Sunteți pe pagina 1din 6

Pedodonţie

Stagiul 4

SCURTE PRELEGERI DESPRE PREVENŢIE ÎN PEDODONŢIE

Prevenţia în pedodonţie înseamnă:


- a îndepărta placa bacteriană;
- a suprima alimentele nocive;
- a face profilaxia rahitismului;
- a trata precoce anomaliile dento-maxilare;
- a face profilaxia locală;
- a face profilaxia cu fluor.

1. Îndepărtarea plăcii bacteriene

Nu există un control natural al plăcii, deoarece nici alimentele consistente,


nici clătirea gurii cu apă nu împiedică formarea acesteia. Datorită acestui fapt,
eliminarea plăcii se poate face doar prin metode mecanice sau chimice. Şi într-
un caz şi în celălalt este necesară colaborarea celui vizat. În cele ce urmează
vom prezenta mijloacele mecanice şi chimice de înlăturare a plăcii bacteriene.

Mijloacele mecanice
Placa bacteriană poate fi îndepărtată mecanic prin periaj. În scopul
efectuării lui există o mare varietate de perii de dinţi. Totuşi se consideră că nu
contează atât de mult tipul de perie de dinţi, cât tehnica periajului, care trebuie
să fie cât mai corectă.
Orice tehnică de periaj trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:
- să cureţe mecanic toate suprafeţele dentare;
- să nu lezeze ţesuturile dento-parodontale;
- să fie cât mai simplă, pentru a se însuşi şi practica uşor;
- să fie executată sistematic, pe grupe de dinţi, atât vestibular, cât şi
bucal şi ocluzal.

Tehnica lui Bass


Peria se plasează cu smocurile oblic, în unghi de 45º, în aşa fel încât
vârful perilor să se sprijine pe marginea gingiei şi pe feţele dentare. Se fac
aproximativ 20 de mişcări orizontale de du-te vino pe fiecare segment de arcadă,
pentru ca perii să pătrundă în şanţurile gingivale şi în spaţiile interdentare. Pe
faţa bucală a frontalilor, peria va fi aplicată cu mânerul vertical. Pe feţele
ocluzale, perii vor fi plasaţi perpendicular, pentru a pătrunde în fosetele şi nişele
masticatorii.

1
Tehnica lui Charters
Se prctică cu o perie de duritate medie, cu 2-3 rânduri de smocuri, perii
fiind rotunjiţi. Peria se aplică în unghi de 45º faţă de axul dintelui, cu vârful
perilor spre ocluzal, frecându-se feţele vestibulare şi bucale prin mişcări
verticale. Feţele ocluzale sunt periate cu firele aşezate perpendicular, prin
mişcări scurte, dinainte- înapoi.

Tehnica lui Stillman modificată


Se efectuează cu ajutorul unei perii semidure, prevăzută cu 2-3 rânduri de
smocuri. Perii se aşează oblic, în unghi de 45º spre gingie, în aşa fel încât o parte
din smocuri să se sprijine pe marginea gingivală, iar cealaltă pe suprafeţele
dentare. Printr-o uşoară apăsare, se execută cca 20 de mişcări pe fiecare zonă a
arcadelor, în aşa fel încât perii să se deplaseze dinspre gingie spre marginile
ocluzale ale dinţilor. Pe feţele bucale, mânerul periei va fi ţinut vertical. Pe feţele
ocluzale, perii se aşează perpendicular, făcându-se mişcări orizontale pentru a
pătrunde în fosetele şi nişele masticatorii.

2
Tehnica lui Fones
Pare a fi cea mai indicată pentru copiii mici. Ea constă din periaj prin
mişcări circulare, dinspre posterior spre anterior, asemănător mişcării bielei la
locomotivă.

Alte mijloace mecanice de curăţire


În afara periajului, mai există o serie de mijloace ajutătoare pentru
curăţirea mecanică a dinţilor şi parodonţiunui. Cele mai importante sunt:
- aţa dentară;
- periuţele interdentare;

- stimulatoarele interdentare.

