181.

De ce este necesara intocmirea foii de observatie a bolnavului parodontopat

 stabilirea diagnosticului de imbolnavire,
 a stadiului de evolutie si
 elaborarea unor strategii de tratament eficient si
 de urmarire in timp a rezultatelor

Întocmirea corectă şi completă a FO a bolnavului parodontopat corespunde unei triple necesităţi:

183. 184. 185 MOTIVELE

 De ordin medical: in foaia de observatie sunt inscrise date asupra starii de imbolnavire, se
stabileste diagnosticul si planul de tratament
F.O. cuprinde toate elementele prin care medicul actioneaza impotriva bolii, pentru
restaurarea sanatatii

 De ordin stiintific: foaia de observatie serveste ca sursa pentru intocmirea unor

lucrari stiintifice cu caracter imediat sau de perspectiva
(lucrari de diploma, comunicari, articole, referate si teze de doctorat, monografii stiintifice)

 De ordin medico-judiciar: datele din foaia de observatie pot fi invocate pt

o stabilirea corectitudinii diagnosticului si oportunitatii tratamentului,
o probarea unor stari de agresiune
o identificarea unei persoane decedate, cand lipsesc alte elemente de
precizare a identitatii

185. Etapele metodologiei examinarii bolnavului parodontopat

Metodologia examinarii bolnavului parodontopat cuprinde 3 etape principale :
1. anamneza - in care datele referitoare la imbolnavire sunt relatate de bolnav
2. examinarea clinica obiectiva - prin mjloace profesionale adecvate, se stabileste un
diagnostic de certitudine sau prezumtiv
3. examene complementare - contribuie la precizarea diagnosticului, a alegerii celor
mai eficiente masuri profilactice si de tratament
186. Anamneza
 prima etapa a examinarii
 se bazeaza pe intrebari si interpretarea raspunsurilor date de bolnav, precum si observatii
asupra acestuia
 stabileste primul contact intre medic si pacient
 nu se realizeaza doar prin interogare ci si prin discutie, examinarea modului de raspuns, de
relatare, evidentierea gradului de instruire a pacientului, alegerea cuvintelor
 de cele mai multe ori, motivatia prezentarii la medic poate sa fie determinata de nelinistea
asupra sanatatii gingiilor, de teama pierderii dintilor
 conducerea anamnezei trebuie facuta cu tact si discernamant
 pentru pacient - trebuie sa fie un element de relaxare - de aceea trebuie lasat sa relateze, cel
putin in prima parte a anamnezei, fara a fi intrerupt
 dupa ce se castiga increderea pacientului, medicul poate scurta anamneza prin intrebari
tintite asupra elementelor de diagnostic
 maniera de conducere trebuie sa fie calda, discret prietenoasa, dar nu familiara
 tonul mustrator si deciziile transante trebuie evitate
 cand se impune extractia dintilor sau in alte cazuri avansate, trebuie folosite explicatii logice
privind inutilitatea si pericolul pentru sanatate prin mentinerea dintilor parodontotici
nerecuperabili
 trebuiesc prezentate alternativele de tratament si avantajul restaurarilor protetice pentru o
buna masticatie

187. Modalitatea de realizare a anamnezei

 vezi subiectul anterior

188. Date obtinute prin anamneza

1. identitatea: nume, prenume, adresa, telefon,
elemente utile pentru convocarea pacientului

2. varsta: in diferite perioade ale evolutiei ontogenetice pot aparea forme clinice de imbolnavire
caracteristice numitor grupe de varsta:
 la copii si tineri parodontita juvenila, gingivitele de pubertate, parodontitele
prepubertare
 la adulti parodontitele agresive, cronice, marginale cu caracter mixt distrofic
 la varstnici parodontopatii de ivolutie
3. sexul:
 in sarcina pot aparea hipertofii - hiperplazii
 in anumite perioade fiziologice - la pubertate (la fete mai frecvent decat la baieti)
 la femei - hiperfoliculinemia se poate insotii de hiperplazii gingivale

