregare în cazul unor punţi, având rol profilactic în ceea ce priveşte
viitorul aparatului dento-maxilar.

3. Principiul biologic
În cursul tratamentului leziunilor coronare, trebuie adoptată o atitudine de
protejare a ţesuturilor dentare. Pregătirea dintelui cu instrumentele rotative la
viteze mari permite prepararea rapidă a acestuia, fiind bine tolerată de pacient,
dar tehnica trebuie aplicată cu precizie. Turaţiile mari provoacă intrarea în
rezonanţă a substanţei dure dentare, ceea ce poate genera apariţia fisurilor, adesea

5
invizibile. De aceea, vitezele mari nu sunt indicate în prepararea zonelor cu pereţi
subţiri, a vârfurilor cuspidiene, a unghiurilor incizale sau a dinţilor devitali.
Prepararea se va face întotdeauna prin răcire cu aer şi apă pentru a se evita
degajarea de căldură sau uscarea substanţei dentare, ceea ce ar genera fenomenul
de aspiraţie a odontoblaştilor, cu apariţia ulterioară a pulpitelor.
Pentru protejarea ţesuturilor dentare, prepararea se va extinde doar atât cât
este necesar, respectându-se principiul economiei de substanţă. Oricum, ea se va
individualiza în funcţie de dintele în cauză, de mărimea camerei pulpare şi de
extinderea leziunii.