Ministerul Sănătății,Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

EXAMINAREA CLINICĂ A PACIENŢILOR CU

ANOMALII DENTO-MAXILARE.
DATE GENERALE DESPRE PACIENT.
ACUZELE ŞI ANAMNEZA.
EXAMENUL PARACLINIC RADIOLOGIC
RADIOGRAFIA RETROALVEOLARĂ, OPG,
CBCT, TELERADIOGRAFIA UTILIZAT LA
PACIENȚII CU ANOMALIE DENTO-
MAXILARĂ.

Buga Cătălina,
rezident Ortodonție

Chisinau, 2021
Obiective:
Studierea rolului examenului clinic al
pacienţilor cu anomalii dento-maxilare.
 Descriera metodelor de examinare paraclinică

radiologică: radiografia retroalveolară, OPG,

CBCT, Teleradiografia utilizat la pacienții cu
anomalie dento-maxilară.
Examenul clinic ortodontic al unui pacient cu anomalie dento - maxilară începe cu anamneza şi examenul
general, pentru a cunoaşte motivele prezentării şi așteptările pacientului în urma tratamentului.
 1 Anamneza

Datele personale ale pacientului

Informațiile cu privire la datele personale ale pacientului,numele,prenumele,data și
locul nașterii,sex,adresă,referințe telefonice,etnia sunt date necesare atît pentru
identificarea pacientului,cît și pentru a urmări evoluția în timp a anomaliilor dento-
maxilare,prin controale dirijate.

De exemplu:
Sexul- există diferențe în dezvoltarea somatică și a aparatului dento-maxilar în funcție
de sex.
Data nașterii-permite stabilirea concordanței dintre vîrsta civilă ,vîrsta dentară și vîrsta
biologică, înscrierea pacientului pe curba de creștere staturală și dezvoltarea
maxilarelor.
Adresa- ne conferă informații privitor la mediul geografic din care provine
pacientul(etiologia anomaliilor în funcție de zonă).
Motivele prezentării
-de ordin estetic,legate de malpozițiile dentare;

- tulburări de erupție dentară;

- recomandat de către alt specialist stomatolog;

- recomandare din alte specialități medicale ca ORL,pediatrie,medic de familie;

-continuarea tratamentului;

-tratament repetat ca urmare a eșecului tratamentului anterior

Antecedentele heredo-colaterale
Se vor obține date cu privire la stara de sănătate generală și stomatologică a
membrilor familiei(părinți,frați,surori,alți membri cu grade de rudenie apropiate).
1 .boli metabolice (rahitism, diabet, carenţe vitaminice);
2. boli transmisibile ereditar, cu caracter dominant sau recesiv: prognaţie
mandibulară, anomalii dentare de volum (macrodenţia, microdenţia), ocluzie adâncă
acoperită;
3. boli genetice autosomale sau gonosomiale;
4. boli generale ale mamei în perioada de graviditate: afecţiuni infecto-contagioase,
toxicoze, avitaminoze.
5. afecțiuni generale ale sistemului CV, endocrin etc.
Antecedente personale stomatologice
1. aprecierea erupţiei dinţilor temporari şi permanenţi (normală, rapidă sau
întârziată);
2. starea de sănătate a dinţilor temporari şi permanenţi, prezenţa cariilor
dentare simple şi complicate;
3. pierderea precoce a dinţilor temporari;
4. prezenţa unor tratamente odontale şi ortodontice şi rezultatele obţinute.
5. nivelul de educație sanitară

O atenție deosebită se acordă identificării obiceiurilor vicioase(de sugere,de

mușcare, de interpoziție , de postură)și disfuncțiilor (respirația
orală,deglutiția atipică,tulburări de masticație și fonație).

Obiceiurile dietetice, activitatea fizică,studiul unui instrument muzical au o

valoare orientativă în diagnosticul și tratamentul anomaliilor dento-maxilare.
 2. Examenul clinic general
Evaluarea stării generale de sănătate- patologia dento-
alveolară este strîns legată de cea generală,manifestările
stomatologice putînd fi de multe ori semne a unor boli
generale(genetice,endocrine,dismetabolice), iar în unele
situații, intervențiile stomatologice pot provoca
accidente și complicații la pacienții a căror stare
generală le contraindică(boli cardio-vasculare,boli
hematologice,boli neuro-psihice,alergii etc)
Evaluarea personalității subiectului – oferă date asupra
disponibilității sale de colaborare cu medicul.Cuplul
medic-pacient solicită o oarecare legătură de simpatie
pentru angajarea unei confianțe mutuale a terapeuticii.
Cooperarea este direct legată de factorii psihologici de
personalitate ai subiectului.
Evaluarea nivelului mental – vizează aprecierea inteligenței
subiectului în vederea cunoașterii atitudinilor sale
comportamentale. Familia,educatorii,psihiatrii sau
psihologii pot să-și aducă contribuția la cunoașterea
individuală a subiectului și în principal la dezvoltarea
psihică a acestuia conform vârstei.
 3.Examenul exo-oral (Examenul clinic facial)