4. ocupatia: unele ocupatii predispun la imbolnavire parodontala prin contact cu pulbei abrazive,
gaze toxice, coloranti, substante acide, , produse zaharoase (brutari , cofetari), suprasolicitari
dentare ocluzale. (dulgheri , tapitari , cizmari , tamplari , lucratori la circ)

ne orienteaza asupra unui posibil diagnostic stiind faptul ca anumite afectiuni sunt mai frecvente in
cazul anumitor ocupatii

5. motivele prezentarii

6. felul masticatiei si obiceiuri alimentare

7. istoricul afectiunii, date asupra starii generale, obiceiuri vicioase

8. fumatul, consumul de alcool, unele practici -

- fumatul este unul din cei mai importanţi factori de risc în producerea bolilor gingivo-
parodontale şi constituie o circumstanţă de frecvente recidive după tratament, ceea ce face ca
întreruperea (mai ales) ori reducerea drastică a acestuia să constituie o condiţie prealabilă
justificată;
- bruxismul, încleştarea dinţilor, interpunerea între dinţi a unor obiecte străine (creion, pipă)
sunt date utile pentru conturarea, prin anamneză, a tabloului complet de circumstanţe
etiopatogenice.

189. Motive prezentarii la medic pt afectiuni gingivo-parodontale

1. sangerari la periaj, masticatie sau spontan
2. senzatie de tensiune in oasele maxilare, ca o stramtoare elastica in jurul dintilor,
resimtita in special dimineata
3. secretie purulenta in santul gingival, urat mirositoare
4. retractie gingivala la unul sau mai multi dinti
5. tumefactii rotunde sau ovalare pe versantii gingivali, dureroasa la atingere
6. mobilitatea dentara anormala
7. dificultati de masticatie, nesiguranta in sectionare si faramitarea alimentelor
8. tulburari de vorbire: sasait, dificultati de pronuntie ale consoanelor T si D
9. tulburari fizionomice:dinti alungiti, distantati
10. cresteri de volum ale gingiei, vizibile si constante in timp
11. dureri ale dintilor la contactul cu alimente reci, fierbinti, acru si dulce
12. control si detartraj periodic la bolnavii dispensarizati sau la cerere, pentru cei
preocupati de sanatatea gingiilor

focalizeaza medicul spre dignostic dar poate fi si inselat datorita faptului ca prin focalizarea pe
motivele prezentarii pot fi omise alte semne, simptome

192. Felul masticatiei si obiceiurile alimentare. Importanta

acestora rezultata din datele anamnezice
 preferintele alimentare legate de consistenta crescuta sau scazuta a alimentelor, preferinta
pentru fructe si legume consumate in stare cruda sau prepara
 masticatie lenta, cu triturare completa sau grabita cu inghitirea unor fragmentelor mari
 masticatie robusta, stimulanta pentru parodontiul marginal in sensul muscarii unui aliment, fruct
sau dimpotriva fragmentarea alimentelor in prealabil
 folosirea dupa fiecare masa a clatirii, periajului dentar sau a altor practici si deprinderi de
autocuratire si curatire artificiala
 aceste date le putem corela cu anumite afectari ale parodontiului
marginal, in sensul incadrarii lor ca fiind patologice sau fiziologice

