Sinuzita maxilară: cauze, simptome, diagnostic și

Sinuzita maxilară
Sinuzita maxilară este inflamația membranei care tapetează pereții sinusului
maxilar.

Sinusurile maxilare sunt cavități umplute cu aer situate în oasele craniului

facial. Sunt situate pe ambele părți ale nasului, adică pe dreapta și pe stânga.
La interior, peretii sinusurilor sunt acoperiți cu o membrană, aderentă la
țesutul osos. Sinusul maxilar comunică cu cavitatea nazală printr-o
deschidere situată pe suprafața interioară a maxilarului superior.

Sinuzita maxilară poate fi acută și cronică. Riscul de a face sinuzită crește

odată cu sosirea vremii reci. În acest caz, sinusul maxilar se poate inflama la
orice persoană, indiferent de vârstă – atât la adulți, cât și la copii.
Cauze

Inflamația sinusurilor maxilare se poate dezvolta pe fondul bolilor virale

(rujeolă, gripă), în forma lor acută. Iar sursele procesului cronic, adesea
complicat, sunt ciupercile (candidoză) și bacteriile (stafilococul, chlamydia
etc.). Deoarece imunitatea slăbește în timpul bolii, o tranziție de la o infecție
virală la una bacteriană are loc destul de des.

Sursele infecției sinusale pot fi și focarele proceselor inflamatorii primare

(faringită cronică, amigdalită). Microbii intră în sinusul maxilar în timpul
suflării nasului.

Diferite boli dentare pot provoca, de asemenea, dezvoltarea sinuzitei (sinuzita

odontogenă).

Condiții favorabile pentru reproducerea microbilor patogeni care provoacă

inflamația sinusurilor maxilare sunt, de asemenea, create în caz de alergie,
care este cauza rinitei acute.

În majoritatea cazurilor, cauzele inflamației acute a sinusurilor maxilare sunt

virusurile (rinovirusul, virusul gripal și parainfluenza, adenovirusul), mai rar
bacteriile (pneumococul, hemofilul influențat, streptococii) și ciupercile.

Agenții infecțioși intră în sinusul maxilar în timpul răcelii. În același timp,

umflarea membranei nazale și mucusul abundent îngustează comunicarea cu
sinusul maxilar, perturbând scurgerea fluidului și schimbul de aer, ceea ce
contribuie la apariția inflamației în interiorul acestuia. Dacă, în acest stadiu,
comunicarea sinusului cu mediul extern nu este restabilită, probabilitatea de
a dezvolta inflamație bacteriană este mare.
Sinuzita acută apare adesea la persoanele cu sept nazal deviat, precum și la
copiii cu polipi.

Mai rar, microbii intră în sinusul maxilar prin fluxul sanguin în prezența unui
focar de infecție în alt organ.

Cum sunt asociate sinusurile maxilare și dinții?

Rădăcinile dinților laterali superiori sunt foarte aproape de peretele inferior al

sinusului sau chiar pătrund în interiorul acestuia. Sinusul maxilar este
considerat cel mai mare dintre sinusurile cranio-faciale și partea sa inferioară
este situată foarte aproape de rădăcinile dinților și de locul erupției acestora
în cavitatea bucală. Această apropiere creează o legătură între bolile dentare
și bolile sinusurilor maxilare.

Ce cauzează sinuzita odontogenă?

Această formă de sinuzită este o complicație a unui proces inflamator din

zona dinților laterali sau a maxilarului superior. 

Infecția dentară subțiază ușor distanța deja mică dintre dinte și peretele
sinusal și pătrunde cu ușurință în interior, declanșând astfel procesul
inflamator.
Cauzele sinuzitei odontogene includ:

Extracția dinților. Infecția după extracția dinților este asociată cu formarea

unei fistule – un canal mic prin care infecția intră în sinusul maxilar. Acest
lucru se întâmplă atunci când rădăcinile unui dinte bolnav au intrat sau se
găseau deja în sinusul maxilar.
Boli ale molarilor și premolarilor. De obicei, acestea sunt procese
infecțioase ale dinților maxilarului superior.

Tratamentul endodontic. Sinuzita poate apărea ca urmare a tratamentului

de canal al premolarilor și molarilor, în timpul căruia are loc perforarea
foramenului apical, introducerea materialului de obturație în cavitatea
sinusală, etc.
Leziuni. Leziunile traumatice ale dinților și/sau maxilarului superior, care
sunt însoțite de perforarea peretelui sinusului maxilar și de formarea
hematomului; sunt cea mai puțin frecventă cauză a acestei forme de sinuzită.

Intervenții nereușite de implant dentar.

Simptomele sinuzitei

Principalele simptome ale sinuzitei includ durerea sau presiunea în zona

sinusului maxilar. În acest caz, durerea sau presiunea pot fi resimțite la
tâmple, pomeți și partea frontală a feței. În cazul sinuzitei unilaterale,
durerea persistă pe o parte a feței, iar în cazul sinuzitei bilaterale, durerea se
poate răspândi pe toată fața.