Acesta include examinarea:

-structurilor cranio-faciale
-părților moi
Simetria facială – luînd ca reper linia mediană a feței (trihion-ophrion-
subnazale-pogonion) se compară cele două hemifețe dreapta și stînga,pentru
aprecierea simetriei faciale. Se precizează zona și eventual cauza asimetriei
faciale cicatrici,deviația de sept,asimetria facială constituțională sau de
dezvoltare.
Linia sagitală mediană care se prezintă ca o linie întreruptă,pornind din punctul
subnazal,este indicația unei deviații mandibulare sau lateropoziții sau a unei
asimetrii faciale.
Proporția etajelor feței – dezvoltarea verticală a feței se
apreciază prin examinarea proporțiilor celor 3 etaje ale
figurii:
-etajul superior (frontal)-(trihion-nazion)
-etajul mijlociu (nazal)-(nazion-nazospinalis)
-etajul inferior (bucal sau mandibular)-(nazospinalis –
pogonion)
Etajul mijlociu și inferior constituie fața.
Etajul inferior al feței poate varia, în plus sau în minus, în
dependență de anumite anomalii dento-maxilare

*Micșorarea etajului inferior poate fi generat de o ocluzie

prăbușită sau de o infralveolodenție în zonele
laterale(ocluzia adîncă)
*Mărirea poate fi consecința unei ocluzii deschise cu
supraalveolodenție laterală,prognație mandibulară
anatomică
Formele craniului
Indexul de lungime/lăţime al craniului se
bazează pe estimarea antropometrică a
lărgimii maxime şi a lungimii maxime ale
craniului:
lărgimea maximă
l= ------------------------- x 100
lungimea maximă
Formele scheletului facial
Indexul morfologic facial:
înălţimea facială
l= ----------------------- x100
laţimea bizigomatică

Clasificarea tipurilor de craniu: Clasificarea tipurilor faciale:

* dolicocephal (craniu lung) (x-75,9) *tip caucazian sau mediterane: cu înfăţişarea
* mezocephal (76,0-80,9) largă şi tendinţă la brahygnaţie;
* brahycephal (craniu scurt) (81 – 85,5) *tip nordic: cu faţa alungită şi îngustă;
* hiperbrachycephal (85,5) *tip asiatic: cu pomeţii largi şi plaţi;
*tip negroid: cu buzele groase şi protrusive;
*hipereuriprosop, euriprosop: faţă scurtă
(x - 78,9 79-83,9)
*mezoprosop: faţă medie (84,0 - 87,9)
*leptoprosop, hiperleptoprosop: faţă lungă
(88 - 82,9 93-x)
Profilul facial- se va preciza dacă este un profil drept,convex,
concav .
Profilul drept – exprimă echilibru facial
Profilul concav- deficit de dezvoltare a maxilarului sau exces de
creștere cantitativă și direcțională a mandibulei
Profil convex- deficit mandibular sau exces de dezvoltare a
maxilarului
Buzele- se consideră rapoarte armonioase cînd buza superioară reprezintă o treime
din etajul inferior al feței și buza inferioară, pînă la menton, două treimi din acest
etaj
În poziție de repaus buzele realizează un sigiliu al cavității bucale, planul ocluzie
labiale situîndu-se ,după Moyers, la nivelul planului de ocluzie.
Protruzia labială depinde de: factorii etnici, grosimea țesuturilor moi, de tonusul
mușchilor orbiculari, de proiecția dentară și arhitectura maxilarului subjacent.
Practic se apreciază:
*lungimea,lățimea și grosimea buzelor;
*starea tonusului și poziția lor în stare de repaus(contact labial sau inocluzie labială)
*rapoartele buzelor cu dinții frontali, în repaus și în timpul surîsului:
În repaus-vizibilitate de aproximativ 2 mm din înălțimea incisivilor superiori
În surîs- vizibilitatea dinților și parțial a mucoasei gingivale
*treapta labială poate fi:
Normală- buza superioară o depășește cu 2 mm pe cea inferioară
Accentuată- protruzia buzei superioare în proalveolodonția superioară, ocluzia
distalizată
Inversată- în ocluzia inversă frontală
Mentonul-configuraţia mentonului depinde de structura osoasă subiacentă, de
grosimea părţilor moi şi de tonicitatea musculară.
Un exces de înălţime a mentonului antrenează modificări ale poziţiei labiale inferioare
şi ale ocluziei labiale.
Șanțul labio-mentonier-prezintă o adîncime medie și poate fi șters în prognația
mandibulară și accentuat în retrognația mandibulară.
Examenul articulaţiei temporo-mandibulare: scopul examenului este punerea în
evidenţă a triadei simptomatice (Rakosi): cracmente sau crepitaţii, durere, tulburări
funcţionale, în cazul tulburărilor articulare, prin palparea articulaţiilor temporo-
mandibulare în timpul mişcărilor de deschidere a cavităţii orale se evidenţiază: durere
la presiune, mobilitatea condililor (simetrică, asimetrică), durere la palparea
muşchiului pterigoidian extern. O durere bilaterală la presiune este semnul unei
tulburări articulare iniţiale.
Se analizează:
* deschiderea cavităţii orale: normală (3-5cm), limitată (sub 3 cm; determinată de
trismus, constricţie, anchiloză) şi exagerată, adică mai mare de 5 cm (în laxitatea
capsulară);
•excursia mentonului la deschiderea şi închiderea cavităţii orale, care în mod normal se