193. Istoricul afectiunii gingivo-parodontale rezultat prin anamneza

 cunoasterea de catre medic a primului semn de suferinta gingivala sau parodontala si
momentul cand acesta a aparut este necesar, deoarece pacientii nu estimeaza corect, de cele
mai multe ori ei apreciind un timp mai scurt de la aparitia afectiunii
 trebuie cunoscuta evolutia bolii: in mod progresiv sau cu perioade de remisiuni - daca au
aparut exacerbari de tipul abcesului parodontal si cum s-au rezolvat: spontan, prin fistulizare
sau prin tratament de specialitate
 daca in trecut s-au efectuat: tratamente ortodontice, extractii de dinti inclusi, rezectii apicale,
lucrari protetice care au suferit fracturi, dislocari, descimentari;
 daca a urmat un tratament parodontal: detartraj, chiuretaj subgingival, gingivectomie,
implant de os mineral, slefuiri ocluzale, imobilizari, tratamente de biostimulare si efecte
resimtite in urma acestor proceduri;
194. Cum se obtin prin anamneza si care sunt principalele intrebari privind starea
generala a bolnavului parodontopat
 va stiti bolnav, suferind, in general?
 ati fost consultat de medicul de familie in ultima perioada?
 va tratati la medicul internist de o boala generala ?
 luati medicamente pentru vreo boala generala?
 ati intrat in contact cu persoane bolnave de SIDA, TBC, sifilis?
 ati fost spitalizat?
 ati suferit interventii chirurgicale, transfuzii de sange?
 ati suferit sau suferiti de una din urmatoarele boli lista :
 reumatism cronic degenrativ (dureri articulare la deplasare, efort sau legate de
schimbarea vremii)
 HTA(dureri occipitale, ameteli, fosfene, acufene)
 cardiopatie ischemica (dureri precordiale, retrosternale spontane sau de efort,
iradieri in bratul stang,sau maxilar)
 IMA
 arterita(dureri in gambe/mers pe jos)
 gastrita, ulcer (pirozis, foame dureroasa, dureri in epigastru)
 colecistita (greata, varsaturi, dureri sub rebordul costal drept)
 colita (scaune diareice alternad cu constipatie)
 hepatita acuta,cronica (oboseala, greata, balonare, varsaturi, jena in
hipocondtrul drept)
 diabet (apetit si sete exagerate, urinat des, infectii repetate, abcese, foliculite)
 nefrita, TBC, lues, SIDA
 astm, rinita alergica, urticarie
 alergie la medicamente: aspirina, penicilina, sulfamide, novocaina, tranchilizante, sedative,
barbiturice, etc.
 ati folosit un anestezic dentar vreodata?
 sunteti nervos sau deprimat in unele perioade?
 sangerati cu usurinta si pe perioade mai lungi, din nas, la mici taieturi accidentale?
 program de lucru incarcat?
 insomnii frecvente, utilizati medicamente pt a dormi?
 observati nevoia de a schima manusile, palaria sau pantofii cu nr mai mari?
 sunteti insarcinata?
 ciclu menstrual normal/menopauza?
195. Sondele de parodontometrie
 sunt instrumente utilizate pentrua detectarea prezentei, configuratiei si adancimii pungilor
parodontale
 sona de prodontometrie recomandata de OMS corspunde cerintelor si necesitatilor actuale
 sona OMS: gradatii la 3,5-5,5mm si 8,5-11,5 mm
 sondele exploratorii sunt folosie pentru detectarea si localizarea tartrului subgingival, a cariilor
subgingivale si a neregularitatilor suprafetelor radiculare
 sunt folosite de asemenea si dupa detartraj si chiuretaj radicular pentru contrololul
indepartarii in totalitate a tartrului subgingival si a obtinerii unor suprafete radiculare netede, fara
neregularitati si asperitati
 sondele manuale uzuale au un grad mai mic de precizie decat cele cu presiune standardizata si
controlata

196. Sondele speciale de parodontometrie

 pt determinarea indicelui CPITN se utilizeaza sonda “flexible plastic screening surveyor”

 pt masurarea adancimii pungilor parodontale si depistarea tartrului subgingival se utilizeaza

sonda “rigid metal tactile sensor”

 pt pungile parodontale ale intilor din zonele de incongruenta dento-alveolara cu inghesurie, la

bi/trifurcatii, la dintii inclinati se utilizeaza sonda “flexible plastic universal explorer”

 pt stabilirea gradului de afectare parodontala se foloseste o sonda butonata, colorata, gradata

intre 3.4 si 5.5 mm de la varf

197. Date obtinute prin inspectia bolnavului parodontopat

1. parodontiul marginal superficial:
 aspectul papilelor interdentare, marginii gengivale libere si gingiei fixe:
 modificari de texutra, de culoare, de volum, de consistenta, de aderenta
 nivelul de atasare al gingiei fata de dinte
 retractia gingivala se masoara in mm pe toate fetele dintelui, de la coletul anatomic al dintelui
unde smaltul translucid e in contact cu o zona mata alb-galbuie de cement pana la nivelul
actual al marginii gingivale
 la inspectie: mobilitatea dentara patologica avansata poate fi observata in zona
frontala in ocluzie prin vestibularizarea incisivilor superiori
 tot prin inspectie libera se poate observa si gradul de retractie gingivala;
 inspectie: prezenta tremelor, diastemelor patologice - distructii severe ale parodontiului
profund;
198. Mobilitatea dentara patologica
 gradul 1: excursria extremitatii incizale/ocluzale a coroanei in plan transversal nu depaseste 1mm
 gradul 2: in plan transversal mobilitatea depaseste 1mm
 gradul 3: dintele este mobil si in sens vertical, axial
 fiziologic: la monoradicular 0.15 mm si la pluriradiculari 0.10 mm