Mijloacele chimice
Clorhexidina este considerată la ora actuală ca fiind substanţa cea mai
eficace în prevenirea plăcii bacteriene. Ea este regăsită atât în compoziţia apelor
de gură cât şi în pastele de dinţi.

2. Suprimarea alimentelor nocive


Consumul glucidelor între mese trebuie suprimat. De altfel, pentru a
reduce efectul nociv al glucidelor, trebuie respectate trei reguli:
- să nu se consume dulciuri în afara meselor;
- să nu se sfârşească masa cu un aliment dulce şi
- să se cureţe dinţii prin periaj după ingestia de dulciuri.
Tot în legatură cu dulciurile trebuie să amintim înlocuitorii zahărului . Ca
edulcoranţi amintim zaharina, ciclamaţii, sorbitolul şi xilitolul, folosit pentru
îndulcirea gumei de mestecat cu fluor.

3
Edulcorantul ideal trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să aibă gust plăcut;
- acţiune energetică slabă;
- necariogen;
- utilizabil de către diabetici;
- ieftin;
- să nu aibă efecte secundare
Se recomandă consumul de alimente consistente deoarece acestea
favorizează masticaţia, ceea ce are drept consecinţe:
- o salivaţie abundentă care spală cavitatea bucală;
- curăţirea mecanică a suprafeţelor dentare accesibile, cu împiedicarea
formării plăcii;
- o atriţie corespunzătoare, cu dispariţia locurilor de retenţie.
Deasemenea trebuie să subliniem rolul nefast al restaurantelor „fast-food”
, de tipul McDonald´s, Snackbar, etc. care au introdus o alimentaţie moale şi
dulce (carne tocată, pâine lipicioasă, ketchup, îngheţate, ape gazoase) care
elimină automasajul şi autocurăţirea.

3. Profilaxia rahitismului
Relaţia cauzală dintre rahitism şi caria dentară a fost mult discutată în
literatura de specialitate. Unii autori au constatat o frecvenţă mai mare a cariei
dentare la rahitici, în timp ce alţii au constatat o frecvenţă mai redusă, ceea ce
s-ar explica prin abraziunea mai accentuată a dinţilor cu dispariţia unor zone de
retenţie. Deşi problema rămâne deschisă, îndeosebi în ce priveşte mecanismele
patogenice, având în vedere faptul că dezechilibrul mineral în rahitism se
produce în plină perioadă de mineralizare a dinţilor, putându-se repercuta asupra
ei, mulţi autori propun profilaxia comună a rahitismului şi a cariei dentare, cu
atât mai mult cu cât baza acesteia o constituie alimentaţia echilibrată şi raţională.

4. Tratamentul precoce al anomaliilor dento-maxilare


Prin înghesuirile şi modificările de poziţie ale dinţilor, urmate de
înmulţirea locurilor de retenţie, anomaliile dento-maxilare favorizează apariţia
cariei dentare. Pentru a evita efectele anomaliilor dento-maxilare se impune
tratamentul lor precoce cu mijloacele ortodonţiei interceptive.
Profilaxia locală trebuie să se axeze pe următoarele probleme:
- tratamentul precoce şi corect al cariilor existente, îndeosebi a cariilor
dinţilor temporari;
- profilaxia cariei la nivelul fisurilor;
- evitarea consumului de glucide lipicioase, îndeosebi între mese.

a. În legătură cu tratamentul precoce şi corect al cariilor existente, trebuie


să acordăm o atenţie deosebită preparării marginilor cavităţilor, ca şi calităţii

4
materialelor pentru obturaţie, pentru că, după unele cercetări, jumătate din dinţii
trataţi prezintă carii secundare din cauza neglijării acestora.

b. Fisurile sunt adesea sediul de început al cariei dentare. Datorită faptului


că creşterea rezistenţei smalţului micşorează doar în mică măsură tendinţa la
carii fisurale, s-a ridicat problema „sigilării” acestora pentru profilaxia cariei.
În prezent, pentru sigilarea fisurilor se folosesc compozitele, adezivii,
compomerii şi cimenturile ionomer de sticlă.
În ordinea priorităţii, indicaţiile sigilării sunt următoarele:
- la populaţie în general:
- primii molari permanenţi (la 6-8 ani);
- molarii doi permanenţi (la 11-13 ani)
- la copiii susceptibili la carie:
- primii molari permanenţi;
- molarii doi permanenţi;
- premolarii;
- molarii temporari.

