Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”

Catedra de radiologie și imagistică

“METODE DE RADIOGRAFIERE INTRA-

ORALĂ”

BUGA CĂTĂLINA
rezident Ortodonție anul III
 Metode și tehnici de radiografiere
Metode cu film
1 intraoral:
2 Incidențe cu film plasat retro - dento –

categorii: alveolar
Incidențe cu film plasat ocluzal (film mușca
Metode cu film
2 extraoral:
 Ortopantomografia
 Teleradiografia
 Tomografia
Joen M. Iannucci, Laura Jansen Howerton, Dental Radiography, Principles and Techniques, Fourth
Această clasificare are drept criteriu locul unde este plasat filmul, dar
mai sunt și alte criterii cum ar fi:

• Întinderea regiunii de radiografiat (tehnici de ansamblu sau

sectoriale – segmentare)
• Direcția și orientarea fasciculului de raze rongen (incidența
orizontală, oblică, axială)
• Regiunea de radiografiat etc.
 METODE CU FILM INTRAORAL
Reprezintă o mare parte dintre examenele radiologice
folosite în diagnosticarea modificărilor complexului
dento-paradonto-alveolar și prin aceste metode se obțin
radiografii selective, pentru un dinte sau un grup limitat
de dinți împreună cu paradonțiul aferent.

Din punctul de vedere al poziției filmului se utilizează:

 Incidențe cu film plasat retro-dento-alveolar:
A. Periapicale, Cieszynski – Dieck, tehnica bisectoarei,
paralelismului;
B. Interproximală, te tip bite - wing (film cu aripioară) .
 Incidențe cu filmul plasat ocluzal ( film mușcat):
A. Metoda Belot
B. Metoda Simpson

Joen M. Iannucci, Laura Jansen Howerton, Dental Radiography, Principles and Techniques, Fourth
 Incidențe cu film plasat retro-dento-alveolar
 Radiografia dentară în incidență endobucală retroalveolară, izometrică și
ortoradială este considerată și astăzi ca fiind capabilă să furnizeze datele cele
mai numeroase și complexe despre dinți și structurile învecinate.
 O incidență de față retro-alveolară (linguală sau palatină) trebuie sa fie
izometrică și ortoradială pentru a obține o imagine cât mai adevărată a dintelui,
alveolei și paradonțiului, acolo unde s-a făcut centrarea.
 În acest context, o incidență retroalveolară poate fi periapicală, pentru un grup
limitat de dinți de pe o arcadă și interproximală de tip bite-wing, când pe o
singură radiografie apar dinții omonimi (aparținând ambelor arcade).
 Incidențe periapicale
Incidența retro - dento – alveolară denumită după autorii CIESZYNSKI-DIECK se
definește prin trei caracteristici: retroalveolară (film așezat în spatele dinților),
izometrică și ortoradială – ceea ce permite o imagine aproape de aceeași dimensiune
cu cea reală în plan vertical și orizontal.
Mai este denumită tehnica bisectoarei (raza centrală este perpendiculară pe
bisectoarea imaginară dintre axul dintelui şi axul receptorului ), și are o variantă
modernă denumită tehnica paralelismului. În cazul acestei tehnici se folosește un
suport solidar, con localizator, filmul fiind menținut paralel cu dintele de
radiografiat.
Tehnica
bisectoarei
Tehnici de radiografiere periapicale

Tehnica bisectoarei

Tehnica paralelismului

7
Axe aparente vs. axe reale

8
 Axele lungi ale dinţilor
 maxilar  mandibulă

9
Poziția capului:
 Ortostatism /şezut;
 Planul ocluzal al arcadei de radiografiat – orizontal;
 Planul sagital – vertical;
 Linia de orientare maxilară: tragus - aripa nasului, bărbia
trebuie să fie ușor coborâtă;
 Linia de orientare mandibulară: lobul urechii - simfiza
mentonieră, bărbia discret ridicată.
 În limitele
posibilităților lucrările Protezele
protetice ar trebui radiotranspa-
scose deoarece pot rente pot fi
masca imagini lăsate dacă
diagnostice importante astfel se pot
obţine
imaginile
dorite.
11
Înclinarea standard a razei va trebui
să fie:
Dieck a introdus un sistem standard de înclinare
a fascicului de radiații, măsurat în grade:

Maxilarul Maxilarul inferior

superior

Incisivi și Canini 40º 20º

Premolari 35º 15º

Molari 30º 10º

Plasarea filmului retroalveolar nu trebuie să-l curbeze,

situație care duce la deformarea imaginii.