199. Palparea gingivo-parodontala

 palparea gingivala netraumatica, cu sonda butonata, poate fi urmata de sangerare usoara,
data de ulceratii si fragilitatea vasculara a gingiei inflamate

 su sonda exploratorie se evidentiaza tartrul subgingival, aproximal

 prin palpare cu sonda se poate realiza examenul clinic al mobilitatii dentare ( cu

instrument metalic) cu care se exercita presiuni moderate in plan orizontal si axial -
determinam daca mobilitatea dentara este fiziologica sau patologica
La palpare digitală: mobilitatea dentară patologică, în zona dinţilor digitală laterali, se percepe ca o
deplasare spre vestibular a dinţilor în ocluzie, în timp ce examinatorul este în contact cu degetul
arătător pe o hemiarcadă şi policele pe cealaltă în zona laterală, vestibular

 prin palpare determinam adancimea pungilor parodontale - introducerea sondei de

parodontometrie in santul gingival, paralel cu axul dintelui
 determinarea adâncimii pungilor parodontale se face în explorare 6 puncte pentru
fiecare d
meziovestibular
pe mijlocul feţei vestibulare
distovestibular
distopalatinal (sau lingual)
pe mijlocul feţei palatinale (sau linguale)
meziopalatinal (sau lingual)
 determinarea gradului de afectare al furcatiilor - cu sonda gradata - atat in plan
vestibulo-oral cat si vertical

200. Testul de percutie

 la percutia in ax sau transversala a dintilor sanatosi - parodontal se percepe un
sunet clar , distinct
 la dintii parodontotici sunetul este mat, infundat
201. Testul la solicitarea dentara prin presiune
 se exercita o presiune moderata ca intensitate, ferma asupra vetei
vestibulare a unui dinte frontal inferior timp de 20-30 de secunde;
 la dintii parodontotici - dupa solicitare - se resimte o senatie dureroasa sau
parestezica, care dureaza de la 20 de secunde la un minut sau mai mult, in
functie de gradul de afectare a parodontiului marginal

202. Parodontometria
 este o metoda clinica de masurare si evaluare inainte si in cursul tratamentului (dupa cel
antimicrobian si inaintea celui chirurgical) a
 retractiei gg
 adancimii pungilor paro adv
 gradului de mobilitate dentara
 gradului de afectare al furcatiei
 se fac tabele in care se trec toti dintii prezenti, iar pentru fiecare dinte se fac 4 masuratori
corespunzatoare fetelor V, O, M, D exprimate valoric in mm
 se vor nota:
 r1 - retractia iainte de tratamentul chirurgical
 p1 - adancimea pungilor inainate de tratamentul chirurgical
 m1 - mobilitatea dentara inainte de tratamentul chirurgical
 r2, p2, m2 - masuratorile realizate dupa tratamentul chirurgical
 prin compararea acestor masuratori se calculeaza indici ce rflecta succesul sau insuccesul
tratamentului chirurgical (IR , IP , IM)

 in functie de vaolrile indicilor, putem aprecia starea parodontiului marginal astfel:

 agravre - valori ale indicilor sub 0
 ameliorare - valori ale indicilor cuprinse intre 20 si 80
 stationari - aceleasi valori ale indicilor inainte si dupa tratament
 vindecare - disparitia mobilitatii, a pungilor parodontale si a inflamatiei;

