Activitate muzical-literară

Dumitru Matcovschi-fiu al crezului artistic

( 75 de ani de la naşterea marelui rapsod al neamului)

( Pe fundal muzical Sărut femeie mîna ta /Focul din vatră

de Ion Aldea Teodorovici,doi elevi-prezentatori recită:)

P.1 În lume nu există poezii,

Iar cine zice ,,sunt”!
Nu-l credeţi –minte!
Sunt numai inimi,
Inimi care ştiu
Să rîdă şi să plîngă
În cuvinte…
P.2 Aceste inimi au nume
Nume divine,nume care mîngîie,nume care cîntă.
Numele lor este Poetul.
P.1 E un noroc pentru poeţi
Ce s-au născut pe acest pămînt
Unde-i atîta frumuseţe,
Că intră singură-n cuvînt.
P.2 Aicea,unde orice cîntec,
Din naştere –nemuritor,
C-o rădăcină creşte-n soare,
C-o rădăcină-în izvor.
P.1 Menirea poetului e de-a lăsa după sine
Alături de pîine şi vin,
În casa fiecărui om pe masă
Cîteva fire
De stea luminoasă.
P.2 Acele fire de stea luminoasă,de dor cîntat,de suflet mîngîiat,
ne-a lăsat Marele Poet, Dumitru Matcovschi.
P.1 Astăzi,20 octombrie,în acest mijloc de brumar aniversar,ne-am adunat să parcurgem,
cu sufletul înviorat, filele vieţii şi activităţii poetului, Dumitru Matcovschi,cel ales de
destin să rostească adevărul despre mulţime şi despre viaţa ei.
P.2 Dulce ţară ca o frunză de stejar sau de nuc,/Unde toate drumurile duc?
P.1 Acasă…acasă la Vadul Raşcov ,un sat liniştit scăldat de apele străbunului Nistru,acolo
unde unde pentru prima dată vede lumina zilei acolo unde sufletul mereu i-a rămas copil,
acolo unde dumitriţele şi crizantemele autumnale au un iz aparte,acolo unde gutuiele
coapte sunt ca la mama acasă,acolo se naşte Dumitru sau Mitrică,aşa cum îi spunea mama.
P.2 Viaţa unui om se conjugă între două verbe ,, a fi” şi ,, a avea”.
Cine a fost şi ce a avut Dumitru Matcovschi ne va relata elevul… un elev va prezenta date
din viaţa şi activitatea poetului,în Power Point.
Urmează melodia ,,Floare rară” ,versurile D.Matcovschi, interpretată de L.Burghilă
P.1 ,,Am întîlnit un om de omenie,
Un om frumos,cu suflet de toamnă
M-am bucurat.Pentru că-n veacul nostru
Un om de omenie mult înseamnă.”
P.2 Un elev va recita poezia ,,Om”( D.Matcovschi)
P.1 Dor cuvintele în slovă,
Dor silabele în vers,
Dor cuvintele-n poemă,
 Unul scris ,iar altul şters.
P.2 Ce este cuvîntul?
P.1 Cuvîntul este viaţă,poezie,proză,teatru,patrie,grai,mamă,casă…cuvîntul este suflet.
P.2 Cuvîntul: simţămîntul,gîndul,timpul.
Creşte cuvîntul,ca şi pomul,din pămînt.
Poete,ai minţit de-ajuns Olimpul.
Întoarce-te din rătăcire la cuvînt.(Simţămîntul,gîndul,timpul)
P.1 S-a întors Dumitru Matcovschi la cuvînt,la cuvîntul-adevăr,la cuvîntul -trăire,
la cuvîntul-viaţă,deoarece şi-a semănat viaţa în cuvinte.
Trei elevi vor recita poeziile ,,Eu nu sunt pasăre”, ,,Două vieţi”, ,,Librarul”
Melodia ce urmează evocă chipul celor ce ne-au dat viaţă,a celor ce ştiu a ierta,a celor ce
dăruiesc fără a aştepta ceva în schimb,a celor ce iubesc pînă la ultima suflare,părinţii.
O elevă va interpreta melodia ,,Două toamne” ,versuri D.Matcovschi.

