"Văd poeţi ce au scris o limbă, ca un fagure de miere" spunea Mihai Eminescu,

astfel glorificand contributia poetilor, scriitorilor si in general, a oamenior de

cultura in imbogatirea tezaurului limbii romane. Fiecare limba sufera schimbari de-
a lungul veacurilor, acele modificari determinandu-i evolutia si viitoarea ei
desavarsire. Aceasta afirmatie poate fi direct atribuita limbii romane, deoarece in
istoria ei se inregistreaza o serie impresionanta de schimbari, cum ar fi trecerea
de la alfabetul chirilic la cel latin sau modernizarea prin introducerea
neologismelor. Toate acestea nu ar fi posibile fara implicarea oamenilor de cultura
in dezvoltarea limbii noastre, care se-au lasat amprenta istorica sub forma
scrierilor literare.
Inca din epoca cronicarilor, in care inflorea umanismul romanesc, a luat nastere
idea originii latine ale limbii romane, acest fapt insemnand primul pas spre
dezvoltarea limbii literare. Reprezentantii acestei ideologii au fost Grigore
Ureche, Ion Neculce si Miron Costin, a caror cronice ( precum "Letopisetul Tarii
Moldovei) au stat la baza formarii culturii literare romanesti.
Mijlocul epocii moderne se dovedeste de a fi unul bogat in progrese in devoltarea
limbii romane. Numerosi scriitori si poeti, cum ar fi I.L. Caragiale, M.
Kogalniceanu, V. Alecsandri, C. Negruzi, fiind adeptii curentului traditionalist,
dau dovada de utilizare echilibrata a celor trei surse, propuse de renumitul Mihai
Eminescu, care stau la baza dezvoltarii limbii romane literare: vorbirea vie,
traditia lingvistica, cuprinsa in literatura populara si mijloacele de limba
utilizate de scriitorii clasici. In aceeasi perioada apare o societate culturala
numita "Junimea", infiintata de Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Iacob Negruzii si
altii. Unele dintre scopurile acestei miscari au fost inlocuirea scrierii chirilice
cu cea latina, imbogatirea vocabularului cu neologisme si integrarea culturii
romanesti in cea universala. Adeptul acestei miscari, Titu Maiorescu, s-a remarcat
prin manifestarea ideilor de perfectionare a limbii romanesti, transformarea ei
intr-o limba consolidata si moderna in textele sale de critica literara, precum
"Despre scrierea limbii romane" (1866) si "O cercetare critica asupra poeziei
noastre" (1867).
In concluzie, pot spune ca oamenii de cultura, prin intermediul artei, au jucat
un rol imens in formarea si modernizarea continua a limbii noastre, astfel
contribuind la implinirea ei si la obtinerea autenticitatii si recunoasterii
mondiale.