203. Dentoparodontograma si mobilograma clinica -

 este o metoda de inregistrare grafica a imbolnavirii parodontiului marginal, pe o diagrama a
fetelor V si O ale dintilor
 reprezentarea semnelor de imbolnavire:
 pentru retractia gingivala cu albastru
  pentru adancimea pungilor parodontale cu rosu
 intervalul intre 2 linii orizontale corespunde unei distante de 2 mm
 pentru schitarea gradului de mobilitate, intervalul dintre liniile ingrosate situate in zona
ocluzala este de 1mm
 la examinari ulterioare linile sunt marcate intrerupt si ofera o imagine sugestiva a modif dupa
tratament
 adancimea pungilor parodontale se masoara cu sonde de parodontometrie in 6 puncte ( cate
2 pentru fiecare fata proximala si cate una pentru fata V si O) iar pentru molarii superiori e
efectueaza 8 masuratori ( se vor efectua 3 pe fata vestibulara datorita fucatiei), la molarii
inferiori se fac 10 masuratori ( furcatie atat pe pe V cat si pe O)
 pentru masurarea retractiei pozitionam sonda intre coletul anatomic si marginea gingivala
libera
 dentoparodontograma se poate repeta la 6 luni de la incheierea tratamentului

204. Indicele de retractie gingivala obtinute prin parodontometrie

205. Indice de adancime a pungilor parodontale prin parodontometrie

206. Indice de mobilitate patologica prin parodontometrie

Indicele de igienă bucală: IHB

Are două componente:
- indicele de placă;
- indicele de tartru.

 rezulta din insumarea indicilor de placa si de tartru

207. Indice de placa
Valoarea indicelui de placa rezulta prin insumarea valorilor masurate pe 6 suprafete preselectate:
 suprafetele V ale primilor molari superiori
 suprafetele L ale primilor molari superiori
 suprafetele V ale incisivilor centrali superior drept si inferior stang

Valorile indicelui de placa:

 0 – absenta placii
 1 – placa supraginggivala in 1/3 colet
 2 – placa in 1/3mijlocie a coroanei
 3 – placa in 1/3 incizala sau ocluzala a coroanei

208. Indice de tartru -

Valoarea indicelui de placa rezulta prin insumarea valorilor masurate pe 6 suprafete preselectate:
 suprafetele V ale primilor molari superiori
 suprafetele L ale primilor molari superiori
 suprafetele V ale incisivilor centrali superior drept si inferior stang

Valorile indicelui de tatru

 0 – absenta tartrului
 1 – tartru supragingival in 1/3 de colet a dintelui
 2 – tartru in 1/3 mijlocie a coroanei
 3 – tartru in 1/3 incizala sau ocluzala a coroanei

X= suprafetele dentare cu placa(procentual)

Y=suprafetele dentare fara placa(procentual)=100-X
 igiena se considera corecta atunci cand suprafetele dentare cu placa nu depasesc 15% din totalul
suprafetelor examinate
sau cand cele neifectate , fara placa reprez peste 85%
210. Indice de placa SILNESS si LOE
Se realizeaza cu usurinta si poate fi utilizat in studii epidemiologice a unor comunitati mari de
persoane
Valori:
 0 – absenta placii
 1 – placa nu se observa cu ochiul liber pe suprafetele dentare decat dupa raziure cu varful
rotunjit al sondei de parodontometrie
 2 – placa este vizibila cu ochiul liber ca un depozit fin, pelicular
 3 – acumularea de placa in strat gros, care acopera santul gingival de la marginea gingivala libera
pana la suprafata dentara

211. Indice de retentie a placii LOE

 0 – absenta cariilor, tartrului sau a obturatiilor cu margini neregulate in apropierea gingiei
 1 – tartru supragingival, carii, obturatii cu margini neregulate
 2 – tartru subgingingival, carii, obturatii cu margini neregulate
 3 – tartru abundent supra si subgingival, carii mari si profunde, obturatii cu defecte marginale
mari si retentive

212. Indicele gingival LOE si SILNESS

 0 – gingie de aspect normal
 1 – gingie cu inflamatie usoara, discrete modificari de culoare, discret edem, lipsa sangerarii la
sondare
 2 – inflamatie medie, congestie, edem, sangerare la sondare
 3 – inflamatie avansata, congestie, staza, ulceratii, sangerare spontana

