Prabusirea celor mari imperii

Problema natiunilor a fost una din cauzele care a declansat cat Primul Razboi
Mondial atat si prabusirea Imperiului Austro-Ungar. Din componenta natiunilor
imperiului Austro-Ungar faceau parte trei categorii de etnii: natiuni dominante -
germani si maghiari; naţiuni subjugate şi dominate: ucrainieni, români, slovaci,
sârbi, cehi, croaţi, italieni, sloveni etc si naţiunea poloneză, care era subjugată
dar a cărei clasă dominantă oprima cu ajutorul monarhiei alte naţiuni.
Problema naţională căpătase după 1895, mai ales în Ungaria, o acuitate deosebită.
Crearea Antantei, situaţia grava din Balcani în condiţiile luptei antiotomane şi al
amestecului Marilor Puteri si criza progresivă din teritoriul Imperiului Austro-
Ungar au dus la intensificarea luptei românilor şi a tuturor celorlalte popoare
contra politicii de desnaţionalizare. Catre sfarsitul Primului Razboi Mondial,
situatia dublei monarhii sa agravat. Austro-Ungaria, un imperiu macinat de
contradictii interne si externe, se apropiase în mod inevitabil de momentul
destrămării. Reunind ţări diferite cu origini şi tradiţii istorice deosebite,
Imperiul Habsburgic era un organism hibrid, artificial şi puţin viabil. Multă vreme
el s-a menţinut prin prin forta sa militară si administrativa, capabilă să reprime
mişcările de eliberare nationala.
La 1 decembrie 1918 la Alba Iulia monarhia habsburgică s-a prăbuşit definitiv, ea
fiind înlocuită cu statele naţionale succesoare, legitime şi independente. A fost
proclamata independenta Cehoslovaciei si Ungariei. Iar pe data de 12 noiembrie
1918, adunarea naţională provizorie de la Viena a proclamat creearea Republicii
Austria, ale cărei frontiere au fost fixate prin tratatul de pace de la Saint
Germaine, din 1919.

Ca si in situatia Imperiului Habsburgic, Imperiul German se destrama in urma

Primului Razboi Mondial, fiind nevoit sa capituleze. Imperiul German alaturi de cel
Habsburgic, a condus ofensiva in Europa. Urmarea scopul de a cuceri Belgia,
Lituania, Letonia, Estonia si Ucraina. Una dintre principalele probleme ale
imperiului a constituit lupta pe cele doua fronturi: de Est si Vest. Insa in 1918,
in urma semnarii tratatului de la Brest-Litovsk, Rusia iesa din razboi. Astfel se
inchide frontul de Est, dar se reia ofensiva pe frontul de vest, care a insemnat
pierderea razboiului de germani. Pozitia geostrategica a Imperiului German a atras
multe state ostile, unite prin blocurile politico-militare.
Germania a investit mult in dezvoltarea flotei, ce a implicat involuntar Marea
Britanie, a carui dominatie maritima se punea sub pericol. Iar apoi si SUA, a carui
intrare in razboi a fost sporita de razboiul submarin. Un alt motiv al infrangerii
germane a fost situatia aliatilor. Țările precum Italia și România erau tentate să
intre în război alături de Reich, dar erau atrase și de câștigurile teritoriale de
pe seama Austro-Ungariei. In urma Tratatului de la Versailles din 28 iunie 1919,
Germania capituleaza. Germania pierdea 13% din teritoriu și 10% din populația
Reich-ului. În plus Reich-ul pierdea toate coloniile din Africa care au fost în
majoritate împărțite între Anglia și Franța. Armata fusese redusă la 100.000 de
soldați iar măsurile economice erau severe. Culmea absurdului o reprezintă plata de
război de 132 de miliarde de mărci – aur.

In drumul spre victorie şi spre dezmembrarea Imperiului Ţarist, Germania lui

Wilhelm al II–lea şi-a luat ca aliat aripa bolşevică a Partidului Social-Democrat
Rus, condusă de Vladimir Ilici Lenin. Cele două facţiuni ale Partidului Social-
Democrat Rus, majoritară („bolşevicii”) şi minoritară („menşevicii”), aveau să
coexiste oficial până în 1912, deşi ruptura se produsese în anii 1906-1907.
Menşevicii rămâneau credincioşi ţelului marxist al răsturnării ordinii sociale, dar
se ocupau deocamdată cu instruirea şi organizarea clasei muncitoare. Bolşevicii,
adepţi ai teoriilor lui Lenin, pregăteau cadrele pentru revoluţie, pe care o
considerau iminentă. La izbucnirea războiului, Lenin a elaborat un manifest în care
enunţa sarcinile social-democraţilor revoluţionari în războiul european. În
noiembrie 1914, a mers şi mai departe, scriind: „Transformarea actualului război
imperialist într-un război civil este singura lozincă valabilă pentru proletari”.
La finele lui 1917 Rusia iese din război iar tratatul de la Brest-Litovsk este unul
dezastruos și semăna mai mult cu o capitulare. Imperiul Țarist, care la 1917 avea
să fie lovit de revoluția bolșevică și de instaurarea comunismului sub comanda lui
Lenin, se prăbuşeşte. Pierde un sfert din populație, cam tot atât din capacitățile
integral industriale și cea mai mare parte a resurselor miniere. Pe teritoriul
eliberat erau în curs de formare mai multe state independente sau semi-idependente
precum Finlanda, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia sau Ucraina