Boala poate duce la dureri de dinți, mai ales în timpul procesului de

mestecare. Durerea de dinți este provocată de edemul țesuturilor cavității,
ceea ce duce la comprimarea nervului trigemen. 
Semnele sinuzitei la adulți includ: congestie nazală și/sau scurgeri din nas,
combinate cu presiune, tensiune și durere la nivelul feței pe una sau ambele
părți ale nasului, dureri de cap și scăderea simțului mirosului.

Secrețiile nazale pot fi mucoase (limpezi), mucopurulente sau purulente. Se

pot scurge în spatele gâtului. Dacă sinusul este umplut semnificativ cu lichid,
durerea tinde să se înrăutățească atunci când capul este înclinat.

Simptomele sinuzitei diferă în diferite forme ale bolii.

În forma acută, simptomele sinuzitei, de regulă, sunt suprapuse simptomelor

infecțiilor respiratorii acute, care provoacă boala. Primele semne ale bolii sunt
febră, frisoane, stare generală de rău, curgerea nasului, congestie nazală,
strănut. Dar acestor simptome comune de răceală li se alătură rapid durerea
de pe față, care iradiază la dinți, frunte și rădăcina nasului. La apasare,
durerea se intensifică, răspândindu-se în partea infraorbitală a feței. În unele
cazuri, pot apărea umflături și roșeață ale pleoapelor. Boala se termină de
obicei cu recuperare completă.

Simptomele sinuzitei cronice sunt mai puțin pronunțate, șterse, acest lucru
întârzie adesea identificarea și inițierea tratamentului bolii. Principalul
simptom al formei cronice a sinuzitei este nasul înfundat permanent (rinita
cronică), care nu dispare cu tratamentul tradițional. Pacienții cu sinuzită
cronică se plâng adesea de dureri de cap și dureri localizate în spatele ochilor.
Aceste dureri sunt adesea agravate prin clipire și dispar când pacientul se
întinde. O trăsătură caracteristică a sinuzitei cronice este apariția la pacient în
dimineața umflării pleoapelor, dezvoltarea conjunctivitei (inflamația
conjunctivei) – un semn că sinuzita se răspândește spre pereții orbitei.
Atât în sinuzita acută, cât și în cea cronică, simțul olfactiv al pacientului este
diminuat.

O trăsătură distinctivă a sinuzitei odontogene este mirosul fetid al secreției

nazale.

Diagnostic

Sinuzita este diagnosticată și tratată de un medic otorinolaringolog (medic

ORL). El va întocmi anamneza pe baza simptomelor reclamate de pacient și
examinării generale ale pacientului și apoi, dacă este necesar, va cere teste
suplimentare (radiografia sinusurilor maxilare, analize de sânge, detectarea
alergenilor, puncție în scop diagnostic, endoscopie a cavității nazale etc).

Un diagnostic cuprinzător al bolii îl ajută pe medic nu numai să identifice

sinuzita, ci și să determine cel mai eficient tratament al patologiei.

Tratamentul sinuzitei

Scopul principal în tratamentul sinuzitei este de a asigura o bună drenare a

conținutului din sinus.

În stadiul inițial acut, se utilizează metode de tratament conservatoare.

Antibioticele pentru o sinuzită într-o formă ușoară nu sunt întotdeauna
utilizate. Mult mai des, sunt prescrise antiinflamatoare, mucolitice și
decongestionante, fizioterapie, inhalare și clătire cu soluții antiseptice.
Tratamentul sinuzitei la domiciliu trebuie efectuat numai sub supravegherea
unui medic și în conformitate cu toate instrucțiunile. Automedicația, utilizarea
de remedii populare dubioase, nu va face decât să agraveze situația și să
contribuie la trecerea bolii la o formă mai severă.
Regimul de tratament pentru sinuzita purulentă acută este mai complicat. Se
folosesc antibiotice, hormoni antiinflamatori. Dacă terapia medicamentoasă
nu duce la rezultate pozitive, medicul poate recomanda o puncție a sinusului
pentru a extrage conținutul purulent. După aceea, tratamentul conservator și
fizioterapia sunt continuate până la recuperarea completă.

Inflamația cronică a sinusului maxilar are cel mai lent răspuns la terapie.
Principiile tratamentului sunt în general aceleași ca și în forma acută. Cu toate
acestea, durata medicației și procedurile pot fi mult mai lungi. În plus, este
important să consolidați sistemul imunitar și să eliminați focarele de
inflamație din organism care pot provoca sinuzită (de exemplu, se tratează
dinții). În cazurile severe, este necesară deschiderea și curățarea sinusului
chirurgical.

Prognostic

Cu un tratament adecvat și în timp util, sinuzita acută dispare în decurs de 2-

3 săptămâni.

Este aproape imposibil să scăpați complet de sinuzita cronică. Dar este posibil
să se obțină o remisie stabilă și să se prevină dezvoltarea complicațiilor dacă
se efectuează terapia necesară și focarele de infecție sunt rapid igienizate.

Lăsată netratată, sinuzita poate duce la complicații grave. Infecția se poate

răspândi în cavitatea craniană și spre orbită, ceea ce duce la inflamație și la
apariția unor consecințe atât de grave precum, de exemplu, meningita.