213. Indicele de sangerare papilara MUHLEMANN

 0 – absenta sangerarii
 1 – sangerare punctiforma izolata, unica
 2 – sangerari punctiforme multiple sau pe o arie redusa
 3 – sangerare care umple intreg spatiul interdentar
 4 – sangerare care depaseste marg ging libera
214. Indice de sangerare gingivala

215. Testul PERIOGARD

 test pentru aspartat aminotransferaza AST - enzima intracelulara eliberata prin
necroza sau discutia celulara
 este un test de modificare cromatica si foloseste benzi absorbante de hartie de filtru
impregnate cu markeri de modificare cromatica - ninhidrina
 test biochimic de colorare prin care se poate monitoriza prezenta si gradul
de afectare prin inflamatie gingivala si a parodontiului profund

234. Indici citologici exfoliativi

 in conditii de inflamatie au loc modificari la nivelul celulelor din lichidul santului gingival in sensul
 absentei celulelor epiteliale mononucleare (prezente in conditii normale)
 aparitiei celulelor alterate de inflamatie , in diferite stadii de carioliza si citoliza
- granulocitele neutrofile apar in nr crescut si inconjoara celulele epiteliale degradate.
 pentru a aprecia starea si gradul de inflamatie gingivala se utilizeaza indicele de keratinizare, care
se refera la grosimea stratului cornos al epiteliului care este mult ingrosat in inflamatie.

235. Indicele de keratinizare semnificatie si mod de calcul

indică gradul de inflamaţie gingivo-parodontală prin evaluarea grosimii stratului cornos al epiteliului,
care este mult îngroşat în inflamaţiile septice sau prin agresiuni mecanice

Indicele de creştere a volumului gingival (CARRANZA, HoGAN):

O = nu există creştere de volum gingival;
1 = creştere de voum a papilei interdentare;
2 = creştere de volum a papilei şi marginii gingivale libere;
3 = creştere de volum a gingiei până la 1/3 din înălţimea coroanei sau mai mult
216. Indicele parodontal de inflamatie RUSSEL -
 0 – absenta inflamatiei gingivale si in parodontiul profund
 1 – gingivita moderata, care nu circumscrie coletul dintelui
 2 – gingivita avansata, care circumscrie coletul dintelui, fara leziuni aparente ale insertiei
epiteliale
 6 – gingivita cu pungi si distructia insertiei epiteliale, dintii sunt inca bine implantati, masticatia se
realizeaza normal, radiologic pierderi de os alveolar pana la jumatate din lungimea radacinii
 8 – distructie avansata a osului parodontal, tulburari de masticatie, sunet mat la percutia dintilor,
mobilitate dentara axiala; radiologic - resorbtii osoase accentuate pana spre apex
 se bazeaza pe examinare clinica si radiologica, se calculeaza pentru fiecare dinte

217. Indicii de prezenta a pungilor parodontale

 sunt luate in calcul pungile adevarate, mai adanci de 3mm, dupa tratament antimicrobian

218. Indicele cerintelor de tratament parodontal CPITN

 indicele cerintelor de tratament parodontal al colectivitatilor
 studiile epidemiologice folosesc acest indice pentru aprecierea gradului de imbolnavire
parodontala si pentru stabilirea unor criterii coerente si realiste pentru instituirea unui tratament
adecvat al bolii parodontale
 cerintele de tratament parodontal sunt inregistrate pe sextanti - grupe de dinti frontali sau laterali
 molarii de minte nu sunt luati in consideratie decat ca inlocuitori ai M2
 Sextanţii cuprind următorii dinţi:
17-14 13-23 24-27
47-44 43-33 34-37

 indicele se inregistreaza cand intr-un sextant sunt cel putin 2 dinti, daca exista doar 1 el este
inclus in sextantul vecin
 se foloseste sonda de parodontometrie OMS cu partea activa sub forma unei sfere, cu diamentrul
de 0,5 mm ce permite detectarea tartrului subgingival, tendinta de sangerare gingivala si
adancimea pungilor parodontale.
 forta exercitata nu depaseste 25 g - pentru a nu traumatiza tesuturile examinate
219.Valorile indicelui CPITN
 0 – nicun semn de imbolnavire
 1 – sangerare gingivala la atingerea cu sonda
 2 – tartru supra sau subgingival
 3 – pungi parodontale adanci de 4-5.5mm
 4 – pungi parodontale adanci de 6 mm sau mai mult

