”Dumitru

Matcovschi-
Promotor
al autenticului
moldovenesc”
 Cuprins
Biografia.Volume publicate
Trăsăturile distinctive a întregii creații
Analiza poeziilor
2 opinii critice despre creația scriitorului
Surse critice
 Tot ce a făcut acest om de
cultură, publicist şi tribun
izvora din străfundurile unui
suflet cuprins de o dragoste,
aidoma unei lave vulcanice,
pentru Patria lui, singura
iubire care îi dădea rost în
lume...

Dumitru Matcovschi
este un adevarat poet al neamului așa
cum se definește și dumnealui :
“Sunt poet de naţionalitate. Nu m-am
săturat de viaţă. Nu m-am săturat de
oamenii mei dragi. Să port un nume,
atât.
• Dumitru Matcovschi este un mare poet
din R.Moldova, membru titular al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei,
pilonul mișcării de renaștere națională
de la începutul anilor 1990.
• S-a născut în comuna Vadul-Raşcov, la
20 octombrie 1939, judeţul Soroca,
astăzi raionul Șoldănești, în familia
plugarilor Leonte şi Eudochia.
• După studiile primare şi secundare din
Vadul-Rașcov, în 1956 devine student la
Institutul Pedagogic “Ion Creangă” din
Chişinău, facultatea ”Istorie şi
Filologie”. Ultimul an de studii (1960-
1961) îl are la Universitatea de Stat din
Chişinău din cauza fuzionării acestor
două instituţii universitare.
• Debutul editorial se produce în 1963 prin
placheta de versuri ”Maci în rouă”. În 1969
apare volumul de versuri “Descîntece de alb
şi negru”, care imediat după apariţie este
interzis de cenzura sovietică, considerat
subversiv. Cartea, în varianta iniţială, aşa şi
nu a mai văzut lumina tiparului.
• În anii 1966-1970 a fost redactor-şef adjunct
la saptămînalul “Cultura”.
• S-a afirmat ca poet prin cărţile Casa părintească (1968),
Melodica (1971), Patria, poetul şi balada (1981), Soarele cel
Mare (1989), Imne şi blesteme (1991), Măria sa Poetul (1992),
Of (1993), Văd (1998)
• Dintre cărţile sale în proză se evidenţiază romanele Toamna
porumbeilor albi (1979) şi Focul din vatră (1982). Au avut
ecou în epocă dramele sale montate pe scena Teatrului
Naţional “Mihai Eminescu”: Preşedintele (1975), Cântec de
leagăn pentru bunici (1977), Tata (1979), Abecedarul (1984),
etc.

• În anii de avînt ai mișcării de eliberare națională (1987-1989)

s-a manifestat ca publicist redutabil. Tot atunci a revigorat
revista ”Nistru“, în 1988 schimbîndu-i denumirea în
”Basarabia” și fiind redactorul-șef al acestei publicații pînă în
1997.
In anul 2011 a fost lansat și
organizat Festivalul
Internațional de Poezie și
Cântec “Dumitru
Matcovschi”. Festivalul se
organizează anual de ziua de
naștere a poetului – 20
octombrie (cca 2-3 zile).
Festivalul internaţional de
poezie şi cântec “Dumitru
Matcovschi” are drep scop
promovarea culturii naţionale
– a operei Maestrului Dumitru
Matcovschi. Directorul
Festivalului – Alina Ciobanu-
Balan, născută în Vadul-
Rașcov.
• Distincţii:
• Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990);
• Membru titular al Academiei de Stiinte din R.Moldova (1995);
• Cavaler al Ordinului R. Moldova (1996);
• Cavaler al Ordinului Steaua României în grad de Comandor
(2000);
• Cetăţean de onoare al municipiului Chişinău (2010);
• Membru titular al Academiei de Ştiinţe din R.Moldova (1996);
• Deţinător al medaliilor “Mihai Eminescu” şi “Pentru distincţie în
muncă”;
• Laureat al Festivalului Internaţional de poezie Nichita Stănescu;
• Laureat al mai multor publicaţii periodice;
• Poet naţional ale cărui poezii sânt cele mai cântate la nivel
naţional şi internaţional.
 Valorile naționale promovate în
opera matcovschiană

Pământul

Tradițiile Istoria

Neamul Limba
• Trăsăturile
Creatia lui D.Matcovschi este variata nu numai ca tematica si
problematica, dar si sub aspectul genurilor si speciilor literare
cultivate. S-a afirmat in literatura ca poet publicind mai multe
culegeri de versuri (Maci in roua, Univers intim, Casa
parinteasca), scrie proza (Batuta, Duda), dramaturgie
(Presedintele, Tata, Abecedarul).

