,,SARA PE DEAL’’ COMENTARIUL LITERAR

De Mihai Eminescu(1850-1889)
Titlul poeziei este specific pastelului şi precizează timpul “sară” şi locul “pe deal”, care constituie
cadrul natural în care urmează să se manifeste iubirea.

Tema poeziei o constituie aspirația poetului pentru o dragoste ideală, o poveste de dragoste ce
se imaginează într-un cadru natural rustic. Ideea poetică ilustrează intensitatea iubirii, dorinţa
celor doi îndrăgostiţi de a fi fericiţi prin trăirea deplină a sentimentului, fapt ce înalță dragostea la
valori cosmice, universale, prin puternice şi profunde accente filozofice.

Un pic despre publicarea ei

Pulbicata in Convorbiri literare din 1 iulie 1885, Sara pe deal a fost compusă la Viena, în 1871,
finisată în 1872 și încorporata în revista Eco, forma ultima a poemului Ondina. Dragostea
poetului o sensibilitate sporita pentru lucrurile din jurul sau. Tematic, Sara pe deal este poemul
dorului de dragoste, al visului pur. E visul tanarului abia iesit din adolescenta care aspira spre
ideal. Mînat de dor, de o pornire adanca venita din sine, el îș i imagineaza - incinta experientei -
poveste iubirii, pe care o traieste ca pe o dorinta aprinsa si statornica. In viziunea lui Eminescu,
o astfel de iubire in care fiintele descopera armonia sufletelor si frumusetea universului este
reper de valoare suprema, echivalent vu valoarea vietii insesi: 'Astfel de noapte bogata / Cine
pe ea n-ar da viata lui toata ?', idee ce poate fi comparata cu aceea din Luceafarul: 'Si pentru
toate da-mi in schimb / O ora de iubire' sau din Pe langa plopii fara sot: 'O ora sa fi fost amici /
Sa ne iubim cu dor / S-ascult de glasul guiei mici / O ora si sa mor'.

Idila

Idila este o specie a liricii peisagiste si erotice, care prezinta in chip idealizat
iubirea, intr-un cadru rustic, fiind ilustrate prin figuri de stil tablouri din natura si
puternice trairi interioare, cu predilectie sentimentul de dragoste.

Ce se spune în poiezie
În poezie, un tânăr îndrăgostit își închipuie o poveste de iubire într-un cadru natural dominat de
lăsarea amurgului. Este o imagine a unei experiențe care însă n-a avut loc. Cei doi îndrăgostiți
ar urma să se întâlnească sub un salcâm care, asemenea teiului, e un arbore sacru al iubirii în
poezia eminesciană. Într-un spațiu romantic, dominat de lună și de stele „ce nasc umezi pe
polta senină”, tânărul intuiește prezența iubitei, care îl așteaptă plină de dor. Sentimentul de
dragoste este pus în paralel cu imaginile din natură, care atribuie textului un aspect de pastel:
pe măsură ce se lasă seara și agitația de peste zi se stinge, în acceași proporție cu starea
sufletească a tânărului îndrăgostit se schimbă și sentimentele se amplifică.
Eminescu in epostaz de înger,iubirea îl ajuta pe eroul liric sa fie fericit."seara pe deal este o
poezie in care se sugereaza o iubire posibelă ,dar ne împlinită .Iubirea este doar o dorinta
,vis.Se presupune ca aceasta poezie a fost inspirata de dragostea poetului pentru o fata de
la Ipotești care a murit foarte tînara.Ea este idializata blonda cu ochi albaștri.
 ,,SARA PE DEAL’’ COMENTARIUL LITERAR
De Mihai Eminescu(1850-1889)
Prima strofă

Strofa intai a poeziei ilustreaza tabloul inserarii intr-un peisaj natural, in care
imaginile vizuale se impletesc cu cele auditive, cu figuri de stil specifice
descrierii, ceea ce motiveaza specia literara numita pastel. Personificarea
buciumului care "suna cu jale" si a apelor care "plang" semnifica, armonia
perfecta a naturii cu sentimentele poetului, care aspira spre un sentiment de
iubire desavarsita. Imaginile vizuale "Turmele-1 urc, stele le scapara-n cale" si
cele auditive exemplificate mai sus compun cadrul natural in care urmeaza sa se
manifeste sentimentul de dragoste.

A doua strofă

Strofa a doua imbina alternativ elementele de pastel, descriptive, predominant

cosmice, cu cele de idila, care exprima sentimente la fel de inalte, ce confera o
sugestiva deschidere spre Univers. Elemente simbolice ale Cosmosului "luna pe
cer" si "stelele () pe bolta senina" sunt in relatie semnificativa cu ochii iubitei
"Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara", ultimul vers al acestei strofe
accentuand dorinta arzatoare a trairii sentimentului de iubire; "Pieptul de dor,
fruntea de ganduri ti-e plina".

A treia strofă

Strofa a treia si a patra redau imaginea rustică a satului, in stil panoramic, de la

nori, raze, la stresini, case, fîntîni, stane, fluiere, omul obosit, adica de la
general la detaliu: "Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, / Streșine vechi casele-
n luna ridică, / Scîrțaie-n vînt cumpănă de la fîntînă, / Valea-i în fum, fluiere
murmură-n stînă". Imaginea satului se compune din imagini vizuale si imagini
auditive, de la oamenii osteniți care vin de la cîmp, la toacă si clopotul care, prin
personificare, "imple cu glasul lui sa.

Ultima strofă

Ultimul vers, "Sufletul meu arde-n iubire ca para", accentuează, printr-o

expresie populară tipică idilei, nerabdarea, intensitatea dorinței de iubire.
îmbinarea armonioasă a planului uman-terestru cu planul universal-cosmic este
sugestiv relevată de prezența elementelor specifice celor două planuri:
"streșine", "case", "fîntînă", "stîna" si respectiv "luna", "nourii". Trebuie
remarcate in mod deosebit, in aceste strofe de pastel, imaginile auditive si cele
vizuale, care compun tabloul pictural.