realizează în formă de arc de cerc în plan mediosagital. La subiecţii cu tulburări de

articulaţie dentară, mişcările anormale sunt expresia asincronismului contracţiei
musculare cu coincidenţa curbelor de deschidere şi închidere şi apariţia mişcărilor în
zigzag ale mandibulei, cu deviaţii tipice în formă de „C” sau „S”.
 Examenul ganglionilor cervico-faciali:
prin metoda palpatorie se evidenţiază
ganglionii mentonieri, submaxilari, latero-
cervicali, analizându-se numărul, dimensiunea
( mari, medii, mici, (nepalpabili), consistenţa
(moale, dură sau renitentă), sensibilitatea la
presiune, mobilitatea sau aderenţa ia
structurile vecine.
Se va notifica în caz de necesitate
anumite modificări de culoare a tegumentelor
și mucoasei labiale, prezența ragadelor, fisuri
sau amprente ale dinților la nivelul buzelor
 4. Examenul clinic intraoral

Se face sistematic pentru:

-țesuturile moi,vestibulul bucal,bolta palatină,planșeul
bucal,limba
-arcadele dento-alveolare separate și în ocluzie
Examinarea se realizează în cele 3 planuri spațiale (sagital,
transversal, vertical)gura deschisă,în intercuspidare maximă,în
poziție de repaus mandibular și în timpul funcțiilor.
Examenul mucoasei orale- va cuprinde aprecieri cu privire
la : aspect,culoare,textură,deoarece anumite tulburări
generale(avitaminoze,boli infecto-contagioase, boli
sanguine)se manifestă precoce la nivelul mucoasei cavității
bucale .
Examenul vestibulului bucal – se apreciază
aspectul,culoarea și textura mucoasei jugale,labiale și
gingivale; profunzimea și lărgimea șanțurilor vestibulare;
frenurile labiale, din punct de vedere al mărimii și inserției
lor, prezența unor formațiuni patologice, orificiile canalului
Stenon.
se apreciază înălțimea vestibulului bucal, care poate fi
diminuată, cel mai des (<5mm) in zona anterioară a
arcadei inferioare
Frenurile labiale și jugale-se examinează grosimea și tipul
de inserție . De ex: hipertrofia frenului labial superior , cu o
inserție joasă la nivelul papilei, poate determina diastemă
interincisivă
Frenul labial inferior avînd o bază de implantare largă,
exercită o tracțiune asupra gingiei determinînd recesiunea
gingivală la nivelul incisivilor inferiori
 Examenul arcadelor dentare
Examenul clinic al arcadelor dento-alveolare se face succesiv pentru fiecare arcadă,
separate și în relație de ocluzie în cele 3 planuri sagitale
*Forma arcadelor alveolare:
- în dentiţia temporară -- formă de semicerc;
- în dentiţia mixtă sau definitivă predomină forma de parabolă la arcada superioară
şi de semielipsă la arcada inferioară,
*Simetria arcadelor în raport cu planul mediosagital.
La subiecţii cu anomalii dento-maxilare, forma arcadelor alveolo-dentare se poate
modifica:
arcada în „V" -- compresiune localizată la nivelul caninilor;
arcada în „omega" — compresiune la nivelul premolarilor;
arcada în „U" -- compresiune la nivelul molarilor;
arcada în „trapez", când există o turtire a arcului frontal;
arcadă în „M", -- când există o ectopie bilaterală de canini şi o înghesuire dentară
frontală .
 Analiza statutului dentar
 Examenul parodontal

