Matcovschi – lacrima de dor a Basarabiei

Medalion literar-muzical

Pe peretele central: Portretul lui D. Matcovschi, 

inscripţia: D. Matcovschi – scriitor şi om al Cetăţii; 

expoziţia de carte: D. Matcovschi – simbol al Basarabiei.

Citate:  „D. Matcovschi nu are probleme legate de formă    şi gen: pentru el a    scrie
înseamnă a trăi.” (M. Cimpoi)

” Eu am crezut şi cred, mai cred, ca-ntîia oară,

Că nu-i poetul, nu-i poet fără de ţară”

(D. Matcovschi)

Un grup de elevi cu lumînările aprinse (Pe un fundal muzical”Doina de jale. Gh.

Zamfir”; se derulează imagini ale poetului ):

Mă bucur că am mamă și am tată,

Mă bucur că am frați și am surori.
Mă bucur că am casă și am masă
C ă am soție, fiice și feciori.

Mă bucur că am partea mea de soare

Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoruri dulci și curgătoare
Prin suflet, prin iubire, prin destin.

Mă bucur că am codrii mei anume

Că am un grai al meu pe care -l știu
Cel mai frumos ci cel mai scump din lume
E graiu-n care cîntecele-mi scriu.

Ma bucur că trăiesc printre prieteni

Că am strămoși ce au luptat viteaz
Și mi-au lăsat drept sfîntă moștenire
Acest pămînt cu zi de ieri și azi.
Prezentator I

Fiindcă nici un rîu nu poate marea să ocolească, fiindcă zilnic viaţa noastră în viaţa
dincolo se revarsă, omul D. Matcovschi s-a retras dintre noi. Această dispariţie e
răzbunată, însă de viabila operă literară a Domniei sale poetul care promite să rămînă
veşnică şi nemuritoare, simplă ori veche, nouă; toate sînt trecătoare. Rămîne doar
cuvîntul ca stropul de soare care ne mîngîie blînd sufletul.

Prezentator II

Astăzi venim cu un omagiu poetului care a scris despre tot ce e mai sfînt pe
acest pămînt, cântânt și plângâng prin poezia sa durerile și bucuriile neamului
românesc.

Prezentator I
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, pe malul bătrînului Nistru, în comuna Vadul-Rașcov,
jud. Soroca, la 20 oct. 1939 s-a născut viitorul poet și academician Dumitru Matcovschi.

Prezentator II
Anume aceste priveliști pitorești din preajma satului natal i-au rămas în memorie pentru
totdeauna, anume ele l-au determinat pe poet să scrie atît de frumos despre patrie, anume
la ele se gîndea poetul cînd scria: Locuri mai frumoase ca-n Moldova nu există nicăieri. Care
Elveție, care Italie, care Austrie? Pădurea începe chiar la marginea apei, pădure de stejar și
de tei. O aromă îmbătătoare umblă văzduhul, mai îmbătătoare decît toate parfumurile
franțuzești, care costă aur. O poiană verde-verde se deschide în fața noastră ca o taină
seculară. Aici în poiană luminează galben păpădiile parcă le-a semănat cineva anume sus din
ceruri.

Prezentator I
D.Matcovschi nu a avut noroc de o copilărie fericită , dar a avut părinți buni și grijulii, care au
știut să-l treacă și să-l salveze de anii grei ai războiului, de foamete și de nopțile grele ale
deportărilor.
Dragostea pentru părinţi este o temă aparte în creaţia lui D. Matcovschi. Imaginea
sfîntă a mamei, a părinţilor  ne rămîne pentru totdeauna în memorie: plini de griji şi
dragoste, de seninătate şi demnitate. Mama e fiinţa care ne scoate în lume cu tot ce-i
trebuie pentru om:

Poeziile- „Mama”,” Părinţii”

Se interpretează cîntecul Inimă de mamă

Prezentator II
Casa părintească, baștina, școala natală,i-au fost prima zestre de acasă cu care a pornit mai
apoi în lume. În anul 1961 a absolvit Universitatea de Stat din Chișinău și a fost angajat ca
ziarist la diferite publicații periodice republicane.
Prezentator II

De la mamă provine cuvîntul matern, o altă permanenţă a unuversului tematic

matcovschian. Matern e graiul ce-l vorbim, dorul şi doinele, balada, mioara, luceafărul
codrii cu izvoarele, neamul, natura, pîinea noastră cea de toate zilele, vatra părintească:
tot ce este sfînt pe pămînt.