220. Clasele de tratament necesar in cadrul indicelui CPITN

Pe baza valorilor inregistrate , sub exam se incadreaza in una din urm clase de necesar terapeutic parodontal :
CLASA
 0 – nu este necesar trat parodontal (cod 0)
 I – instituirea sau imbunatatirea igienei bucale (cod 1)
 II – igiena bucala, detartraj, trat antimicrobian (cod 2 si 3)
 III = I+II si tratament complex parodontal chirurgical, de reechilibrare functionala, ocluzala,
biostimulare locala si generala (cod 4)

221. Evidentierea placii bacteriene. Solutii de evidentiere a placii

 placa bacteriana este un depozit de culoare alb-galbuie, la coletul dintilor, pe fata V sau/si orala,
atunci cand se acumuleaza in strat gros prin intreruperea igienei bucale mai mult de 3-4 zile;
 placa bacteriana veche, cu zone de condensare minerala, anorganica, se poate colora in mod
natural in negru, brun, verde sau portocaliu
 se coloreaza prin pigmenti alimentari din cafea, ceai, bauturi carbogazoase, nicotina
 se face periajul si dizolvarea unui drajeu colorat, aplicare revelatori
 dupa clatire abundenta se inspecteaza zonele colorate unde periajul a fost insuficient

Solutii de evidentiere a placii bacteriene

 fucsina bazica 0,2-0,3% - se utilizeaza prin clatirea gurii timp de 20-30 secunde, urmata de
calatire energica cu apa curenta 30 secunde
 albastru de metil 2% aplicata prin tamponare usor
 violet de gentiana 1%,
 albastru de toluidina 1%
 hematoxilina urmata de solutie eozina ( culoare rosie)
 iodo-iodurata Lugol
 sol Butler in 2 nuante
 sol fluoresceina DC galben nr 8- se evidentiaza cu lampa de lumina Plack-Lite
 sol Dis-Plaque coloreaza placa recenta (2-3 zile) in rosu si cea veche (9-18 zile) in albastru

222. Forme tipizate de drajeuri utilizate pt evidentierea placii bacteriene - pag 219
 se dizolva in saliva si coloreaza placa dentara
 Ceplac, Revelan, Mentadent, Red-Cote
 se dizolva un drajeu colorat in gura si se coloraza zonele cu placa bacteriana

223. Enumerati examenele complementare - pag 218

 evidentierea placii bacteriene
 examinarea endoscopica a santului subgingival
 examinarea modelelor de studiu
 examenul Rx,
 IRM, CT
 fotografia
 mobilometria instrumentala
 pletismografia gingivala
 histometria
 holografia - imagina clinica in mod tridimensional
 teste biochimice
 teste microbiologice
 determinarea valorilor unor constante biologice
 examenul biopsic

224. Rolul examenului modelelor de studiu al bolnavului parodontopat - pag 220

Examenul modelelor de studiu ofera date privind:
 starea dintilor si a arcadelor dentare
 relatiile ocluzale
 caracterele morfologice normale si patologice ale parodontiului marginal de invelis ( mariri de
volum, retractii
 stabilirea planului de tratament
 in scop didactic
 obiect util in medicina legala
 in cazul retractiilor gingivale avansate se poate observa cementul radicular ( element al
parodontiului profund)
225. Rolul examenului radiologic al bolnavului parodontopat - pag 220
 este indispensabil in aprecierea starii de sanatate a parodontiului profund
 pentru parodontologie se folosesc in special: rx retroalveolare si OPG

Se obtin informatii despre:

 morfologia radiculara si pararadiculara
 spatiul dento-alveolar: forma, dimensiuni
 lamina dura, structura osului trabecular
 gradul si tipul de resorbtie osoasa: verticala, orizontala, mixta
 modificarile osului alveolar dupa tratament
 rezultatele terapiei de aditie ( radiografii seriate)
 carii sau obturatii aproximale neadaptate la pragul gingingival, coroane de invelis neadaptate la
colet
 adancimea pungilor parodontale cu conuri de gutaperca ( sau trasori radioopaci)