 Aprecierea igienei orale

 Aprecierea rapoartelor de ocluzie în cele 3 planuri

Plan Sagital:
 * Incisivii superiori depășesc înainte marginile incisivilor inferiori,care se sprijină pe

cingulum-ul antagoniștilor
 *Caninul superior, prin cuspidul său vestibular ,vine în contact cu spațiul dintre caninul

inferior și primul premolar inferior, iar caninul inferior are raport , prin cuspidul său
vestibular , cu spațiul dintre incisivul lateral superior și caninul superior
• * M1 superior se angrenează prin cuspidul său mezio-vestibular cu foseta medio-

vestibulară a M1 inferior “cheia de ocluzie”a lui Angle.

 În plan transversal-dinții superiori sunt poziționați mai vestibular față de dinții inferiori,

deoarece ICI sunt mai mici mezio-distal decît omologii săi superiori, dinții laterali
inferiori au o înclinație axială linguală, în timp ce dinții laterali și frontali superiori au o
înclinație axială spre vestibular.
 În plan vertical-dinții frontali superiori acoperă pe cei inferiori cu 1/3

 incizală,iar planul ocluzal funcțional se înscrie de-a lungul liniilor intercuspidiene ale

dinților superiori, continuîndu-se frontal cu fosetele subcingulare.

 Aprecierea cheilor de ocluzie ale lui Andrews
Examenele complemetare
 Analiza modelelor de studiu
 Examenul fotografic
 Investigațiile radiologice
Examenul fotografic:
 Fotografia facială este
un examen complementar valoros pentru
diagnosticul de anomalie dento-maxilară prin
informațiile asupra esteticii faciale (simetrie și
profil) și dimensionale (măsurători antropometrice)
pe care le aduce, spre deosebire de examenul clinic
care poate da un grad de relativitate a măsurătorilor.
Servește ca document care permite identificarea și
estimarea esteticii faciale în absența pacientului.
 Pentru o fotografie ideală, se recomandă ca camera să fie poziționată într-o poziție de portret. Utilizarea
poziției de peisaj (landscape) capturează o imagine mult mai amplă din fundal (background) care nu este
necesară și distrage de la imagine prin diminuarea raportului între față și fundal.
 Se recomandă următoarele imagini pentru fiecare pacient:
I. Extraoral
a) Frontal: - at rest
- with the teeth in maximal intercuspation, with the lips closed
- frontal dynamic (smile)
- a close-up image of the posed smile
b) oblică (la 45 grade): - at rest
- on smile
- close-up smile
c) profil: - at rest
- on smile
d) opțional o vedere submentonieră
II. Intraoral
e) Dreapta și stânga lateral
f) anterior
g) ocluzal superior și inferior
 Pe fotografia de profil va trebui să analizăm dimensiunile verticale ale
feței. Vom nota criteriile care tind spre o hipo/hiperdivergență, orientarea
marginii inferioare a mandibulei, echilibru între înălțimea facială
anterioară sau posterioară, excesul sau defectul vertical anterior, valoarea
unghiului goniac.
a) în hiperdivergență întâlnim inocluzie
labială sau ocluzie forțată cu prețul unei
contracții musculare ,șanțul labio-
mentonier puțin sau deloc marcat,
emineța mentonieră ștearsă.
b) în hipodivergență buzele sunt fine și
strânse, uneori eversate (semnul unei
buze inferioare mai groase), șanțul
labio-mentonier marcat, proeminența
mentonieră marcată.
 Pentru a aprecia poeminența
mentonului față de buza
superioară Schwarz (1953)
introduce tangenta gurii și
anume dreapta ce unește pogonionul cu naso-spinalis
anterior, formând cu planul nazo-frontal un unghi de 10 ° ,
acest unghi crește în retrognațiile mandibulare și scade în
prognațiile mandibulare.
 Examinarea convexității profilului
 Convexitatea profilului fără nas a
fost propusă de Subtelny și este
reprezentată de unghiul format
între prelungirea dreptei ce
unelte punctele glabella (G) și
subnazale cu dreapta subnazale –
pogonion (pg) și are o valoare medie
de 13,1°+-5,75.Acest unghi se reduce
în perioada de creștere.
 Convexitatea totală de profil, luându-se în considerație și nasul
este reprezentată de unghiul format între prelungirea dreptei G
(glabella)- Pn (pronasal) și dreapta Pg-Pn și are o valoare medie
de 43,8°+-6,3
 Analiza Holdaway
 Analiza după Holdaway utilizează o linie de armonie,
unind punctele Pg cu UL (punctul extrem al buzei
superioare). În mod normal această linie trebuie să fie
la o distanță de 5 mm față de punctul subnazal. De
asemenea face un unghi H cu linia N-B și are o valoare
minimă de 0°- 2°
V.Fratu Ortodonție:diagnostic-clinică-tratament, 2002, pag.191
• Valoarea acestui unghi depinde de decalajul antero-posterior al bazelor osoase:
a) când ANB este cuprins între 1°-3 °, unghiul H va avea o valoare 7°-9°
b) când ANB este mai mare de 3°, unghiul H va trebui să fie mărit cu același număr de grade
c) când ANB este sub 1° diferența va trebui adăugată la valoarea unghiului H.
NB! Această linie nu ține cont nici de nas, nici de influența acestuia asupra echilibrului
etajului inferior, din contra ea se sprijină pe buza superioară, regiune ușor remodelabilă în
ortodonție.
Zetu I. Analize necesare. Introducere în tehnica arcului drept. p123
 Analiza lui Ricketts
 Linia estetică a lui Ricketts, numită linia E, este tangentă la
vârful nasului și la pogonion cutanat.
 Pornind de la această linie, autorul enunță următoarea lege:„
la un subiect de rasă albă cu o dezvoltare complet terminală,
buzele se păstrează în interiorul liniei E, conturul buzelor
apare relaxat, iar îgura este închisă fără efort”