C. Aldescu, Radiologia pentru studenți medici și stomatologi, Ed. Polirom, Iași,

 Tehnica planurilor paralele

○ Raza centrală perpendiculară pe Sursa de

receptor raze X
○ Raza centrală perpendiculară pe
dinte
○ Receptor paralel cu dintele
○ Distorsionare mai scăzută

13
Radiografii dentare periapicale, retroalveolare

Radiografia obtinuta surprinde in intregime toate componentele

anatomice a 2-3 dinti alaturati si parodontiului aferent.
Se pot depista:
 leziuni carioase,
 chisturi radiculare,
 leziuni parodontale si pulpare,
 resturi radiculare,
 traumatisme dentoalveolare,
 dinti neerupti sau in curs de eruptie,
 vizualizarea morfologiei radiculare,
 tratamente endodontice,
 rezectii apicale,
 evaluarea implantelor,
 postoperator.
18
 Avantaje Dezavantaje
 Rapidă; •Reprezentarea deficitara a
 Nu necesită manevre smaltului aproximal
laborioase; •Mascarea cu material de
 Centrarea nu creează
obturatie a cariei recidivate
sau secundare
probleme deosebite; •Dificultati in identificarea
 Redarea precisă a jonctiunii smalt –dentina
structurilor dento – •Suprapunerea osului
parodontale; zigomatic peste radacinile
 Relația dinților temporari molarilor superiori (tehnica
cu mugurii dinților bisectoarei)
permanenți; •Suprapunerea crestei oblice
 Relația dinților cu externe peste radacina
structurile anatomice molarilor mandibulari (tehnica
vecine.
V. Țărmure, A. Șerbănescu, Elemente debisectoarei)
diagnostic și tratament în ortodonție 2017
Utilizarea în ortodonție
 Vizualizarea morfologiei radiculare
 Raportul cu mugurii dintilor neerupti
 Raportul dintilor cu alte structuri
(corticala sinusala, dinti inclusi etc)
 Structurile parodontale si periapicale
 Incidența interproximală Bite Wing
 Prin această incidență se realizează
radiografii în care apar dinții
antagoniști în ocluzie, fără regiunile
apexiene și fără paradonțiu apical.
Această posibilitate de radiografiere
oferă informații importante privind:
coroanele dentare în întregime, coletul,
rebordul alveolar, partea ocluzală a
septului dentar, camerele pulpare și
paradonțiul marginal, în jumătatea sa
ocluzală.
 Tehnica Bite Wing se realizează cu
ajutorul unui film cu aripioara
(menținută prin ocluzie dentară) și
folosind o înclinare a fasciculului
incident de 10º în direcție cranio-
caudală.

M. Sebastian, Tehnici Radiologice Convenționale în Explorarea Complexului Dento-Alveolar,

 Se pot depista cu usurinta
 cariile aproximale interdentare, ascunse uneori examenului clinic,
 fisuri coronare,
 cariile de colet si , in special, cele formate sub coroanele de invelis.
Se mai poate studia:
 camera pulpara,
 netitatea conturului,
 prezenta de pulpoliti si eventualele anomalii congenitale.
 Cel mai important obiectiv de studiu este implantarea limbusului alveolar la nivelul
coletului si prezenta leziunilor parodontiului marginal, in special cele incipiente de
la nivelul septurilor osoase interdentare.

22
 Initial, HOWER RAPER 1916 a descris
aceasta tehnica folosind-o pentru a
obtine imagini reale ale parodontiului
marginal si de a obtine detalii privind
fetele interproximale ale coronaelor
dentare.
 Inainte de Raper, pentru evitarea unor
deficiente de proiectie geometrica in
specal a parodontului marginal Le
Master a incercat sa evite lipsa
paralelismului dintre dinte si film, a
imaginat un procedeu care ii poarta
numele si care consta in introducerea
unui rulou de vata intre film si
coroanele molarilor pe fata palantinala.
Se evita suprapunerii imagini dense a
proeminentei osului malar modficandu-
se unghiului dintre axa dintelui si film
in conditiile inclinarii de 30 de grade a
fascicolului incident.

23
 În prezent această tehnica utilizează o variantă
modernă, tehnica paralelismului, filmul fiind solidar
cu conul localizator și strict situat pe direcția

fasciculului de radiații.

