Filip David

Caria dentară

1) Introducere
Caria dentară este o boală infecţioasă cronică, netransmisibilă, fiind produsă de anumite
bacterii care aderă de dinte, bacterii care metabolizează („mănăncă”) zaharurile şi produc
acizi care vor demineraliza structura dentară. Boala poate fi întălnită la toate vărstele, de la
sugarii care prezintă dinţi pănă la cei mai vărstnici. Sugarii sunt mai predispuşi în a contacta
cariile de la o vărstă fragedă, cariile de biberon, acestea fiind carii care afectează sever dinţii
de lapte. Vărstnicii se confruntă la răndul lor cu cariile dentare, datorate retragerii gingiilor
ceea ce duce la pătrunderea bacteriilor înspre rădăcină cu apariţia cariilor.
2) Scurt istoric
Stomatologia apare acum 5000 de ani î. Hr. avănd scopul de a trata cariile dentare, care pe
atunci se credea că sunt provocate de un „vierme dentar”. În literatura de specialitate
termenul de carie apare pentru prima dată în anul 1634, fiind un cuvănt provenit din
latinescul „carie”, cuvănt cu aceeaşi însemnătate. Iniţial termenul făcea referire la „cavităţi”,
la „găurile” dentare produse de această boală. Istoric, caria dentară este una dintre cele mai
vechi boli raportate, fiind şi în prezent cea mai frecventă boală din lume.
3) Epidemiologie
Caria dentară este o boală foarte răspăndită la nivel global, fiind cea mai răspăndită boală
netransmisibilă (BNT), cel puţin 80% dintre americani avănd cel puţin o carie pănă la vărsta
de 30 de ani. Studiul Global Burden of Disease din 2015 o clasifică de asemenea drept cea
mai răspăndită afecţiune, pe primul loc aflăndu-se caria dinţilor permanenţi ce se întălneşte
la 2, 3 miliarde de oameni, caria dinţilor primari sau de lapte aflăndu-se pe locul 12. 560
milioane de copii suferind de această afecţiune. Conform sondajelor realizate de banca
mondială de prevenţie orală prevalenţa bolii în răndul populaţiei variază între 49% şi 83% în
funcţie de vărstă. Cea mai afectată categorie de vărstă este cea cuprinsă între 12 şi 19 ani,
urmaţi apoi de eşantionul de vărstă sub 12 ani, copii şi apoi de adulţi. O categorie foarte
afectată este reprezentată de sugari, aceştia suferind de aşa numitele „carii de biberon” care
afectează dinţii primari ai bebeluşilor între perioada naşterii şi vărsta de 71 de luni. Indiferent
de vărstă, cariile dentare afectează aproape toate categoriile de vărstă, excepţie fac
persoanele edentate şi bebeluşii.
Conform World Health Organization această afecţiune este cel mai frecvent motiv de
absenţă de la şcoală şi serviciu.
4) Fiziopatologie
Există o multitudine de factori care pot influenţa fiziopatologia cariei dentare, de la
alimentaţie, la vărstă, igienă orală sau alte afecţiuni. Înţelegerea noastră cu privire la
microorganismele implicate în apariţia şi progresia cariei dentare este destul de limitată.
Pănă în prezent se cunosc doar căteva bacterii acidogenic-acidurice cum ar fi: Streptococcus
mutans, bifidobacterii şi lactobacilii. Un ambient potrivit pentru favorizarea cariei dentare
este reprezentat de prezenţa zaharurilor fermentabile şi a absenţei oxigenului, factori care
favorizează dezvoltarea florei microbiene. În aceste condiţii apare o zonă nercotică ce trebuie
îndepărtată imediat, întărzierea îndepărtării acesteia interesează camera pulpară şi duce la
inflamaţii care dacă nu sunt tratate pot determina complicaţii majore, iar în final la extracţia
dintelui afectat. Organismul uman este adaptat, de altfel, în lupta împotriva atacului
microbian şi în repararea daunelor produse de caria dentară, însă aceste mecanisme pot fi
depăşite dacă factorii provocatori depăşesc o anumită intensitate. Țesuturile dentine-pulpare
au un rol important în prevenirea şi combaterea leziunilor carioase. Apariţia cariei dentare
Filip David

duce la demineralizarea dentinei care va sensibiliza moleculele de semnalizare, iar acestea

moleculele de creştere. După această stimulare, odontoblastele vor favoriza formarea unei
dentine terţiare protectoare, care poate fi secretată chiar dacă moleculele de semnalizare
sunt afectate de procesul carios datorită prezenţei celulelor stem adulte în pulpa dentară.
Pulpa are de asemenea un rol important şi în procesul inflamator precum şi în vascularizaţia
dintelui, diferitele funcţii fiind îndeplinite de celulele pulpare existente la acest nivel.