 „Focul din vatră” (audiere, vizionare) Poezia Limba maternă

Prezentator I

Simbol de demnitate şi de rezistenţă, D. Matcovschi a lăsat moştenire opera, o lecţie de

demnitate, de dragoste necondiţionată faţă de ţară, limbă, popor, mamă, femeie. Şi
indiscutabil, una din cele mai reprezentative poezii ale maestrului este poezia Doar
femeia.

Poezia Doar femeia

Prezentator I

Pe  D. Matcovschi viaţa l-a bucurat şi tot viaţa l-a întristat.  Dar, bună, rea nu s-a săturat
de ea. Poetul schiţa un zîmbet amărui şi rostea simplu ca un dulce joc de cuvinte:

Viaţa e una întotdeauna

Şi-i ca lumina, a tuturor,

Numai de viaţă, numai de viaţă,

Numai de viaţă îmi este dor.

Poezia  Moştenire, Va fi ca mîine

Prezentator II
Matcovschi s-a afirmat în literatură ca poet, prozator și dramaturg talentat. Totuși mai aproape
de sufletul lui a fost poezia: ”poezia , armonia cuvintelor, melodica lor” astfel cum însuși poetul
afirmă: Poezia este dragostea mea dintîi, ea nu se planifică, ea se întîmplă, se naște aici și
acum.” În una din poeziile sale poetul scrie despre truda creatorului în facerea poeziei, despre
sacrificiul acestuia în numele creației

Se recită- Poezie, tiranie

Prezentator I
Patria este tema majoră în creația lui D.Matcovschi. Asemeni confraților săi de condei(Gr. Vieru,
V.Romanciuc) Matcovschi e poetul îndrăgostit de patrie și neam, intonînd adevărate imnuri
pămîntului natal
Se recită poezia Să trăiești,Moldovă
Prezentator II

Și totuși - Cine este D. Matcovschi? Om?  Poet?  Cetăţean? Prozator sau dramaturg? El
rămîne deosebitul. Prin aceasta se manifestă întreaga operă a lui D. Matcovschi.

Criticul literar- Vitalie Răileanu spunea despre creația poetului-„Poezia plină de lirizm,
una din cele mai cîntate, poezie învăţată pe de rost, poezie şoptită de dragoste, poezie
admirabilă, poezie care îngenunchează în faţa
istoriei”.                                                                            

Vă propunem spre vizionare un filmuleţ despre viaţa şi activitatea lui D.

Matcovschi.

Prezentator I

„Eu am cîntat, eu cînt şi-o să mai cînt,

La margine de lume şi de ţară,

Încet, încet, cu limpezit cuvînt,

Străbun pămînt şi noua primăvară”

Prezentator II

Dumitru Matcovschi este un Părinte al Patriei. E unicul poet care se înrudește în poezie
cu Grigore Vieru datorită prezenței  motivelor : plai, mamă, dragoste, dor .

Nicăieri în lume piatra nu-ncălzeşte

Piatra de acasă fir de iarbă creşte

Nicăieri furnica nu-i atît de pui,

Nicăieri în lume ca la mama nu-i.

Poezia „Aici””Cerul tău, Moldovă”,”Să trăieşti, Moldovă”

Prezentator I

Într-un interviu D. Matcovschi ne mărturiseşte: „Mi-a fost mereu dor de viaţă şi de

cuvînt. Şi de mama, şi de fraţi , şi de lume. Nu mi-a fost însă dor de ducă”. Şi tot vorba
poetului: „Nu-i poet fără de ţară şi nici nu va fi cîndva” 

Poezia Eu nu sînt pasăre

Prezentator II
Dragostea pentru plai, strămoşi, grai şi celelalte realităţi sfinte, presupune o anumită
angajare, contribuţie personală. 