C. Aldescu, Radiologia pentru studenți medici și stomatologi, Ed. Polirom, Iași,

Incidențe cu filmul plasat ocluzal, ( film mușcat).
Se utilizează de regulă, două incidențe, ambele perpendiculare pe
planul de ocluzie (Belot și Simpson).

Metoda Belot – se realizează cu

ajutorul unui film ocluzal, mușcat,
menținut orizontal. Fasciculul incident
este înclinat cu 55º pe filmul
radiologic, în direcție cranio-caudală,
pentru radiografierea dinților maxilari
(incidența disocluzală superioară
mediană), și caudo-cranială pentru cei
mandibulari.
Cu ajutorul acestei metode se obțin
relații privind: arcada superioară și
palatul dur, eventualii dinți incluși la
nivelul mandibulei, patologia planșeului
bucal.

C. Aldescu, Radiologia pentru studenți medici și stomatologi, Ed. Polirom, Iași,

 Metoda Simpson – prin această incidență se completează
explorarea radiologică endoorală cu informații asupra
suprafețelor osoase vestibulare și orale, precum și asupra
raporturilor dintre dinți și formațiunile anatomice vecine.
Poziționarea pentru maxilarul superior:
Filmul 4/5 cm așezat pe lat este ținut în
ocluzie în așa fel încât dinții mușcă la
jumătatea lui. Fasciculul de radiații
vertical, perpendicular pe film este așezat
în planul medio – sagital, cu vârful
conului localizator la nivelul trichion-
ului, pentru grupul frontal.
Pentru premolari și molari, fasciculul de
radiații vertical perpendicular pe film,
este așezat cu conul localizator în unghiul
orbitar extern.
Aurel Fratu, Ortodonție. Diagnostic, clinica, tratament,
 Poziția fasciculului de raze pentru maxilarul inferior:
La mandibulă, pentru incisivi și canini, fasciculul de radiații
formează un unghi de 95º cu orizontala, fiind orientat caudo-
cranian. Conul localizator cuprins în planul medio-sagital este
fixat în menton.
Pentru premolari și molari fasciculul de radiație înclinat
caudo-cranian face un unghi de 85º cu filmul.
 Metoda Belot este centrată pe linia mediană, având
dezavantajele din efectul paralaxei pe măsura
îndepărtării de linia mediană, iar metoda Simpson
deplasată lateral și centrată pe elementul de
radiografiat. Aceasta din urmă are dezavantajul că
în cazul incluziilor bilaterale necesită două clișee.

Aurel Fratu, Ortodonție. Diagnostic, clinica, tratament,

 Indicatii:
 in cazul anchilozei temporo-mandibulare si trismusului,
fapt care impiedica efectuarea radiografiilor retro-
alveolare;
 in cazul investigarii palatului dur si planseului
bucal(calculi salivari);
 in stabilirea deplasarilor spre oral sau vestibular a
fragmentelor de fractura mandibulara, a sediului
eschilelor, sau a orientarii traiectelor de fractura ale
palatului dur;
 in stabilirea extensiei spre vestibular sau oral a
leziunilor tumorale, inflamatori ale maxilarelor;
 orientarea spatiala a dintilor inclusi

29
ERORI DE REALIZARE A FILMELOR
INTRAORALE

30
Surse de eroare radiologică

 Geometrie
 Expunere
 Procesare
 Manipulare

31
 Proiecţia geometrică

 Mărire
 Alungire şi scurtare
 Suprapunere proximală
 Distorsionare (îndoirea receptorului)
 Plasare inadecvată a filmului (“tăierea
conului”)

32
 Plasarea filmului

 Plasare verticală incorectă – tăierea

apexului sau a coroanei
 Plasare orizontală incorectă –
radiografierea altor dinţi
 Combinarea celor două – foarte frecventă

33
Erorile de plasare verticală
– frecvent apar din cauza
disconfortului resimţit de
pacient prin apăsarea
mucoasei de către film;
“tăierea” apexurilor

Mai rar, receptorul este plasat

prea profund; “tăierea”
coroanelor

34
Suprapunere proximală

 Suprapunerea suprafeţelor proximale de smalţ

din cauza angulaţiei orizontale greşite a razei
centrale
 Uneori, un oarecare grad de suprapunere este
inevitabil
 Unghiul adecvat de angulare orizontală este
determinat de forma arcadelor dentare şi de
alinierea dinţilor