227.Examene radiologice speciale in examinarea bolnavului parodontopat pg.220

 evidentierea adancimii pungilor parodontale si diferenta dintre profunzimea clinica si cea morfo-
patologica: se introduc in pungile parodontale ,,trasori radioopaci” de exeplu conuri de gutaperca
si se fac rx retroalveolare
 RMN ( rezonanta magnetica nucleara) - metoda neinvaziva - se bazeaza pe masurarea semnalelor
transmise de protnii apei si ai lipidelor organismului uman, atunci cand acesta este introdus intr-
un camp magnetic; imaginile se produc in urma revenirii protonilor la starea initiala, prin
fenomenul de relaxare protonica - hiposemnal si hipersemnal
 CT - foloseste raze x

228. Examenul tomodensitometric - mariri de volum 71

 CT
 foloseste raze x pentru a vizualiza diferite tesuturi din corp
 in stomatologice se foloseste mai frecvent in chirurgie si implantologie, mai rar in parodontologie

229. Mobilometria instrumentala - pag 221

 reprezinta masurarea mobilitatii dentare cu aparatura specializata in vederea aprecierii
modificarilor dento-parodontale, eliminanu-se gradul de subiectivism in aprecierea mobilitatii
dentare patologice
 mobilometru dento-parodontal masoara deplasarea dentara a dintilor frontali in sens dublu V-O
sub actiunea unor solicitari exterioare, controlabile ca marime si directie
 avantajul determinarii precise a gradului de mobilitate dentara in conditii reproductibile

230. Pletismografia si histometria pag 224

 Pletismografia studiaza variatiile volumetrice circulatorii ale microcirculatiei din parodotiul
marginal ( arteriole, capilare, venule)
 Histometria determina cantitativ structurile dento-parodontale dar are dezavantajul distructiei
tisulare pentru recoltarea de probe
 poate evidentia existenta si caracterul relatiei care se stabileste intre structura de aditie
prin implant granular, fragmente de os sau alte forme de inlocuire a osului alveolar
resorbit
 poate evidentia identificarea si evaluarea structurii unei zone in care apare os nou sau
elemente tisulare, vasculare fata de imaginea histologica anterioara

231. Teste biochimice in examinarea bolnavului parodontopat - pag 224

 test Periogard: evidentiaza prezenta aspartat-aminotransferazei in lichidul santului gingingival
 test Periocheck:evidentiaza proteinazele neutre din lichidul santului gingival
 test Prognostik: evidentiaza elastaza din lichidul santului gingival
 test Bana: evidentiaza enzima care hidrolizeaza benzoil-DL-arginin-naphtylamida; se depisteaza
Porphyromonas gingivalis, Treponema denticola, Tannerella Forsythensis
 test Topas: evidentiaza o parte dintre metaboliti toxici din focarul inflamator: pyridinolona
(marcheaza distructia de colagen) si condroitin-4-sulfat(pt distructia osoasa), interferonul alfa;

232. Teste microbiologice in examinarea bolnavului parodontopat- pag 224

 presupun izolarea bacteriilor din culturi si identificarea acestora prin metode clasice (biochimice,
antigenice) sau moderne (teste de hibridizare ADN)
 permit identificarea speciilor bacteriene si efectuarea antibiogramei
 dificultatea consta in mentinerea viabila a patogenilor parodontali - foarte greu de realizat pentru
anaerobi

233. Determinarea valorilor unor constante biologice la bolnavul parodontopat - pag 224
 se realizeaza in parodontologie in vederea interventiilor chirurgicale, pentru a depisa unele
afectiuni generale care contraindica interventia sau impun masuri speciale - sau pentru depistarea
corelatiilor intre afectiuni generale si parodontopatii
 hemoleucograma, glicemie, VSH, probe de coagulare, transaminaze, uree, acid uric, Ca, Fe,
lipidemie, colesterolemie, trigliceride, probe de disproteinemie, timpi de coagulare, sangerare,
protrombina, timp de retractie a cheagului;