 Buza superioară se găsește:

a) 1 mm înainte E în dentiția mixtă
b) 1 mm în spate în dentiția
permanentă
 Evaluare proporțiilor nazale
 Nasul domină porțiunea mijlocie a feței,
tratamentul ortodontic poate afecta imaginea
nasului, iar creșterea nasului poate scădea
efectul estetic obținut prin tratament
ortodontic
- radix – aspect discret dar
important, numit adesea unghiul naso-
frontal (lipsa proiecției radiusului poate face
ca un nas normal să apară ca un nas cu
gheb)
 valoarea unghiului naso-frontal ar trebui să
fie între 150°-160°.
 Proeminența buzelor
 reprezintă o problemă complexă în analiza fotostatică în conceptul contemporan al țesuturilor moi și dure
 se folosesc măsurători precum linia estetica E după Ricketts, linia Holdaway, dar acestea sunt orientate
dentar, de exemplu dacă pacientul are un nas lung, linia E descrie problema ca retruzie dentară sau maxilo-
mandibulară
 este greu de măsurat din cauza relațiilor strânse cu alte structuri
 curbura buzei inferioare este dependentă de profunzimea șanțului labio-mentonier, care reflectă înclinarea
incisivilor inferiori, înălțimea etajului mijlociu, etc.
 în sens transversal diametrul fantei bucale este aproximativ același cu diametrul interpupilar, în sens
sagital buza superioară o depășește pe cea inferioară , iar aceasta din urmă depășește mentonul.
 Poate există o beanță interlabială de 1,8 mm în ocluzie centrată și 3,7 în poziție de reapus

https://pocketdentistry.c
om/2-dentofacial-
assessment-2/
 Planul mandibular
 unghiul acestui plan poate fi obținut prin plasarea
indexului/ riglei pe marginea inferioară a mandibulei și
pe planul Frankfurt (clinic). Punctul de intersecție al
acestor planuri trebuie să fie în spatele capului. Unghiul
este scăzut la pacienți short-faced, unghiul mărit la
pacienții long-faced.
 ESTETICA ZÎMBETULUI
 Înălțimea și lățimea coroanelor- Incisivii centrali superiori au
o înălțime 9-12 mm, B- mediu 10,6, F mediu -9,6. Raportul
între lățime și lungime este de 8:10.
 Expunerea gingivală – este mai atractiv un zâmbet gingival
molderat(gummy smile) decât unul cu expunere dentară scăzut.
Marginea gingivală a incisivilor centrali și caninilor trebuie să
coincidă cu buza superioară, incisivii laterali-puțin mai jos
 Cantul transversal– înclinarea planului ocluzal
superior, care poate rezulta din:
a) creșterii verticale asimetrice a mandibulei
b) asimetriei buzelor
c) diferența înălțimilor gingivale
 Examenul radiologic

Metode cu film
1 intraoral:
Incidențe cu film plasat retro - dento -

alveolar
2 Incidențe cu film plasat ocluzal (film mușca

categorii: Metode cu film

2 extraoral:
 Ortopantomografia
 Teleradiografia
 Tomografia
 METODE CU FILM INTRAORAL
Reprezintă o mare parte dintre examenele radiologice
folosite în diagnosticarea modificărilor complexului
dento-paradonto-alveolar și prin aceste metode se obțin
radiografii selective, pentru un dinte sau un grup
limitat de dinți împreună cu paradonțiul aferent.