Poet, scriitor si dramaturg din generatia lui Gr.Vieru, I.Vatamanu

s.a. pentru creatia lui D.Matcovschi sint caracteristice aceleasi
trasaturi generale, comune literaturii din anii ’60-’80: viziunea
artistica asupra trecutului, valorificarea artistica a creatiei
popoulare orale, cercetarea si reflectarea in opere literare a
problemei timpului in care traieste. Piesa «Tata», de exemplu,
reflecta problemele morale si sociale din timpul celui de-al II-lea
razboi mondial. In operele pe aceeasi tema predomina nu
descrierea unor momente din trecut, ci intelegerea si interpretarea
lor de catre contemporani
 De-a lungul anilor a editat peste 50
volume: poezii: Melodica, Grâul, Axa,
Patria, Poetul şi balada, Tu, dragostea
mea, Veşnica toamnă, proză: Duda,
Bătuta, Toamna porumbeilor albi, Focul
din vatră, dramaturgie, inclusiv în
limbile rusă şi lituaniană, piese de
teatru: Preşedintele, Piesă pentru un
teatru provincial, Pomul vieţii, Ion Vodă
cel Viteaz, Sperietoare, Tata.
 Dragostea pentru părinți, pentru ,,inimă de
mamă, inimă de tată” din creația poetului,
este izvor de apă vie și tămăduitoare,
pentru toți acei însetați de dorul casei
părintești, este îndemnul de a ne ocroti și a
ne prețui părinții!!!

Mâna Ta ne-a mângâiat,

Vorba Ta ne-a legănat
Am crescut cu alţi copii,
de-o seamă
Lângă pomul cel rotat
Lângă spicul cel bogat
Lângă pragul casei
noastre, Mamă!!!
Părinții “Poetul și balada”
Poetul abordează tema datoriei copiilor față de
părinți, dar ca mesaj implică și destinul omului
pe pămînt, continuitatea generațiilor. Textul are
o compoziție inelară care într-un fel contribuie
la afirmarea ideii de destin, cerc al vieții.
• Întrebarea e retorică, divulgând părerea autorului că dincolo de relațiile
bune sau chiar foarte bune ale multor conaționali ai noștri cu părinții lor,
aceștia nu sunt totuși venerați după merit. Înțelegerea temei e de origine
populară și se reduce la adevărul că nu există măsură pentru recunoștința
ce urmează s-o arătăm mamei, tatei, celorlalți înaintași.
• Poetul folosește metafore și comparații pline de sens și de farmec
( luminoși ca sfinții , coborâtori din dor și suferințe ) și se destăinuie liric,
dar în scopul dezvăluirii motivului abordat procedează oarecum epic,
apelează la narațiunea întinsă, la versul lung, de 11 și chiar 12 /13 silabe,
pentru a-i caracteriza pe înaintași: Ei seamănă cu pomii din câmpie/ Ce
cresc în timp neobosit și demn,/ Să adumbrească cuib de ciocârlie/ Și gura
de izvor cu apă vie/ La rădăcina unei cruci de lemn...
• În textul poeziei își găsesc locul faptul cotidian concret și evocator (mama
vine la fiu, tata vine la fiică) și urarea tradițională (folclorica): Dea
Domnul pace și dea Domnul ploaie... , Dea Domnul casa să vă fie casă... ,
Dea Domnul să-aveți parte de iubire... , urmate de monologuri autoricești
pe cât de simple și lirice, pe atât de metaforice și dramatice:
• Asonanța și metafora prin care se caracterizează ,,viața și
destinul părinților” coborîte din dor și suferințe susținută
de comparația părinților ca sfinții creează o atmosferă de
basm, mit și o luminozitate a icoanei părinților, transmit o
stare de evlavie. Observăm că prima strofă transmite și
problema abordată: datoria împlinită a copiilor, dar și
perspective realizării artistice a acestei teme în poezie.
• Rima feminină și cu cea masculină contribuie la
transformarea imaginei din vers. În prima strofă creează
imaginea părinților, o imagine vizuală spiritual, cea
masculină contrubuie la crearea fiilor rătăciți.
• Cu toate că poezie poate fi structurată în baza etapelor
vieţii, autorul stăruie să evedenţieze importanţa celor
apropiaţi. Noi, cei care suntem generaţiile viitoare
trebuie să recunoaştem că de mici copii părinţii ne-au
oferit tot de ce aveam nevoie, ne-au crescut, au
semănat la rădăcinile noastre seminţe de bună purtare,
ca la final cânt ei trec dincolo, ne părăsesc să ne amintim
de bunătatea lor şi să-i preţuim mai mult. Toat esunt
trecătoare, dar să nu uităm de propria noastră menire
pe pământ. Am fost copii, vom deveni şi noi părinţi.
 Într-o lume în care imaginea
femeii mai este discriminată, poezia
de dragoste a lui Dumitru
Matcovschi devine pilonul care
susține forța și demnitatea feminină,
deoarece artistul preamărește ființa
femeii prin cele mai catifelate și
profunde cuvinte de apreciere

