Dumitru Matcovschi, biografie (1939 - prezent)

Dumitru Matcovschi, poet

moldovean

Dumitru Matcovschi (n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Raşcov, judeţul

Soroca) este un poet din Republica Moldova, care a fost ales ca membru
titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a fost unul din pilonii mișcării de
renaștere națională la începutul anilor 1990.

S-a născut în comuna Vadu-Raşcov, jud. Soroca, în familia plugarilor

Leonte şi Eudochia.

După studiile primare şi secundare, în 1956 devine student la Institutul

Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, facultatea "Istorie şi Filologie".
Ultimul an de studii (1960-1961) îl are la Universitatea de Stat din Chişinău
din cauza fuzionării acestor două instituţii universitare. În anii 1966-1970 a
fost redactor-şef adjunct la saptămînalul "Cultura".

Debutul editorial se produce în 1963 prin placheta de versuri "Maci în

rouă". În 1969 apare volumul de versuri "Descîntece de alb şi negru", care
imediat după apariţie este interzis de cenzura sovietică, considerat
subversiv. Cartea, în varianta iniţială, aşa şi nu a mai văzut lumina tiparului.
Urmează o rodnică perioadă de activitate literară. Opera lui Dumitru
Matcovschi o demonstrează plenar.

Un moment tragic era cat pe ce sa-i curme viaţa la 17 mai 1989, fiind strivit
de un autobuz. Se presupune că accidentul fusese unul organizat, avînd în
vedere tumultul de evenimente de deşteptare naţională din perioada
dispariţiei Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi proclamării
independenţei de Uniunea Sovietică. Urmează o lungă perioadă de
recuperare fizică şi morală, la Chişinău, Moscova şi Bucureşti. Suportă
peste douăzeci de intervenţii chirurgicale. Condiţia fizică şi vigoarea
bărbătească de înainte îi este redusă de paralizie. Suferinţa nedreaptă însă
i-a călit şi mai mult conştiinţa.

În anii de avînt ai mișcării de eliberare națională (1987-1989) s-a manifestat

ca publicist redutabil. Tot atunci a revigorat revista "Nistru", în 1988
schimbîndu-i denumirea în "Basarabia" și fiind redactorul-șef al acestei
publicații pînă în 1997.

Este recunoscut pe plan internaţional de critica literară drept unul din marii
poeţi ai Republicii Moldova.

De-a lungul anilor a editat peste 50 volume: poezii: Melodica, Grîul, Axa,
Patria, Poetul şi balada, Tu, dragostea mea, Veşnica toamnă, proză: Duda,
Bătuta, Toamna porumbeilor albi, Focul din vatră, dramaturgie, inclusiv în
limbile rusă şi lituaniană, piese de teatru: Preşedintele, Piesă pentru un
teatru provincial, Pomul vieţi, Ion Vodă cel Viteaz, Sperietoare, Tata.

În 1993 are loc premiera filmului televizat de lung metraj "Troiţa". În acelaşi
an are loc premiera spectacolului "Destinul", după piesa "Ioan Vodă cel
Viteaz" de D. Matcovschi, la Teatrul Naţional "M. Eminescu" din Chişinău.

Un compartiment bogat al poeziei matcovschiene îl constituie lirica de

dragoste. Sinceritatea sentimentului, simplitatea monologului autoricesc,
sonoritatea imaginilor, puritatea și valoarea etică a mesajului comunicat de
scriitor asigură textelor lui o originalitate excepțională, care n-a putut să nu
se bucure de atenția compozitorilor. Multe din poeziile sale au fost puse pe
note şi au devenit şlagăre de la chiar prima audiţie, de compozitori ca
regretaţii Ion Aldea-Teodorovici şi Petre Teodorovici precum şi de Eugen
Doga, Mihai Dolgan, Mircea Oţel, Constantin Rusnac. La ora actuală numai
Grigore Vieru poate concura cu el în privința contribuției la dezvoltarea
cîntecului de estradă est-prutean.

Liceul din comuna Vadul-Raşcov, de la 1 septembrie 2003, poarta numele

poetului Dumitru Matcovschi.

Articol îngrijit de: Vlada Afteni

Bibliografie (surse):

1. Ana Ghilas, Dumitru Matcovschi: Parintii. In Limba romana , 1994;

2. Valerian Ciobanu. Nume şi Lume. Chişinău. Editura Pontos. 2008
3. www.ro.wikipedia.org;
4. www.moldova.110mb.com.