Din punctul de vedere al poziției filmului se utilizează:

 Incidențe cu film plasat retro-dento-alveolar:
A. Periapicale, Cieszynski – Dieck, tehnica bisectoarei,
paralelismului;
B. Interproximală, te tip bite - wing (film cu aripioară) .
 Incidențe cu filmul plasat ocluzal ( film mușcat):
A. Metoda Belot
B. Metoda Simpson
Radiografii dentare periapicale, retroalveolare

35
Radiografia obtinuta surprinde in intregime toate componentele
anatomice a 2-3 dinti alaturati si parodontiului aferent.
Se pot depista:
 leziuni carioase,

 chisturi radiculare,

 leziuni parodontale si pulpare,

 resturi radiculare,

 traumatisme dentoalveolare,

 dinti neerupti sau in curs de eruptie,

 vizualizarea morfologiei radiculare,

 tratamente endodontice,

 rezectii apicale, etc

 TEHNICI CU FILM EXTRAORAL
Ortopantomografia - această metodă de explorare
radiologică face parte din tehnicile panoramice și permite
derularea pe un singur clișeu de format mare a unei imagini
etalate, precise și fără suprapunere a ansamblului
scheletului facial.
Evidențiază:
• Maxilarul superior și cel inferior
• Procesul alveolar superior și inferior
• Cele două arcade în raporturile dintre ele
• Totalitatea mugurilor încă în formare în
interiorul procesului alveolar
În cadrul analizei ortopantomografiei din punct de vedere ortod
Aprecierea evoluției generale a arcadelor dentare
 prezența sau absența dinților temporari şi definitivi pe
arcade;
 prezența mugurilor dinților neerupți în interiorul
arcadelor alveolare, gradul de formare şi poziția lor
pentru aprecierea congruenței dento-alveolare, a
eventualelor înghesuiri dentare, pentru aprecierea vârstei
dentare;
 aprecierea diferențelor dimensionale între dinții
temporari şi definitivi;
 gradul de resorbție al rădăcinilor dinților temporari; .
 prezența anomaliilor dentare izolate: de număr
(anodonție, hipodenţie, oligodenţie, dinți supranumerari),
de formă şi volum (macrodenţie, microdenţie), de
structură (caria dentară), de poziție (versii,rotații), de
sediu (incluzia dentară, transpoziția, heterotopia);
 elemente de patologie dentară apicală şi periapicală;
 traumatisme dento-alveolare;
 calitatea tratamentelor aplicate;
 Se obține o imagine de ansamblu a arcadelor dentare şi a
raporturilor de ocluzie, dinții sunt vizibili dar fără prea
mare precizie pentru fiecare dinte, individual.
 Analiza cefalometrică
 Este indispensabilă nu numai pentru
stabilirea exactă a diagnosticului dar și
pentru elaborarea planului de tratament
ortodontic și chirurgical
 Furnizează informații privind dezvoltarea
structurilor anatomice în 2 planuri: sagital
și vertical
 Metodele de analiză cefalometrică constau
în trasarea unor repere cefalometrice pe
baza acestora fiind trasate linii și respectiv
măsurate diferit eunghiuri
 Există 5 planuri de referintă
1. Planul bazei craniului S-N
2. Orizontala Frankfurt
3. Planul Bispinos
4. Planul ocluzal
5. Planul bazal mandibular
Pentru diagnosticarea anomaliilor
sheletale în plan sagital cel mai
frecvent utilizăm următoarele
unghiuri:
 SNA= 82 +/- 2˚

 SNB= 78 +/ -2 ˚

 ANB= 0-4 ˚ (AAO -2 -6 ˚)

 Witts =0-4mm

 Adîncimea feței( planul

facial N-Po și planul

Frankfurt) -87 +/-3 ˚
 Planul Frankfurt și linia N-A =90

+/-2 ˚
 În plan veritcal:
1. Indicele Jaraback (raportul dintre înaltimea facială
anterioară la cea posterioară) =65%
2. Unghiul planului mandibular FMA= 26 +/-6 ˚
3. Unghiul goniac =128 +/-7
 La nivelul țesuturilor moi apreciem:
1. Profilul N 12 +/- 4 ˚
2. Unghiul naso-frontal N- 120-135 ˚
3. Unghiul naso-labial N= 102 +/ -8 ˚
4. Unghiul labio-mentonier N= 120
+/- 15 ˚
5. Unghiul Z N= 70-80 ˚
Teleradiografia frontală

 Este necesară în cazul

prezenței modificărilor în
plan transversal
 CBCT-ul în ortodonție
 Tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT) ar
trebui să fie tehnica imagistică de elecție pentru o
evaluare ortodontică corectă și completă.