Poezia Datorie

Prezentator I

Succesele de creaţie ale autorului îşi au explicaţia şi în dragostea pentru cuvînt.

Convingerea scriitorului e că „La început a fost Cuvîntul/Şi de aceea în cuvînt / A
încăput, rotund, pămîntul – / Fir de mac şi fir de gînd” Crezul autorului: „Cuvîntul
este… suflet este, dacă este” e arătat în poezia sa Apel.

Poezia „Apel”

Prezentator II:

Cine sunt eu? Cine eşti tu, el, fiecare?

O întrebare pentru orice muritor.

Răspund cum pot, cum cred, cum ştiu: soarta mă doare,

Cine aş fi, un singur dor mai am, sunt om, sunt dor. (D. Matcovschi)

Soarta omului pe pămînt sunt motivele din poeziile: Omul, Glosă în metru Eminescian
(audiere  Glosă în metru Eminescian, refren), Microcosm (ultima)

Prezentator II:

Poezie-manifest, poezie-adevăr, poezie-suferinţă…

Adevărurile simple

Curajosul ce le strigă

Au fost spuse nu o dată…

…Şi frumoasele-adevăruri

Au trecut astfel prin vreme

Către viaţa anonimă, către veşnice poeme…

Poezia Bluf,  Pîinea noastră cea de toate zilele, Pîine de la iepure,

Prezentator I
„Poezia e dragostea mea dintîi”, mărturisea D. Matcovschi. „ea e mai aproape de
sufletul” său. Armonia cuvintelor, melodica versurilor ne vrăjeşte incontinuu.

Multe din poeziile sale au fost puse pe notele  compozitorilor: Ion Aldea-Teodorovici,
Petre Teodorovici, Eugen Doga, Mihai Dolgan. Unele dintre aceste melodii au devenit
şlagăre chiar de la prima audiţie: Cu numele tău (Nina Crulicovscaia), Inimă de
mamă (Sofia Rotaru), Focul din vatră, Sărut, femeie, mîna ta (Ion Aldea-
Teodorovici), Bucuraţi-vă, Glossa (Catarsis), Dragostea poetului (Anastasia
Lazariuc), Chişinăul meu cel mic (surorile Ciorici).

Prezentator II

Vă propunem să audiaţi în interpretarea______________ cântecul-   Chişinăul

meu cel mic

Prezentator I

Puiii mamei, pui, ce să vă spui?

sănătate lungă,

să ne tot ajungă,

să ne fie casa tînără

şi masa

totdeauna plină,

scăldată-n lumină:

numai vorbe bune

lumea să ne-adune

să ne cinstească

să ne iubească…

Puiii mamei, pui, ce să vă spui?

 Final: Dăruieşte, Doamne Sfinte (cîte o strofă recită cîte un elev)

1.Dăruieşte, Doamne Sfinte,

Strop de dor Moldovei noastre,

Drum de secoli înainte,

Cer înalt şi zări albastre.

2.Fă să aibă bună parte

De pîinică şi de sare,

Şi de viaţă cu nemoarte

Dar… ca viaţa trecătoare.

3.Apară cum ştii mai bine

De străinul care-l pierde

Graiul ei, din moşi ce vine –

Piatră rară, frunză verde.

4.Leagănului unde pruncii

Gîngură cuvîntul „mamă”

Fă-i un loc în iarba luncii

Sau în codru de aramă.

5.Coltelui primăvăratic

Dă-i tărie şi răbdare,

Să răsară, singuratic,

De sub piatră mult ce-l doare.

 
6.Înfrăţeşte om şi ciută,

Greier, fluture, furnică:

La nevoie te ajută

Cu-o povaţă, cît de mică.

7.Dă-ne, Doamne, ai de unde,

Clipa e de înviere,

Dă-ne-o mare şi un munte,

Şi mai mult nimic nu cerem.

Cîntecul Bucuraţi-vă  (toţi)