P.2 Oare voi mai şti cîndva, pe şoptite a cînta ,dragostea şi patria?-
se întreba poetul.
Intră un elev în rol de poet şi se aşează la masă.
Astă noapte,cînd scriam
Un poem,un oarecare
Mi-a bătut uşor la geam
Ştefan Vodă,domn cel mare.
Se aude un ciocănit în uşă, Dumitru Matcovschi tresare şi se ridică.
Intră Ştefan cel Mare
D.Matcovschi:
- De unde vii în fapt de noapte,Doamne?
Ştefan cel Mare:
- de departe vin-
Vreau să văd această ţară
Pe care am condus-o
Nu un an şi nu o vară.
D.Matcovschi:
– Şi-ai văzut-o,Doamne?
Ştefan cel Mare:
- Am văzut-o cum să nu?
O trecui pe la hotare,
Altă ţară îmi păru
Ce o pradă fiecare.
D.Matcovschi:
– O pradă,cum o pradă?
Ştefan cel Mare:
– Precum poate,
Precum ştie a preda.
Frate duşmăneşte frate
Mulţi străini în ţara mea.
D.Matcovschi:( se tînguie )
- Nu se poate,nu se poate.
Ştefan cel Mare:
- Măi nepoate,
Cine sunteţi astăzi voi?
D.Matcovschi:
– Moldoveni( pauză)
Moldoveni vom fi oricînd.
 Ştefan cel Mare:
– Eu ştiam că moldovenii
Niciodată nu se vînd.
D.Matcovschi:
- Sunt Matcovschi,Preamărite,
Toamnei fiu şi ţării tale,
Care m-a hrănit o viaţă
Şi m-a legănat în poale.
Ca un porumbel din soare,
Eu cobor să-ţi mulţumesc.
Şi răspuns la întrebare
Voie dă-mi ca să-ţi găsesc.
Nu se vînd,părinte dragă,
Tu precum ne-ai învăţat.
Graiul mamei şi meleagul
Trebuie de apărat.
Dinspre zările albastre
Al tău sfat ne va uni.
Căci Moldova nu-i a noastră,
Ci a celor ce vor fi.

Ştefan cel Mare pleacă ,iar pe fundal muzical răsună melodia ,,Tristă-i mănăstirea Putna”
D.Matcovschi se aşează şi cu durere în suflet spune:

Doare –mă doare, Măicuţă Istorie,

Miezul de noapte prin care trecum:
Îngerii roşii se smulg din memorie
Şi îngeresc pe aici şi acum
să coborîm măcar astăzi din glorie
şi omeneşte, ca la un priveghi,
să o rugăm pe Măicuţa Istorie
ca să ne ierte pacatele vechi..........
P.1 Afară bate vîntul,
Afară plou-ncet,
Ca-n marea poezie
A Marelui Poet.
P.2 Afară bate vîntul
Şi eu mă înfior
Mi-e dor de-o poezie
De-o dragoste mi-e dor.
Pe fundalul melodiei ,,Cu numele rău”,versuri D.Matcovschi o elevă recită:
Eu sunt femeie
Eu sunt frumoasă,
Eu sunt o zeie,
Lumină-n casă.

Aştept bărbatul,
Să-i spun pe nume
Aştept băiatul
Pierdut în lume.
Apare un băiat,îi dă fetei o floare,o ia de mînă şi zice:
-Şi eu te aştept ,dragă Alexandrină,
Te aştept în orice dimineaţă,
Te aştept ,iubita mea să vii,
De o veşnicie,de o viaţă,
Pe cărarea cea pe care o ştii.

Te aştept o lungă zi de vară,

Care seamănă c-un veac de dor,
Te aştept în fiecare seară
Cu nesomnul rîndunelelor.

Te aştept în orice poezie

Te aştept în orişice cuvînt,
Orişicine să mă vază,să mă ştie,
Că sunt viu,că n-am murit,că sunt. ( Vino)

P.1 Trăieşte D.Matcovschi în sufletele noastre,trăieşte în tot ce e frumos,trăieşte în

poezie,trăieşte în cartea rămasă nescrisă.
P.2 Mi-e dor de vocea ta,Poete,
Din răsărit pîn-n apus,
Mă urmăreşte -o pace tristă
Şi un vers în inimă ascuns.
Un elev va prezenta cartea,,Cartea Dumitriţei”,iar alţi elevi vor înscena fragmente.
P.1. A cîntat frumosul Marele Poet,a cîntat patria,a cîntat creaţia,a cîntat viaţa.
Urmează melodia,,Apără-mă frunză de tei”,versuri D.Matcovschi
P.2. Ecourile creaţiei poetului ne bate astăzi la uşa vremii pentru a ne lumina a cîta oară
sufletele.Nimic din ceea ce a întîlnit dumnezeiesc şi frumos nu l-a lăsat indiferent.A adunat
slovă cu slovă lăsîndu-ne drept testament ineditele cărţi ,,Bucuraţi-vă” şi ,,Toamna
porumbeilor albi”.Din ele desprindem ideea grijii pentru ziua de mîine,a neliniştii
păstrării frumosului şi a eternului, pentru cei ce vor veni după noi.
O elevă va prezenta cărţile,,Bucuraţi-v㔺i ,,Toamna porumbeilor albi”.
P.1. Creaţia lui Dumitru Matcovschi este o artă a metaforei,o artă a unui om sensibil care
ca un vrăjitor virtuos al cuvintelor ne-a lăsat opere de o valoare incontestabilă.
P.2 Matcovschi-fiul ţării noastre,
Al patriei apărător.
Matcovschi-stea din zări albastre
Ce-a dat lumină tuturor.
P.1 Matcovschi-strigătul ce tace
Ca un ecou asurzitor
Matcovschi-porumbel de pace
Prin astă lume călător.
P.2 Ideea ce se desprinde din versurile de mai sus va fi confirmată sau contestată de
scriitorul, Emilian Galaicu –Păun ,oaspetele activităţii şi promotorul versurilor lui
D.Matcovschi.

Ceaicovschi Aurelia,
profesoară de limba şi literatura română,
grad didactic II,
Cortac Elena, bibliotecară,
Liceul Teoretic,,G.Meniuc”