35
 Incisiv
Canin

Premolar
Molar

Suprapunerea proximală este

minimizată prin folosirea unei
înclinări corecte pe orizontală a
razei X
36
 Angulaţie orizontală corectă
pentru bitewing de molari. Raza
centrală este tangentă la
suprafeţele de contact proximale
ale dinţilor

Angulaţie orizontală incorectă. Un

unghi orizontal prea mare produce
o suprapunere din ce în ce mai
accentuată dinspre M spre PM

Angulaţie orizontală incorectă. Un

unghi orizontal prea mic produce o
suprapunere din ce în ce mai
accentuată dinspre PM spre M

37
 Elongarea şi scurtarea

 Mai frecvente la tehnica bisectoarei

 Elongarea: unghi vertical prea mic
 Scurtarea: unghi vertical prea mare

Când soarele este sus, umbra este scurtă;

când soarele este jos, umbra este lungă

38
Tehnica bisectoarei se
bazează pe “principiul AC = BC
izometriei”. Dacă raza A B
centrală este perpen-
diculară pe bisectoarea
imaginară dintre axul
dintelui şi receptor, apare o
mărire minimă a dintelui

C
39
 Pentru tehnica
paralelismului,
angulaţia verticală
trebuie să ducă la
perpendicularitatea
dintre RC şi axul
lung al dintelui

Spre deosebire de tehnica bisectoarei,

alungirea sau scurtarea imaginii sunt
improbabile când se foloseşte tehnica
paralelismului
40
 Scurtarea – înclinare verticală prea mare

Odată cu scurtarea dintelui şi apexul dentar devine neclar

41
“Apexul”
monumentului este
pierdut prin scurtarea
imaginii

42
 Elongarea proporţională
apare când gradul de
distorsionare a imaginii este
egal pe toată imaginea; unghi
vertical prea mic. Radiografia
trebuie repetată (radiografie
periapicală fără apexuri)

43
 Combinarea erorilor de angulare a RC

Angulare incorectă verticală (prea mare) şi orizontală (prea

distală): scurtare şi suprapunerea suprafeţelor proximale

44
 Îndoirea receptorului

 Orizontală – alungire disproporţionată

 Verticală – dinte “gras”
 Combinată – efectul de “sală a oglinzilor”

45
Alungire disproporţionată

Îndoirea orizontală a filmului duce

la mărirea disproporţionată a
imaginilor. Cel mai frecvent,
coroanele dentare sunt relativ
nedistorsionate şi rădăcinile sunt
progresiv alungite, cu cea mai
mare distorsiune prezentă la
nivelul apexurilor

46
Îndoirea verticală a filmului
(frecventă când degetele
pacientului sunt dispozitivul
de poziţionare); rezultatul
este o lărgire aparentă a
dinţilor, ca în radiografia
prezentată (canin!)

47
 imagine
deformată din
cauza îndoirii
orizontale şi
verticale a
filmului

Distorsiunea poate fi atât orizontală, cât şi

verticală dacă receptorul este îndoit în ambele
direcţii în acelaşi timp
48
Imagine “în ceaţă”
 Vibrarea tubului
 Mişcarea pacientului
 Mişcarea receptorului

49
Semne negre prin îndoirea
filmului în jurul unghiei. Dinte fracturat după
Artefactele se extind dincolo de un traumatism. Linia
limitele anatomice de fractură se opreşte
la marginile rădăcinii
50
 Bibliografie:
• A. A. Feiler, A. M. Ungureanu, Manual de Radiologie și Imagistică Medicală, Timișoara, 2012.
• Aurel Fratu, Ortodonție. Diagnostic, clinica, tratament, Iași, 2002.
• C. Aldescu, Radiologia pentru studenți medici și stomatologi, Ed. Polirom, Iași, 1998.
• Joen M. Iannucci, Laura Jansen Howerton, Dental Radiography, Principles and Techniques,
Fourth Edition, Elsevier Canada, 2011.
• M. Sebastian, Tehnici Radiologice Convenționale în Explorarea Complexului Dento-Alveolar,
Constanța, 2015.
• V. Cuculeanu, Radioactivitatea mediului înconjurător. Aspecte teoretice şi practice. București,
2012.
• V. Dorobăț, D. Stanciu, Ortodonție și Ortopedie Dento-Facială, 2014.
• V. Milicescu, Ortodonție și Ortopedie Dento - Facială, Ghid Clinic și Terapeutic, 2001.
• V. Țărmure, A. Șerbănescu, Elemente de diagnostic și tratament în ortodonție 2017.
Vă mulțumesc pentru atenție!