5. Profilaxia cu fluor

Profilaxia endogenă cu fluor


Profilaxia endogenă cu fluor se referă la ingerarea acestuia, prin:
- fluorizarea apei potabile;
- fluorizarea sării de bucătărie;
- fluorizarea laptelui;
- comprimate cu fluor.
Momentul potrivit pentru începerea profilaxiei cu fluor este după naştere,
respectiv după erupţia primului dinte. În localităţile în care conţinutul apei
potabile în fluor depăşeşte 0,5mg/l este contraindicată orice suplimentare a
fluorului pe cale generală.
Din punct de vedere epidemiologic, efectul cariopreventiv al
comprimatelor cu fluor a fost demonstrat, astfel acestea scad fecvenţa cariei
dentare cu 50-60%. Ingestia zilnică de comprimate cu fluor din prima copilărie
până la vârsta de 13 ani conferă o pretecţie similară ingestiei de apă cu conţinut
optim în fluor. Comprimatele cu fluor exercită un efect benefic asupra dinţilor în
curs de dezvoltare, şi, dacă sunt lăsate să se topească în gură înainte de a fi
înghiţite, au efect topic asupra dinţilor deja erupţi.
Avantajele administrării comprimatelor cu fluor sunt următoarele:
- precizia dozajului;
- prevenţie individuală sau semi-colectivă (şcoli).
Dezavantajele administrării comprimatelor cu fluor:
- necesită obţinerea acordului părinţilor;

5
- obligativitatea colaborării susţinute a părinţilor de-a lungul mai multor
ani în cadrul prevenţiei familiale.

De la 3 luni la 2 ani 1 comprimat cu 0,25 mg fluorură pe zi

De la 2 la 4 ani 2 comprimate cu 0,25 mg fluorură pe


zi
De la 4 la 6 ani 3 comprimate cu 0,25 mg fluorură pe
zi
După 6 ani 4 comprimate cu 0,25 mg fluorură pe
zi

Profilaxia exogenă cu fluor


Aceatsa se realizează cu ajutorul:
- lacurilor, gelurilor şi fluidelor cu fluor;
- dentifricelor cu fluor;
- apelor de gură cu fluor;
- gumei de mestecat cu fluor.

Lacurile fluorurate
Lacurile cu fluor sunt ultimele apărute în vederea folosirii topice
profesionale. Ele au fost realizate în scopul aderării la suprafaţa smalţului timp
mai îndelungat ( până la 12 ore sau chiar mai mult) pentru a elibera lent fluorul
fără ca subiectul să fie obligat să stea pe fotoliul dentar.
În momentul de faţă există două lacuri cu fluor. Primul este un material
vâscos, galben, conţinând 22600 ppm fluor sub formă de NaF într-o bază neutră
de colofoniu natural. Al doilea lac este incolor şi conţine 7000 ppm fluor sub
forma unui compus organic, difluorosilanul, într-o bază de poliuretan. Aceste
lacuri au fost amplu testate.
Un exemplu de lac fluorurat este Duraphat-ul.
În ceea ce priveşte metoda de aplicare, la început dinţii erau curăţaţi, dar
s-a dovedit că fluorul este captat şi de smalţul necurăţat. În ceea ce priveşte
uscarea dinţilor înainte de aplicare, unii autori sunt pentru, alţii contra. După ce
s-a aplicat lacul pe dinţi, pelicula va fi lăsată pe loc până la desprinderea ei
spontană. Timp de 4 ore subiectul nu va mânca şi nu va bea, iar în ziua aplicării
nu va folosi peria de dinţi.