 Cel mai important argument pentru utilizarea de rutină a

CBCT în ortodonție este exactitatea geometriei imaginii.

 Spre deosebire de imaginile 2-D, prin CBCT se obține

un raport de 1: 1 al geometriei imaginii, ceea ce permite
măsurători liniare și unghiulare exacte.

 Calitatea imaginilor CBCT permite ortodontului să

analizeze tridimensional oasele, dinții (chiar și dinții
neerupți) și țesuturile moi.
 DINȚII
CALITATEA ȘI STATUSUL
CANTITATEA OSULUI PARODONTAL AL
ALVEOLAR PACIENȚILOR

RELAȚIA DINȚILOR CU STATUSUL MORFOLOGIC ȘI

STRUCTURILE FUNCȚIONAL AL ARTICULAȚIEI
ADIACENTE TEMPOROMANDIBULARE
 Pentru ca dinții să poată fi miscați sub acțiunea forțelor
ortodontice, deplasarea acestora trebuie să se realizeze prin
componenta spongioasă a osului alveolar
 O discrepanță între dimensiunile arcadei dentare și cea a
arcadei alveolare este una dintre cele mai frecvente probleme
în ortodonția clinică.
 Acestă discrepanță, concretizată prin lipsa de spațiu pentru
toate unitățile arcadei dentare, poate fi adresată ortodontic
prin patru modalități: extracții dentare, reducerea
interproximală a smalțului, distalizarea dinților posteriori sau
expansiunea arcadelor dentare.
 În cazul tratamentului combinat chirurgical-ortodontic CT ne
permina studierea relațiilor cu componentele anatomice
importante din vecinătate dar și constituie un mijloc
indipensabil pentru planificarea intervenției cu ajutorul
sufturilor speciale.
 ANALIZA CEFALOMETRICĂ

 Teleradiografiile laterale și frontale pot fi

extrase din imaginile CBCT
 Măsurătorile efectuate pe aceste imagini s-au
dovedit a fi, în medie, similare cu cele obținute
din teleradiografiile convenționale.
 DISCREPANȚA TRANSVERSALĂ
ÎNTRE MAXILARE

 Datorită preciziei cu care pot fi idenficate reperele

reprezentând diametrele transversale maxime ale
maxilarului și mandibulei pe imaginile CBCT,
ortodonții pot evalua mult mai precis discrepanța
scheletală transversală utilizând datele 3-D.
 Diferența ideală dintre lățimea bazelor scheletale
maxilare ar trebui să fie de 5mm.
 DIMENSIUNEA ȘI POZIȚIA DINȚILOR
INCLUȘI

 Foarte multe studii au arătat că în practica clinică,

predictibilitatea și calitatea rezultatului tratamentului
ortodontic sunt incerte în cazul dinților incluși.
 Acest lucru se datorează faptului că este foarte
dificil pentru ortodont să evalueze clinic poziția
corectă a dintelui inclus, atât a coroanei cât și a
rădăcinii și proximitatea față de rădăcinile dinților
adiacenți.
 Imaginile 3-D permit ortodontului să analizeze
aceste aspecte, precum și eventualele anomalii
morfologice, patologia dintelui inclus și resorbția
rădăcinii unui dinte adiacent și să determine direcția
forțelor ortodontice necesare care vor permite
recuperarea dintelui inclus.
 SINUSURILE ȘI RELAȚIA DINȚI-SINUS

 Proximitatea rădăcinilor dinților posteriori și a

osului cortical al sinusului maxilar nu poate fi
evaluată în mod corespunzător pe imaginile 2-D.
 Când rădăcinile sunt blocate de osul cortical sinusal,
mișcările, cum ar fi intruzia sau mezializarea dinților
posteriori, nu se poate realiza sau poate cauza
resorbția radiculară externă.
 EVALUAREA CĂILOR RESPIRATORII

 Cu ajutorul imaginilor CBCT este posibilă

măsurarea volumului căilor respiratorii ale
pacientului, deoarece clinicianul poate urmări și
analiza contururile și forma volumului de aer în
inspir pe imaginile 3-D.
 Acest lucru permite clinicianului să studieze
modificările căilor respiratorii care apar odată cu
creșterea sau modificările volumului căilor
respiratorii induse de diverse patologii sau de
tratamentul ortodontic.
 ZONE DE INSERŢIE A DISPOZITIVELOR
TEMPORARE DE ANCORAJ SCHELETAL

