INDICATIILE AMIGDALECTOMIEI

Amigdalele palatine sunt formaţiuni limfoide, situate la

nivelul orofaringelui şi sunt implicate în procesul natural de
apărare a organismului. În cursul acestui proces de apărare faţă
de factorii externi apare o hipertrofie (mărire de volum), ca o
reacţie normală a ţesutului. Dacă această hipertrofie se menţine
în timp şi se asociază cu infecţii repetate, amigdalele se
transformă din «apărători» în «agresori» ai imunităţii copilului.

Simptomele care apar şi se menţin chiar între puseele acute

sunt reprezentate de dureri intermitente de gât, jenă la înghiţit, miros
neplăcut al cavităţii bucale, tulburări de respiraţie, subfebrilităţi,
oboseală, lipsa poftei de mâncare şi ganglioni măriţi de volum în
regiunea submandibulară. Odată precizat diagnosticul pozitiv de
amigdalită cronică, prin examen clinic ORL şi examene paraclinice de
laborator, medicul ORL va decide tipul de tratament medical sau
chirurgical.

Intervenţia chirurgicală prin care se îndepărtează amigdalele palatine

se numeste amigdalectomie. Vârsta minimă a copilului, la care se
poate efectua acestă intervenţie este de 3-4 ani, cu excepţia cazurilor
în care există o importantă obstrucţie care impune acestă intervenţie
la vârste mai mici.

Indicaţiile amigdalectomiei sunt următoarele :

- pusee frecvente de amigdalită acută, mai mult de trei episoade/an,

trei ani la rând ; mai mult de cinci episoade/an, doi ani la rând sau mai
mult de 6-7 episoade/an, în condiţiile în care copilul este îngrijit
corespunzător şi fiecare episod tratat corect;

- infecţii repetate cu Streptococ beta hemolitic, care să rezulte în urma

analizelor paraclinice, în condiţiile în care s-a efectuat terapie de lungă
durată cu Penicilina G ;

- amigdale palatine hipertrofice, care determină fenomene de

insuficienţă respiratorie preponderent nocturn;
- existenţa în antecedente a unei complicaţii supurative
periamigdaliene, care a însoţit cel puţin un episod acut;

- în cazul în care există poliartrită reumatismală, a cărei evoluţie a fost

influenţată de pusee repetate de angină;

- dacă există nefropatii acute repetate;

- prezenţa unor infecţii respiratorii recidivante, care însoţesc puseele

de angină.

Există situaţii în care amigdalectomia este contraindicată: boli

hematologice grave (hemofilia), insuficienţa hepatică, insuficienţa
renală, boli cardiovasculare decompensate, neoplasme, tuberculoza în
evoluţie, epidemii ale unor boli infecto-contagioase.

Din momentul în care s-a stabilit indicaţia de amigdalectomie urmează

o serie de etape obligatorii:

- efectuarea unui set de analize indicat de către specialist;

- urmarea unui tratament preoperator, pentru eventuala corecţie a

unor constante biologice şi prevenirea unor complicaţii care pot apărea
postoperator;

- consult preanestezic efectuat de către medicul specialist ATI,

deoarece este recomandabil ca intervenţia să fie efectuată sub
anestezie generală, la copil.

Amigdalectomia este o intervenţie chirurgicală care nu necesită

spitalizare îndelungată. De obicei, pacientul se internează dimineaţa şi
părăseşte spitalul în cursul aceleaşi zile, dacă evoluţia este favorabilă.
Postoperator, se recomandă evitarea consumului de băuturi sau
alimente fierbinţi, repaus la pat, hrană semisolidă, se evită expunerea
la soare, efortul fizic, precum şi expunerea în colectivităţi de copii,
deoarece există risc crescut de contactare a unei infecţii virale, care
poate influenţa negativ evoluţia.