Mai regina decât floarea,

Doar femeia poate fi,
Mai adâncă decât marea
Doar femeia poate fi...
 ,,Doar femeia’’
• Mai regina decît floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adîncă decît marea
Doar femeia poate fi.
• Mai înaltă ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amară ca pelinul,
Doar femeia poate fi.
• Mai frumoasa decît viața,
Doar femeia poate fi.
Mai deșteaptă ca povața,
Doar femeia poate fi.
• Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplită ca blestemul,
Doar femeia poate fi.
• Mai aproape decît dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de șoaptă ca izvorul,
Doar femeia poate fi.
• Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Și mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.
• Mai de taină ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Și mai tare decît fierul,
Doar femeia poate fi.
• Mai barbată ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amară ca oftatul,
Doar femeia poate fi.
• Mai frumoasa decît Zeia,
Doar femeia poate fi.
Și mai vie ca scînteia,
Doar femeia poate fi.
• Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Și mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.
• Mai înaltă ca povața,
Și mai scumpă decît viața,
Doar femeia poate fi.
• În poezia „Doar femeia” D. Matcovschi aduce un elogiu femeii, o
consideră o enigmă, dar plină de farmec, simplitate și bunatate.
Femeia este un fel de Dumnezeu, căci pe pământ ea e
atotputernică.
• „Femeia face lumea. Ea e suverană: nimic nu se face decît prin ea
și pentru ea.” Anatole France Această idee predomină poezia lui
Matcovschi, femeia devine simbolul vieții, al puterii, al durerii, dar
și a bucuriei. Titlul este alcătuit din două cuvinte. „Doar” – adverb
de mod care exprimă o restricție. În poezie adverbul subliniază
ideea că totul se rezumă la femeie, nimic pe pămînt nu este mai
presus ca ea. Femeia întruchipeză frumusețea și dragostea de viață.
Ea înțelege totul, mângâie și spune o vorbă bună pentru a ne
lumina sufletul. Poezia este alcătuită din 10 strofe a cîte 4 versuri și
o strofă din 3 versuri. Rima este încrucișată. După fiecare vers
urmează un refren „Doar femeia poate fi” care accentuează
importanța femeii și sugerează ideea că femeia este eternă.
 Figuri de stil
• Poezia prezintă o serie de comparații prin care
femeia este asemuită și, în același timp, ridicată
deasupra tuturor ființelor, plantelor și chiar a vieții.
„Mai înaltă ca destinul,/ Mai amară ca pelinul,/ Mai
frumoasa decît viața,/ Mai deșteaptă ca povața, Mai
aproape decît dorul,/ Mai de șoaptă ca izvorul,/ Mai
de-april ca primavara,”
• Comparațiile sunt construite prin intermediul
simbolurilor, care sugerează mulțimea de calități pe
care o posedă femeia
 Critici literare
• A vorbi despre Dumitru Matcovschi înseamnă
a vorbi despre o etapă foarte importantă a
poeziei basarabene… căreia Domnia sa i-a
adăugat o nouă coardă…
                                                                                 -
Acad. Constantin Copraga
•   Pentru literatura, cultura, spiritualitatea noastră, moartea lui
Dumitru Matcovschi este o pierdere enormă. El a fost cel care a
cântat „Basarabia pe vremuri grele“, ,,Basarabia, scumpă
icoană, în inimi purtată, Trecuta prin foc și prin sabie, furată,
trădată mereu, ești floare de dor, Basarabiei, ești lacrima
neamului meu.” , poetul a fost un pilon al spiritualității, un
deschizător de drumuri și un simbol al libertății pe vremuri
grele și întunecate. „Ne mândrim că am avut persoane care s-au
putut opune regimului. Dumitru a fost un om curajos și un
adevărat bărbat al neamului. E mare păcat că a plecat de lângă
noi“. „Așa a fost Dumitru“.                       
                                          Ion Hadârcă.
Sursele utilizate:
Matcovschi , Dumitru .
Botezatu,Eliza.Dumitru
Tu , dragostea mea :
Matcovschi:Între
Versuri lirice /
rapsodie și pamflet
Prezentare grafică de I.
//Botezatu Eliza .Critica
Pivcenko . – Chișinău :
literară-Chișinău.2008/-
Literatura Artistică ,
115-134p
1987 . – 183 P .

Ciobanu Ion . Dumitru

Matcovschi // Ciobanu ,
Ion . Literatura română
contemporană din Surse internet
Republica Moldova . –
Ch . : Litera , 1998 . – P .
201 – 216 . – (

Matcovschi , Dumitru .
Patria , Poetul și
Matcovschi , Dumitru .
balada : Versuri /
Veșnica teamă : Versuri
Prezentare grafică de G.
– Chișinău : Cartea
Guzun . – Chișinău :
Moldovei , 2001 . – 216 P
Literatura artistică ,
1981 . – 136 P .