5) Cauzele apariţiei cariei dentare

Există o multitudine de factori care favorizează apariţia cariei dentare, cel mai important fiind
prezenţa dinţilor. Atăta timp căt în cavitatea orală există dinţi suntem predispuşi în a
contacta această boală. Ceilalţi factori sunt:
-localizarea dinţilor: Dinţii din spate (molarii şi premolarii) sunt cel mai des afectaţi întrucăt
prezintă pe suprafaţa lor mai multe şanţuri şi fisuri, au o suprafaţă mai mare şi au mai multe
rădăcini în comparaţie cu dinţii din planul frontal care sunt mai netezi şi datorită poziţionării
mai uşor de curăţat.
-alimentele şi băuturile: Un factor în plus la apariţia procesului carios îl are alimentaţia
bogată în carbohidraţi şi băuturi dulci sau acidulate. Alimentele care se lipesc de dinţi şi
rămăn acolo pentru perioade mai mari de timp, cum ar fi: bomboanele, prăjiturile, chipsurile,
îngheţata, fructele şi cerealele, în special cele uscate aduc un aport important în dezvoltarea
şi apariţia cariei dentare deoarece se agaţă de dinţi şi nu pot fi curăţate de salivă.
-frecvenţa gustărilor: Cu cât măncăm mai frecvent alimente care rămăn agăţate de dinţi cu
atăt mai mult creşte riscul de a dezvolta o carie dentară, lucru care se aplică şi băuturilor. Cu
alte cuvinte, dacă luăm mici gustări sau sorbituri pe tot parcursul unei zile devenim mai
susceptibili în a contacta această boală, în comparaţie cu a consuma aceeaşi cantitate de
alimente sau băuturi o dată în zi. O frecvenţă mai mare constituie un mod constant de a
„hrăni” bacteriile din cavitatea bucală, ceea ce va duce la accelerarea apariţiei bolii.
-periajul inadecvat: O igienă dentară defectuoasă fără a respecta toţi paşii necesari unei
igiene corecte, fără a folosi aţa dentară şi fără a curăţa toate suprafeţele reprezintă un factor
în de risc în plus. Inexistenţa unui periaj nu numai că va contribui semnificativ la apariţia bolii
carioase, dar are un aport semnificativ şi în apariţia altor boli (parodontite, abcese,
granuloame, chisturi, periostită, osteomielită, etc. )
-hrănirea sugarilor la culcare: Folosirea biberoanelor cu lichide dulci: lapte, ceai, suc înainte
de culcare face ca unele substanţe din băutură să stagneze în cavitatea orală fiind o sursă de
hrană pentru bacterii.
-aport insuficient de fluor: Fluorul este un mineral cu rol în combaterea apariţiei cariei,
inexistenţa acestuia favorizănd boala. Cel mai frecvent este întălnit în pasta de dinţi şi în apa
de gură.
-categoria de vărstă: Persoanele în vărsta şi copii sunt mai predispuşi în a prezenta carii
Filip David

dentare. Copii pentru că au un aport mai mare de carbohidraţi şi totodată au o igienă

dentară mai precară, iar vărstnicii deoarece prezintă gingii retrase ceea ce duce la apariţia
cariilor de rădăcină.
-gura uscată: Saliva, prin funcţia sa de reglare a pH-ului oral are un rol important în prevenţia
cariei, de asemenea, saliva are şi un rol bactericid (de a distruge bacteriile). O gură uscată, ca
urmare a unor patologii sau dezechilibre, fără o cantitate suficientă de salivă reprezintă un
factor de risc.
-obturaţii sau dispozitive medicale uzate: Obturaţiile (plombe) vechi se pot descompune
favorizănd apariţia plăcii bacteriene, în plus dispozitivele orale reprezintă un obstacol în
curăţarea dinţilor facilitănd depozitarea resturilor alimentare în jurul lor reprezentănd un
factor de risc în apariţia cariei.
-arsurile gastrice: Arsurile la stomac sau boala de reflux gastroesofagian (BRGE) afectează
smalţul şi dentina creănd carii dentare.
-tulburările alimentare: O dietă precară sau unele boli cum ar fi anorexia şi bulimia
contribuie la dizolvarea smalţului. De asemenea în cazul vărsăturilor frecvente (purjare),
apare dizolvarea smalţului, în plus tulburările alimentare vor duce la o dereglare a
compoziţiei şi cantităţii de salivă.
6) Semne şi simptome
Simptomele şi semnele unei carii pot varia mult. Iniţial, cănd caria este superficială pot să nu
existe simptome, pe parcurs cănd aceasta avansează pot apărea unele semne şi simptome,
cum ar fi:
-dureri de dinţi
-sensibilitatea dentară
-inflamarea gingiilor
-inflamarea ganglionilor limfatici zonali
-dureri ce pot varia ca intensitate în urma consumului de alimente sau băuturi dulci, reci sau
fierbinţi
-găuri sau gropi vizibile pe dinţi
-dureri la mușcare
-pete de diferite culori: galben închis, maro, negru
Oricare dintre simptome ar apărea este recomandat să vizitaţi un medic stomatolog.
Diagnosticul de carie dentare este unul destul de simplu şi ţine de competenţa medicului
stomatolog.
8) Prevenţie
Atăta timp căt există o educaţie minimă cu privire la igienă dentară, boala poate fi combătută
destul de uşor. Căţiva paşi care ar trebui respectaţi pot fi:
-igienă dentară adecvată: spălare pe dinţi de minim 2 ori pe zi
-vizite regulate la medicul stomatolog: o dată la 6 luni
-limitarea consumului de dulciuri sau băuturi acidulate
-evitarea gustărilor
-respectarea recomandărilor medicului stomatolog (8)
De asemenea pot exista tratamente preventive, cum ar fi:
-tratamentele cu fluor
-detartrajul
-folosirea materialelor de etanşare: La recomandarea medicului, un strat subţire de plastic
poate fi aplicat pe suprafaţa molarilor pentru a sigila dintele şi a combate boala.