 Grosimea osului cortical și adâncimea osoasă sunt

criteriile utilizate, de obicei, pentru a evalua situs-
urile pentru inserarea dispozitivelor temporare de
ancoraj.
 Pentru o abordare individualizată și orientată spre
pacient, calitatea osului și distanțele dintre dinții
adiacenți pot fi determinate pe baza datelor inițiale
CBCT-ului ale pacientului, fără a mai avea nevoie de
alte investigații radiologice.
 PLANIFICAREA TRATAMENTULUI
CHIRURGICAL PENTRU CAZURILE
CHIRURGICAL-ORTODONTICE

 O altă aplicație clinică importantă a CBCT în

ortodonție se referă la predictibilitatea intervențiilor
de chirurgie ortognată utilizând imaginile CT
 Cazurile chirurgicale ortodontice reprezintă o
provocare și imaginile CT permit clinicianului să
planifice virtual tratamentul și să anticipeze
schimbările de la nivelul țesutului dur și moale cu
mai multă acuratețe prin crearea modelelor
stereolitografice,a ghidurilor chirurgicale etc.
 Datorită planificării vrtuale a intevenției
chirugicale, pacientul poare participa la planificarea
tratamentului, astfel obținîndu-se o colaborare mai
eficientă.
 Tomografia Computerizată ATM
Pentru a efectua un examen clinic
corespunzător a ATM , prin metode
tradiţionale, cît şi contemporane în primul
rînd, medicii trebuie să cunoască cît mai
bine anatomia şi fiziologia ATM.

ATM este singura diartroză a craniului și are rol în

masticație, vorbire și mimică.
Este alcatuită din:
• elemente craniene - fosa mandibulară cu
tuberculul articular al temporalului;
• elemente mandibulare - condilul mandibular;
• elemente comune - discul articular, capsula
articulară și ligamentele articulare.
 Posibilități de interpretare:
Afecţiunile cele mai întâlnite la
nivelul ATM, ce pot fi investigate
prin computer tomografie (CT)
sunt: anchilozele, artritele,
anomaliile congenitale şi, nu în
ultimul rând, modificările la
nivelul meniscului (deplasări,
distrucţii). Este indicat în studiul
asimetriei de formă şi poziţie a
condilului mandibular, a
modificărilor structurale şi
morfologiei cavităţii glenoide
precum şi a
segmentelor osoase de vecinătate
ale ATM, respectiv ale masivului
facial.

Iuliana Eva, R.C. Tiutiuca, Avantajele examinării prin rezonanţă magnetică comparativ cu
investigarea computer tomografică a articulaţiei temporomandibulare, Iaşi, 2007.
 Secțiuni verticale și sagitale ale ATM-ului în caz de anchiloză .

Îngroșarea corticalei osoase articulare

 SURSE LITERARE:
1. A. A. Feiler, A. M. Ungureanu, Manual de Radiologie și Imagistică Medicală, Timișoara, 2012.
2. Agrawal J.M, Agrawal M.S, Nanjannawar L.G, Parushetti A.D, CBCT in Orthodontics : The Wave
of Future, J Contemp Dent Pract, 2013, 14 (1) : 153-157.
3. Alin Şerbănescu, Ioan Barbur, Comparaţie între Analiza teleradiografică clasică şi modernă, Cluj-
Napoca, 2011.
4. Bucur Alexandru, Compendiu de chirurgie OMF, Q Med Publishing,2013
5. Davood Nodehi, Mohammad Pahlevankashi, Masoud Amiri Moghaddam, Behnam Nategh, “Cone
beam computed tomography functionalities in dentistry,” Int J Contemp Dent Med Rev, vol.2015,
Article ID: 040515, 2015.
6. Graber, ”Orthodontics- Current principles and tehniques” Sixth edition, 2017, pag 249-284
7. Joen M. Iannucci, Laura Jansen Howerton, Dental Radiography, Principles and Techniques, Fourth
Edition, Elsevier Canada, 2011.
8. M. Sebastian, Tehnici Radiologice Convenționale în Explorarea Complexului Dento-Alveolar,
Constanța, 2015.
9. Scarfe W.A, Farman A.G, Sukovig P, Clinical Applications of Cone-Beam ComputedTomography
in Dental Practice, J Can Dent Assoc 2006.
10. Trifan V. Compendiu- Ortodonție, pag 101, 2009
Vă mulțumesc pentru atenție!